Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 478/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 300/110/2013/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.478/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. M.
JUDECĂTORI: C. C.
P. D.
P. G.- grefier
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Bacău legal reprezentat prin
V. V. G. - procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpații C. C., I. I., P. D. și V. M. D. împotriva încheierii din data de 24.04.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest asistați după cum urmează: C. C. asistat de avocat ales V. M., I. I. asistat de avocat ales Lepârdă C., P. D. asistat de avocat oficiu T. E. și V. M. D. asistat de avocat oficiu O. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurenții inculpați prin apărători și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, Curtea a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales V. M. pentru recurentul inculpat a depus la dosar jurisprudență respectiv decizia penală nr.17/17.10.2011 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii însoțită de documentația întocmită de procurorul general, în vederea interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art.160/8a alin.2 teza a II a Cpp.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și pe fond pronunțarea unei soluții pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, în ceea ce privește cererea de liberare provizorie.
Consideră că încheierea prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului este greșită. Decizia depusă astăzi la dosar împreună cu documentația întocmită de procurorul general, argumentele sale urmează a fi analizate cu trimitere la această decizie.
Față de argumentele cuprinse în această decizie, menținerea stării de arest apare ca un abuz față de inculpat care, ar trebui să beneficieze de o judecată în stare de libertate. Circumstanțele cauzei obligau judecătorul fondului să găsească o altă cale, o altă măsură. Legiuitorul nu a urmărit cheltuieli inutile și nici împovărarea instanței. Actul de justiție trebuie îndeplinit cu aplicarea prevederilor legale.
Înainte de a fi arestat, inculpatul se afla sub tratament medicamentos, ori starea sa de sănătate s-a înrăutățit, nu are posibilitatea să respire aer curat, să administreze un tratament corespunzător, trăiește cu un sfert de plămân astfel că îi este pusă în pericol viața. A ține în arest o persoană grav bolnavă echivalează cu rele tratamente aplicate.
Se spune că inculpatul a săvârșit fapte deosebit de grave dar legea îi dă dreptul să fie judecat în stare de libertate.
Chiar ÎCCJ ne spune că, controlul impus este îndestulător pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal și fără lipsire de libertate.
A pus concluzii de admitere a recursului, pronunțarea unei soluții în una din modalitățile potrivite, obligându-se să nu pericliteze procesul penal.
Avocat ales Lepârdă C. având cuvântul pentru recurentul inculpat I. D. a susținut că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Achiesează la concluziile puse anterior de colega sa, inculpatul este arestat de 16 luni și nu de 14 luni cum a reținut instanța de fond. Punem discuta în acest caz despre încălcarea termenului rezonabil, starea de libertate este starea de normalitate dar instanța de fond a înlăturat toate aspectele invocate.
De asemenea, a solicitat ca instanța să analizeze faptul că din 11 inculpați, față de un inculpat s-a disjuns soluționarea cauzei iar șase inculpați sunt în libertate. Pentru egalitate de tratament se impune ca și acest inculpat să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul a avut o poziție de recunoaștere atât la urmărirea penală cât și la fond și nu i se poate imputa lipsa unor martori, făcând referire la un martor cu identitate protejată. Din probe nu rezultă indicii că ar tergiversa aflarea adevărului . Instanța nu se poate raporta doar la prejudiciu și faptă trebuie să aibă în vedere și faptul că nu are antecedente penale și că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pentru toate aceste considerente a pus concluzii de admitere a recursului.
Avocat oficiu T. E. având cuvântul pentru recurentul inculpat P. D. a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii, în rejudecare să se constate că a trecut o perioadă destul de mare de 1 an și 4 luni de când este arestat. De asemenea, a solicitat ca instanța să aibă în vedere că alți inculpați sunt în stare de libertate, cercetarea judecătorească este la final, inculpatul a dat declarații, a recunoscut ceea ce a făcut.
A depus la dosar referatul privind plata onorariului din fondul MJ.
Avocat oficiu O. C. având cuvântul pentru recurentul inculpat V. M. D. având cuvântul, față de durata mare de când este arestat iar procesul fiind o cauză complexă poate dura mai mult timp și pentru egalitate de tratament cu alți coinculpați, se impune ca și acesta să fie judecat în stare de libertate, inculpatul cunoscând obligațiile pe care trebuie să le respecte.
A depus la dosar referatul privind plata onorariului din fondul MJ.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea pronunțată de tribunal fiind legală și temeinică. Din dosar rezultă probe și indicii că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt judecați, perioada lungă în care au acționat, scopul urmărit, numărul părților vătămate dintre care și minore. La acest moment termenul rezonabil nu a fost depășit și o altă măsură nu este oportună.
Recurentul inculpat C. C. având ultimul cuvânt și-a însușit concluziile puse de apărătorul său.
Recurentul inculpat I. I. având ultimul cuvânt a solicitat să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat P. D. având ultimul cuvânt a solicitat să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat V. M. D. având ultimul cuvânt a arătat că în anul 2005, an la care face referire reprezentantul parchetului, era elev în clasa a IX a . A solicitat să fie judecat în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr._ 13 s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpatii C. C., I. I., P. D. și V. M. D..
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la verificarea legalității si temeiniciei stării de arest a inculpaților C. C., zis D., I. I., P. D., V. M. D., în condițiile art. 300 ind. 2 cod pr. penală, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 160/b Cpr.pen, „în cursul judecații instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia măsurii arestului preventiv.”
Analizând acest text de lege prin prisma dispozițiilor art. 300/2 C.pr.pen potrivit căruia, în cauzele în care inculpatul major este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, cel târziu la 60 zile pentru inculpații majori, conform art.160/b C.p.p, și raportat la actele si lucrările dosarului tribunalul a apreciat ca măsura arestului preventiv privind pe cei patru inculpați este legală si temeinică si se impune menținerea acesteia pentru următoarele considerente:
I . Sub aspectul legalității, instanța a constatat că luarea acestei măsuri față de inculpați a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât în ceea ce privește condițiile de fond cât și a condițiilor de procedură și a întinderii în timp a măsurii.
Raportat la aspectul legalității arestului preventiv, instanța a constatat, văzând ansamblul materialului probator administrat legal în prezenta cauză până în acest moment procesual, existența de motive verosimile, apte de a naște credința rezonabilă pentru un observator obiectiv că inculpații C. C., zis D., I. I., P. D., V. M. D. au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați (cauza Curții E.D.O. Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), fiind astfel îndeplinită condiția generală și prealabilă temeiurilor ce justifică luarea măsurii arestării preventive, anume aceea prevăzută de art.143 alin.1 C.pr.pen.
Astfel la dosar există suficiente indicii temeinice și probe care formează convingerea instanței în privința existenței unei bănuieli rezonabile că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor reținute în sarcina acestora, infracțiuni deosebit fi grave. In acest sens, prin rechizitoriul Nr. 31D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată, in stare de arest preventiv, printre altii, si a inculpaților:
1. C. C., zis D. - fiul lui I. și I., născut la data de 17.08.1976 în mun. Bârlad, jud. V., domiciliat în ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1, 3 din Legea 39/2003, art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 13 alin. 1,3 din Legea 678/2001, art. 329 al. 1 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 23 lit. b din Legea 656/2002, totul cu aplic. art. 33 lit. C.pen., constând în aceea că:
-în cursul anului 2011 ar fi aderat/sprijinit gruparea infracțională organizată în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituită de C. D.;în cursul anului 2011 ar fi transportat/ transferat în Germania în vederea exploatării victimele majore R. M., P. T. fostă Țăndurel, D. M. și M. N.;în toamna anului 2011 ar fi recrutat, transportat, transferat și exploatat în Germania victima minoră D. M. M.; în aceeași perioadă ar înlesnit și practicarea prostituției mai multor tinere recrutate din țară și transportate în Germania, în scopul obținerii de beneficii materiale, printre care concubina inc. C. D. - inc. Kaposzta C.; sumele obținute din aceste activități ar fi fost reinvestite în vederea disimulării provenienței acestora.
2. I. I. - fiul lui C. și C., născut la data de 26-11-1978 în mun. Bârlad, jud. V., domiciliat în ., jud. V., CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003, art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 13 alin. 1,3 din Legea 678/2001, art. 329 al. 1 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și spălare de bani prev. de art. 23 lit. b din Legea 656/2002.,toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., constând în aceea că:
-în cursul anului 2010 ar fi aderat la gruparea infracțională organizată în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, constituită de C. D., și a sprijinit-o până la data intervenției organelor statului -08.01.2012;în perioada 2010-2011 ar fi recrutat prin înșelăciune victima R. M., pe care a transportat-o și cazat-o în străinătate, în vederea exploatării la dispoziția grupării;în perioada 2010-2011 ar fi transportat, transferat în vederea exploatării în străinătate victimele P. T. V. M. G., D. M. și M. N.;în cursul anului 2011 în cadrul acestei grupări ar fi transportat/ transferat în Germania victima minoră D. M. M.;în aceeași perioadă ar fi înlesnit practicarea prostituției mai multor tinere recrutate din țară și transportate în Germania, în scopul obținerii de beneficii materiale, printre care și înv. F. E. și concubina inc. C. D. - inc. Kaposzta C.;sumele de bani provenite din exploatarea sexuală ar fi fost investite în imobile, autoturisme de lux, afaceri, în scopul disimulării adevăratei proveniențe.
3. P. D. fiul lui C. și E., născut la data de 26-03-1982, în București, domiciliat în București, ., nr.15A, ., . infracțiunilor de trafic de persoane prev. și ped. de art. 7 al 1,3 din Legea 39/2003, art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001 și art. 26 C. pen. rap. la art. 23 lit. a din Legea 656/2002 modif., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., constând în aceea că
- în cursul anului 2009 ar fi aderat la gruparea infracțională organizată de inc. C. D., și a sprijinit-o, primind prin sistemul de transfer Western Union suma de aprox. 60.000 euro de la victima P. T. fostă Țăndurel, exploatată în Germania, bani pe care i-a predat liderului grupării, pentru a-l ajuta pe acesta să se sustragă de la urmărire;- în cursul anului 2010, a acceptat propunerea liderului grupului și s-a căsătorit cu partea vătămată, fără a avea o relație cu aceasta, ajutându-l astfel la păstrarea controlului acesteia în beneficiul grupului;- în cursul lunilor dec. 2011 și ianuarie 2012 ar fi sprijinit gruparea infracțională condusă de înv. C. D., cazând și transportând în vederea transferării în Germania pentru exploatare sexuală victima P. T. fostă Țăndurel.
4. V. M. D. - – fiul lui C. și A., născut la data de 27.07.1989 în mun. București, domiciliat în București/S3, .-10, ., CNP –_, posesor CI, ., nr._, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la grup infracțional prev. de art. 7 al. 1, 3 din Legea 39/2003 și trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, cu art. 41 al. 2 C.p. proxenetism prev. de art. 329 al.1 C.pen cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. și complicitate la spălare de bani prev. de art. 26 C.pen., rap. la art. 23 lit.b din Legea 656/2002, totul cu aplic. art. 33 lit.a C.pen., constând în aceea că:
- în perioada 2010 – 2011, ar fi aderat la gruparea infracțională organizată condusă de inc. C. D., în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism,și la solicitarea acestuia, împreună cu inc. I. I., C. C. și B. A. P. ar fi transportat/ transferat/ cazat în Germania, victimele R. M., P., fostă Țăndurel T., ce au fost constrânse la practicarea prostituției în beneficiul grupării și a recrutat/transportat/transferat/cazat în Germania, victima V. (fostă G.) M. G., constrânsă de asemenea la practicarea prostituției în favoarea grupării; în perioada 2008-2011 ar fi înlesnit practicarea prostituției inc. Kaposzta C. E. și înv. F. E., transportându-le și transferându-le în vederea practicării acestei activități în Germania, în beneficiul grupării infracționale conduse de inc. C. D.;- în perioada 2007 -2011 ar fi desfășurat acte de punere la dispoziție a sumelor de bani obținute de victime din practicarea prostituției, liderului grupării, având reprezentarea destinației acestora, în vederea disimulării adevăratei proveniențe.
Elocvente în acest sens sunt multitudinea mijloacelor de proba aflate in cele 22 volume întocmite in cursul urmăririi penale, precum si probele adminstrate nemijlocit de catre instanta de judecata pina la acest moment.
A doua condiție: pentru faptele săvârșite, legea să prevadă pedeapsa închisorii, este de asemenea îndeplinită, astfel, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, legea prevede pedeapsa închisorii – legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.
Mai mult decât atât existența indiciilor și a probelor a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de Tribunalul Bacău cu ocazia luării, prelungirii si menținerii in temeiul art. 300/1 Cpp., respectiv art. 300/2Cpp. a măsurii arestului preventiv, soluții ce au fost menținute de fiecare data de Curtea de Apel Bacău, iar pana la acest moment procesual inculpații chiar dacă au dat declarații, cu exceptia inc. P. I., aceste declarații - de recunoastere partială si numai in limita probarii evidente - nu sunt de natură prin ele insele sa determine a concluziona ca pericolul social concret pentru ordinea publica a fost diminuat sau a dispărut, iar următorul termen de judecata fiind pe 23.05.2013, cind urmeaza a fi audiata martaorul cu identitate protejata si partile vatamate lipsa la acest termen.
Susținerile inculpaților, prin apărători, în sensul ca nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării lor, care ar impune revocare asau înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitate, sunt nefondate, cu atât mai mult cu cit în cauza din probele administrate pana la acest moment procesual nu sunt de natura sa impuna concluzia ca nu se mai justifica arestarea preventiva a acestora sau care sa determine tribunalul sa ajungă la concluzia ca s-au modificat temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestora, așa încât aprecierile acestora sunt pur subiective.
Apărările formulate de inculpați prin apărători, în sensul că nu există probe care să justifice menținerea arestării acestora nu pot fi primite de către instanța in contextul in care rezultă neechivoc condițiile concrete în care s-a desfășurat activitatea acestora și mai mult decât atât, din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenta și persistența unor indicii grave de vinovăție, indicii confirmate si de declaratiile partilor vatamate si a martorilor audiati in cursul cerecetarii judecatoresti, ce constituie conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie”; măsura arestării preventive a inculpaților fiind astfel conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO data fiind atât calitatea acestora și implicarea lor in presupusa activitate infracțională.
-Susținerea inculpaților prin apărători in sensul ca a dispărut pericolul social concret pentru ordinea publica la acest moment procesual, urmărirea penala fiind finalizată, cercetarea judecatoresca avansata, nu poate fi primită, deoarece la acest moment procesual se verifica datele si indiciile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, date si indicii care converg spre ideea ca inculpații au lezat grav valorile sociale ocrotite de lege, au sfidat orice norma si regula privind siguranța si dreptul persoanelor privind siguranța persoanei, cunoscut fiind faptul ca infracțiunile de constituire unui grup infracțional organizată în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, pentru realizarea de beneficii materiale în mod facil, sunt infracțiuni cu un grad de pericol social extrem de ridicat, iar împrejurarea ca unele persoane uzează de astfel de activități pentru obținerea unor surse ilicite de câștig si de procurare a mijloacelor de trai releva cu prisosința acest lucru, dar in același timp provoacă o tulburare însemnata in desfășurarea relațiilor sociale cotidiene si constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte de același gen, aspect deosebit de grav in condițiile in care numărul persoanelor care comit astfel de infracțiuni este din ce in ce mai mare este din ce in ce mai mare.
In plus, raportat la caracterul grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp - pe parcursul anilor 2005 până în 2011- și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane, prin modul de concepere și organizare a activității infracționale – prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane, constatării unor coeziuni infracționale ale persoanelor cercetate și nu în ultimul rând facem referire și caracterul transfrontalier al activității infracționale, astfel ca există date suficiente care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților C. C., zis D., I. I., P. D. zis C., V. M. D..
II. Sub aspectul temeiului care a determinat privarea de libertate a inculpaților C. C., zis D., I. I., P. D. zis C., V. M. D., se reține că acesta există în continuare, probele existente la dosar reflectând existența unor indicii care pot fi echivalate cu motive verosimile de bănuială că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor de care sunt acuzați, iar împrejurările care au dus la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică nu s-au modificat.
Astfel, in prezenta cauză sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art.148 lit. f C.p.p., temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive: pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzati inculpatii sunt mai mari de 4 ani, neintervenind vreo schimbare de încadrare juridică până în acest moment procesual care să atragă limite de pedeapsă mai mici sau egale cu 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen., se reține că la aprecierea acestui pericol instanța a avut și are în vedere gradul ridicat de pericol al infracțiunilor presupus a fi comise de către inculpați, infracțiuni care au pus în pericol valori sociale importante proteguite de normele penale încălcate, anume se retine ca infracțiunile constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism aduc atingere uneia din cele mai importante valori ocrotite de legea penală, traficul de persoane si persoane minore, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu un impact social deosebit, iar lăsarea inculpaților în stare de libertate ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional, și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, împrejurările concrete în care au fost comise presupusele infracțiuni.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. In același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea, totuși, justifica, in mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat că există dovezi privind existența cazului comiterii unor infracțiuni grave apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare măsurii arestului preventiv.
Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp (cauza Letellier contra Franței). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Or, în prezenta cauză, apreciind în concret necesitatea menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpații CARACALET C., zis D., I. I., P. D., V. M. D., tribunalul a constatat se impune în continuare detenția provizorie, existând indicii și probe privind comiterea unor infracțiuni deosebit de grave - trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, asocierea la săvârșirea de infracțiuni - iar raportat la caracterul grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp - pe parcursul anilor 2005-2011 - și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane, prin modul de concepere și organizare a activității infracționale (elocvente în acest sens fiind spre ex. convorbirile telefonice din care ar rezulta faptul că victimele erau racolate prin diverse metode in România de către unii inculpați si transportate in Italia de către alți inculpați, unde unul din inculati deținea o casa si obligate sa se prostitueze iar sumele obținute din aceste activități ilegale ajungeau la liderii asocierii infracționale), precum si – prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane, constatării unor coeziuni infracționale ale persoanelor cercetate și nu în ultimul rând facem referire și caracterul transfrontalier al activității infracționale, astfel ca există date suficiente care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive.
Aceste infracțiuni, aduc atingere celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv viața, integritatea fizică și psihică, victimele –din care trei sunt minore - fiind supuse unor traume psihice. Un argument în plus pentru a sublinia gravitatea faptelor îl constituie însuși faptul că legiuitorul în mod obiectiv a prevăzut pedepse deosebit de aspre, în scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infracțiuni.
Tribunalul a constatat că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența in continuare a unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, și alături de celelalte temeiuri reținute de Tribunal ca fiind actuale, reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul izolării din societate a subiectilor infracțional.
Alegerea si menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social infracțiunii, de împrejurările concrete in care se presupune ca s-a comis fapta, aspecte care se regăsesc cu prisosința in prezenta cauza. Mai mult decât atât gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata inculpații trebuie privit si prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, circumstanțe care pledează si justifica starea de detenție legitima provizorie iar judecarea acestora in stare de libertate in aceasta faza a procesului penal ar crea o stare de insecuritate sociala, prezentând un pericol social concret pentru ordinea publica si ca prin operațiunea logica a interpretării temeiurile prevăzute de art. 148 C.pr.pen., trebuie examinate prin raportare la probele existente pana in momentul de fata in cauza si care conferă cu prisosința elemente in susținerea pericolului social concret pentru ordinea publica .
Astfel, a apreciat instanța că lăsarea în libertate a celor patru inculpați prezintă in continuare pericol pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, insa trebuie avut in vedere si faptul că acești inculpați au fost in anturajul inc.C., cunoscut cu preocupări pe linia traficului de persoane fapt ce rezultă inclusiv din probatoriul cauzei (elocvent in acest sens este faptul ca inculpatulCozma este cunoscut autorităților germane cu preocupări pe linia traficului de persoane încă din anul 2009, când pe numele acestuia a fost deschisă o procedură penală urmare a plângerii formulate de victima J. M.) și de asemenea identificați ca având numeroase legături ilicite cu persoane având aceleași preocupări infracționale, acționând în cadrul unui grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier specializat în traficul de persoane.
De asemenea, față de probatoriul administrat în cauză in cursul urmăririi penale, dar si cel adminitart nemijlocit pina in acest moment, se relevă amploarea deosebită a activității infracționale complexe presupus săvârșită de inculpați, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp - începând cu 2005 până in 2011- și prin relațiile și conexiunile cu alte rețele infracționale care acționează pe același segment de crimă organizată, ceea ce dovedește periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, astfel ca există date suficiente care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
In acest sens, trebuie avut în vedere faptul că prin modalitatea în care se presupune ca au fost comise faptele și natura relațiilor socio–umane afectate, impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera o stare de insecuritate reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar interesul social al protejării societății primează in acest moment procesual interesului personal al inculpaților.
Raportat la complexitatea cauzei și a activităților infracționale care se prezuma a fi desfășurate de către inculpați, având în vedere angrenarea în comiterea faptelor a unui număr mare de persoane, prin asociere infracționala, precum si numărul mare al persoanelor vătămate si starea de minoritate a unora dintre acestea, lipsa garanțiilor că inculpații ar abandona comportamentul antisocial – instanța a apreciat că detenția provizorie este necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, raportat la caracterul grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, prin desfășurarea pe o perioadă relativ îndelungată de timp, pe parcursul mai multor ani, începând cu 2005, amploarea fenomenului infracțional, modul în care se reține organizarea și premeditarea faptelor deduse judecății – constituirea și aderarea la un grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, spălare de bani – precum și activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că au fost implicați – desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp, relațiile și conexiunile intre mai multe persoane, prin modul de cooperare intre inculpați și organizare a activității infracționale – (elocvente în acest sens fiind spre ex. convorbirile telefonice dintre inculpați vol.xx-xv), – prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane, constatării unor coeziuni infracționale ale persoanelor cercetate și nu în ultimul rând facem referire și caracterul transfrontalier al activității infracționale, astfel ca există date suficiente care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive pentru inculpații CARACALET C., zis D., I. I., P. D., V. M. D. .
Aceste infracțiuni, aduc atingere celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv viața, integritatea fizică și psihică, victimele fiind supuse unor traume psihice. Un argument în plus pentru a sublinia gravitatea faptelor îl constituie însuși faptul că legiuitorul în mod obiectiv a prevăzut pedepse deosebit de aspre, în scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infracțiuni.
Tribunalul a constatat că probatoriul administrat până la acest moment, nu sustin apararile inculpatilor, ci demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celor patru inculpați, și alături de celelalte temeiuri reținute de tribunal ca fiind actuale, reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul eliminării, izolării din societate a subiectilor infracționali.
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publica, tribunalul a apreciat ca este pe deplin dovedit, atât prin modul de săvârșire a faptei cât si prin conduita si persoana inculpaților, Tribunalul apreciind ca motivul determinant al săvârșirii faptelor este în continuare un factor de risc în conduita viitoare a acestora, nevoia de bani în contextul lipsei unei ocupații aducătoare de venituri, relevant fiind si faptul ca majoritatea inculpaților fiind fără ocupație anterior arestării preventive, fiind elemente suficiente în aprecierea asupra probabilității efective si reale ca inculpații sa persiste în săvârșirea de infracțiuni de același gen, toate acestea dovedind în opinia Tribunalului, ca cel puțin până la acest moment procesual, este dovedit gradul de pericol concret pentru ordinea publica pe care îl prezintă inculpații.
Prin prisma acestor împrejurări, instanța a apreciat că lăsarea celor patru inculpați în libertate în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptelor nestopându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Raportat la complexitatea cauzei și a activităților infracționale care se prezuma a fi desfășurate de către inculpați, având în vedere angrenarea în comiterea faptelor a unui număr mare de persoane, prin asociere infracționala, lipsa garanțiilor ca inculpații ar abandona comportamentul antisocial, cu atât mai mult cu cit cei patru inculpați nu au nici o ocupație – instanța a apreciat că detenția provizorie este necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal.
Or, in speța inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol deosebit de ridicat, ce rezulta nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci si din modalitățile si împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, mai sus enumerate, amploarea acestui fenomen infracțional si de rezonanta negativa a acestui gen de infracțiuni in rândul societății civile.
De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publica rezida si in perioada îndelungata in care se presupune ca inculpații au săvârșit faptele, relevant in acest sens fiind faptul ca în perioada 2007 -2011, membrii grupării conduse de inc. C. D., ar fi recrutat, transportat, cazat, transferat în străinătate (Italia, Spania, Elveția, Germania) în vederea exploatării sexuale, beneficiind de câștigurile realizate de acestea – mai multe tinere, precum si nr. mare al parților vătămate -13- si al martorilor-18- inclusiv unul cu identitate protejata, in continuare ca unele dintre partile vatamate nu au fost audiate –desi au fost citate legal- si chiar inculpatii insistind in audierea lor, existând astfel riscul real al influențării acestora sau punerii de acord a acestora având in vedere ca in actul de sesizare s-a reținut ca în cadrul acestor grupări infracționale organizate, unele victime devin la rândul lor proxenete sau traficante, mai ales în situația în care membrii grupării infracționale le conferă un statut aparte – dat de relația intimă cu aceștia – și atribuții specifice de supraveghere a celorlalte victime.
In plus, sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publica trebuie avut in vedere si modalitățile concrete presupus a fi utilizate de către inculpați pentru realizarea presupuselor infracțiuni reținute in rechizitoriu, astfel principala metoda se presupune a fi fost șantajul sentimental al parților vătămate, multe dintre acestea fiind minore, exploatarea vulnerabilităților victimelor din punct de vedere financiar sau/si educațional, precum si situația familiala sau financiara dificila sau inducerea victimelor in eroare, dar si utilizarea de amenințări/agresiuni fizice, vulnerabilități care pot fi exploatate in continuare de către inculpați in cazul in care ar fi cercetați in stare de libertate.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul celor patru inculpați de a fi cercetați în stare de libertate, prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități europene devine actual .
Raportat la aprecierea duratei rezonabile a măsurii preventive privative de libertate, potrivit art.5 parag.3 din Convenția E.D.O., aceasta se va analiza în concret, în funcție de particularitățile fiecărei cauze. Considerentele de genul probatoriul amplu de administrat, complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților și al instanței de judecată, au relevanță în jurisprudența Curții Europene atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a măsurii preventive privative de libertate (cauza Curții E.D.O. Allenet de Ribemont c. Franța). Aplicând aceste criterii la prezenta cauză, se constată că dosarul este in cursul cerectarii judecatoresti, duap mai multe teremene de judecata, s-au administrat o parte din probele acuzarii, insa acestea nu sunt de natura a inlatura indiciile si temeiurile care au fundamentat luarea si mentinerea masurii arestarii preventive fata de cei patru inculpati.
Aplicând aceste principii la speța de față, având în vedere complexitatea cauzei, dedusă si din numărul mare al inculpaților cercetați penal și trimiși în judecata, durata arestării preventive a inculpaților de aproximativ 14 luni este si legala si nici nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conformă și cu aceste dispoziții.
Toate apărările inculpaților la acest moment procesual se circumscriu in opinia tribunalului unor aprecieri subiective, faptul ca urmărirea penala a fost încheiata si inculpații au fost trimiși in judecata iar cercetarea judecatoreasca a ajuns ., nu echivalează cu dispariția temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a acestora pentru ca asta ar însemna ca ori de cate ori un inculpat este trimis in judecata ca un automatism sa fie pus de îndată in libertate.
De asemenea, comportamentul procesual al inculpaților, chiar de recunoaștere parțială a săvârșirii faptelor - de ex inc. I., V. - inc. P. prevalându-se de dreptul la tăcere, are relevanta insa va fi de asemenea apreciat de către instanța la fundamentarea sentinței ce se va pronunța în cauză, si nu este de natura sa contureze o schimbare a temeiurilor pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a acestora.
In acest moment procesual instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea celor patru inculpați subzistă și în prezent si impun in continuarea privarea de libertate a inculpaților C. C., zis D., I. I., P. D., V. M. D., pentru a garanta o mai buna desfășurare a procesului penal.
Pe de alta parte, este adevărat că inculpații au circumstanțe personale favorabile - nu sunt cunoscuți cu antecedente penale pe teritoriul României, sau o parte dintre aceștia sunt căsătoriți - C., P., V. - însă acestea nu pot fi privite în mod singular la aprecierea pericolului pe care îl poate crea punerea în libertate a acestora, ci trebuie avute în vedere și celelalte criterii prev. de art.136 Cod proc. penala, acceptate si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Circumstanțele reale si personale invocate în apărare de către toți inculpații sunt la acest moment procesual neîntemeiate, apărările formulate pe aceste aspecte reprezintă in opinia tribunalului eventuale criterii de circumstanțiere si nu motive pentru punerea acestora in libertate.
In plus, circumstanțele personale favorabile invocate de inculpați au existat și la momentul luării măsurii arestării preventive, ele urmând a fi valorificate, în măsura în care sunt reale, cu ocazia soluționării cauzei pe fond.
Pe de alta parte, apărările inculpaților cu privire la egalitatea de tratament – nu își găsește nici o susținere in normele legale in vigoare. Privarea de libertate a fiecărui inculpat trebuie analizată exclusiv prin prisma propriei sale situații, punându-se in discuție doar subzistenta temeiurilor de fapt si de drept ce au condus la arestarea sa preventiva.
În această etapă a procesului penal, și în raport și de infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, și pentru aspectele anterior arătate, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților C. C., zis D., I. I., P. D., V. M. D. se impune cu prisosință.
De asemenea cercetarea judecatoreasca este in curs, chiar daca ., menținerea măsurii preventive impunându-se și pentru buna desfășurare a acesteia. Astfel, in speța de fata cercetarea judecătoreasca este avansata, inculpații si unele din partile vatamate si martorii acuzarii fiind audiați de către instanța, cu exceptia martorului cu identitate protejata si a trei parti vatamate, insa începutul sau aproprierea de final a cercetării judecătorești in sine nu reprezintă o schimbare a temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive - cum neîntemeiat susțin apărătorii inculpaților - căci aceasta măsura a arestării preventive nu a fost dispusa doar pe durata urmăririi penale. In caz contrar, ar însemna ca odată finalizata urmărirea penala, toate persoanele cercetate in stare de arest sa fie puse in libertate, concluzie străina literei si spiritului dispozițiilor legale in materia masurilor preventive.
Este adevarat ca in actul de sesizare a instanței s-au reținut contribuții diferite ale inculpaților la săvârșirea faptelor penale reținute, respectiv inculpatul C. D., deja condamnat in dosarul disjuns, fiind acuzat ca a inițiat si constituit un grup infracțional – iar ceilalți inculpați –printre care si cei patru inculpati arestati preventiv- fiind acuzați ca au aderat la acest grup infracțional, deci unii fiind considerați inițiatori si cei care au constituit grupul infracțional iar ceilalți ca au aderat la acest grup, insa, instanța investita cu soluționarea cauzei urmează sa lămuresc situația de fapt reala, sa stabilească probele care corespund adevărului, evitându-se astfel posibilitatea unor eventuale influente intre inculpați, prin lăsarea in libertate a acestora, având in vedere si faptul ca unii inculpați, au avut o poziție oscilanta, uneori dând si declarații contradictorii pe parcursul urmăririi penale. (ex. in rechizitoriu inc. C. C. Inițial a adoptat o atitudine de negare a faptelor, după care în cursul urmăririi penale a recunoscut parțial comiterea acestora, cu prezentarea nuanțată a vinovăției, inc. I. I., inițial și acesta a adoptat o atitudine de negare a faptelor, după care în cursul urmăririi penale a recunoscut nuanțat în privința vinovăției comiterea acestora; inculpatul P. D. inițial inculpatul a adoptat o atitudine de parțial sinceră, după care în cursul urmăririi penale a negat comiterea acestora iar in cursul judecatii s-a prevalat de dreptul la tacere), aceste poziții procesuale oscilante fiind menținute și în cursul audierii în fata instanței de judecată. Astfel, este adevărat faptul că aceste aspecte țin de fondul cauzei, urmând a fi clarificate in urma administrării întregului probatoriu în cursul cercetării judecătorești, însă sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică nu poate fi ignorat pericolul concret al contribuției infracționale a acestora, chiar daca este diferita de cea a inițiatorilor grupului infracțional, dar la fel de periculoasa prin finalitate, precum si posibilitate ca odată puși in libertate sa continue săvârșirea acestor activități ilegale, sa-si pună de acord declarațiile sau sa influențeze părțile vătămate inca neaudiatesi martorii.
Starea de sanatate precara invocata in aparare de inculpatul C., nu constituie la acest moment procesual motiv pentru punerea sa in libertate, acesta putind fi tratat sub paza in reteaua sanitara a penitenciarelor asa incat nici sub acest aspect nu se justifica admiterea cererilor de revocare in principal sau de inlocuire a masurii in subsidiar, cereri formulate de altfel de catre toti inculpatii si motivate subiectiv pe lipsa pericolului social.
Potrivit art.139 alin.1 Cod pro. penala măsura arestării preventive luata se înlocuiește cu alta măsura preventiva, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Rezulta așadar ca pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/tara - cum au solicitat inculpații prin apărători - este necesar ca, fata de momentul privării de libertate a inculpaților sa fi intervenit niște împrejurări de natura a modifica, in sens favorabil acestora, temeiurile care au impus arestarea acestora. In speța au fost invocate in acest sens, circumstanțele personale favorabile inculpaților, cum ar fi vârsta, lipsa antecedentelor penale, pentru unii atitudinea avuta fata de fapta ce li se imputa, pentru alții situația familiala sau starea de sănătate, insa instanța apreciază că acestea nu justifică in sine înlocuirea măsurii arestării preventive, iar circumstanțele invocate nu pot fi reținute ca temei al înlocuirii măsurii arestării preventive deoarece nu au intervenit ulterior privării de libertate a inculpaților, ci au existat încă de la acel moment, fiind cunoscute si evaluate de către judecătorul care a dispus arestarea preventiva a inculpaților.
Astfel, privitor la oportunitatea luării față de inculpați a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate dintre cele reglementate de art. 145 C.pr.pen respectiv art. 145 ind.1 C.pr.pen., oportunitate analizată prin prisma dispozițiilor art. 136 alin 8 C.pr.pen., Tribunalul a reținut că circumstanțele personale favorabile, invocate de fiecare dintre inculpați nu pot constitui, prin ele însele, temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care sunt acuzați și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Tribunalul nu poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea in cazul inculpaților I. I., P. D. zis C., V. M. D., C. C. zis D. întrucât a apreciat că interesul de a proteja în mod eficient liniștea publică si asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal prevaleaza, iar poziția procesual de recunoaștere a faptelor decât în măsura evidentei probelor si necesitatea verificării in continuare a fiecărei apărări a inculpaților în baza declarațiilor părților vatamate lipsa la termenele anterioare si a martorilor ce urmează a fi audiati, inclusiv a martorului cu identitate protejata, primează în fața interesului particular al celor patru inculpați de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, ținând seama de natura infracțiunilor ce se imputa inculpaților, de caracterul organizat si modalitatea in care se presupune ca a fost conceputa activitatea infracționala, de numărul mare al faptelor pentru care inculpații sunt cercetați in prezenta cauza, de perioada îndelungata in care se retine ca s-a desfășurat, de caracterul organizat si transfrontalier al faptelor, de contribuția infracțională a acestora, de nr mare al partilor vatamate presupus a fi fost exploatate, din care o parte sunt minore, necesitatea administrarii in continuare a probatoriului, tribunalul a apreciat ca temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive împotriva inculpaților CARACALET C., zis D., I. I., P. D., V. M. D. subzista si impun in continuare privarea lor de libertate.
Pentru considerentele expuse anterior, apreciind că arestarea preventivă este legală, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat și nici nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate, instanța, având în vedere toate considerentele expuse, cât și a faptului că dosarul are următorul termen de judecata la data de 23.05.2013, că urmează a fi audiate celelalte părți vătămate lipsa si alti martori ai acuzarii, inclusiv martorul cu identitate protejata, cât și a faptului că inculpații ar putea influența părțile vătămate, constatând că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, instanța în temeiul art.160/b alin.3 Cod pr.penală si art. 300/2 din C.p.p. raportat la art.148 lit. f din C.p.p. a menținut starea de arest a inculpaților I. I., P. D. zis C., V. M. D., C. C. zis D. .
A constatat că inculpații au fost asistați de apărători alesi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpatii C. C., I. I., P. D. și V. M. D..
Motivele de recurs invocate sunt expuse în preambulul prezentei încheieri și nu vor mai fi reluate
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 385/6 alin. 3 Cpp ,instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile organelor judiciare în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții.
Instanța europeană a afirmat adeseori în jurisprudența sa că „orice privare de libertate trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legislația națională, dar în același timp, trebuie să respecte scopul esențial al art.5: protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale” (C.B., Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole, vol.I Drepturi și Libertăți, București 2005).
Solicitarea parchetului de menținere față de inculpati a măsurii arestării preventive, este justificată prin prisma art.148 lit.f C.proc.pen.
Prin luarea acestei măsuri nu trebuie să se înțeleagă că inculpatului i se impută săvârșirea unei infracțiuni, ci că există probe și indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal. Ori, suntem în prezența indiciilor temeinice atunci când din datele existente în speță rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală, a săvârșit fapta.
În consecință, dacă prin termenul „probă” se înțelege, conform dispozițiilor art.63 C.proc.pen. ”orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei”, în legătură cu termenul „indicii temeinice” ele sunt simple presupuneri, determinate de aparențe mai mult sau mai puțin grăitoare.
Indicii temeinice există atunci când din examinarea atentă a unor date existente în cauză, se desprinde în mod motivat, ce trebuie justificat, analizat, presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală, a săvârșit cu adevărat o faptă ce ar atrage o sancțiune penală. Indiciile trebuie să fie un multiplu, cu surse independente și totodată serioase, fără să conțină pure generalități.
Raționamentul procurorului trebuie, în acest sens, să fie satisfăcător, convingător, să arate motivele pentru care măsura este necesară, iar lipsa unor elemente reale, raționale, cât de cât convingătoare, face ca măsura de arestare preventivă să fie ilegală.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede, la art.5, posibilitatea arestării sau reținerii persoanei în vederea aducerii ei în fața autorității competente „atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune”. În spiritul Convenției, prezumția de nevinovăție nu exclude arestarea preventivă. De aceea, nu se poate susține că dispozițiile legale ar fi contrare prevederilor constituționale și celor corespunzătoare privitoare la prezumția de nevinovăție, cuprinse în pactele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului.
Art.23 din Constituția României, republicată, prevede că libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar reținerea sau arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.
Raportând dispozițiile legale la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea constată că acestea transpun întocmai în dreptul intern prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție, potrivit cărora o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestată sau reținută, în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Probele și indiciile temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatii au comis infracțiunile de trafic de persoanme, trafic de minori, proxenetism, asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, rezultă din actele dosarului.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a propunerii de arestare preventivă, se observă că măsura restrictivă de libertate poate fi luată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea atacată, în mod judicios Tribunalul Bacău a apreciat asupra îndeplinirii condiției pericolului concret pentru ordinea publică.
Desigur, în mod firesc, instanța de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunilor, rezonanța socială a unor asemenea fapte îndreptate împotriva vieții precum și reacția publicului față de comiterea acestora, care justifică detenția înainte de judecată, cel puțin pentru un timp.
Instanța de recurs reține că în Hotărârea nr._ din 1.07.2008 „C. c/a României, Curtea Europeană, între altele, a indicat ca motiv fundamental care ar permite arestarea provizorie a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, pericolul de tulburare a liniștii publice, apreciindu-se în sensul stabilit de Tribunal și însușit de Curtea de Apel.
Obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de CEDO în interpretarea art. 5 paragraf 3 din CEDO. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura și gravitatea infracțiunilor comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșită de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este și uciderea din culpă sub influența alcoolului, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
În cauza Jose Gomes Pires Coelho contra Spaniei din 28 martie 2006 Curtea Europeană a arătat că pericolul pentru ordinea publică se poate aprecia și în raport de alte circumstanțe, cum ar fi de pildă caracterul celui vizat, moralitatea, domiciliul, profesia, legăturile familiale, aspecte care pot să confirme existența riscului de perturbare a anchetei sau să îl facă atât de redus încât să nu justifice detenția.
Curtea nu apreciază ca oportună luarea la acest moment procesual a altei măsuri preventive, mai puțin restrictive de libertate, în mod alternativ, cele prevăzute de art. 145 și art. 145 1 Cod procedură penală întrucât în cauză urmează a fi efectuate investigații complexe pentru verificarea tuturor condițiilor în care a fost săvârșită pretinsele infracțiuni imputate recurentului.
Curtea consideră că în baza art. 136 Cod procedură penală, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției, pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, este oportună la acest moment procesual măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute ca atare de către instanță.
Astfel de fapte, de care sunt bănuiti inculpatii, sunt de natură să creeze și să inducă opiniei publice convingerea că legea se oprește și nu are eficiență față de astfel de persoane care,, astfel că lăsarea în libertate a recurentului ar potența starea de neîncredere a opiniei publice, cu privire la modul în care organele judiciare aplică legea și protejează respectarea valorilor sociale care reglementează buna și corecta desfășurare a actului de justiție.
Curtea concluzionează că datele reliefate probează că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constatându-se îndeplinite cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală și apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării preventive față de susnumit, existând un interes în protejarea opiniei publice de riscul lăsării în libertate a recurentului, aplicarea altor măsuri nefiind suficientă.
Susținerile inculpatului C. referitoare la starea de sănătate nu pot fi avute în vedere în acest stadiu procesual . Într-adevăr la prima instanță unde au fost invocate aceste aspecte s-a dispus efectuarea unei expertize medico –legale care sa ateste m starea de sănătate a inculpatului și dacă acesta suportă starea de arest .
Pentru motivele ce preced, se vor respinge ca nefondate recursurile inculpatului în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen., deoarece prin încheierea atacată tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii, corespunzător condițiilor concrete și particularităților cauzei, criticile formulate de inculpați constatându-se a fi neîntemeiate.
Văzând și dispozițiile art 192 alin 2Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții – inculpați C. C., I. I., P. D. și V. M. D. ,împotriva încheierii din data de 24.04.2013 ,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13.
În baza art.192 al 2 Cpp, obligă recurentii să plătească statului suma de câte 300 lei ,cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2013, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
V. M. C. C.
P. D.
GREFIER
P. G.
Pron.înch.B. V.S.
Red.înch.rec.V.M.
Tehnored. P.G.
2 ex.
30.04.2013
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1150/2013. Curtea... → |
|---|
