Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 590/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 590/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 17280/180/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 590
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 30 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. M. - judecător
JUDECĂTORI - C. C.
- M. A. A.
GREFIER – S. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL
reprezentat de procuror P. V.
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU și partea civilă H. N., împotriva sentinței penale nr. 1356 din 17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul parte civilă H. N., identificat cu C.I. . nr._/9.05.2006, intimatul –inculpat G. C. asistat de avocat I. I. în substituire pentru avocat Dobândă T., apărător desemnat din oficiu, intimatul-inculpat L. P. A., asistat de avocat M. L., apărător desemnat din oficiu, avocat Dădălică L. apărător din oficiu pentru intimatul-inculpat L. C., martorul F. V., identificat cu C.I. . nr._/10.04.2006, lipsă fiind intimatul – inculpat L. C-tin.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, a adus la cunoștință inculpaților G. C-tin și L. P. A., prevederile art. 70 al. 2 Cod procedură penală, fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nicio declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-li-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor. Dacă dau o declarație, li s-a pus în vedere să declare tot ceea ce știu cu privire la faptă și la învinuirea ce li se aduce.
Recurenții-inculpați, pe rând, au precizat că înțeleg să se prevaleze de art. 70 al. 2 Cod procedură penală.
S-a procedat la audierea martorului F. V., sub prestare de jurământ, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, potrivit normelor procedurale.
Apărătorul recurentului-inculpat și reprezentantul parchetului, pe rând, nu au avut alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea, a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a susținut pe larg motivele de recurs și a precizat că sentința penală recurată este greșită cu privire la achitarea inculpaților G. C-tin, L. C-tin și L. P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat sub aspectul laturii subiective, art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Sentința este greșită reținând că inculpații s-ar afla în eroare, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, această situație se impune și cu privire la infracțiunea de distrugere, fiind fapte conexe, trebuia să dispună tot achitarea si sub acest aspect hotărârea este nelegală.
În al doilea rând, la încadrarea juridică pentru art. 217 Cod penal trebuia să se rețină art. 75 lit. a Cod penal.
Referitor la situația de fapt, este clar că au tăiat acei 700 de pomi din livada părții vătămate, dar se pune problema dacă au tăiat cu intenție acei pomi, sau nu. Din acest punct de vedere, instanța de fond a făcut o aplicare eronată a probelor administrate. S-a luat de bază declarația martorului F. V. care ar deține o livadă în acea zonă și care ar fi solicitat inculpaților să meargă să taie pomii respectivi. Astăzi, acest martor declară că a trimis inculpații să taie arbori.
Sub un alt aspect, acceptând că au fost trimiși să taie acei arbori, inculpații trebuiau să se intereseze cu proprietarul, să meargă la fața locului, să vadă exact unde se află acea livadă, neprocedând în acest mod, ei au acceptat posibilitatea să taie din proprietatea altei persoane.
Sub acest aspect, solicită să se rețină intenția indirectă, dar, mergând pe fond, nu este adevărat. Instanța de fond a mers pe declarația părții vătămate care este de rea-credință, întrucât la instanța de fond spune că s-a împăcat cu toți inculpații întrucât apreciază că aceștia nu sunt autorii faptelor din livada sa.
În cererea de recurs partea vătămată spune „ am vrut ca ei să fie pedepsiți, pentru a fi un exemplu pentru toți din . pomii tăiați și obligat să plătesc suma de 1.500 lei”. Această declarație constituie temei pentru instanța de fond, în realitate nu este adevărat că ar fi fost trimiși, că nu s-a știut care este delimitarea dintre cele două proprietăți. Nu spune că între livezi există o distanță, există proces-verbal de cercetare la fața locului care arată că între cele două livezi sunt alți vecini, deci, probele administrate confirmă fără tăgadă că inculpații au săvârșit faptele.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii cu privire la inculpații G. C-tin, L. P. A. și L. C-tin, să se rețină cauza spre rejudecare și să se dispună condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Recurentul-parte vătămată H. N. având cuvântul a susținut că distanța dintre livezi este drumul tehnologic care are 7 metri, iar în momentul când ei erau cu căruțele, au spus că au tăiat din cealaltă parte. La început nu i-a crezut dar când F. a spus că a dat la tăiat livada lui I. ( rudă cu ei) s-a gândit fiind rude au tăiat de acolo. După hotărârea de anul trecut, livada a fost tăiată toată ( 176 ha).
Nu a spus că se împacă, când a venit F. procesul a luat lată întorsătură. Solicită să nu fie obligat la cheltuieli de judecată. Cu privire la condamnarea inculpaților, lasă soluția la aprecierea instanței.
Avocat M. L. având cuvântul pentru intimatul-inculpat L. P. A., a solicitat respingerea recursului declarat de P. și menținerea hotărârii de achitare, ca fiind legală și temeinică. Consideră că în mod corect instanța de fond a avut în vedere în ansamblul probator probele administrate în cauză, declarațiile martorilor, părții vătămate și a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a cu art.10 lit. d Cod procedură penală.
De asemenea, au depus înscrisuri în circumstanțiere din care rezultă că inculpatul are 2 copii în întreținere, este singurul întreținător și o soluție de condamnare i-ar afecta întreaga familie.
Depune la dosar referatul privind plata onorariului în sumă de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat favorabil de instanță.
Avocat Dădălică L. având cuvântul pentru intimatul-inculpat L. C., a solicitat respingerea recursului declarat de P., ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică soluția instanței de fond prin care s-a dispus achitarea inculpatului.
Referitor la recursul părții vătămate, a pus concluzii de respingere.
Depune la dosar referatul privind plata onorariului în sumă de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat favorabil de instanță.
Avocat I. I. având cuvântul pentru intimatul-inculpat G. C-tin, a solicitat respingerea celor două recursuri.
Referitor la recursul părții vătămate, arată că aceasta a știut despre ce este vorba, a semnat declarația prin care arată că s-a împăcat cu inculpații. Nemulțumirea sa se referă la plata cheltuielilor de judecată, nu de această împăcare.
În ceea ce privește recursul Parchetului, a solicitat respingerea acestuia și să se observe că cele două suprafețe de teren erau învecinate. Inculpații au avut solicitarea de la martor să se ducă să taie pomii din acea suprafață de teren care era învecinat cu cea a părții vătămate.
Depune la dosar referatul privind plata onorariului în sumă de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat favorabil de instanță.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pentru recursul părții vătămate, a precizat că împăcarea este necondiționată și nu se poate reveni asupra acestei declarații.
Intimatul-inculpat G. C-tin personal în ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet întrucât nu este vinovat.
Intimatul-inculpat L. P. A. personal în ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet întrucât nu este vinovat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 1356/17.09.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosar nr._ s-a dispus:
In temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. raportat la art. 10 lit.d C.p.p. achitarea inculpatului G. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a C.p.
In temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. raportat la art. 10 lit.d C.p.p. achitarea inculpatului L. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a C.p.
In temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. raportat la art. 10 lit.d C.p.p. achitarea inculpatului L. P. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a C.p.
S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților G. C., L. C. și L. P. A., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 C.p. proces pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate H. N., întrucât partea vătămată și inculpații s-au împăcat.
S-a luat act că partea vătămată H. N. nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. către Baroul Bacău a sumei de 300 lei onorariu avocat oficiu D. A. V. a sumei de 3200 lei onorariu avocat oficiu D. R., precum și a sumei de 300 lei onorariu avocat oficiu D. I.- D., pentru asistența juridică acordată inculpaților la Judecătoria Bacău.
A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Au fost obligați inculpații să plătească fiecare în parte câte 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
La data de 16.12.2010 partea vătămată H. N. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că inculpații G. C., L. C. și L. P. A. i-au sustras mai mulți pomi fructiferi din livada sa situată în ..
In fața instanței de judecată, la termenul de judecată din 07.05.2012 partea vătămată H. N. a declarat că nu inculpații trimiși în judecată în prezenta cauză sunt autorii faptelor comise în dauna sa.
A mai arătat partea vătămată că nu se constituie parte civilă în cauză precum și faptul că s-a împăcat cu inculpații (fila 49 dos.instanță).
La același termen de judecată, 07.05.2012, inculpații audiați fiind în legătură cu acuzațiile ce li se adus, au negat aspectele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, confirmând totodată, faptul că s-au împăcat cu partea vătămată (f.50-52 dos.instanță).
Aceeași poziție procesuală privind nevinovăția inculpaților a fost exprimată de inculpați și în timpul urmăririi penale, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Potrivit declarației martorului F. V. (f.53 dos instanță), acesta deține 5,90 ha livadă de măr pe raza satului R., . și a solicitat numitului I. A. să defrișeze livada respectivă, iar o parte din materialul lemnos rezultat în urma defrișării să-l aducă la domiciliul său.
Acest aspect este confirmat de inculpați, din declarațiile cărora se reține că în livada respectivă au venit, la solicitarea numitului I. A., din a cărei declarație dată la termenul din 03.09.2012 instanța reține că livada a fost tăiată cu drujba și securea, că materialul lemnos rezultat în urma defrișării a fost dus o parte la martorul F. V., iar o parte la domiciliul său, că o parte din materialul lemnos a fost transportat chiar de inculpați.
Din ansamblul probator instanța a reținut și că suprafața de livadă a părții vătămate se învecinează cu livada martorului F. V., iar declarațiile martorilor audiați nemijlocit de către instanță, coroborate cu declarațiile inculpaților și ale părții vătămate nu răstoarnă prezumția de nevinovăție a inculpaților, astfel încât aceștia să suporte rigorile legii penale.
Prin urmare, întrucât sub aspectul laturii obiective, dar și sub aspectul laturii subiective, respectiv al intenției infracționale, fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 lit.a C.p. s-a dispus achitarea inculpaților în conformitate cu prevederile art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. raportat la art. 10 lit.d C.p.p.
Sub aspectul infracțiunii de „distrugere” prev. de art. 217 alin.1 C.p. instanța a luat act de voința părților de a se împăca și a dispus încetarea procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art.11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.h C.p.p.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că partea vătămată H. N. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal recurentul P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU și partea civilă H. N..
Prin motivele de recurs, recurentul P. De Pe Lângă Judecătoria Bacău a invocat netemeinicia sentinței recurate prin aceea că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpaților, argumentând pe baza probelor administrate.
Recurentul partea civilă H. N. nu a motivat cererea de recurs în termenul prevăzut de art. 385/10 C.p.p., dar oral, prin concluziile de dezbateri a solicitat să nu fie obligat la cheltuieli judiciare precizând că nu s-a împăcat cu inculpații.
Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu hotărârea primei instanțe, conform prevederilor art. 385/6 alin 3 C.p.p., sub toate aspectele C.p.p. constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente.
Curtea reține că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii.
Soluția de achitare pronunțată de către prima instanță nu este temeinică și nu se pliază pe probatoriul de la dosar.
Art. 62 și urm. C.p.p. consacră rolul esențial al probelor în administrarea justiției și obligația instanței de judecată, ca în vederea aflării adevărului, să lămurească cauza sub toate aspectele numai pe baza de probe. Probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, astfel că aprecierea lor devine unul dintre cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece este faza în care se concretizează soluția ce va fi dată în urma acestei activități.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, rezultă că activitatea procesuală a probațiunii este guvernată printre altele, atât de principiul rolului activ al organelor judiciare ( art. 4 C.p.p.), care presupune obligația acestora de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a ajunge la aflarea adevărului, cât și de libertatea administrării probelor și aprecierea acestora.
Ignorând aplicarea acestor exigențe la materialul probator al cauzei, instanța a concluzionat în mod greșit că faptei de furt calificat pentru care au fost trimiși în judecată inculpații G. C., L. C. și L. P. A. îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
In adoptarea acestei soluții, instanța de judecată a reținut declarațiile martorului F. V. (fila 35 dos. instanță), în sensul că acesta deține 5,90 ha livadă de măr pe raza satului R., corn. Horgești, jud. Bacău și că i-a solicitat numitului I. A. să defrișeze livada respectivă, iar o parte din materialul lemnos rezultat în urma defrișării să-1 aducă la domiciliul său, declarațiile martorului I. A. (fila 62 dos. instanță), conform cărora livada a fost tăiată cu drujba și securea, o parte din materialul lemnos a fost dus acasă la F. V., iar o parte la acesta acasă.
De asemenea instanța de judecată a conchis că din ansamblul probator rezultă că suprafața de livadă aparținând pârtii vătămate se învecinează cu livada martorului F. V., iar declarațiile martorilor audiați nemijlocit de către instanță, coroborate cu declarațiile inculpaților și ale părții vătămate nu răstoarnă prezumția de nevinovăție a inculpaților.
Instanța în mod greșit a concluzionat pe baza ansamblului probator că livada părții vătămate se învecinează cu cea a martorului F. V. și a apreciat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective, dar și sub aspectul laturii subiective, respectiv al intenției infracționale.
Din declarațiile martorului F. V., care precizează că „în livadă sunt drumuri de acces, iar proprietățile sunt delimitate, aceasta fiind pe parcele constituită", declarațiile martorului I. A. loan, care menționează că „ H. N. deține o suprafață cu livadă mai la deal de livada pe care am desființat-o eu, nu în totalitate”, precum și faptul că „inculpații știau care este livada lui H. și care este livada lui F.", procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 13-15 dos. u.p.) în care sunt consemnate vecinătățile livezii aparținând părții vătămate, titlurile de proprietate și contractul de vânzare-cumpărare între B. M., Iosebică M. și H. N. (filele 6-12 dos. u.p.), precum și din declarațiile date de inculpatul L. C. în dosarul penal nr. 1073/P/2010, în care a fost cercetat pentru infracțiunea de distrugere în dauna aceleași părții vătămate H. N., pentru distrugerea mai multor pomi fructiferi din livada pe care acesta o deține în comuna Horgești, ., putem trage concluzia că inculpații aveau cunoștință în ce livadă se află, nefiind nicio greșeală sau confuzie.
In ceea ce privește latura obiectivă, acțiunea de deposedare și imposedare, rezultă din ansamblul probator în cauză, iar susținerile inculpaților referitoare la faptul că nu au tăiat nici un copac, întrucât ei au strâns doar crengi, precum și faptul că nu au fost surprinși de partea vătămată când se aflau în livadă, ci când erau pe drumul de exploatare trebuie a fi înlăturate.
Inculpații susțin că martorul F. V. 1-a rugat pe I. A. să curețe livada acestuia, dar această susținere este înlăturată de declarațiile celor doi martori, care vorbesc de înțelegerea acestora cu privire la defrișarea livezii, de urmările acțiunilor inculpaților, în sensul că la fața locului s-au găsit 1012 cioate, pe întreaga suprafață se găsesc crengi ce au aparținut pomilor lipsă, iar cioatele sunt răspândite pe mai multe porțiuni din suprafața de livadă, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului (filele 13-15 dos. u.p), precum și de faptul că, dacă s-ar fi procedat la o defrișare a livezii s-ar fi procedat în mod metodic, nu s-ar fi procedat la tăierea pomilor doar pe anumite porțiuni ale livezii.
De asemenea, inculpații în declarațiile date la urmărire penală, toți susțină că se aflau în livadă și tăiau lemne când și a făcut apariția partea vătămată H. N., fapt ce contrazice declarațiile date de persoana vătămată în fața instanție, cum că inculpații nu sunt autori faptelor comise în dauna sa și că i-a surprins pe inculpați când aceștia se aflau pe drumul tehnologic și nu în livadă.
Având în vedere ansamblul probator administrat în prezenta cauza, trebuie apreciate declarațiile din fața instanței ale părții vătămate H. N., ca părtinitoare, deoarece nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă din prezenta cauză, de asemenea și din susținerile acestuia că s-a împăcat cu toți inculpații din prezenta cauză rezultă, că acesta prin declarațiile sale a încercat să-i disculpe pe inculpați în fața instanție, având poziția procesuală nouă adoptată.
Mai trebuie punctată o contradicție în susținerile părții vătămate, și anume dacă ta consideră că inculpații nu sunt ei autorii faptelor săvârșite în dauna sa, de ce s-a împăcat cu aceștia, în condițiile în care o împăcare, presupune o situație conflictuală ca .misă, iar persoana vătămată consideră că este mai bine să o ierte pe cealaltă persoană.
Așadar, se poate concluziona că pe baza probelor administrate în prezenta cauză, a existat o activitate infracțională, încriminată de articolul 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, și anume deposedarea părții vătămate de pomii fructiferi tăiați (din coroborarea procesului verbal de cercetare la fața locului, care atestă prezența cioatelor și lipsa pomilor din perimetrul livezii părții vătămate și declarațiile inculpaților date la urmărire penală, în sensul că aceștia au încărcat în căruță pomi și i-au transportat acasă) și imposedarea, prin însușirea pomilor de către inculpați.
In ceea ce privește, raportarea subiectivă a inculpaților la faptele comise, din întreg ansamblul probator administrat, rezultă că aceștia au acționat în cunoștință de cauză, săvârșind fapta cu vinovăția cerută de legea penală, cu intenție, nefiind nicio greșeală sau confuzie, apărare care a mai fost folosită inculpatul L. C. în dosarul penal nr. 1073/P/2010, în care a fost cercetat pentru infracțiunea de distrugere în dauna aceleași părții vătămate H. N., pentru distrugerea mai multor pomi fructiferi din livada pe care acesta o deține în .., precum și din declarația martorului I. A. I., care a susținut că inculpații Știau care este livada părții vătămate H. N. și care este livada martorului F. V..
Din coroborarea mijloacelor de probă rezultă, fără putință de tăgadă, că la data de 10.12.2010 inculpații G. C., L. C. și L. P. A. au tăiat un număr de aproximativ 700 pomi fructiferi din livada părții vătămate H. N., iar faptele săvârșite de aceștia întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a) Cod penal.
Este desigur de remarcat și reaua credință a părții vătămate care după ce îi indică pe inculpați ca autori ai infracțiunii, se împacă cu aceștia în fața instanței de fond pentru infracțiunea de distrugere, în fața instanței de recurs arată că nu s-a împăcat.
Față de cele expuse Curtea constată că se impune condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și, în baza art.385/15 pct.2 lit. d C.p.p.., admite recursul declarat de recurentul P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU și partea civilă H. N., împotriva sentinței penale nr. 1356/17.09.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosar nr._ .
Este evident că nu pot fi primite motivele de recurs ale părții vătămate referitoare la înlăturarea obligării la cheltuieli judiciare la prima instanță având în vedere că s-a împăcat cu inculpații pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 C.p .
Se va casa sentința penală cu privire la soluționare laturii penale.
Se va reține cauza spre rejudecare și, pe fond:
În baza art. 208-209 alin. 1 lit a C.p. cu aplicarea art 74 lit a C.p. și art 76 lit. c C.p. va condamna inculpații G. C., L. C. și L. P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la câte 1 an închisoare.
În baza art. 81 C.p. va suspenda condiționat executarea pedepsei.
În baza art. 82 C.p. va stabili termen de încercare de 3 ani începând de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Va atrage atenția asupra prevederilor art. 83 C.p .
În baza art. 71 al. 2 C.p. va interzice drepturile prev .de art. 64 lit. a teza II și lit. b c.p. iar în baza art. 71 al. 5 C.p. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Va reține dispozițiile art. 75 lit. a C.p. la încadrarea juridică a infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.p. pentru cei trei inculpați.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de recurentul P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU și partea civilă H. N., împotriva sentinței penale nr. 1356/17.09.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosar nr._ .
Casează sentința penală cu privire la soluționare laturii penale.
Reține cauza spre rejudecare și, pe fond:
În baza art. 208-209 alin. 1 lit. a C.p. cu aplicarea art. 74 lit. a C.p. și art. 76 lit. c C.p. condamnă inculpații G. C., L. C. și L. P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la câte 1 an închisoare
În baza art. 81 C.p. suspendă condiționat executarea pedepsei.
În baza art. 82 C.p. stabilește termen de încercare de 3 ani începând de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Atrage atenția asupra prevederilor art. 83 C.p.
În baza art. 71 al. 2 Cp interzice drepturile prev .de art. 64 lit. a teza II și lit. b c.p. iar în baza art.71 al. 5 C.p. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Reține dispozițiile art. 75 lit. a C.p. la încadrarea juridică a infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin 1 Cp pentru cei trei inculpați .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. M. C. C.
M. A. A.
GREFIER,
S. G.
Red. s.p.- L.P.
Red.d.r. – V.M./14.06.2013
Tehnored. SG – 3 ex.
17.06.2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 650/2013. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
