Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 243/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 163/32/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.243/2013
Ședința publică de la 08.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. N. C.
JUDECĂTOR: P. D.
***********
GREFIER B. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău –legal reprezentat prin PROCUROR E. C.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul B. I. E. împotriva încheierii de ședință din data de 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat B. I. E., în stare de arest, asistat de avocat oficiu S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat S. A. având cuvântul pentru recurentul inculpat B. I. E., arată că recursul vizează netemeinicia încheierii recurate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond revocarea măsurii arestării și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere vârsta fragedă a inculpatului, nu a realizat consecințele faptei sale, a fost influențat de persoanele cu care obișnuia să-și petreacă timpul.
Depune referatul pentru plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât încheierea recurată este temeinică și legală.
Recurentul inculpat B. I. E., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
deliberând
Asupra recursurilor penale de față, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul N.,
s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 3002 raportat la art. 160h alin. 2 Cod procedură penală, s-a menținut ca legală și temeinică, măsura arestării preventive luată față de inculpatul minor B. I. E..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul N. nr. 39/P/2013, înregistrat la această instanță sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului major P. A. M. și a inculpatului minor B. I. E., primul pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, violare de domiciliu și furt calificat, prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a, c și alin. 3 Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 208, 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar cel de-al doilea pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu, prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a, c și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 și urm. Cod penal, art. 192 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 și urm. Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în seara zilei de 02.01.2013, în jurul orelor 21:00, inculpații P. A. M. și B. I. E. - minor, au pătruns prin escaladare și efracție în locuința părții vătămate B. A., în vârstă de 81 de ani, din Piatra N., Piața 22 Decembrie, . N., împreună cu minorii N. Manex - de 12 ani și T. A. M. - de 13 ani, i-au aplicat părții vătămate lovituri cu mijloace contondente pentru a o determina să le declare unde păsta banii, iar minorii în vârstă de 12, respectiv 13 ani, i-au sustras un ceas de mână și un ceas de masă, în valoare de aproximativ 150 de lei.
Prin raportul de constatare medico legală nr. Al/05/4.01.2013 al S.J.M.L. N., s-a stabilit că partea vătămată B. A. a suferit un politraumatism cu fractură de col humeral drept și de femur drept, produse prin lovire cu și de corpuri sau suprafețe dure, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale.
Internată în Spitalul Județean de Urgență Piatra N., în ziua de 03.01.2013, partea vătămată B. A. a decedat la data de 17.01.2013, din concluziile raportului de necropsie rezultând că moartea victimei a fost violentă și a avut legătură de cauzalitate cu leziunile suferite.
În aceeași seară, de 02.01.2013, inculpatul P. A. M. a sustras din uscătorul blocului A 12, de pe . mun. Piatra N., o bicicletă în valoare de 500 lei, aparținând părții vătămate N. C..
Prin încheierea nr. 4/U din 25.01.2013 a Tribunalului N., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. A. M., pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 25.01.2013 și până la data de 22.02.2013, fiind emis mandatul de arestare nr. 5/U/25.01.2013.
Prin încheierea nr. 1/U din 19.01.2013 a Tribunalului N., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor B. I. E., pentru o perioadă de 14 zile, de la data de 20.01.2013 și până la data de 02.02.2013, iar ulterior prin încheierea nr. 2 din 25.01.2013 pronunțată de aceeași instanță, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului minor, pe o perioadă de 15 zile, de la data de 03.02.2013 și până la data de 17.02.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 3001 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, din oficiu, Tribunalul a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, reținând prin încheierea din 13.02.2013, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților P. A. M. și B. I. E. subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestora.
În considerentele încheierilor menționate, s-a reținut în ceea ce-l privește pe inculpatul minor B. I. E., ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că existau probe și indicii temeinice, din care rezulta că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor pentru care a fost cercetat, cât și condițiile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, având în vedere pedepsele mari prevăzute de textele sancționatorii și faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul, verificând din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului minor B. I. E., în vârstă de 15 ani și 6 luni, în temeiul art. art. 3002 raportat la art. 160h alin. 2 Cod procedură penală, constată că măsura preventivă luată față de acesta este temeinică și legală și se impune a fi menținută, pentru apărarea ordinii publice și desfășurarea în bune condiții a procesului penal, deoarece minorul este lipsit de supravegherea părintească, practica cerșetoria când se afla în libertate și prezintă predispoziție către fapte antisociale, datorită gravelor lipsuri materiale din familie și a carențelor educaționale.
Pericolul concret pentru ordinea publică a inculpatului minor mai rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunilor comise prin violență, împreună cu mai mulți făptuitori, dintre care doi având vârste de sub 14 ani, asupra unui bătrân neputincios, în vârstă de 81 ani, care a și murit din cauza leziunilor suferite, din natura relațiilor sociale protejate prin obiectul juridic special, respectiv dreptul la patrimoniu și la viață și din limitele mari de pedeapsă prevăzută de textul sancționator pentru minori, de la 7,6 ani la 12,6 ani închisoare.
Pentru considerentele expuse, instanța a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și ulterior la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului minor subzistă în continuare, neintervenind situații care să justifice înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În consecință, s-a menținut pe o perioadă de 30 zile, arestarea preventivă a inculpatului minor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. I. E..
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 3002, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, „în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art. 160b..”
Analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea măsurii preventive a arestării față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpatul, prezumtivul autor, ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și, de asemenea, să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Art. 148 Cod procedură penală „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri:….f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe să lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”.
Art. 143 Cod procedură penală „Măsura reținerii poate fi luată de procuror sau de organul de cercetare penală față de învinuit sau inculpat numai după ascultare acestuia în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală”.
Art. 68 indice 1 Cod procedură penală: „Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta”.
Tribunalul N. a constatat că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, și alături de celelalte temeiuri reținute de tribunal ca fiind actuale, reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul eliminării, izolării din societate a subiectului infracțional.
Prin prisma acestor împrejurări, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului B. I. E. în acest moment procesual nu este oportună tulburând liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Menținerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Față de probatoriul administrat în cauză pană la acest moment procesual,constatând că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea in libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanța socială deosebită a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar și morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa și în continuare privarea de libertate.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitivă a cauzei.
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor a săvârșirii faptei, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța a reținut că probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b c. pr. pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat B. I. E., împotriva încheierii de ședință din data de 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 c. pr. pen., obligă recurentul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. C. I. N. C.
P. D.
GREFIER,
B. M. D.
Red.încheiere M.V.
Red.decizie rec.C.C.
Tehnored.B.M.D. – 2 ex.
8.03.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 845/2013. Curtea de... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
