Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 160/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 373/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.160
Ședința publică din 24 septembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I. N. C.
JUDECĂTOR: A. B.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de P. V. – procuror.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr.274/D din data de 23.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința din data de 17.09.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 24.09.2013.
CURTEA
- deliberând -
Prin Sp nr. 274/D din 23.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos._ s-a dispus, în baza art.174 – 175 alin.1 lit.i din Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a din Cod penal și art.76 alin.2 din Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă din 15.10.2011 condamnarea inculpatului B. V. - fiul lui V. și M., născut la 10.05.1979, domiciliat în com.Colonești, ., CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b din Cod penal.
I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b din Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art.71 alin.2 din Cod penal.
In baza art.88 din Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore la data de 20.12.2011 și arestul preventiv în perioada 29.12.2011 – 18.04.2012.
In baza art.14, 346 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă P. E., după cum urmează:
-suma de 10.000 lei despăgubiri materiale, reprezentând c/val cheltuieli înmormântare și pomeniri ulterioare, ocazionate de decesul victimei P. C.;
-suma de 25.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata unei contribuții periodice de întreținere către P. E. în favoarea minorilor, după cum urmează:
-suma de 200 lei lunar pentru minora P. C., născută la data de 10.05.1998 începând cu data de 15.10.2011 și până la data de 10.05.2016;
-suma de 200 lei lunar pentru minorul P. D., născut la data de 12.05.1994 începând cu data de 15.10.2011 și până la data de 12.05.2012.
In baza art.193 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către partea civilă P. E., reprezentând onorariu apărător.
In baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a constatat ca inculpatul a fost asistat de apărător ales.
In baza art.191 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.936/P/2011 din 20.01.2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B. V. - fiul lui V. și M., născut la 10.05.197.9, în ., domiciliat în com. Colonești, ., necăsătorit, doi copii minori, studii 4 clase, agricultor, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,prev. și ped. de art.174 -175 al.1 - lit.i C.pen., constând în aceea că în după - amiaza zilei de 15.10.2011 în timp ce se deplasa cu victima P. C. cu căruța, într-o pădure situată pe raza ., pe fondul consumului excesiv de alcool și al unui conflict spontan, a sugrumat victima și i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței și toraco - abdominală și a comprimat victima cu genunchii în aceeași zonă, cauzându-i leziuni traumatice grave (fracturi la nivelul gâtului, sternului și coastelor, precum și rupturi ale ficatului cu declanșarea unei puternice hemoragii interne), care au condus la decesul imediat al victimei.
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, instanța a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 15.10.2011, victima P. C., domiciliat în ., s-a deplasat cu căruța sa la târgul organizat săptămânal în aceeași comună, pentru a face cumpărături. In acel loc, victima s-a întâlnit cuinculpatul B. V., din aceeași localitate și cu martorul B. V., din com.Stănișești, .), jud.Bacău, împreună cu care a consumat băuturi alcoolice. Ulterior, victima s-a oferit să îl transporte cu căruța sa pe martorul B. Wasile la locuința acestuia din urmă, motiv pentru care cele trei persoane susmenționate s-au deplasat în satul Slobozia Nouă (P.). Aici, persoanele în cauză au consumat din nou băuturi alcoolice (vin), cu mențiunea că victima nu a intrat în curtea locuinței martorului, ci a rămas în căruța sa, întrucât se simțea rău, datorită consumului de alcool.
În cursul după-amiezii, victima și inculpatul s-au hotărât să plece către . B. V. s-a hotărât să îl însoțească către ieșirea din . au urcat cele trei persoane împreună cu cei trei fii minori ai martorului și s-au deplasat către centrul satului, unde au oprit la un bar. Acolo, victima și inculpatul au avut o altercație verbală, întrucât aceasta îi reproșa lui B. V. că nu a făcut cinste în acea zi.
În cele din urmă, martorul B. V. s-a despărțit de inculpat și de victimă, care și-au continuat deplasarea către ., cele două persoane au trecut cu căruța printr-o pădure, pe un drum forestier care face legătura între satul Slobozia Nouă (P.) și . loc, cele două persoane au început să se certe, întrucât inculpatul dorea să conducă el căruța, iar victima nu i-a permis acest lucru.
Pe fondul consumului de alcool și al stării de irascibilitate create, inculpatul și victima au coborât din căruță și au început să se agreseze reciproc, în sensul că victima 1-a prins pe inculpat de geaca de piele maro, pe care acesta o purta, producându-i rupturi în partea din față superioară (în dreptul pieptului persoanei care o purta), iar inculpatul a lovit victima de mai multe ori în zona feței și a vertexului, după care a sugrumat-o, iar în final s-a urcat cu genunchii pe aceasta, comprimând-o și producându-i fracturi de stern și coaste, precum și ruptura ficatului, leziuni care au condus, în cele din urmă, la decesul imediat al victimei.
După producerea agresiunii, inculpatul a târât victima aproximativ 60-70 m prin pădure, fiind descoperit de numiții P. D. și P. A., fiii victimei, precum și de B. G., fratele inculpatului. Aceștia observaseră că atelajul hipo aparținând victimei a ajuns în . cai, fără niciuna din persoanele care se aflau inițial în acesta, astfel încât au pornit în căutarea acestora.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie S/2761/ 27.11.2011, emis de S.J.M.L. Bacău, rezultă că: „moartea victimei P. C. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutiv comprimării formațiunilor vasculo-nervoase ale gâtului, bilateral cu . osului hioid și infiltrate hematice regionale. Victima prezintă și alte leziuni toraco-abdominale, obiectivate prin fracturi costale bilaterale, stern 1/3 medie și rupturi de organe interne, ficat cu hemotorax și hemoperitoneu consecutiv. Leziunile s-au putut produce concomitent cu cele din regiunea gâtului prin comprimarea toraco-abdominală a victimei între două planuri dure, leziuni care au contribuit la cauza inițială a morții, având și ele în egală măsură potențial tanato generator. Plaga contuză din regiunea vertex s-a putut produce prin lovirea victimei cu sau de un obiect contondent și nu are corespondent cranio-cerebral, leziuni care ar fi necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale… ".
În vederea clarificării situației medico-legale a victimei, au fost solicitate lămuriri suplimentare către SJML Bacău, iar din adresa acestei instituții nr. S/3409/20.12.2011 rezultă că: „leziunile din regiunea gâtului s-au putut produce prin comprimarea regiunii cu mijloace contondente; mâini; excoriațiile prin grataj (sugrumare). Leziunile toraco-abdominale cu fracturi costale bilaterale, hemotorax, ruptura de ficat cu hemoperitoneu s-au putut produce prin lovire-comprimare cu corp dur sau mijloace contondente".
Situația de fapt astfel reținută rezultă din declarații martori B. G., P. D., B. G., B. V. și P. A.; B. V., P. A.; declarație parte vătămată P. E.; raport de constatare medico-legală (necropsie) nr.288/17.10.2011, emis de SJML Bacău; adresa nr. S/3409/20.12.2011, emisă de SJML Bacău; planșe foto; proces-verbal de cercetare la fața locului; certificat medical constatator al deces; plic conținând exudate faringiene cu probe de sânge recoltate de la victimă; proces-verbal de conducere în teren; proces-verbal de examinare telefon mobil și proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare.
În cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa arătând că în timp ce se deplasau prin pădure, caii s-au speriat („au prins nălucă") și au luat-o la fugă, căruța nemaiputând fi controlată. Urmare acestei situații, a sărit, de frică, din căruță, și a mers din urma acesteia, iar după aproximativ 350 de metri a găsit victima căzută din căruță, lovită la cap, și care îi relata că o doare tare capul. Pentru a scoate victima din pădure cu scopul de a o salva, a târât-o aproximativ 60-70 m, fiind descoperit apoi de fratele său și de fiii victimei.
Aceeași versiune a accidentului de căruță a fost susținută de inculpat și cu ocazia audierii în fața instanței de judecată.
Cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzute de art.183 din Codul penal cu motivarea că atunci când a târât victima e posibil să nu-și fi dozat corect efortul astfel că s-a produs acea comprimare și sugrumare despre care se face vorbire în actele medico-legale însă intenția nu a fost aceea de a ucide victima, ci de a o ajuta.
Aspectele expuse de către inculpat nu au putut fi reținute de către instanță ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, întrucât se observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii penale sau cel puțin a atenua impactul acestor consecințe.
Apărările inculpatului sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor P. A. și P. D. din care se reține că inculpatul le-a spus că s-a certat cu tatăl lor pentru că nu i-a dat voie să conducă căruța. Aceste declarații sunt confirmate și de declarația martorului B. V. cu care cei doi au consumat băuturi alcoolice iar la un moment dat s-au luat la ceartă, martorul intervenind între ei spunând-le să se potolească.
De asemenea, susținerea inculpatului privind căderea victimei din căruță este contrazisă și de concluziile medico-legale din care se reține în mod clar că victima P. C. a suferit leziuni traumatice letale atât în zona gâtului (comprimare a formațiunilor vasculo-nervoase ale gâtului, bilateral cu . osului hioid și infiltrate hematice regionale, ca urmare a sugrumării victimei), cât și în cea toraco abdominală (fracturi de stern, coaste și ruptură de ficat cu hemotorax și hemoperitoneu consecutiv). Aceste leziuni au avut în egală măsură potențial tanatogenerator, astfel încât fiecare dintre acestea, luate în mod separat ar fi condus la decesul victimei.
De asemenea, victima a prezentat multiple leziuni (excoriații, echimoze, plăgi contuze) la nivelul feței și dispuse în diferite regiuni ale acesteia (pleoapă dreapta, sprânceană dreapta, temporo parietală dreapta, submandibulară dreapta, buza inferioară, lob nazal, medio frontală, pavilion ureche stângă, mandibulară stânga, malară). La acestea se mai adaugă existența unei plăgi în zona vertexului și a unei tumefacții cu o plagă excoriată în zona hemitoracelui drept. Toate aceste leziuni nu puteau fi produse unele prin natura lor, cât mai ales prin modul lor de dispunere, ca urmare a unui accident hipo, în condițiile în care inculpatul neagă în totalitate faptul că ar fi agresat victima în vreun fel anume.
Se reține că la necropsie au fost descoperite echimoze doar la nivelul genunchiului stâng, la mare distanță de leziunile tanatogeneratoare. În rest, nu au fost descoperite alte leziuni la nivelul mâinilor și picioarelor. Or, în ipoteza în care victima ar fi căzut din căruță, ar fi fost imposibil ca aceasta să nu sufere leziuni la nivelul membrelor. Nu este posibil ca roata unei căruțe să afecteze grav gâtul, coastele, sternul, ficatul victimei, dar să nu producă nici măcar o echimoză la nivelul brațelor, fără a mai lua în calcul și eventualitatea unor fracturi ale acestora.
Totodată, se reține că dintre organele interne ale victimei, au fost afectate doar ficatul care a fost zdrobit, având zone multiple de dilacerare. În situația în care ficatul victimei ar fi fost zdrobit de roata căruței, cu siguranță că în același mod ar fi fost afectate și celelalte organe interne amplasate în cavitatea abdominală, la nivelul ficatului (de ex. pancreasul, stomacul). Or, astfel de leziuni nu au fost constatate cu ocazia efectuării necropsiei.
Aceste argumente expuse mai sus se completează și cu concluziile medicului legist care arată că leziunile de la nivelul gâtului s-au putut produce prin sugrumare, iar cele toraco-abdominale prin lovire-comprimare cu corp dur sau mijloace contondente,
Din interpretarea dispozițiilor art.183 și ale art.174 din Codul penal rezultă că spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiunea de omor este condiționată de existența intenției de a ucide dedusă, între altele, de lovirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, regiunea corporală lezată și intensitatea loviturilor aplicate.
În speță, moartea victimei nu s-a produs datorită unei acțiuni praeterintenționate care caracterizează infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Aplicând lovituri în zona toraco-abdominală, comprimând victima în aceeași zonă, cauzându-i leziuni traumatice grave - ruptură a ficatului cu declanșarea unei puternice hemoragii interne -, producerea leziunilor în zona gâtului urmare a comprimării regiunii cu mijloace contondente; mâini; excoriațiile prin grataj (sugrumare), inculpatul și-a reprezentat, fără îndoială, producerea rezultatului pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat astfel că a acționat cu intenția specifică de a ucide.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174-175 alin.1 lit.i din Codul penal, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea sa.
Fiind stabilită vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, urmând a se ține seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art.72 din Codul penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, condițiile și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, urmarea produsă – decesul victimei, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o atitudine nesinceră și nu a mai cunoscut rigorile legii penale până în prezent, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Având în vedere datele cauzei, faptul că inculpatul până la comiterea faptei a avut o bună comportare, instanța a apreciat că pot fi reținute în sarcina sa circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 lit.a din Cod pr.penală, urmând ca pedeapsa ce se va aplica acestuia să fie coborâtă sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și lit.b din Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art.71 alin.2 din Cod penal, Tribunalul apreciind că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins numai cu executare într-un loc de detenție.
In baza art.88 din Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore și arestul preventiv în perioada 29.12.2011 – 18.04.2012.
Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată P. E. s-a constituit în parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei despăgubiri materiale, reprezentând c/valoarea cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare și suma de 25.000 lei daune morale, reprezentând suferința produsă prin decesul soțului său.
Cât privesc despăgubirile materiale Tribunalul a constatat că acestea au fost dovedite de către partea vătămată, martorul B. I., precizând că soția victimei a suportat toate cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei și toate pomenirile ulterioare pe care le-a organizat conform tradiției, la toate aceste evenimente participând de fiecare dată un număr mare de persoane.
Referitor la daunele morale cerințele legii civile impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea textelor de lege din Codul civil care folosesc termenul general de „prejudiciu”, fără a distinge în raport cu cuantumul material sau moral al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci și a celor cu caracter penal.
In raport de gravitatea suferințelor morale produse părții vătămate s-a apreciat că suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri.
In lipsa unor dispoziții legale care să confere criteriile de cuantificare a prejudiciului de natură morală, instanța, la stabilirea acestuia, a avut în vedere raporturile dintre părți, aceasta fiind soția victimei, în acest context, suferința pricinuită fiind apreciată, ca având implicații deosebite asupra stării emoționale a părții vătămate.
Victima P. C. avea în întreținere doi copii minori respectiv P. C. născută la data de 10.05.1998 și P. D., născut la data de 12.05.1994.
Din depozițiile părții vătămate și a martorului B. I. s-a reținut că victima nu avea serviciu, iar banii aduși în casă pentru întreținerea familiei erau din munca pe care acesta o presta la diferiți cetățeni din . în vedere fapta ilicită a inculpatului care a avut drept urmare moartea victimei se impune obligarea acestuia la plata unei prestații periodice lunare către partea vătămată în favoarea celor doi minori ce se aflau în întreținerea victimei, până la împlinirea vârstei majoratului.
La stabilirea cuantumului contribuției periodice lunare s-a avut în vedere faptul că victima, tatăl minorilor nu era încadrată în muncă desfășurând activități pe la diferiți cetățeni din . ce va fi acordată cu acest titlu să fie stabilită prin raportare la venitul minim pe economie.
In baza art.193 din Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă reprezentând c/val onorariu pentru apărătorul ales.
In baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B. V..
Apelul inculpatului vizează greșita încadrare juridică a faptei pentru care a fost condamnat de prima instanță, apreciind că fapta comisă de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183 C.p. iar nu pe cele ale infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. i C.p., reținută de prima instanță în sarcina inculpatului.
În dezvoltarea acestei teze de apărare, apărătorul inculpatului a arătat că leziunile tanatogeneratoare constatate pe corpul victimei nu s-au produs ca urmare a aplicării de către inculpat a unor acte de violență intenționate în scopul suprimării vieții victimei ci au fost rezultatul unor acțiuni praeterintenționate ocazionate de târârea victimei pe o distanță de peste 50 m, împrejurare care a generat posibilitatea strângerii neintenționate a victimei de natură a-i cauza asfixierea.
În consecință, apreciind că acțiunile de violență fizică comise față de victimă nu au avut ca fundament psihic intenția de a suprima moartea acesteia, iar rezultatul socialmente periculos( moartea victimei) s-a produs ca urmare a unei vinovății a inculpatului materializate sub forma culpei, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și aplicarea unei pedepse corespunzătoare limitelor prevăzute de lege pentru această infracțiune.
Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, constată că apelul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins.
Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului precum și o încadrare juridică corectă.
Infracțiunea de omor se deosebește de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, prev. de art.183 Cp, sub aspectul laturii subiective. Dacă în cazul omorului, făptuitorul acționează cu intenție, directă sau indirectă, de a ucide,în cazul lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, el acționează cu intenția de lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depășește intenția sa. Așa fiind, pentru încadrarea juridică corectă a unei fapte ca omor sau lovirile ori vătămări cauzatoare de moarte, este de mare însemnătate a se determina poziția psihică cu care a acționat făptuitorul.
Analizând situația faptică relevată de ansamblul probelor administrate în cauză, Curtea, în concordanță cu opinia Tribunalului, consideră că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima, rezultatul faptei comise, chiar dacă nu a fost urmărit, posibilitatea producerii lui, a fost acceptată de către inculpat.
În raport cu împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, (aplicarea de multiple acte violență victimei în zona capului și toraco-abdominală materializate prin loviri active cu mijloace contondente, urmate de comprimarea gâtului cu mâinile și a toracelui cu genunchii producându-i fracturi de stern și coaste) Curtea, apreciază că inculpatul acționat cu intenția de a suprima viața acesteia.
În contrast cu apărările inculpatului, Curtea notează că legătura de cauzalitate directă dintre actele de violență fizică comise de inculpat și moartea victimei este relevată în mod precis de lucrările medico legale efectuate în cauză, respectiv concluziile raportului de constatare medico-legal nr. 286/17.10.2011, adresa 3409/20.12.2011 emise de SML Bacău, raportul de expertiză medico-legală nr. 3217/9.08.2013 emis de IML Iași, lucrări care relevă în mod unitar că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio- respiratorii acute consecința unor traumatisme cervicale și toraco-abdominale cauzată de multiple fracturi și leziuni cervicale și costale.
Din conținutul lucrărilor medico-legale amintite, mai rezultă că leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire activă cu obiect contondent, comprimare a gâtului victimei cu mâinile precum și între două planuri ( călcarea zonei toraco-abdominale a victimei).
În raport de multitudinea și intensitatea deosebită a loviturilor și manevrelor de sugrumare- comprimare aplicate de inculpat victimei în diverse zone, toate de interes vital- apte de a produce moartea, Curtea constată că teza de apărare acreditată de inculpat prin apărător, conform căreia leziunile tanatogeneratoare s-au produs ca rezultat al culpei (ocazionate de târârea victimei pe o distanță de peste 50 m, împrejurare care a generat posibilitatea strângerii neintenționate a victimei) este vădit lipsită de verosimilitate.
Curtea împărtășește opinia primei instanțe și constată în baza propriului examen al probelor administrate în cauză, că multiplele leziuni constatate pe corpul victimei atât cele care au cauzat decesul (traumatisme cervicale și toraco-abdominale), cât și celelalte care nu au legatură de cauzalitate cu decesul( excoriații, echimoze, tumefacții, plăgi contuze) existente la nivelul capului, a feței și a toracelui, prin multitudinea, dispunerea și natura lor, nu puteau fi nici consecința autoaccidentării victimei prin căderea din căruță și nici a strângerii excesive ocazionate de târârea acesteia, astfel cum a susținut inculpatul.
Mai mult, Curtea constată că ipoteza autoaccidentării victimei sau agresării praeterintenționate a acesteia, este infirmată de declarațiile martorilor P. D., P. A. care au relevat existența unui conflict dintre inculpat și victimă în momentul săvârșirii faptei care a condus la decesul acesteia din urmă, împrejurare care a constituit premisa ( mobilul) de săvârșire a acesteia.
Astfel, cei doi martori au arătat că inculpatul și victima P. C. s-au certat la momentul imediat anterior săvârșirii faptei de către primul, pentru motivul că inculpatul a dorit să conducă el atelajul hipo în care se aflau, aspect cu care victima nu a fost de acord.
Existența conflictului dintre inculpat și victimă este relevată care a constituit mobilul săvârșiri omorului cu intenție indirectă este confirmată și starea hainei cu care era îmbrăcat inculpatul la momentul săvârșirii faptei, care prezenta rupturi de material cauzate de confruntarea fizică dintre cei doi.
Curtea notează că apărarea inculpatului este vădit lipsită de credibilitate și din perspectiva comportamentului acestuia manifestat ulterior comiterii faptei care, delibera, și-a incendiat geaca deteriorată de piele cu care era îmbrăcat la momentul săvârșirii faptei, în scopul ascunderii urmelor care atestau schimburi de violențe dintre inculpat și victimă.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor principale și complementare aplicate inculpatului B. V. Curtea consideră că aceste pedepse stabilite de prima instanță sunt adecvate, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.
Potrivit art.72 C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei în speță de față, Curtea constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrise detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, atitudinea procesuală a inculpatului care a negat săvârșirea faptei, încercând să obțină evitarea sau diminuarea a răspunderii penale pentru fapta săvârșită, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care caracterizează pozitiv persoana sa (lipsa antecedentelor penale), împrejurare care a fost reținută de prima instanță ca circumstanță atenuantă.
În aceste condiții Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpatului de prima instanță asigură intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor și caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a acestuia.
Așa fiind, instanța de apel apreciază că pedeapsa principală aplicată în cauză sub minimul special prevăzut de normele incriminatoare, este justă și proporțională, fiind de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. 52 alin.1 potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
În lumina celor expuse, Curtea în baza art. 379 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarate în cauză de către inculpat.
Va constata că inculpatul a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr.274/D din 23.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cpp obligă apelantul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și definitivă pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi 24.09.2013 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE Pt.JUDECĂTOR
I. N. C. A. B., aflat în C.O.
Semnează președintele completului
I. N. C.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.G. D.
Red.d.a. A.B.
Tehnored. A.D.I.
2 ex.
14.10.2013
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 650/2013. Curtea... → |
|---|
