Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1045/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1045/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 3445/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1045
Ședința publică din data de 17.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B.
JUDECĂTORI: A. S.
I. N. C.
GREFIER: P. E.
***
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin: PROCUROR: E. C.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Bacău si inculpata S. L., împotriva sentinței penale nr.1017 din 23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părtile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Instanța pune în discutie schimbarea încadrarii juridice, în sensul retinerii si a alin. 4 al art. 239 c.p., precum si tardivitatea recursului declarat de inculpata.
Reprezentantul parchetului precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond, schimbarea încadrării juridice așa cum a fost pusă în discuție, aplicarea unei pedepse cu închisoare si a dispozițiilor art. 81 cod penal, considerând ca instanța de fond a aplicat o pedeapsa insuficienta neavând în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, reținând în favoarea acestuia nejustificat circumstanțe atenuante.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpată, solicită respingerea acestuia ca tardiv.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin sentința penală nr.375/25.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău s-a dispus, în temeiul art. 239 alin 2 Cp cu aplic art 320 ind 1 Cpp, art 74 lit a Cp și art 76 lit e Cp condamnarea inculpateil S. L., fiica lui C. și V., ns la 06.01.1975 în mun Bacău cu domiciliul în mun Bacău . 14/A/3 jud Bacău la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj .
S-a atras atenția inculpatei asupra prev. art.63 ind.1 C.p.
În temeiul art.14 C.p.p., art.346 C.p.p. și art.998 C.civ. a fost obligată inculpata să plătească părții civile T. I. suma de 800 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art.189 C.p.p. s-a dispus plata din fondurile MJ a sumei 200 lei de pentru avocat Amarinoaei A. E..
În temeiul art.191 al. 1 C.p.p. a fost obligată inculpata la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că la data de 16.03.2010 partea vătămată având calitatea de agent de poliție în cadrul Poliției Primăriei Bacău,se afla în interes de serviciu în Piața Centrală din mun. Bacău,împreună cu alți colegi de serviciu,respectiv martorii G. C., H. I.,B. C.,pentru depistarea hoților de buzunare și a comercianților ilegali de țigări.
În jurul orei 08,45-09,00partea vătămată fiind sesizată că în zona stației de autobuz din apropierea pieței se comercializează țigări, s-a deplasat de urgență la locul respectiv împreună cu martorii G. C.,H. I., B. C.,ocazie cu care l-au depistat pe martorul T. A. având asupra sa mai multe pachete de țigări.În vederea aplicării unei sancțiuni contravenționale,acesta a fost condus de către partea vătămată la biroul de poliție de la subsolul pieții.
De precizat că în apropiere se afla și inculpata S. L.,concubina martorului T. A..În încercarea de a-i determina pe polițiști să renunțe al conducerea concubinului ei la biroul de poliție,susnumita a intervenit,amenințând și îmbrâncind partea vătămată,acțiuni care nu și-au atins scopul urmărit.
Ajunși la biroul de poliție,în timp ce martorul T. A. prezenta organelor de poliție pachetele de țigări pe care le avea asupra sa ,inculpata a intenționat să intre în birou pentru a-i asigura concubinului ei fuga.
Partea vătămată T. I. s-a postat în pragul ușii pentru a împiedica pătrunderea inculpatei în birou.În aceste împrejurări,susnumita l-a zgâriat pe T. I. cu unghiile pe față,cauzându-i excoriații și plăgi excoriate.
Martorul G. C. a intervenit pentru a aplana conflictul,solicitând apoi sprijinul organelor de poliție din cadrul Poliției Municipiului Bacău-Secția 2.
Partea vătămată a fost supusă unui examen medico-legal constatându-se că excoriațiile și plăgile excoriate pot data din 16.03.2010,iar pentru vinderea lor au fost necesare un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale.
La reținerea situației de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
-proces verbal de consemnare a plângerii ;
-declarațiile părții vătămate T. I. ;
-declarațiile martorilor C. P.,H. I.,G. C., T. A.;
-înscrisuri medicale;
-declarațiile inculpatei.
In drept, fapta inculpatei întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de ultraj faptă prev.și ped.de art.239 al.2 C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale prev.de art.72 C.p. respectiv dispozițiile părții generale ale C.p., limitele de pedeapsă fixate în partea specială așa cum vor fi reduse prin aplic. art.320 ind.1 C.p.p., gradul de pericol social al faptei persoana inculpatei și imprejurările care atenueaza răspunderea penală prev de art 74 lit .a Cp, respectiv buna conduită anterioară.
Instanța a atras atenția inculpatei asupra prev.art.63 ind.1 C.p.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
Examinând pretențiile părții civile prin prisma probelor administrate, instanța a reținut elementele de fapt și împrejurările care au fost expuse în continuare .
Cu privire la acțiunea inculpatei( fapta ilicită) rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii în patrimoniul părții civile legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul generator de prejudicii și culpa acestuia, instanța a avut în vedere aceeași situație de fapt așa cum a fost expusă în mod detaliat la soluționarea acțiunii penale.
La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere mijloacele de probă analizate la soluționarea acțiunii penale.
Potrivit art. 14 alin.1-3 din Codul de procedură penală, ,, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, ea poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar recuperarea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile”.
Prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara și potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil și ., de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
In temeiul art.14 C.p.p., art.346 C.p.p, art.998 C.civ, 1000 alin 3 C civ, 1003 C civ, instanța constatând îndeplinite in mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale subiective pentru fapta proprie respectiv fapta ilicită prezentată mai sus, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs, existența prejudiciului și culpa inculpatei, a dispus obligarea acesteia la repararea pagubei produsă părții civile T. I. ca rezultat al săvârșirii infracțiunii.
Instanța a cuantificat prejudiciul produs părții civile T. I. în echitate, sprijinându-și convingerea pe criteriile duratei îngrijirilor medicale, felului și gravității vătămărilor suferite, intensității suferințelor fizice și psihice,cheltuielilor suplimentare efectuate începând cu data săvârșirii delictului și până la însănătoșire.
In temeiul art.189 C.p.p. instanța a dispus plata din fondurile M.J.
a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
In temeiul art.191 al.1 C.p.p. instanța constatând culpa procesuală a inculpatei a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În cauză au formulat recurs în termen legal inculpata S. L. și P. de pe lângă Judecătoria Bacău. În motivele scrise ale procurorului se arată că pedeapsa aplicată este prea mică, și s-au reținut nejustificat circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal.
Prin sentința penală 1017/23.05.2013 a Judecătorie Bacău inculpata S. L. a fost condamnată la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320" alin. 7 C.p.p. și a art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal.
I.Instanța de judecată a reținut în mod nejustificat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal, care a permis coborârea sub minimul special al pedepsei aplicate.
În înțelesul conduitei bune a infractorului înainte de săvârșirea faptei se are în vedere în acest sens atitudinea conștiincioasă față de muncă, atitudinea și comportarea corectă în relațiile sociale de serviciu, în familie și în societate, îndeplinirea îndatoririlor sociale și bineînțeles lipsa antecedentelor penale.
Având în vedere cele de mai sus considerăm că doar pe lipsa antecedentelor penale, nu poate concluziona că inculpatul a avut o bună conduită, și că se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal.
Pe de altă parte, cele de mai sus ce intră în înțelesul bunei conduite își pierd din substanță în condițiile în care infracțiunea săvârșită este gravă și infractorul dovedește periculozitate.
Astfel,a apreciat ca netemeinică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal, în condițiile în care acesta a fost cercetat și condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de ultraj, reținând buna conduită anterioară înseamnă a acorda prioritate unei anumite circumstanțe personale a inculpatului în raport cu circumstanțele reale al comiterii faptei (fapta a fost săvârșită în urma unui control efectuat de organele de poliție, inculpata fiind în loc public a agresat partea vătămată, agent de poliție al Primăriei Bacău, cu scopul de a împiedica activitatea organelor de sancționare contravențională a concubinului său) care fac lipsită de substanță acesta circumstanță atenuantă.
De asemenea, nu se poate putem omite faptul că din fișa de cazier a inculpatei aceasta nu se află la primul contact cu legea penală, fiind anterior sancționată administrativ, precum și faptul că inculpata a încercat inducerea în eroare a organelor judiciare, susținând că a fost lovită de partea vătămată, și în urma lovituri a pierdut o sarcină, fapt care nu a fost confirmat de unitatea medicală la care a susținut inculpata că a fost internată, din aceste aspecte se poate deduce poziția inculpatei față de respectarea legilor și lipsa de respect față de organele statului, atitudine care și-a manifestat-o atunci când a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnată.
II.S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este netemeinică, aceasta fiind o pedeapsă
prea mică față de pericolul social concret al faptei.
Din probele administrate în cauză, reiese circumstanțe săvârșirii faptei, astfel, în data în data de 16.03.2010, numitul T. A., concubinul inculpatei S. L., fiind depistat de partea vătămată și martorii G. C., H. I. și B. Cotălin cu țigări asupra sa în scopul comercializării, inculpata pentru a împiedica sancționarea contravențională a concubinului său a recurs mai întâi la amenințarea și îmbrâncirea părții vătămate T. I., iar când au ajuns la biroul poliției, inculpata pentru a asigura fuga concubinului său a încercat să intre în birou, iar partea vătămată pentru a împiedica acest lucru s-a postat în dreptul ușii, fiind zgâriat de inculpată cu unghiile pe față, cauzându-i excoriații și plăgi excoriate, care u necesitat un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale
Având în vedere aceste aspecte, a considerat că pedeapsa aplicată de 1500 lei amendă penală, nu reprezintă o corectă individualizare, conform dispozițiilor art. 72 Cod penal, față de fapta pentru care a fost condamnat inculpata, și a apreciat că o pedeapsă superioară aplicată inculpatei ar ajuta la reeducarea acesteia, urmărind și scopul pedepsei cel de a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, în contextul în care numărul mașinilor care circulă a crescut, iar capacitatea infrastructurii rutiere nu poate asigura un trafic fluent și timpul de deplasare va crește determinând o stare de tensiune participanților la trafic, care va avea ca și consecință fie încălcarea regulilor de trafic, fie astfel de situații cum este cea din prezenta cauză.
In concluzie, a apreciat că, față de fapta pentru care a fost condamnat inculpatul S. L., instanța de judecată trebuia să aplice o pedeapsă superioară, aplicarea unei pedepse cu închisoare reprezentând o individualizare judicioasă față de infracțiunea comisă, relațiile sociale protejate privitoare relațiile sociale referitoare la respectul datorat autorităților de stat și funcționarilor care exercită o activitate în cadrul acestora, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, precum și față de persoana inculpatei.
Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților reținerea în sarcina inculpatei a formei agravate, prevăzută de alin.4 a infracțiunii de ultraj, precum și tardivitatea recursului promovat de inculpată.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:
În ceea ce privește recursul promovat de inculpata S. L., Curtea reține că ultima zi în care se putea ataca hotărârea a fost 04.06.2013, aceasta fiind prezentă la dezbateri, însă cererea a fost înregistrată abia la 07.06.2013. Rezultă că a fost formulat după termenul prescris de lege.
În ceea ce privește recursul procurorului, Curtea reține că prima instanță a apreciat în mod corect că din probele administrate legal și declarația de recunoaștere a inculpatei rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale recurate și vinovăția lui S. L.. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în ceea ce privește forma de bază a infracțiunii, în concordanță cu faptele reținute potrivit procedurii speciale și simplificate de judecare a cauzei în baza recunoașterii vinovăției, în conformitate cu prevederile art.3201 c.pr.pen. Atât procurorul în actul de sesizare și motivele de recurs, cât și prima instanță, au omis să țină seama de calitatea specială a părții vătămate, aceea de polițist, calitate care potențează gradul de pericol social abstract al infracțiunii prin legiferarea variantei agravante de ala alin.4 a art.239 c.pen., aplicabilă în cauză.
Rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză și din pledoaria de vinovăție a recurentei că la data de 16.03.2010 partea vătămată T. I., având calitatea de agent de poliție în cadrul Poliției Primăriei Bacău, în jurul orei 08,45-09,00, după ce l-a depistat pe martorul T. A. având asupra sa mai multe pachete de țigări, în vederea aplicării unei sancțiuni contravenționale s-au deplasat la biroul de poliție de la subsolul pieții, iar inculpata S. L., concubina martorului T. A., în încercarea de a-i determina pe polițiști să renunțe al conducerea concubinului ei la biroul de poliție, a intervenit, amenințând și îmbrâncind partea vătămată, după care, pentru a împiedica pătrunderea inculpatei în birou, partea vătămată T. I. s-a postat în pragul ușii, iar inculpata l-a zgâriat pe T. I. cu unghiile pe față, cauzându-i excoriații și plăgi excoriate, pentru vinderea cărora au fost necesare un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei S. L., aceasta s-a făcut în mod superficial de către prima instanță, fiind disproporționată în raport cu gradul de pericol social concret al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatei, care a mai fost sancționată administrativ anterior, iar la început a declarat că ea a fost cea lovită, în condițiile în care era și însărcinată. Curtea se va opri la pedeapsa închisorii, orientată spre minimul special, rezultat al reducerii cu o treime potrivit art. 3201, alin.7 c.pr.pen., fără aplicarea de circumstanțe atenuante, în raport de gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, fiind temeinic stabilită și corespunzând tuturor criteriilor generale prevăzute de art.72 c.pen., precum și funcției de reeducare și prevenire a pedepsei.
În sfârșit, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea reține că aceasta a recunoscut în cele din urmă activitatea infracțională, iar iar leziunile produse nu sunt foarte grave, astfel încât se poate concluziona că reeducarea sa se poate realiza și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, înlăuntrul unui termen de încercare.
Pentru toate aceste considerente, I. În baza art.38515, pct.1, lit.a c.pr.pen., va respinge recursul formulat de recurenta-inculpată S. L. împotriva sentinței penale nr.1017/23.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, ca tardiv.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., va obliga recurenta la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. În baza art.38515, pct.2, lit.d c.pr.pen., va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr.1017/23.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, în ceea ce privește soluționarea laturii penale.
Va casa sentința penală recurată sub acest aspect, iar în rejudecare.
În temeiul art. 239 alin 2 și 4 Cp, prin schimbarea încadrării juridice din art. 239 alin 2 Cp, cu aplic art 320 ind 1 Cpp, va condamna pe inculpatul S. L., fiica lui C. și V., ns la 06.01.1975 în mun .Bacău cu domiciliul în mun Bacău . 14/A/3 jud Bacău la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 c.pen., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare.
În baza art.82 c.pen., va stabili termen de încercare pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
În baza art.359, alin.1 c.pr.pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 c.pen..
În baza art.71, alin.5 c.pen., va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul procurorului vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În baza art.38515, pct.1, lit.a c.pr.pen., respinge recursul formulat de recurenta-inculpată S. L. împotriva sentinței penale nr.1017/23.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, ca tardiv.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., obligă recurenta la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. În baza art.38515, pct.2, lit.d c.pr.pen., admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr.1017/23.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, în ceea ce privește soluționarea laturii penale.
Casează sentința penală recurată sub acest aspect, iar în rejudecare.
În temeiul art. 239 alin 2 și 4 Cp, prin schimbarea încadrării juridice din art. 239 alin 2 Cp, cu aplic art 320 ind 1 Cpp, condamnă pe inculpatul S. L., fiica lui C. și V., ns la 06.01.1975 în mun .Bacău cu domiciliul în mun Bacău . 14/A/3 jud Bacău la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 c.pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare.
În baza art.82 c.pen., stabilește termen de încercare pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
În baza art.359, alin.1 c.pr.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 c.pen..
În baza art.71, alin.5 c.pen., suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul procurorului rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2013.
Președinte Judecători,
A. B. A. S.
I. N. C.
Grefier
P. E.
Red. sent. f. L. S
Red. dec. rec. A.S.
Tehnored.P.E./ 3 ex/28.10.2013
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 823/2013.... → |
|---|
