Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 653/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 653/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 5016/260/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 653/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTORI: I. N. C.
A. B.
P. G.- grefier
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de
–E. C.- procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpatul F. V. T. și partea civilă ANAF, împotriva sentinței penale nr.178/25.03.2013, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit toate părțile, pentru recurentul inculpat a răspuns avocat oficiu B. M. substituind pe avocat P. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei învederându-se de către grefier că recurentul inculpat a trimis la dosar cerere prin care solicită acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător ales, după care:
Apărătorul din oficiu a solicitat acordarea unui termen față de cererea inculpatului.
Procurorul a fost de acord cu amânarea cauzei fiind primul termen de judecată.
Curtea, față de faptul că inculpatul a primit citația încă din data de 19.04.2013, apreciază că a avut timp suficient pentru a-și angaja un apărător ales și a respins această cerere.
Apărătorul din oficiu și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, Curtea a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu B. M. având cuvântul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de inculpat și pe fond reducerea despăgubirilor la care acesta a fost obligat având în vedere înscrisurile de la dosar. A fost de acord cu admiterea recursului declarat de partea civilă.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat . Cu privire la recursul declarat de partea civilă, apreciindu-l întemeiat, a pus concluzii de admitere și obligarea inculpatului și la plata accesoriilor.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând –
P. sentința penală nr.178/25.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești s-a dispus: în baza art.6 din Lg.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, condamnarea inculpatului F. V. T., fiul lui A. și A., născut la 08.02.1964, în Tg. Ocna, județul Bacău, domiciliat în Comănești, ., cetățean român, CNP_, studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, la 8 luni închisoare.
În baza art.303 din Lg.95/2006, raportat la art. 302 ind. 1 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de deturnare de fonduri, a fost condamnat inculpatul F. V. T., cu datele de stare civile de mai sus, la 4 luni închisoare.
În baza art.272 pct. 2 din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, cu rea-credință a fondurilor societății,a fost condamnat inculpatul F. V. T., cu datele de stare civile de mai sus, la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 8 luni termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
In baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 6 din Lg.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnată pe S.C. ATECHS SRL, cu sediul în Comănești, ., ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr.J_, cod fiscal_, prin administrator judiciar Cabinet Insolvență I. A. cu sediul în Bacău, ., ., la 5000 lei amendă penală.
În baza art. 303 din Legea 95/2006 raportat la art. 302 ind. 1 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnată S.C. ATECHS SRL, cu datele de mai sus, la 5000 lei amendă penală.
În baza art.33 lit.b și 34 lit.c Cod penal, s-au contopit și s-a aplicat 5000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.479 indice 9 Cod proc. penală.
S-a dispus comunicarea către ONRC în 15 zile de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală, art. 1357 și 1382 și 1383 cod civil au fost obligați inculpații în solidar l a_ lei către partea civilă, Ministerul Finanțelor Publice-ANAF, cu sediul în București, ., sector 5.
În baza art.191al.2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că inculpatul F. V. a reținut și a nu a vărsat, cu intenție, în 30 zile de la scadență, suma de 152.313 lei reprezentând impozitul pe veniturile din dividende, impozit pe veniturile din salarii și contribuțiile angajaților la bugetul asigurărilor sociale, fondul de șomaj și fondul de sănătate, reținute prin stopaj la sursă în perioada 25.04.2011 – 25.07.2011 și nevirate la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadență, în baza aceleași rezoluții infracționale; a schimbat destinația fondurilor bănești sau a resurselor materiale, respectiv folosirea acestor fonduri sau resurse în alt scop decât cel stabilit, în perioada 25.04.2011 – 25.07.2011, în baza aceleași rezoluții infracționale, faptă care a produs atât perturbarea activității economico – financiare, cât și o pagubă bugetului de stat în cuantum de 152.313 lei; a utilizat, cu rea-credință, suma de 132.000 lei ridicată din casieria societății cu titlu de avans de trezorie, ridicată eșalonat în perioada ianuarie – iunie 2011, în scop contrar intereselor societății și în folosul său propriu.
Inculpata . Comănești, a reținut și a nu a vărsat, cu intenție, în 30 zile de la scadență, suma de 152.313 lei reprezentând impozitul pe veniturile din dividende, impozit pe veniturile din salarii și contribuțiile angajaților la bugetul asigurărilor sociale, fondul de șomaj și fondul de sănătate, reținute prin stopaj la sursă în perioada 25.04.2011 – 25.07.2011 și nevirate la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadență, în baza aceleași rezoluții infracționale; a schimbat destinația fondurilor bănești sau a resurselor materiale, respectiv folosirea acestor fonduri sau resurse în alt scop decât cel stabilit, în perioada 25.04.2011 – 25.07.2011, în baza aceleași rezoluții infracționale, faptă care a produs atât perturbarea activității economico – financiare, cât și o pagubă bugetului de stat în cuantum de 152.313 lei;
Situația de fapt a fost reținută ca urmare a coroborării declarației inculpatului dată prin declarație autentificată, coroborată cu materialul de urmărire penală. Din analiza expertizei contabile efectuată în cauză rezultă următoarele: Societatea a înregistrează un debit total în cuantum de 152.313 lei, sumă compusă din: 142.119 lei reprezentând impozit pe veniturile din dividende; 3.225 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii; 4.453 lei reprezentând contribuția individulă de asigurări sociale reținută de la asigurați; 180 lei reprezentând contribuția individuală de asigurări pentru șomaj; 2.336 lei reprezentând contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați.
În ceea ce privește impozitulul pe venituri din dividende, s-a constatat, în urma verificării situațiilor financiare la data de 31.12.2010, că soldul contului 117 ( rezultatul reportat) era în sumă de 558.552 lei, iar în luna ianuarie profitul realizat în anul 2010 în sumă de 339.393,42 lei se înregistrează tot în contul 117 ( rezultatul reportat), rezultând un sold creditor conform blanței de verificare sintetice din luna martie 2011 în sumă totală de 897.945,42 lei.
În luna aprilie 2011, reprezentanții . au propus repartizarea pe dividende a sumei de 897.000 lei, pentru care s-a calculat, înregistrat în contabilitate și declarat impozit pe veniturile din dividende repartizate persoanelor fizice, conform Legii 571/2003, în procent de 16%, în sumă de 143.520 lei, din care a achitat doar suma modică de 1.401 lei cu ordinul de plată nr. 74 din 14.06.2011, diferența de 142.119 lei reprezentând sold de plată.
Contribuabilul a declarat impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice, în aceeași lună în care s-au și încasat dividendele, respectiv prin declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru luna aprilie, înregistrată sub numărul 7384 din 25.05.2011.
În ceea ce privește impozitul pe veniturile din salarii, în perioada martie – iunie 2011 . a reținut, contabilizat și declarat suma de 3.252 lei - respectiv suma de 879 lei aferentă lunii martie 2011, suma de 750 lei aferentă lunii aprilie 2011, suma de 896 lei ferentă lunii mai 2011 și suma de 727 lei aferentă lunii iunie 2011 – iar din totalul de 3.252 lei contribuabilul a achitat doar suma modică de 27 lei cu ordinul de plată 61 din 20.04.2011, rezultând un debit în cuantum de 3.225 lei.
În ceea ce privește contribuția angajatului la asigurările sociale, în perioada martie – iunie 2011 . a reținut, contabilizat și declarat suma de 4.542 lei - respectiv suma de 1.100 lei aferentă lunii martie 2011, suma de 1.014 lei aferentă lunii aprilie 2011, suma de 1.266 lei aferentă lunii mai 2011 și suma de 1.162 lei aferentă lunii iunie 2011 – iar din totalul de 4.542 lei contribuabilul a achitat doar suma modică de 89 lei cu ordinul de plată 62 din 20.04.2011, rezultând un debit în cuantum de 4.453 lei.
În ceea ce privește contribuția angajatului la fondul de șomaj, în perioada martie – iunie 2011 . a reținut, contabilizat și declarat suma de 183 lei - respectiv suma de 43 lei aferentă lunii martie 2011, suma de 38 lei aferentă lunii aprilie 2011, suma de 55 lei aferentă lunii mai 2011 și suma de 47 lei aferentă lunii iunie 2011 – iar din totalul de 183 lei contribuabilul a achitat doar suma modică de 3 lei cu ordinul de plată 62 din 20.04.2011, rezultând un debit în cuantum de 180 lei.
În ceea ce privește contribuția angajatului la fondul de sănătate, în perioada martie – iunie 2011 . a reținut, contabilizat și declarat suma de 2.368 lei - respectiv suma de 572 lei aferentă lunii martie 2011, suma de 521 lei aferentă lunii aprilie 2011, suma de 662 lei aferentă lunii mai 2011 și suma de 613 lei aferentă lunii iunie 2011 – iar din totalul de 2.368 lei contribuabilul a achitat doar suma modică de 32 lei cu ordinul de plată 62 din 20.04.2011, rezultând un debit în cuantum de 2.336 lei.Din verificarea jurnalelor de casă și de bancă pentru perioada martie 2011 – iunie 2011, expertiza contabilă a arătat că la data de 01.03.2011, societatea avea disponibilități bănești în cuantum de 18.999 lei, din care în casieria societății suma de 18.991,29 lei și 6,82 lei în bancă, însă în perioada martie 2011 – iunie 2011 societatea a avut încasări totale de 1.380.951 lei și plăți totale de 1.399.525 lei.
Plățile din perioada martie 2011 – iunie 2011 au fost efectuate astfel: 47.592 lei – plata salariilor; 6.998 lei – plata ratelor aferente contractelor de leasing; 18.835 lei – credite bancare; 5.428 lei - dobânzi; 10.972 lei - plata contribuțiilor sociale și a impozitelor; 1.764 lei – plata comisioanelor bancare; 5.772 lei – plata taxelor, impozitelor locale și a penalităților de întârziere; 753.480 lei – plata dividendelor; 67.500 lei – avansuri de trezorerie; 237.379 lei – plata furnizorilor de materiale și servicii; 26.000 lei – plata furnizorilor de imobilizări; 160.850 lei – ridicări de numerar din bancă; 22.700 lei – depuneri de numerar în bancă; 4.255 lei – diverse cheltuieli.
Din verificarea fișei analitice la contul 542 – avansuri de trezorerie – și a balanței de verificare pentru luna mai 2011, expertiza contabilă constată că la data de 31.05.2011, soldul debitor al contului 542 – avansuri de trezorerie – este de 132.000 lei, aceste sume fiind ridicate de către administratorul societății F. V. T., eșalonat în perioada ianuarie – mai 2011. A justificat suma până la data de 31.12.2011. Din sumele justificate nu s-au făcut plăți la creanțele bugetare ce fac obiectul expertizei. Probatoriile sus analizate se coroborează de asemenea cu celelalte probe administrate în faza urmăririi penale, respectiv: plângerea formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău ( fl. 7-8); notă de prezentare întocmită de Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău – Serviciul Colectare și executare silită ( fl. 9); fișă sintetică, declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat ( fl. 10-17); informații privind istoricul învinuitei . Comănești ( fl. 19-26); sentința civilă nr. 754 din 26.05.2012 pronunțată în Dosarul nr._ a Tribunalului Bacău ( fl. 29-32); raport preliminar al administratorului judiciar ( fl. 33); raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a . ( fl. 34-44).
Fapta inculpaților F. V. T. și . de a reține și a nu vărsa, cu intenție, în 30 zile de la scadență, suma de 152.313 lei reprezentând impozitul pe veniturile din dividende, impozit pe veniturile din salarii și contribuțiile angajaților la bugetul asigurărilor sociale, fondul de șomaj și fondul de sănătate, reținute prin stopaj la sursă în perioada 25.04.2011 – 25.07.2011 și nevirate la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadență, în baza aceleași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Fapta inculpaților F. V. T. și . de a schimba destinația fondurilor bănești sau a resurselor materiale, respectiv folosirea acestor fonduri sau resurse în alt scop decât cel stabilit, în perioada 25.04.2011 – 25.07.2011, în baza aceleași rezoluții infracționale, faptă care a produs atât perturbarea activității economico – financiare, cât și o pagubă bugetului de stat în cuantum de 152.313 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deturnare de fonduri, faptă prevăzută și pedepsită de art. art. 303 din Legea 95/2006 raportat la art. 3021 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Fapta inculpatului F. V. T. de a utiliza, cu rea-credință, bunuri ale societății, în scop contrar intereselor acesteia și în folosul său propriu, respectiv suma de 132.000 lei ridicată din casieria societății cu titlu de avans de trezorie, ridicată eșalonat în perioada ianuarie – iunie 2011 și justificată la 31.12.2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea cu rea-credință a creditelor societății, faptă prevăzută și pedepsită de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990.
P. fapta sa - nevirarea obligațiilor reținute prin stopaj la sursă și utilizarea lichidităților în scop personal - învinuitul F. V., în calitatea sa de administrator statutar al societății și asociat majoritar ( cu un procent de 95% participare la beneficii și pierderi), a încălcat relațiile sociale privind desfășurarea activităților comerciale a căror existență și dezvoltare normale sunt condiționate de corectitudinea îndeplinirii a atribuțiilor ce îi revin în cadrul societății.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului F. V., conform art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social mare al infracțiunii, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, atitudinea inculpatului, care a recunoscut și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, dar și faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza II, lit.b Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art.71al.2 Cod penal.
Instanța a apreciat că rolul pedepsei poate fi realizat într-o modalitate de executare fără privare de libertate.
În baza art.81 Cod penal să dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani plus durata pedepsei, conformart.82 Cod penal. În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În privința inculpatei ., instanța a avut în vedere aceleași criterii de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social mare al infracțiunii, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, dar și faptul că nici aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, motiv pentru care ca aplica e pedeapsă cu amenda.
Sub aspectul răspunderii civile, instanța a constatat că prin probele administrate prejudiciul a fost dovedit în parte, în raport cu daunele solicitate de partea civilă. În baza art. 1357 și 1382 și 1383 Cod civil a obligat inculpații în solidar la plata sumei dovedite prin expertiza contabilă către Ministerul Finanțelor Publice-ANAF, cu sediul în București, ., sector 5.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.479 indice 9 Cod proc. penală.
S-a dispus comunicarea către ONRC în 15 zile de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art.191, alin.2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
În cauză au formulat recurs în termen legal partea civilă ANAF și inculpatul F. V. T.. În motivele scrise de recurs ale părții civile se susține că aceeași instanță a omis să se pronunțe și asupra obligațiilor fiscale accesorii solicitate prin cerere depusă la dosar.
Procedând în acest mod, instanța nu a aplicat principiul de drept conform căruia accesoriul urmează principalul.
Acest principiu se aplică pe deplin și laturii civile în cadrul acțiunii penale, în sensul că obligațiile fiscale accesorii obligațiilor principale (constând în impozite și taxe) sunt datorate statului ca urmare a neplății la termenele scadente, a acestora din urmă.
Cuantumul accesoriilor nu a putut fi precizat în cererea de constituire ca parte civilă, deoarece aceste sume curg în continuare, de la data încheierii procesului verbal de control până la data achitării în totalitate a obligațiilor fiscale.
În sensul celor de mai sus, au precizat că accesoriile constând în dobânzi și penalități au caracterul unor sancțiuni fiscale izvorâte direct din lege, ca efect al nerespectării termenelor scadente, și din acest considerent nu trebuie dovedite.
Temeiul legal care justifică pretențiile civile sub acest aspect îl constituie dispozițiile art.119 și următoarele din Codul de procedură fiscala.
Având în vedere cele de mai sus, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 178/25.03.2013 și obligarea inculpaților F. V. și . plata sumei de 149.764 lei, la care se adaugă prin efectul legii obligații accesorii, de la scadență și până la achitarea în totalitate a prejudiciului.
Inculpatul nu a formulat motive scrise de recurs, însă a precizat într-o cerere trimisă la dosar că nemulțumirile sale se referă la latura civilă a cauzei. Apărătorul desemnat din oficiu de instanță a solicitat reducerea despăgubirilor la care a fost solicitat.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată sub aspectele care privesc declarația de recurs, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect că din probele administrate legal și declarația de recunoaștere a inculpatei rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale recurate și vinovăția inculpatului F. V. T.. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute potrivit procedurii speciale și simplificate de judecare a cauzei în baza recunoașterii vinovăției, în conformitate cu prevederile art.3201 c.pr.pen.
Rezultă din pledoaria de vinovăție a inculpatului, la care se adaugă Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale că inculpații F. V. T. și . au reținut și nu au vărsat, cu intenție, în 30 zile de la scadență, suma de 152.313 lei reprezentând impozitul pe veniturile din dividende, impozit pe veniturile din salarii și contribuțiile angajaților la bugetul asigurărilor sociale, fondul de șomaj și fondul de sănătate, reținute prin stopaj la sursă în perioada 25.04.2011 – 25.07.2011 și nevirate la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadență, în baza aceleași rezoluții infracționale, au schimbat destinația fondurilor bănești sau a resurselor materiale, respectiv folosirea acestor fonduri sau resurse în alt scop decât cel stabilit, în perioada 25.04.2011 – 25.07.2011, în baza aceleași rezoluții infracționale, faptă care a produs atât perturbarea activității economico – financiare, cât și o pagubă bugetului de stat în cuantum de 152.313 lei, iar inculpatul F. V. T. a utilizat, cu rea-credință, bunuri ale societății, în scop contrar intereselor acesteia și în folosul său propriu, respectiv suma de 132.000 lei ridicată din casieria societății cu titlu de avans de trezorerie, ridicată eșalonat în perioada ianuarie – iunie 2011 și justificată la 31.12.2011.
Recursurile părții civile și a inculpatului devoluează cauza doar cu privire la latura civilă, astfel că instanța de control judiciar o va analiza doar în limitele învestirii.
Primul motiv de recurs se referă la neacordarea accesoriilor fiscale, aspect ce se dovedește întemeiat în raport de cererea de constituire de parte civilă (fila 21 dpi) și de prevederile legale în temeiul cărora acestea curg de la data scadenței, fără să fie nevoie de alte formalități sau dovezi, potrivit art.119 și urm. din Codul de procedură fiscală. Cât privește cuantumul lor, urmează a fi stabilit la momentul plății, până atunci ele acumulându-se la debitul principal.
Al doilea motiv de recurs al ANAF este unul de nelegalitate a sentinței penale atacate, respectiv neluarea sechestrului asigurător, în baza art.163 c.pr.pen. și art.11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.357, alin.2, lit.c c.pr.pen., asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților F. V. T. și ., până la concurența sumei de 149.764 lei, la care se adaugă accesoriile fiscale. Măsura procesuală a sechestrului asupra bunurilor inculpaților F. V. T. și . a fost cerută de partea civilă la prima instanță prin aceiași cerere de constituire de parte civilă (fila 21 dpi).
Conform art.163, alin.2 c.pr.pen. „Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei."
Luarea măsurilor asigurătorii nu presupune o dovadă prealabilă a existenței și a valorii bunurilor asupra cărora măsura este instituită, aceasta fiind o problemă de punere în executare de către organele prevăzute de lege, care încheie în acest sens un proces-verbal despre întreaga procedură a sechestrului, inclusiv despre existența și valoarea bunurilor asupra cărora sechestrul se instituie.
De asemenea, potrivit art.353 c.pr.pen., în cazul în care se admite acțiunea civilă, instanța examinează, potrivit art.163 c.pr.pen., necesitatea luării măsurii asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior, dispozițiile din hotărâre în această privință fiind executorii.
Din examinarea dispozițiilor legale relative la măsurile asigurătorii se constată că se face distincție între luarea acestei măsuri care presupune o dispoziție a instanței de judecată și aducerea la îndeplinire a acesteia, care se face de organele precizate și potrivit procedurii detaliate în art.164-167 c.pr.pen.
Mai mult, potrivit art.11 din Legea nr.241/2005, în cazul infracțiunilor prevăzute de această lege luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, iar această normă legală este imperativă și nu lasă loc de interpretare.
În aceste condiții, în mod eronat prima instanță nu a dispus luarea măsurilor asigurătorii.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod nelegal nu s-a dispus asupra luării măsurii sechestrului, instituit asupra bunurilor inculpaților, sens în care recursul declarat de partea civilă va fi admis, iar sentința penală va fi casată și sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15, pct.2, lit.d c.pr.pen.,se va admite recursul formulat de recurentul-parte civilă ANAF împotriva sentinței penale nr178/25.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești, în ceea ce privește neacordarea accesoriilor fiscale și neinstituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților.
Se va casa sentința penală recurată sub aceste aspecte, iar în rejudecare.
Vor fi obligați inculpații F. V. T. și ., și la plata accesoriilor fiscale, calculate potrivit Coului de Procedură Fiscală, de la data scadenței debitului principal și până la achitarea în totalitate a prejudiciului.
În baza art.163 c.pr.pen. și art.11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.357, alin.2, lit.c c.pr.pen., se va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților F. V. T. și ., până la concurența sumei de 149.764 lei, la care se adaugă accesoriile fiscale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.385/15, pct.1, lit.b c.pr.pen., se va respinge recursul formulat de recurentul-inculpat F. V. T., împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192, alin.2 și alin.3c.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. În baza art.385/15, pct.2, lit.d c.pr.pen., admite recursul formulat de recurentul-parte civilă ANAF împotriva sentinței penale nr178/25.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești, în ceea ce privește neacordarea accesoriilor fiscale și neinstituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților.
Casează sentința penală recurată sub aceste aspecte, iar în rejudecare.
Obligă inculpații F. V. T. și ., și la plata accesoriilor fiscale, calculate potrivit Coului de Procedură Fiscală, de la data scadenței debitului principal și până la achitarea în totalitate a prejudiciului.
În baza art.163 c.pr.pen. și art.11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.357, alin.2, lit.c c.pr.pen., dispune instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților F. V. T. și ., până la concurența sumei de 149.764 lei, la care se adaugă accesoriile fiscale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul părții civile rămân în sarcina acestuia.
II. În baza art.385/15, pct.1, lit.b c.pr.pen., respinge recursul formulat de recurentul-inculpat F. V. T., împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., obligă recurentul-inculpat la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. I. N. C.
A. B.
GREFIER,
P. G.
red. sent.C.A.G.
red. dec. recurs S.A.
tehnored. P.G.
3 ex.
02.07.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 360/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
