Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1150/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 1150/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 7983/110/2010*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 1150

Ședința publică din data de 01.11.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A. B.

JUDECĂTORI: A. S.

I. N. C.

GREFIER: P. E.

***

M. Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin: PROCUROR: E. C.

Pe rol fiind pronunțarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul V. N. E. și partea civilă A.N.A.F.- D.G.F.P. Bacău, împotriva deciziei penale nr. 4 din 29.04.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din data de 17.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.

CURTEA

DELIBERÂND

P. decizia penală nr. 4/A din data de 29.04.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ s-a dispus următoarele:

I. În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admiterea apelulului declarat de apelantul-inculpat V. N.-E., împotriva sentinței penale nr. 331/24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ .

S-a desființat în totalitate sentința penală apelată.

S-a reținut cauza spre rejudecare și pe fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpatului V. N.-E., fiul lui V. și E., născut la 28.01.1987 în Câmpina, jud. Prahova, cetățean român, cu domiciliul în oraș Câmpina, ., apt. 11, jud. Prahova, CNP -_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective.

În baza art. 14 și 346 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 23 878,00 lei reprezentând impozit pe profit și TVA, la care se adaugă accesoriile calculate conform Codului fiscal până la data efectivă a plății, către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF București.

În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. c Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare avansate în apelul inculpatului au rămas în sarcina statului.

S-a constatat că apelantul inculpat a avut apărător ales, în apel.

II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. București împotriva aceleiași sentințe penale apelate.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată apelanta parte civilă Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. București la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

P. sentința penală nr. 331/24.09.2009 a Judecătoriei Moinești s-a dispus, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 condamnarea inculpatului V. N. E. - fiul lui V. și E., născut la 28.01.1987 în Câmpina, jud. Prahova, cu același domiciliu, ., ., apt. 11, jud. Prahova, CNP_, administrator, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2 a, lit. b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate din prezenta pe o durata de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 65 Cod penal cu referire la art. 64 alin 1 lit. c Cod penal cu aplic. art. 14 alin 4 Cod penal s-au interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul societăților comerciale pe o durata de 4 ani.

În baza art. 14, 346 alin 1 Cod procedură penală raportat la art. 998, 1000 alin. 1 si 3, 1003 cod civil inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente .. Dărmănești prin lichidator O. E. la plata sumei de 51.554,1 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă M. Economiei și Finanțelor prin A.N.A.F. București la care se vor adăuga majorări, penalități și dobânzi aferente de la data scadenței și până la stingerea în totalitate a obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

S-a dispus înregistrarea în contabilitatea .. Dărmănești a următoarelor facturi:_/11.12.2005 în valoare de 10.942 lei,_/15.12.2005 în valoare de 53.159,68 lei,_/16.12.2005 în valoare de_ lei,_/17.12.2005 în valoare de 5936 lei,_/22.12.2005 în valoare de 6.226 lei,_/23.12.2005 în valoare de 5954,76 lei,_/27.12.2005 în valoare de 6.240,36 lei,_/28.12.2005 în valoare de 6078 lei,_/29.12.2005 în valoare de 5.772,69 lei,_/05.04.2006 în valoare de 5.771 lei ,_/04.04.2006 în valoare de 5.801 lei,_/03.04.2006 în valoare de 5.712 lei,_/01.04.2006 în valoare de 5.860 lei cumpărător .,_/16.12.2005 în valoare de 14.639,85 lei,_/12.01.2006 în valoare de 26.310,90 lei cumpărător .,_/06.01.2006 în valoare de 41.438,11 lei,_/31.01.2006 în valoare de 9.831,48 lei ,_/10.02.2006 în valoare de 30.669,07 lei,_/28.02.2006 în valoare de_,52 lei, cumpărător SC Holzindustrie .,_/12.12.2005 în valoare de 3714,76 lei,_/12.12.2005 în valoare de 3414,14 lei,_/13.12.2005 în valoare de 3679,60 lei,_/16.12.2005 în valoare de 18.140,24 lei,_/06.01.2006 în valoare de_,66 lei, cumpărător S.C. M. Wood S.R.L.

P. decizia penală nr. 238/A/27.05.2010 a Tribunalului Bacău s-a dispus:

I. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală s-a admis apelul declarat de apelantul inculpat V. N.-E., împotriva sentinței penale nr. 331/24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ .

S-a desființat în totalitate sentința penală apelată.

S-a reținut cauza spre rejudecare și pe fond:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului V. N.-E. (cu datele de stare civilă cunoscute) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acest inculpat.

În temeiul art. 14, 346 alin. 3 Cod procedură penală s-au respins pretențiile solicitate de partea civilă M. Finanțelor prin ANAF București.

S-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. către Baroul Bacău a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, la prima instanță pentru av. R. D..

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la prima instanță și în apel, au rămas în sarcina statului.

S-a constatat că apelantul inculpat a avut apărător ales, în apel.

II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF București împotriva aceleiași sentințe penale apelate.

P. decizia penală nr. 609/7.10.2010 a Curții de Apel Bacău s-au admis recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Bacău și partea civilă A.N.A.F. împotriva deciziei penale nr. 238/A/27.05.2010 a Tribunalului Bacău, s-a casat hotărârea și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, menținându-se actele procedurale efectuate în cauză până la 20.04.2010 inclusiv.

P. decizia penală nr. 3/A/15.03.2012 a Tribunalului Bacău s-a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de apelantul - inculpat V. N. - E. și apelanta - parte civilă M. FINANȚELOR PUBLICE prin A.N.A.F. București împotriva sentinței penale nr. 331 din 24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ .

S-a constatat că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelanții au fost obligați la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

P. decizia penală nr. 694/21.06.2012 a Curții de Apel Bacău s-au admis recursurile declarate de inculpatul V. N. E. și partea civilă A.N.A.F. împotriva deciziei penale nr. 3/A/15.03.2012 a Tribunalului Bacău, s-a casat hotărârea și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, menținându-se actele procedurale efectuate în cauză.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată cu privire la motivele invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a considerat că apelul inculpatului este întemeiat.

Inculpatul V. N. E. este acuzat și condamnat de prima instanță că a comis infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 deoarece în calitate de administrator al .. Dărmănești în perioada 13.06._06 nu a evidențiat în contabilitate operațiuni comerciale efectuate și veniturile realizate, respectiv facturile fiscale emise către patru societăți comerciale.

Obiectul de activitate al .. Dărmănești era și intermedierea comercializării de material lemnos.

Garda Financiară a făcut o verificare fiscală la solicitarea organelor de urmărire penală pentru perioada 13.06._06 cu privire la legalitatea relațiilor comerciale derulate de S.C. Auto Mim S.R.L. Dărmănești în calitate de furnizor și respectiv S.C. M. Wood S.R.L. Comănești, S.C. Forest Plus S.R.L. Comănești, .. Târgu Ocna, .. S. în calitate de beneficiare.

S-a reținut că în perioada supusă controlului, inculpatul V. N. E. în calitate de administrator unic al societății S.C. Auto Mim S.R.L. Dărmănești nu a înregistrat în contabilitatea firmei livrările de material lemnos și către S.C. M. Wood S.R.L. Comănești, S.C. Forest Plus S.R.L. Comănești, .. Târgu Ocna, .. S., un total de 24 de facturi, respectiv:_/11.12.2005 în valoare de 10.942 lei,_/15.12.2005 în valoare de 53.159,68 lei,_/16.12.2005 în valoare de_ lei,_/17.12.2005 în valoare de 5936 lei,_/22.12.2005 în valoare de 6.226 lei,_/23.12.2005 în valoare de 5954,76 lei,_/27.12.2005 în valoare de 6.240,36 lei,_/28.12.2005 în valoare de 6078 lei,_/29.12.2005 în valoare de 5.772,69 lei,_/05.04.2006 în valoare de 5.771 lei,_/04.04.2006 în valoare de 5.801 lei,_/03.04.2006 în valoare de 5.712 lei,_/01.04.2006 în valoare de 5.860 lei cumpărător S.C. Forest Plus S.R.L.,_/16.12.2005 în valoare de 14.639,85 lei,_/12.01.2006 în valoare de 26.310,90 lei cumpărător ..,_/06.01.2006 în valoare de 41.438,11 lei,_/31.01.2006 în valoare de 9.831,48 lei,_/10.02.2006 în valoare de 30.669,07 lei,_/28.02.2006 în valoare de_,52 lei, cumpărător S.C. Holzindustrie ..,_/12.12.2005 în valoare de 3714,76 lei,_/12.12.2005 în valoare de 3414,14 lei,_/13.12.2005 în valoare de 3679,60 lei,_/16.12.2005 în valoare de 18.140,24 lei,_/06.01.2006 în valoare de_,66 lei, cumpărător S.C. M. Wood S.R.L.

Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a dat o încadrare juridică legală a faptei.

Însă din întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, precum și în cercetarea judecătorească, Tribunalul a apreciat că fapta comisă de inculpatul V. N. E. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală sub aspectul laturii subiective.

Doctrina și practica judiciară au statuat că infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 poate fi comisă ca formă de vinovăție numai cu intenție directă. Așadar, sub aspectul laturii subiective această infracțiune de evaziune fiscală se săvârșește cu intenție calificată prin scop și anume scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (a se vedea și decizia penală nr. 670/4.05.2009 a Curții de Apel București).

În speța de față, nu există nici o dovadă că inculpatul V. N. E. i-a încredințat cele 14 facturi fiscale numitului F. I. cu scopul de a efectua tranzacții de material lemnos și de a încasa banii obținuți fără a evidenția în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor încasate.

Inculpatul V. N. E. i-a încredințat prin procură autentică nr. 1823/9.06.2005 - BNP S. N. Bacău lui F. I., doar posibilitatea efectuării de operațiuni bancare (ridicare sau depunere de numerar etc.). Inculpatul nu l-a împuternicit să efectueze și operațiuni comerciale de material lemnos, procura specială autentificată cu nr. 2612/26.04.2006 la BNP „M. C. și M. P.” (aflată la fila 260 dosar urmărire penală) fiind falsă după cum rezultă din adresa nr. 600/26.11.2012 emisă de BNP P. M. Câmpina care precizează că la data de 25 ianuarie 2006 avea înregistrate 244 acte autentice, iar cel cu numărul 2612 nu se regăsește în evidențele sale având conținutul procurii depuse la dosarul de urmărire penală.

Tribunalul a considerat că singura culpă ce i se poate reține inculpatului V. N. E. este aceea că a semnat și ștampilat în alb mai multe facturi printre care și cele 14 din prezenta cauză și față de care a fost neglijent privind securitatea acestora astfel încât numitul F. I. intrând în posesia lor și pe baza procurii speciale false a efectuat acte de comerț în numele inculpatului ca administrator al .. Dărmânești.

După ce l-a împuternicit pe F. I. prin procura 1823/2005 - BNP S. N. să depună specimen de semnătură și să facă operațiuni bancare, inculpatul a părăsit țara, pe 11.09.2005, stabilindu-se în Cipru, revenind în România doar pentru a da declarații în cauza de față.

Așadar, nu există nici o probă că inculpatul i-a încredințat personal lui F. I. acele facturi semnate și ștampilate de el pentru a efectua tranzacții cu material lemnos pe care să omită a le evidenția în actele contabile ale societății.

F. I. se prezenta ca reprezentant al .. Dărmănești la diverse societăți comerciale și efectua acte de comerț de material lemnos, iar documentele justificative erau deja completate pe numele inculpatului V. N. E..

Aceste aspecte rezultă din depozițiile martorilor P. D. (administrator al S.C. FOREST PLUS S.R.L.), M. O. D. (contabil la S.C. M. WOOD S.R.L.), A. C., A. F. și chiar F. I., date în dosarul nr. 67D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. Bacău.

De asemenea, nu există nici o dovadă că inculpatul a încasat vreo sumă de bani din aceste tranzacții cu material lemnos.

În consecință, neexistând nici o probă privind intenția directă calificată prin scopul urmărit a inculpatului V. N. E. de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, Tribunalul a apreciat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă astfel încât a dispus achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Tribunalul apreciind diferit probele administrate în cauză față de instanța de fond av a dispus achitarea inculpatului.

Pe latură civilă însă, Tribunalul l-a obligat pe inculpat să repare prejudiciul cauzat părții civile prin plată deoarece dacă ar fi fost mai atent și mai diligent cu documentele fiscale pe care le-a semnat și ștampilat în alb nu s-ar fi produs nici o pagubă la bugetul de stat.

Astfel, în baza răspunderii civile delictuale inculpatul va fi obligat, conform art. 14, 346 alin. 2 Cod procedură penală să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. București suma de 23 878 lei reprezentând impozit pe profit și TVA la care se adaugă accesoriile calculate conform Codului fiscal până la data efectivă a plății. Valoarea prejudiciului este stabilită conform expertizei tehnice judiciare efectuată în cauză de expertul contabil B. G..

Așadar, Tribunalul în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpatul V. N. E. împotriva sentinței penale nr. 331/24.06.2009 a Judecătoriei Moinești, a desființat-o în totalitate și reținând cauza spre rejudecare, în fond, a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală - faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă.

Totodată, inculpatul a fost obligat dă plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. București suma de 23 878 lei reprezentând impozit pe profit și TVA la care se vor adăuga accesoriile calculate conform Codului fiscal până la data efectivă a plății.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile din apelul inculpatului au rămas în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. c Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.

Cu privire la apelul părții civile Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. București, Tribunalul a considerat că este neîntemeiat deoarece inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru faptele ce au privit actele de comerț cu S.C. ELVAB COMPANY S.R.L. Comănești și S.C. BALDAN IMPEX S.RL. Brusturoasa ca atare nu i se poate reține vreo culpă în producerea prejudiciului la bugetul de stat rezultat din relațiile comerciale cu aceste două societăți, inculpatul nefiind trimis în judecată și față de aceste societăți comerciale.

Pentru aceste motive, Tribunalul în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale de către Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. București.

Constatând culpa procesuală a părții civile, aceasta a fost obligată conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței au declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul V. N. E..

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17/2 cpp prin hotărârea atacată făcându-se o greșită aplicare a legii, în motivarea căruia s-a arătat următoarele:

Deși instanța de apel a reținut o situație de fapt corectă, în mod greșit a apreciat că faptei de evaziune fiscală îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, soluția fiind contrară legii.

În concret, instanța de apel a dat eficiență probelor administrate după rejudecare cu privire la valorificarea concluziilor raportului de expertiză grafologică prin excluderea din calcul a celor 10 facturi pentru care inculpatul nu a semnat la nici una din rubricile obligatorii.

Potrivit raportului de raportului de expertiză grafică facturile fiscale în număr de 14 existente la fl. 118-126, 131-135 au fost semnate de către inculpat în luna decembrie 2005 și respectiv ianuarie 2006.

Nu împărtășește punctul de vedere al instanței că inculpatul a părăsit teritoriul României în data de 11.09.2005.

Potrivit mențiunilor existente pe pașaportul inculpatului depus la instanța de recurs există doar viza de ieșire din România, fără a avea viza de intrare pe teritoriul altui stat - Cipru.

Concluzia instanței de apel că ar fi semnat în alb facturile fiscale înainte de a părăsi teritoriul României este greșită. Pașaportul inculpatului depus în recurs la Curtea de Apel Bacău, abia în anul 2012, fără alte mențiuni decât cea de ieșire din România nu reprezintă o probă credibilă.

Apărătorul inculpatului a depus o adresă către Inspectoratul general al poliției de Frontieră din data de 23.03.2012 tocmai pentru a da aparența de legalitate, cunoscându-se faptul că, bazele de date privind . români în și din România anterior datei de 1.01.2007 (respectiv perioada septembrie 2005 - aprilie 2006) nu se mai păstrează.

Motivarea instanței de apel că inculpatul a părăsit țara pe 11.09.2005 stabilindu-se în Cipru, revenind în România doar pentru a declarație în cauza de față nu este conformă cu probele administrate în cauză.

Așa cum s-a arătat mai sus, nu rezultă că inculpatul s-a stabilit în Cipru, mențiunile din pașaportul acestuia nu fac dovada afirmațiilor sale.

Nu rezultă din nici o probă că inculpatul ar fi semnat și ștampilat în alb mai multe facturi, faptul că actele de comerț ar fi fost efectuate de către numitul F. I. în numele acestuia.

Judecătorii apelului au pronunțat o hotărâre de achitare fără a stabili adevăratele raporturi juridice între inculpat, F. I., D. A. B.. Acesta din urmă a fost și condamnat prin sentința penală nr. 173 din 23.03.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, sentință pe care o atașăm în susținerea recursului de față.

Instanța de apel ar fi trebuit să analizeze apărările inculpatului, apărări contradictorii în sensul că numitul F. I. a semnat în numele lui toate documentele financiar contabile, ulterior a recunoscut că a semnat doar 14 facturi, în recurs susținând că facturile fiscale și avizele de expediție din litigiu sunt afectate de nulități de formă și conținut și nu produc efecte juridice.

A susținut în mod constant că nu a desfășurat activități specifice (acte de comerț) la punctul de lucru declarat în sensul că nu a săvârșit faptele (art. 10 lit.c C.pr.pen.), lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii (art. 10 lit. d C.pr.pen.), eroarea de fapt (art. 10 lit.e C.pr.pen. - rap.la art. 51 C.pen) și în sfârșit că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (art. 10 lit.b/1 C.pr.pen.).

Apărările expuse de către inculpat în căile ordinare de atac nu puteau fi reținute de către instanța de apel ca fiind corespunzătoare adevărului, întrucât se observă în mod vădit că reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale acestuia, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii penale, sau cel puțin a atenua impactul acestor consecințe.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul avea calitatea de administrator unic conform actelor societății, având corelativ obligația de a depune bilanțul contabil sau declarațiile obligatorii de la înființarea societății și până în prezent.

Din acest punct de vedere inculpatul poartă întreaga responsabilitate a modului cum era condusă firma și cum sunt respectate prevederile legale, ca urmare răspunde și pentru prejudiciul cauzat.

Având în vedere probele administrate în rejudecare și dispozițiile deciziei de casare, apreciez că apelul inculpatului este în parte întemeiat doar în ceea ce privește latura civilă, astfel încât instanța de apel la obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 23. 878 lei către A.N.A.F.

Astfel, potrivit raportului de expertiză grafică efectuat cu ocazie primei rejudecări rezultă că inculpatul nu a semnat un nr. de 10 facturi fiscale la nici una din rubricile obligatorii, motiv pentru care din prejudiciul stabilit inițial s-a scăzut contravaloarea celor 10 facturi menționate mai sus.

Pe latură penală, din probele administrate rezultă că inculpatul în calitate de administrator nu a înregistrat în evidența contabilă a societății un nr. de 14 facturi emise către societățile comerciale având ca obiect livrări de material lemnos, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 23.878 lei potrivit suplimentului Ia raportul de expertiză contabilă, motiv pentru care vă solicit să mențineți soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al.l lit.b din Legea nr. 241/2005.

Toate documentele supuse expertizării sunt valide și produc efecte juridice, răspunzând în acest fel criticilor aduse prin decizia Curții de Apel Bacău, urmare a admiterii recursului declarat de inculpat.

Facturile fiscale și avizele de expediție din litigiu nu sunt afectate de nulități de formă sau conținut și au produs consecințe juridice.

Urmare a abrogării unor cazuri de casare prin Legea nr. 2/2013, instanța de recurs urmează a verifica numai respectarea legii de către instanța de apel.

Situația de fapt care urmează a fi luată în considerare este situația de fapt avută în vedere de judecătorii apelului.

Față de cele expuse mai sus, în baza art. 385/15 pct. 2 lit.d C.pr.pen. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate doar pe latură penală, reținerea cauzei, spre rejudecare și în fond menținerea sentinței penale nr. 331 din 24.09.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești doar cu privire la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății.

În motivarea recursului inculpatul V. N. E. a arătat următoarele:

Recursul declarat impotriva Deciziei Penale nr. 4/A/2013 din 29.04.2013 a Tribunalului Bacău, vizează numai latura civila a cauzei.

S-a considerat ca prin pronunțarea unei soluții de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala, aplicarea fata de inculpat a dispozițiilor art. 14 si 346 alin. 2 cod pr. penala, si obligarea sa la plata prejudiciului nerecuperat către partea civila, constituie o măsura excesiva, care se impune a fi înlăturata .

Dispozițiile art. 346 (2) ind.l cod pr. penala prevăd: "Când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prev. de art.10 (alin.l) lit.b ind. l,ori pentru ca instanța a constatat existenta unui caz care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipsește vreunul din elementele constitutive ale infracțiunii (ipoteza din ultimul alineat regasindu-se in cauza de fata ), instanța poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile " .

Textul de lege evocat nu instituie obligația expresa de acoperire a pagubei materiale, legiuitorul lasand la latitudinea instanței rezolvarea laturii civile, in raport de împrejurările cauzei, persoana inculpatului, întinderea pagubei.

In considerarea cauzelor concrete si împrejurărilor care au condus la implicarea sa in grupul infracțional constituit din persoane cu expertiza profesionala: Mocanasu O. D., contabil sef la ., I. M.-C., contabil la ., A. F., administrator la ., P. Dorinei, administrator la . si a faptului ca inculpatul nu a avut un aport personal la producerea pagubei, ca nu a executat nici un act material in indepliniriea obiectului de activitate al societății comerciale al cărui administrator formal a fost, va rugam sa dispuneți admiterea recursului, casarea deciziei atacate numai in latura civila, cu consecința scutirii sale de plata despăgubirilor civile in cuantum de 23.878 lei către ANAF București, menținând in totalitate dispozițiile deciziei in latura penala .

Analizând decizia penală recurată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede, în alin. (2¹), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Tribunalul Bacău, la data de 29 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

P. Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Deși inculpatul nu a indicat expres cazul de casare incident în cauză, motivele invocate pot fi încadrate în dispozițiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. P..

În ce privește acest caz de casare, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul V. N. E. și-a motivat recursul numai oral în ziua judecații, prin apărătorul său ales, a depus la dosar memoriul cuprinzând motivele de recurs în ședința publică din data de 17 octombrie 2013 ( al doilea termen de judecata acordat în cauză), încălcându-și, astfel, obligația ce le revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, fața de această împrejurare, curtea, ținând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea constată că unul dintre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situație în care criticile circumscrise de P. de pe lângă Tribunalul Bacău acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsește și eroarea gravă de fapt invocată de procuror.

În realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, curtea nu mai poate analiza situația de fapt reținută de instanța de apel.

Instanța de apel a reținut următoarele:

Inculpatul nu l-a împuternicit să efectueze și operațiuni comerciale de material lemnos, procura specială autentificată cu nr. 2612/26.04.2006 la BNP „M. C. și M. P.” (aflată la fila 260 dosar urmărire penală) fiind falsă după cum rezultă din adresa nr. 600/26.11.2012 emisă de BNP P. M. Câmpina care precizează că la data de 25 ianuarie 2006 avea înregistrate 244 acte autentice, iar cel cu numărul 2612 nu se regăsește în evidențele sale având conținutul procurii depuse la dosarul de urmărire penală.

Raportat la această situație de fapt, instanța de apel, în mod corect, a dispus achitarea inculpatului, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 sub aspectul laturii subiective.

Inculpatul nu l-a împuternicit pe F. I. să efectueze operațiuni comerciale de material lemnos, cele 14 facturi nefiind încredințate cu scopul de a efectua tranzacții cu material lemnos, astfel că nu a prevăzut, deși trebuia și putea să prevadă că acesta va efectua asemenea tranzacții și va încasa banii obținuți fără a evidenția în actele contabile sau în alte documente legale operațiunile comerciale efectuate și veniturile încasate, vinovăția sa față de rezultatul produs ( prejudicierea bugetului de stat ) îmbrăcând forma culpei.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul V. N. E..

Va constata că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLE LEGII

DECIDE

În baza art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, respinge ca nefondate recursurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul V. N. E. împotriva dec. pen. 4/A/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .

Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 192 alin. 2 cpp obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 01.11.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. B. A. S.

I. N. C.

GREFIER

P. E.

Red. s.f. Patilea C

Red. dec..>

Red. dec. red. INC.

Tehnored. P.E./ 25.11.2013/2 ex

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 846/2013. Curtea de... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1150/2013. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1150/2013. Curtea de Apel BACĂU