Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 966/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 966/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 3669/110/2013/a2

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 966

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 23 Septembrie 2013

Curtea compusă din :

PREȘEDINTE: I. N. C.

JUDECĂTOR: A. S.

JUDECĂTOR: ADRAIN B.

GREFIER: B. M. D.

Ministerul Public – Parchetul DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE ȘI CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D.I.I.C.O.T.- Serviciul teritorial Bacău –

reprezentat prin procuror: V. V. G.

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații C. N., U. F., C. G., C. E., ciobotaru bogdan vasile și P. P., împotriva încheierii din 17.09.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 13.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați, în stare de arest, C. N. asistat din oficiu de avocat O. C., U. F. asistat din oficiu de avocat M. F., C. G. asistat din oficiu de avocat Ț. G., C. E. asistat din oficiu de avocat Ț. G. în substituire pentru avocat Țifescu M., C. B. V. asistat de avocat ales R. L., P. P., asistat din oficiu de avocat U. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul al cauzei, după care:

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat O. C. având cuvântul pentru recurentul inculpat C. N., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestuia în stare de libertate având în vedere stadiul cercetărilor, poziția de recunoaștere, a detaliat modalitatea de săvârșire a faptei, apreciind că nu poate influența bunul mers al cercetării penale.

Depune la dosar referatul privind plata onorariului avocat oficiu din fondul M.J. care a fost vizat de către instanță.

Avocat R. L. având cuvântul pentru recurentul inculpat C. B. V., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive. Apreciază că această măsură a arestării preventive nu se mai justifică la acest moment având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta comisă, nu prezintă o gravitate deosebită, având în vedere și contribuția acestuia la comiterea faptelor.

Consideră că acesta nu mai poate influența buna desfășurare a cercetării judecătorești, nu mai poate influența martorii față de faptul că a recunoscut fapta, nu ar mai avea cum să zădărnicească aflarea adevărului .

Pentru aceleași motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Avocat Ț. G. având cuvântul pentru recurenții inculpați C. G. și C. E., solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Arată că inculpații au dat declarație la urmărirea penală, nu au recunoscut săvârșirea faptei, în cauză nu sunt probe care să dovedească vinovăția celor doi inculpați, apreciind că lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, apreciază că față de perioada de timp când inculpații sunt în arest preventiv, 4 luni de zile, scopul acestei măsuri a fost atins.Mai arată că trebuie avut în vedere situația familială a inculpaților, care au doi copii minori, unul având nevoie de îngrijiri medicale.

Pentru aceleași motive, solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței penale recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Depune la dosar referatul privind plata onorariului avocat oficiu din fondul M.J. care a fost vizat de către instanță.

Avocat M. F. având cuvântul pentru recurenta inculpată U. F., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acesteia în stare de libertate având în vedere stadiul cercetărilor, faptul că nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei și dorește să se prevaleze de dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p.

Pentru aceleași motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Depune la dosar referatul privind plata onorariului avocat oficiu din fondul M.J. care a fost vizat de către instanță.

Avocat U. M. având cuvântul pentru recurentul inculpat P. P. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea având în vedere că cercetarea penală a fost finalizată și urmează a se stabili dacă inculpatul se face sau nu vinovat de comiterea faptelor, acesta nerecunoscând comiterea acestora.

Depune la dosar referatul privind plata onorariului avocat oficiu din fondul M.J. care a fost vizat de către instanță.

Procurorul având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât în cauză sunt indicii că inculpații au comis faptele reținute în sarcina acestora, dispozițiile art. 148 lit. f c.p.p. sunt aplicabile în continuare, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților rezultă din natura și gravitatea faptelor, respectiv trafic de minori săvârșită în formă continuată, iar inculpații C. N. și U. F. au săvârșit și infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului. De asemenea, solicită să se aibă în vedere valorile sociale lezate cu privire la demnitatea persoanei, dezvoltarea fizică și morală a tinerilor.Totodată, faptul că inculpatul C. N., U. F., C. G. și C. E. și-au determinat proprii copii să comită infracțiuni de trafic de minori respectiv prostituție la vârste foarte mici apreciază că dovedește un pericol deosebit de mare întrucât au fost puse în pericol dezvoltarea fizică, morală și intelectuală, prin creșterea lor într-un mediu infracțional promiscuu, încurajarea abandonului școlar și inocularea unor valori sociale negative. Consideră că trebuie avut în vedere și faptul că inculpații C. G. și C. N. nu se află la prima abatere, aceștia mai fiind sancționați anterior.

Recurentul inculpat C. N.,în ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.

Recurenta inculpată U. F. în ultimul cuvânt, precizează că are doi copii în vârstă de 13 ani și respectiv 15 ani și nu au practicat prostituția.

Recurentul inculpat C. G. în ultimul cuvânt, arată că a mai fost condamnat acum 22 ani dar de atunci nu a mai avut nici o abatere, este familist, are doi copii, solicită să fie judecat în stare de libertate.

Recurenta inculpată C. E. în ultimul cuvânt, arată că are doi copii, solicitând să fie judecată în stare de libertate.

Recurentul inculpat C. B. V., în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.

Recurentul inculpat P. P., în ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

CURTEA

Deliberând

Prin încheierea de ședință din data de 17.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului Bacău, s-a dispus:

I. În temeiul art.160 indice 8a alin.6 C.pr.pen. s-au respins ca netemeinice cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații C. B. V., U. F., C. E. și C. G..

S-a constatat că inculpatul C. B. V. a avut apărător ales, iar ceilalți inculpați au avut apărători desemnați din oficiu.

În temeiul art.192 alin.2, 4 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

II. In temeiul art.300/2 cu art.160/b C.pr.pen. s-a mentinut arestarea preventiva a inculpaților C. B. V., U. F., C. E., C. G., C. N., și, P. P. aflați în Penitenciarul Bacău.

S-au respins ca nefondate cererile de revocare a stării de arest preventiv, de înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de nu părăsi țara sau cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpați prin apărători.

În motivarea încheierii se arată că prin cererile depuse la instanță de inculpații C. B. V., U. F., C. E. și C. G. au solicitat liberarea provizorie pe control judiciar, arătând în conținutul acesteia că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 ind.2 C.pr.pen. că au cunoștință de consecințele nerespectării eventualelor măsuri ce ar putea fi impuse de către instanța de fond, respectiv a dispozițiilor art.160 ind. 1 C.pr.pen.

Instanța a procedat, potrivit art. 160 indice 6 și 7 C.pr.pen, la audierea acestora. Având în vedere că sunt întrunite condițiile legate de titularul cererii, de însușirea acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 160 ind.6 C.pr.pen. s-a dispus admiterea în principiu a celor patru cererii de liberare provizorie sub control judiciare pentru inculpați, potrivit cu dispozițiile art. 160 ind.8 C.pr.pen.

Din cuprinsul rechizitoriul nr. 90/D/P/2013 din 22 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău rezultă că inculpații C. B. V., U. F., C. E. și C. G., sunt cercetați pentru presupusa comitere a infracțiunilor prev. și ped. de art 13 alin 1, alin. 2, alin 3 teza a II-a rap. la art. 12 alin. 1, alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pen. și art. 75 lit. c C.pr.pen. și de rele tratamente aplicate minorului (două infracțiuni) prev. de art. 306 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; art. 13 alin. 1, alin. 3 teza I rap. la art. 12 alin 1, alin 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pr.pen.; art. 13 alin 1, alin 2, alin 3 teza a II-a rap.la art. 12 alin 1, alin 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplic. art. 41 alin 2 C.pr.pen. și art. 75 lit.c C.pen.

Inculpații au fost arestați de Tribunalul Bacău prin încheierea de ședință din 05.06.2013, considerând că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143, 148 lit. f C.pr.pen., apreciind că În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a celor șase inculpați, acesta rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați, perioada în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea fenomenului infracțional - precum și activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că au fost implicați – desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp, relațiile și conexiunile cu alte persoane – aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în scopul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.

Traficul de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat.

Pericolul social deosebit al acestei fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea unei persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai dar în același timp provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor infracțiuni.

Aceste infracțiuni de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme de criminalitate organizată.

Rezonanța socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și acesta este evident în cauza de față.

În ceea ce privește existența interesului ca cercetarea judecătorească să fie continuată cu inculpații în stare de arest și necesitatea respectării dreptului de libertate a acestora, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a C.E.D.O., aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real, cară fără a fi aduse atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privativă de libertate prevăzută de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave dedus din modul de săvârșire al faptei și condițiile acestora.

În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul celor șase inculpați de a fi puși în libertate, deoarece securitatea și liniștea persoanelor ar fi amenințată și prin aceasta, în mod evident ordinea publică.

Cerererile inculpaților C. B. V., U. F., C. E. și C. G. de liberare provizorie sub control judiciar, urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

Fiecare inculpat aflat în stare de arest preventiv, are dreptul constituțional prevăzut de Constituție și Codul de procedură penală să formuleze o cerere de liberare provizorie sub control judiciare (art.23 pct.10 din Constituție și respectiv, art.5 alin.5 C.pr.pen.).

Dar, art.160 ind.2 C.pr.pen. arată că „Liberarea provizorie sub control judiciare se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani,” iar alin. 2 precizează că „ liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.

Una dintre infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, este „cea de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2, 3 raportat la art. 12 din Legea nr. 678/2001 modificată, infracțiune ce prevede pedeapsa închisorii până la 20 de ani închisoare. Din acest punct de vedere cererea nu întrunește condițiile rev. de art. 160 ind. 2 alin.1 C.pr.pen. indicate mai sus, în sensul că prin „pedeapsă prevăzută de lege”, trebuie să avem în vedere cuantumul pedepsie stabilite de norma juridică aplicabilă – în speță art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr. 678/2001., fiind deci mai mare de 18 ani, limită maximă prevăzută de acest articol.

Pe de altă parte, în ceea ce privește aliniatul 1, cererile sunt ușor de examinat, și în consecință de admis în principiu, problema temeiniciei, sau nu, a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum arată alin.2, este mai greu de cercetat, întrucât formularea cererii și îndeplinirea condițiilor de la alin. 1 nu atrage automat, obligatoriu, admiterea cererii pe fond, o astfel de cerere are un caracter facultativ pentru magistrat, nu acționează „ope legis”, prin cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt, a persoanelor inculpaților a conduitei lor, a aprecierii se poate admite sau nu cererea formulată.

S-a invocat de către apărătorii inculpaților atitudinea corectă avută de inculpat înainte de presupusa comiterea faptelor pentru care în prezent sunt cercetați, lipsa de antecedente penale,situația familială, faptul că are un copii în întreținere, sau că că potrivit actelor medicale atașate la dosar este o persoană bolnavă sunt motive care pledează pentru nedovedirea pericolului concret pentru ordinea publică.

Considerăm că temeinicia unei astfel de cereri trebuie privită prin prisma condițiilor arătate la alin 2 al ar.160 indice 2, dacă există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, în cazul în care i s-ar admite cererea, dacă ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, să altereze ori să distrugă mijloacele de probă sau alte fapte de aceeași natură și care ar influența negativ cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Prin activitatea lor infracțională, privită individual cât și asupra grupului în ansamblu, la presupusa comitere a infracțiunii, inculpații a căror cereri le avem de analizat la termenul de astăzi, apreciem că există date care să susțină temerea că lăsați în liberate, în această formă, ar putea comite alte infracțiuni, reitera comportamentul infracțional pentru a altera sau modifica mijlocele de probă, ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului.

Trebuie să avem în vedere că faptele pentru care sunt cercetați și pentru care s-a formulat propunere de arestare preventivă, care a fost admisă, emițăndu-se împotriva lor mandate de arestare preventivă, sunt tocmai temeiurile prev. dce art. 148 lit. f C.pr.pen. S-a avut în vedere la acea dată și credem că în continuare subzistă aceste temeiuri, faptul că ”inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedepăsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică”.

Instanța, a considerat că lăsarea sa în libertate, ar influența negativ încrederea de care se bucură justiția în rândul cetățenilor. Cum reușesc acești inculpați, în acest moment procesual să răstoarne această temere? Apreciem că pe moment nu poate, și drept urmare, instanta nu poate nici ea să justifice că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta nici un pericol pentru societate.

Pentru motivele arătate mai sus, a considerat necesară menținerea măsurii arestării preventive, pentru a împiedica pe inculpați să încerce să comită și să reușească săvârșirea de alte infracțiuni sau să săvârșească vreuna din faptele indicate anterior.

Cercetarea judecătorească nu a demarat încă, tocmai datorită lipsei de procedură cu părțile vătămate, ei beneficiază de prezumția de nevinovăție și își pot formula orice probe în apărare pe care le consideră utile pentru a proba cele susținute.

În consecință, în temeiul art.160 ind. 8a alin.6 C.pr.pen. a respins ca netemeinice cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații C. B. V., U. F., C. E. și C. G. și menținută arestarea preventivă a inculpatului întrucât la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a sa instanța are în vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relațiilor sociale lezate (viața și sănătate populației ), rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșita fapta. Toate aceste aspecte,coroborate,conduc la concluzia ca se impune menținerea in stare de arest preventiv a inculpatului pentru a asigura ordinea publica si securitatea cetățenilor.

Asupra stării de arest preventiv a inculpaților C. N., U. F., C. G., C. E., C. B. V. și P. P.

Cu privire la art. 300 indice 2 rap. la art. 160 indice h C.pr.pen, instanța a reținut urmăroarele:

Prin rechizitoriul nr. 90D/P/2013 din 22.07.2013 Parchetului de pe lângă I.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Bacău – s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. B. V., U. F., C. E., C. G., C. N., și, P. P. și în stare de libertate inculpații: C. C. N. și LEONARDI MAURIZIO.

Pentru fiecare inculpat se presupune că au comis următoarle infracțiuni:

- C. N. - săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 13 al. 1, 2, 3 teza a II a raportat la art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și art. 306 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal;

- U. F. - săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 13 al. 1, 2, 3 teza a II a raportat la art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 75 lit. c din Codul penal și art. 306 Cod penal;

- C. G. - săvârșirea infracțiunii prevăzute de: art. 13 al. 1, 3 teza I raportat la art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

- C. E. - săvârșirea infracțiunii prevăzute de: art. 13 al. 1, 3 teza I raportat la art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

- C. B. V. - săvârșirea infracțiunii prevăzute de: art. 13 al. 1, 2, 3 teza a II a raportat la art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal;

- P. P. - săvârșirea infracțiunii prevăzute de: art. 13 al. 1, 3 teza I raportat la art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată,

- Leonardo Maurizio - săvârșirea a 4 infracțiuni de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. 1, 3 C.pen., o infracțiune de tentativă la act sexual cu un minor prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 198 alin 1, 3 C.pen și pornografie infantinlă în sisteme informatice, prev. de art. 51 din Legea 161/2003cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

- C. C. N. – săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art 13 alin 1, 2, 3 teza a II-a rap. la art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin 2 și art 99 alin 2 C.pen.

Se reține în rechizitoriu, următoarea situație de fapt:

Din cercetările efectuate în cauză au rezultat date și indicii temeinice că inc. C. N. zis C., cunoscut cu preocupări anterioare pe linia proxenetismului, a pus bazele unei înțelegeri infracționale având ca scop recrutarea prin înșelăciune a unor fete minore, selectate după un anumit tipar psiho-familial, în scopul exploatării sexuale a acestora, cu finalitatea obținerii unor venituri ilicite. Având rol de coordonator, inc. C. N. a cooptat mai mulți executanți, unii din propria familie, cărora le-a trasat sarcini de recrutare, transfer și transport al victimelor,el neimplicându-se direct în transportul fetelor în locurile în care practicau prostituția și în supravegherea lor.

Din exploatarea ordonanței provizorii cu nr. 59/14.05.2013 a rezultat că inc. C. N. este sprijinit în activitatea infracțională de exploatare sexuală a unor fete minore, pe raza mun. Onești de către concubina sa inc. U. F. și de către fiicele lor minore înv. C. C. N. și C. M..

În prima fază a cercetărilor au fost audiați doi martori sub o identitate protejată, din depozițiile acestora rezultând că inc. C. N. avea preocupări infracționale pe linia traficului de minori, în prima parte a anului 2013, cu privire la trei fete pe care le exploata sexual, fiind ajutat în activitatea infracțională de un taximetrist. Martorii protejați V. I. și S. M. au declarat că, în urmă cu mai mulți ani inculpatul C. N. avea alte două femei pe care le exploata sexual, M. și Balada, pe care le-a dus și în Franța în acest scop.

Martorul S. M. l-a indicat pe B., identificat în urma cercetărilor ca fiind inc. C. B. V., care împreună cu inc. C. N. zis C. transporta fetele exploatate sexual la moteluri de pe raza mun. Onești.

În urma actelor de cercetare penală efectuate în cauză au fost identificate 3 victime ale infracțiunii de trafic de minori, comisă de inc. C. N. și de membrii familiei lui, respectiv: L. O. L. în vârstă de 17 ani, C. A. I. în vârstă de 14 ani și C. A. M. în vârstă de 13 ani. În ceea ce o privește pe partea vătămată C. A. I. s-a stabilit că ,după ce a ieșit de sub controlul inc. C. N. ,a fost exploatată sexual de către inculpații C. G. și C. E. care au cazat-o și au profitat material de pe urma practicării prostituției de către aceasta împreună cu fiica lor minoră C. D. E.. S-a dovedit probațional că în exploatarea sexuală a minorei C. A. a fost implicat și inculpatul P. P. care se afla în legătură cu inculpatul C. G. și găsea clienți interesați de servicii sexuale contracost.

Cu puțin timp înainte de întreruperea activității infracționale prin intervenția organelor de cercetare penală, inculpații C. N. și U. F. împreună cu fiicele lor minore făceau demersuri pentru a o readuce pe partea vătămată C. A. în sfera lor de influență cu scopul exploatării sexuale, relevante fiind în acest sens convorbirile telefonice din data de 18.05.2013 ora 23:36 (autorizația 206/2013), 2.06.2013 ora 23:22 (autorizația 207/2013) și din data de 3.06.2013 ora 1:51 (autorizația 205/2013).

Se observă o predilecție a inculpaților de a trafica minore vulnerabile din punct de vedere psihologic, social și economic, pe care, speculând lipsa lor de maturitate, le-au determinat prin mijloace frauduloase să practice prostituția în beneficiul lor, consimțământul legat de practicarea prostituției fiindu-le afectat prin mijloace nonagresive.

Astfel, victimele au fost izolate, scoase din mediul social și familial, și fiind supuse unor presiuni psihice din partea inculpaților au acceptat să practice prostituția sub stricta supraveghere a acestora. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că sumele de bani rezultate din practicarea prostituției de către victime au fost însușite de către inculpați într-o proporție care semnifică exploatarea.

În data de 18.01.2013 lucrători din cadrul Poliției mun. Onești, în urma unor acțiuni specifice, le-au identificat în locuința inculpatului C. N. pe minorele C. A. I. și L. O. L. care au fost audiate de către DIICOT ST Bacău ,întrucât existau indicii că prima dintre ele ar fi victima infracțiunii de trafic de minori. Cu ocazia primelor audieri acestea nu au reclamat că ar fi fost exploatate sexual de membrii familiei inc. C. N..

Minora C. A. I., în vârstă de 14 ani a precizat în declarația de parte vătămată în data de 18.01. 2013 că ,întrucât nu se înțelege cu familia ,a locuit o perioadă la numita L. O. L., prin intermediul căreia i-a cunoscut pe G. T. și pe C. N., zis C., (ambii semnalați informațional cu preocupări infracționale pe linia traficului de minori și de persoane). Minora a locuit succesiv la cei doi, iar inc. C. N. i-a spus că intenționează să o ducă în Franța „la produs” dacă își dă acordul.

Fiind reaudiată în data de 04.06.2013 partea vătămată C. A. a declarat că a stat o perioadă de 2-3 luni la inculpații C. N. și U. F., a practicat prostituția și i-au fost luați de către aceștia toți banii câștigați în acest mod. Cu privire la inculpații C. G., C. E. și P. P. a refuzat să dea declarații în cauză. Relevantă cu privire la împrejurările în care partea vătămată C. A. a ajuns să fie exploatată sexual este declarația mamei ei R. M. care a fost audiată în cauză în calitate de martoră.

În prima fază a cercetărilor L. O. L. în vârstă de 17 ani, a fost audiată în calitate de martoră în legătură cu exploatarea sexuală a părții vătămate C. A. I., în declarația din data de 18.01.2013 recunoscând că practică ocazional prostituția.

Fiind reaudiată în calitate de parte vătămată în data de 04.06.2013, L. O. L. a declarat că a fost constrânsă să practice prostituția de către inculpații C. N. și U. F., după ce a fost amăgită de fetele acestora să locuiască împreună cu inculpații. A precizat că practica prostituția împreună cu partea vătămată C. A., care locuia și ea la inculpați și erau însoțite permanent de fetele acestora, C. C. N. și C. M. E., care le supravegheau, le luau banii câștigați din activitățile de prostituție și păstrau legătura telefonic în permanență cu inc. U. F. care le coordona .

În suplimentul de declarație din data de 10.06.2013, partea vătămată L. O. L. a precizat că l-a cunoscut pe inc. Leonardi Maurizio cu aproximativ două luni de zile înainte, în localul Zahana din mun. Onești, unde era împreună cu C. A. și fetele inculpatului C. N.. Acesta s-a arătat interesat în mod deosebit de C. A., minoră în vârstă de 13 ani, le-a lăsat fetelor numărul de telefon și adresa și le-a invitat la el. Cu ocazia unei vizite, le-a cerut părților vătămate L. O. L. și C. A. să întrețină relații sexuale cu el în același timp, spunând că așa proceda cu C. D. E. și C. A. I., fiind însă refuzat de C. A..

Partea vătămată L. O. L. a recunoscut că a întreținut relații sexuale contracost în mai multe rânduri cu inculpatul italian.

Partea vătămată C. A., în vârstă de 13 ani, a fost abandonată de părinții ei, care locuiesc în Italia, iar după moartea bunicului matern care a avut-o în grijă, de la începutul anului 2013 a intrat sub influența inculpaților C. N. și U. F., care s-au oferit să o protejeze.

Fiind audiată în data de 4.06.2013, aceasta nu a reclamat aspecte de exploatare sexuală în ceea ce o privește de către cei doi inculpați. A recunoscut că în ultimele luni a practicat prostituția, fiind însoțită de fetele inculpaților, C. C. N. și C. M. E., care uneori vorbeau cu clienții și îi „țineau” banii câștigați din prostituție.

Este evident că partea vătămată C. A., având în vedere vârsta foarte mică și lipsa experienței de viață, nu a avut reprezentarea situației de victimizare în care se afla. Există indicii că aceasta a dezvoltat sindromul Stockholm, manifestând sentimente de simpatie și empatie raportat la exploatatorii ei, întrucât a ajuns să creadă că aceștia de fapt sunt niște oameni cumsecade care i-au făcut „numai bine”.

Partea vătămată C. A., a fost reaudiată în data de 10.06.2013 ,după ce a fost consiliată de psihologii și asistenții sociali din cadrul DGSAPC și de specialiștii din cadrul ANITP. În urma consilierii aceasta a conștientizat faptul că a fost exploatată sexual de membrii familiei inc. C. N.. Partea vătămată a declarat că acceptat să practice prostituția după ce exploatatorii ei au făcut-o să se simtă datoare pentru faptul că o găzduiesc și o hrănesc. A precizat că C. C. și C. M. i-au luat telefonul mobil, pe care o contacta mama ei din Italia, întrerupând astfel legătura pe care o avea cu membrii familiei.

Victima minoră a mai declarat că din banii câștigați din prostituție cea mai mare parte le revenea exploatatorilor și că în permanență era însoțită de C. C. și C. M. care discutau cu clienții și încasau banii de la aceștia.

Referitor la cetățeanul italian Leonardi Maurizio partea vătămată C. A. a precizat că i-a oferit ei și celeilalte părți vătămate L. O. L. 200 lei, pentru a întreține relații sexuale cu ambele în același timp, însă l-a refuzat întrucât era prea bătrân și pretențiile sexuale ale acestuia erau exagerate. Declarațiile părților vătămate cu privire la inculpatul italian se coroborează cu convorbirile telefonice interceptate autorizat în data de 21.05.2013 orele 0:38, 1:09, 1:13 (autorizația 206/2013). Cu referire la inc. C. B. a precizat că i-a găsit o combinație.

Din exploatarea autorizațiilor de interceptare emise în cauză a rezultat faptul că inculpații C. N. și U. F. și-au determinat fiicele minore C. C. N., născută la data de 25.03.1998, în vârstă de 15 ani și C. M. E., născută la 15.03.2000, în vârstă de 13 ani, să supravegheze minorele exploatate sexual în folosul familiei, să negocieze tarifele cu clienții și să încaseze bani de la aceștia, activități prestate uneori la ore târzii din noapte. S-a considerat că, prin aceste activități desfășurate în condițiile în care cele două fete sunt în abandon școlar, li s-a pus în primejdie gravă dezvoltarea intelectuală și morală ,prin urmare s-a extins urmărirea penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.

Din informațiile furnizate de convorbirile telefonice interceptate autorizat în cauză, rezultă că inc. C. N. și-a asumat un rol de supervizare a exploatării victimelor minore, activitate de care se ocupau în mod direct concubina și fiicele sale, urmărind cel mai probabil evitarea depistării faptelor sale penale de către autorități, având în vedere cele cinci condamnări anterioare pe care le are.

Inculpatul C. N. l-a cooptat în activitatea infracțională și pe inc. C. V. B., căruia i-a trasat sarcini legate de transportul fetelor, protejarea lor de clienții recalcitranți și identificarea de clienți.

Inc. C. N. se implica în mod direct în exploatarea victimelor în mod excepțional, în situațiile în care existau probleme cu clienți care nu plăteau suma stabilită pentru serviciile sexuale și în negocierile legate de vânzarea fetelor altor traficanți de minori, făcând planuri cu privire la transferarea fetelor în Franța, în scopul exploatării sexuale.

Din următoarea convorbire telefonică rezultă faptul că inc. C. N. amenință un client frecvent al fetelor, inc. Leonardi Maurizio întrucât nu a plătit suficient pentru prestația sexuală a victimelor minore.

Din monitorizările intruzive reiese faptul că se temeau de inculpatul C. N. atât victimele exploatate sexual, cât și concubina și fiicele sale, care trebuiau să depună diligențe pentru obținerea unui câștig cât mai mare din activitatea ilegală de prostituție. Conform declarațiilor date în cauză de martorii cu identitate protejată, inc. C. N. are o atitudine amenințătoare la adresa tuturor persoanelor din anturaj și este temut de oameni, acesta fiind și motivul pentru care martorii au refuzat să dea declarații în cauză cu identitatea reală.

Relevantă în ceea ce privește metodele utilizate de inc. C. N. la intimidarea celor cu care avea răfuieli este convorbirea pe care acesta o are în data de 18-05-2013 ora 15:11, interceptată în baza autorizației cu nr. 207/2013.

Răspunzând solicitărilor concubinului său, inc. C. N., inc. U. F. s-a implicat în mod direct în exploatarea minorelor, trimițându-le zilnic pe fiicele ei minore înv. C. C. N. – în vârstă de 15 ani și C. M. E., zisă M. – în vârstă de 13 ani, să supravegheze activitatea de prostituție desfășurată de victimele minore L. O. L. și C. A., să negocieze tarifele cu clienții și să încaseze banii, controlându-le telefonic în permanență.

Menționăm că inc. U. F. și C. N., utilizau împreună postul telefonic cu nr._, de pe care, de cele mai multe ori, purta discuții inc. U. F., care îi transmitea informațiile concubinului său, iar înv. C. C. N., făptuitoarea C. M. E. și victimele L. O. L. și C. A. utilizau toate patru postul telefonic cu nr._, pentru a păstra legătura cu inculpații majori și a fi contactate de clienți.

Redăm cu titlu de exemplu următoarele convorbiri telefonice pe care inc. U. F. le are cu fiicele sale C. C. N. și C. M. E. – zisă M., din care rezultă modul în care le-a periclitate dezvoltarea fizică și intelectuală, determinându-le să săvârșească infracțiuni de la vârste foarte fragede și să abandoneze școala în acest scop.

Din monitorizările intruzive realizate autorizat în cauză rezultă dincolo de orice dubiu faptul că inc. Leonardi Maurizio în mod frecvent a apelat la minorele C. A. I. în vârstă de 14 ani, C. A. M. în vârstă de 13 ani și L. O. L., în vârstă de 17 ani pentru servicii sexuale contracost.

Săvârșirea infracțiunilor de act sexual cu un minor sunt dovedite de declarațiile părților vătămate și de următoarele convorbiri telefonice interceptate autorizat conform autorizației nr. 207/2013 – la data de 18-05-2013 ora 16:08, 20-05-2013 – 15:47, 17:08, 18:02, 22:06, 22:40, 23:38, 21:05, 01:09, 01:13, 01:17, 01:27, SMS – de pe A 206/2013 ora 21-05-2013 ora 01:25 și conform autorizației cu nr. 206/2013 – în datele de 17-05-2013 ora 20:33, 18-05-2013 – 13:43, 14:10, 19-05-2013 – 20:18, 20-05-203 – 18:03. 18:04.

În baza declarațiilor date în cauză de părțile vătămate C. D. E. și L. O. L., precum și de inc. C. E., a fost identificată numita B. O. A. în vârstă de 16 ani, victimă a infracțiunii de act sexual cu minor, comisă de inc. Leonardi Maurizio.

Partea vătămată B. O. A. a declarat că a locuit la inc. Leonardi Maurizio în toamna anului 2012 aproximativ 3 luni de zile, împreună cu partea vătămată C. D. E., în condițiile în care fugise de acasă și dispariția ei fusese reclamată de părinți la poliție. A precizat că a întreținut relații sexuale cu inculpatul italian în mai multe rânduri, primind câte 200 lei „pe număr”, și că nu ar fi făcut acest lucru dacă nu i-ar fi dat bani. Minora a părăsit domiciliul inculpatului italian când a fost depistată de organele de poliție și de părinți.

În baza declarațiilor date în cauză de partea vătămată B. O. A. și de martora S. S. Ș. ,a fost identificată și audiată în calitate de martoră numita S. A. E., victimă a infracțiunii de act sexual cu un minor. Aceasta a recunoscut că a avut relații intime cu inc. Leonardi Maurizio în vara anului 2012 când avea 16 ani ,fiind motivată material de inculpat în acest scop.

Nu a rezultat din cercetări dincolo de orice dubiu faptul că partea vătămată C. D. E. ar fi întreținut relații sexuale cu inc. Leonardi Maurizio ,însă în mod cert inculpatul s-a folosit de ea pentru a intra în legătură cu alte minore. C. D. E. a precizat în declarația de parte vătămată că inc. Leonardi Maurizio i-a cerut să-i găsească fete cu care să întrețină relații sexuale contracost.

În urma cercetărilor efectuate în cauză a fost identificată și audiată martora G. M. în vârstă de 14 ani. Aceasta a declarat că a plecat în trei rânduri de acasă la sugestia părții vătămate C. D. E. ,care a dus-o în locuința inc. Leonardi Maurizio în luna noiembrie 2012 și a încercat să o determine să întrețină relații sexuale cu acesta. Martora a precizat că atât B. O. cât și C. D. întrețineau relații sexuale contracost cu inculpatul italian ,iar aceasta din urmă a încercat să o convingă să practice prostituția împreună cu ea. Redăm un extras din declarația acesteia:

“În luna noiembrie 2012 C. E. D. împreună cu O. m-au convins să plec cu ele la Onești. M-au dus în casa unui italian bătrân pe nume Maurizio despre care mi-au spus că le dă bani pentru că întrețin relații sexuale cu el și le dă mâncare.

Am stat atunci vreo 3 zile la Maurizio împreună cu O. și D. însă noaptea mergeam și dormeam în altă parte, întrucât fetele mi-au spus că Maurizio are probleme cu poliția și nu putem dormi la el.

În cele 3 zile O. și D. au întreținut relații sexuale cu Maurizio, le-am văzut mergând cu el pe rând în dormitor. În acest interval de timp au venit și alte fete pe care nu le cunosc, care au întreținut relații sexuale cu Maurizio. Am văzut că el prefera fete cu vârste între 13 și 18 ani. Pe mine Maurizio mă ținea în brațe, mă mângâia. D. și O. au încercat să mă convingă să întrețin relații sexuale cu Maurizio, însă nu am acceptat întrucât la momentul respectiv nu îmi începusem încă viața sexuală și îmi era teamă, iar pe de altă parte am considerat că este prea bătrân pentru mine”

Consideră că prin modul în care a profitat de situația materială precară a minorelor și a speculat imaturitatea și lipsa de ocrotire părintească a acestora, în scopul obținerii unor satisfacții de natură sexuală de pe urma lor, inculpatul a dovedit un pericol concret pentru ordinea publică. Valorile sociale încălcate de inculpat sunt legate de libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei în timpul minorității, iar fapta este mai gravă în condițiile în care inculpatul a uzat de acte de corupere a minorilor prin oferirea de bani și alte foloase materiale. În urma analizei materialului probator constatăm o preferință a inculpatului Leonardi Maurizio pentru fete minore ,nedezvoltate din punct de vedere fizic, aflate în abandon școlar, provenite din familii destrămate sau abandonate de părinți ,fără posibilități materiale. Unele dintre fetele minore au locuit la inculpat în perioade de timp în care fugiseră de acasă, fiind reclamată dispariția lor la poliție de către părinți. Conform declarațiilor date de fete inculpatul avea cunoștință de vârsta lor.

Sistemele informatice ridicate din locuința inc. Leonardi Maurizio cu ocazia percheziției domiciliare au fost percheziționate informatic în baza autorizației nr. 79/2013 emisă de Tribunalul Bacău. În cardul de memorie marca LEXER SDHC 4 Gb, în HDD marca WESTERN DIGITAL . și în laptop-ul marca ACER cu seria LXPHA_A au fost identificate imagini pornografice cu minore, având comportamente sexuale explicite.

Dintre aceste minore au fost identificate partea vătămată B. O. G. în vârstă de 16 ani (fotografiile fiind făcute după cum aceasta a declarat în perioada în care avea 15 ani), martora S. S. Ș. în vârstă de 16 ani (fotografiile în care aceasta apare au fost realizate cu cel puțin un an înainte) ,martora C. I. D., minoră la momentul realizării fotografiilor, toate aceste fete fiind din anturajul inculpatului. C. I. D. apare în unele fotografii pornografice alături de S. S. Ș. și în fotografii realizate după monitorul unui calculator în timp ce făcea video chat.

Partea vătămată B. O. G. a declarat că fotografiile în care apare în posturi pornografice au fost făcute de inc. Leonardi Maurizio ,în timpul primei vizite pe care a făcut-o în locuința acestuia. În același context au fost realizate, probabil de o terță persoană( indicată de partea vătămată ca fiind un bărbat pe nume M.) și fotografii în care inculpatul apare dezbrăcat ,în ipostaze indecente.

Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat că în activitatea de exploatare sexuală a minorelor L. O. L. și C. A. M., inc. C. N. l-a implicat și pe inculpatul C. B. V..

Acesta a îndeplinit atribuții de transport a fetelor exploatate sexual, în scopul practicării prostituției, s-a implicat în răfuieli cu clienți care le-au agresat pe aceste minore și, conform ultimelor interceptări telefonice, le-a găsit clienți amatori de relații sexuale contracost.

Având în vedere aceste aspecte s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale în cauză față de C. B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, infracțiune comisă împreună și cu două minore, C. C. N. și C. M. E..

Din interceptările telefonice realizate autorizat în cauză rezultă că inc. C. B. V. era zilnic în preajma părților vătămate minore, pe care le transporta frecvent cu autoturismul său, era de față când acestea și făptuitoarele minore îi raportau situația încasărilor din activitatea de prostituție inc. U. F., asemenea discuții fiind purtate frecvent în prezența sa, și le sărea în ajutor când aveau probleme cu clienții, implicându-se astfel în exploatarea sexuală a victimelor minore.

Fiind audiat inc. C. B. V. a declarat că a transportat victimele minore din . Onești, la cererea inc. C. N. și U. F., și-a dat seama că fetele practică prostituția și din discuțiile acestora a înțeles că toată familia inc. C. N. profită de pe urma acestei activități ilegale. De asemenea, inculpatul a avut reprezentarea faptului că fiicele inc. C. N., C. și M., supraveghează fetele când merg cu clienții.

În urma punerii în aplicare a autorizației nr. 207/2013 au rezultat indicii că inc. C. G., împreună cu soția sa, inc. C. E., o exploatează sexual pe fiica lor – partea vătămată C. D. E. în vârstă de 16 ani, care practica prostituția împreună cu partea vătămată C. A. I., inițial exploatată de inc. C. N..

În perioada aprilie –iunie 2013 minora C. A. I. a locuit la inc. C. E. și C. G., împrietenindu-se cu fiica acestora, C. D. E.. Deși a recunoscut că în acest interval de timp a practicat prostituția, a refuzat să dea declarații cu privire la membrii familiei C. și la activitatea de prostituție desfășurată de C. D. E., împreună cu ea, referindu-se doar la perioada în care a fost exploatată de inc. C. N..

Partea vătămată a dat declarații doar împotriva inculpaților C. N. și U. F. întrucât era nemulțumită de faptul că aceștia îi luau toți banii rezultați din activitatea de prostituție în perioada în care a locuit la ei ,în timp ce, în intervalul de timp în care a stat în locuința inculpaților C. E. și C. G. le dădea acestora doar o parte din banii rezultați din activitatea ilicită, iar o parte din bani îi păstra ,având în același timp o mai mare libertate de mișcare. Gradul ridicat de vulnerabilitate a victimei minore datorat vârstei foarte fragede, absenței protecției părintești, naivității, stării materiale precare, lipsei de experiență de viață a fost speculat de inculpați care au profitat material de pe urma practicării prostituției de către aceasta.

Situația de fapt reală a minorei C. A. I., respectiv faptul că a practicat prostituția împreună cu C. D. E., iar din banii încasați din această activitate ilegală au profitat inculpații C. E. și C. G., rezultă însă din convorbirile telefonice interceptate autorizat în cauză și din declarațiile date de partea vătămată L. O. L., de făptuitoarea minoră – C. M. E. ,de martorii G. M., Comanac D. E. și M. E. și de inculpatul C. G..

Redăm în continuare un extras din declarația părții vătămate L. O. L.:

„În prezent știu că aceasta practică prostituția și o parte din banii câștigați de ea îi profită lui C. C.. A. locuiește la acesta și este prietenă cu fata lui pe nume E. D.. Cunosc faptul că E. D. practică prostituția la îndemnul tatălui său. Fetele își opresc o parte din banii din prostituție, și o parte din bani îi duc acasă.

Mi-a povestit la un moment dat D. că a fost sfătuită de tatăl ei să facă sex pentru bani că e mai bine decât să facă sex degeaba.

Eu personal am văzut-o pe E. D. dându-i bani tatălui său și acest lucru poate fi confirmat și de alți oameni care locuiesc în blocul Evazatu. Și mama Denisei cunoaște faptul că ea practică prostituția, am auzit-o duminică la festivalul din Onești spunându-i Denisei că nu mai are bani de mâncare și țigări, sugerându-i să facă rost de bani.

Menționez că ambii părinți ai Denisei erau în stare avansată de ebrietate.”

Fiind audiată în calitate de parte vătămată minora C. E. D. nu a recunoscut că practică prostituția, declarând însă că o însoțea pe partea vătămată C. A. I. când aceasta practica prostituția, iar activitatea de prostituție a minorei cu care locuia împreună a ajuns și la cunoștința părinților ei, inculpați în cauză.

Declarațiile ei sunt contrazise de convorbirile telefonice interceptate în cauză în baza autorizației cu nr. 242/2013 emisă de Tribunalul Bacău pentru inc. C. G., postul telefonic fiind folosit în perioada de referință de către partea vătămată minoră C. E. D. și de C. A. I..

În convorbirea telefonică pe care partea vătămată C. D. E. o are cu făptuitoarea minoră C. M. în data de 29.05.2013 ora 22:20 (autorizația 206/2013) aceasta din urmă o întreabă câți bani a făcut în seara precedentă împreună cu C. A. din activitatea de prostituție și dacă are clienți interesați de servicii sexuale contracost.

Inculpații C. E. și C. G. au declarat în prima fază a cercetărilor că aflaseră de puțin timp faptul că minora C. A. I., pe care au găzduit-o în locuința lor, practică prostituția și că au încercat să o dea afară, însă nu au recunoscut că ar fi profitat material de pe urma practicării prostituției de către acesta, împreună cu fiica lor minoră, despre care nu aveau cunoștință că ar fi practicat prostituția.

Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat că inc. P. P., zis P.a sprijini exploatarea sexuală a minorei C. A., în vârstă de 14 ani, prin aceea că a găsit clienți interesați de relații sexuale contracost, profitând material de activitatea de prostituție desfășurată de partea vătămată C. A. I. și la solicitarea inc. C. G. a căutat-o pe aceasta și pe partea vătămată C. D. E. ,în condițiile în care acestea fugiseră de la domiciliul inculpaților, pentru a le aduce acasă. ( autorizația 205/2013 convorbire din data de 16.05.2013, ora 21:39:52)

Doveditoare în acest sens sunt declarațiile date în cauză de martora M. E. ,de partea vătămată L. O. L. și de partea vătămată C. D. E., care preciza :„P. P. găsește combinații pentru A., însă de cele mai multe ori a păcălit-o și i-a luat toți banii pe care i-a încasat de la clienți. Odată A. m-a pus să vorbesc la telefon cu P. și să îi cer banii. Știu că P. are o femeie M.. „

În cauză există indicii și cu privire la implicarea inc. P. P. în exploatarea părților vătămate L. O. L. și C. A. ,relevantă fiind în acest sens convorbirea pe care inculpatul o are cu făptuitoarea minoră C. M. în ziua de 25.05.2013 ora 22:57 (autorizația nr 206/2013) când inculpatul îi propune acesteia combinații pentru fetele exploatate. Indicăm în acest sens și convorbirile telefonice din datele de 19-05-2013 ora 13:17 și 30-05-2013 ora 00:58, pe care inculpatul P. P. le poartă cu inc. C. N., cu referire la vânzarea părții vătămate L. O. L.. Cu privire la aceste părți vătămate însă infracțiunile au fost insuficient probate. ,motiv pentru care se va da eficiență în cauză principiului in dubio pro reo.

Implicarea inc. P. P. în exploatarea sexuală a concubinei lui ,S. M., în vârstă de 16 ani ,a fost de asemenea insuficient probată în condițiile în care aceasta a refuzat să dea declarații împotriva lui.

Preocupările infracționale constante ale inc. P. P. pe linia traficului de minori și proxenetismului și intențiile acestuia de a desfășura asemenea activități în străinătate rezultă din convorbirile telefonice pe care acesta le poartă în data de 21.05.2013 ora 14:01 (autorizația 207/2013) și în data de 1.06.2013 ora 12:43 (autorizația nr. 243/2013)

Anterior datei întocmirii rechizitoriului, s-a dispus, la propunerea Parchetului de pe lângă ICCJ-DIICOT- Serviciul Teritorial Bacău, arestarea preventivă a celor șase inculpați, prin încheierea de ședință din 05.06.2013 și prelungirea arestului preventiv, la data de 28.06.2013 ale Tribunalului Bacău.

La acest termen de judecată 05.09.2013, s-a pus din nou în discuție starea de arest a inculpaților C. B. V., U. F., C. E., C. G., C. N., și, P. P. aflați în stare de arest preventiv.

Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 300², aliniatul 1 din Codul de procedură penală, „în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160 ^b..”

Analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpați s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.

Încheierile prin care s-a dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, 05.06.2013 și 28.06.2013, ale Tribunalului Bacău apreciem că sunt legale neimpunându-se revocarea lor, și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f C.p.p. pentru următoarele considerente:

Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpații: C. B. V., U. F., C. E., C. G., C. N., și, P. P. sunt prezumtivii autori, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C.p.p. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 C.p.p.

Art. 148 c.pr.pen. „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri: f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe să lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”

Art. 143 C.pr.pen. „Măsura reținerii poate fi luată de procuror sau de organul de cercetare penală față de învinuit sau inculpat numai după ascultare acestuia ăn prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice căa s săvârșit o faptă prevăzută de legea penală”.

Art-68 indice 1 C.pr.pe.” Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta”.

Apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpatul C. N. a solicitat respingerea menținerii stării de arest preventiv prin aceea că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă. Inculpatul a recunscut săvârșirea faptelor iar judecata se va desfășura fără probleme. Consideră că se poate înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul în ultimul cuvânt, s-a raliat pledoariei d-lui avocat, dorind să fie judecat în stare de libertate.

Tribunalul, nu poate reține apărările formulate având în vedere următoarele considerente:

Inculpatul C. N. a fost arestat de către Tribunalul Bacău la data de05.06.2013, în baza temeiurilor prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen.

Inițial, inculpatul a adoptat o poziție de negare a faptelor, însă în cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptelor, prezentându-le detaliat, solicitând să beneficieze de cauzele de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Din cuprinsul transcrierii convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei rezultă că activitatea inculpaților era deosebit de intensă, fiind comise la un moment dat fapte în fiecare zi.

Raportat la aceste convorbiri, tribunalul reține presupunerea rezonabilă că odată lăsat în libertate inculpatul va relua activitate infracțională.

Din actele și lucrările dosarului instanța constată că există dovezi privind existența cazului comiterii unei infracțiuni grave apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare măsurii arestului preventiv.

Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.(cauza Letellier contra Franței). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Or în prezenta cauză, apreciind în concret necesitatea luării măsurii arestului preventiv față de inculpatul C. N., tribunalul constată se impune detenția provizorie, existând indicii și probe privind comiterea unor infracțiuni deosebit de grave - Constituire a unui grup infracțional organizat” „de trafic de persoane”, iar raportat caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane prin modul de concepere și organizare a activității infracționale – prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane există date suficiente care certifică necesitatea luării măsurii arestării preventive,

Infracțiunile îndreptate împotriva sănătății prezintă un ridicat grad de pericol social.

Aceste infracțiuni, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală.

Un argument în plus pentru a sublinia gravitatea faptelor îl constituie însuși faptul că legiuitorul în mod obiectiv a prevăzut pedepse deosebit de aspre, în scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infracțiuni.

Tribunalul constată că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, și alături de celelalte temeiuri reținute de tribunal ca fiind actuale, reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul eliminării, izolării din societate a subiectului infracțional.

Prin prisma acestor împrejurări, instanța apreciază că lăsarea inculpatului, C. N. în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.

Menținerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.

În legătură cu recunoașterea săvârșirea faptelor, de faptul că inc. se consideră vinovat, instanța urmează să aibă în vedere această poziție procesuală pe parccursul cercetării judecătorești, fiecare parte având posibilitatea să dovedească cele ce le suține: procurorul învinuirea așa cum a arătat-o prin actul de sesizare al instnaței, iar inculpatul prin apărările pe care le va înțelege să le formuleze, să le folosească, reztultatul se va reflecta probabil, în baza criteriilor de individualizare, la finalul cercetării judecătorești, prin aplicarea unie pedepsei,- dacă va fi găsit vinovat de cele susțâinute de rechizitoriu .

F. de probatoriul administrat in cauză pană la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului ,fata de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta ,rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.

Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa și în continuare privarea de libertate .

Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei.

Totodata instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, că nimic nu s-a schimbat, nu s-a efectuat nici un act de cercetare judecătorească, în lipsa tuturor apărătorilor aleși – cauza având termen de judecată imediat, pe data de22.01.2013 (odată cu revenirea din concediu a tuturor avocaților aleși), existând în continuare temerea că, ar fi capabil de comiterea de fapte similare,, existând posibiliatea să se întâlnească cu martorii, care au fost audiați de organle de urmărire penală, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art.300² C.pr.pen. cu referire la art.160 C.pr.pen. a menținut statea de arest a inculpatului.

Prin lăsarea sa în libertate apreciem că se poate influența cursul normal al acestei cercetări, inc. având posibilitatea să se întâlnească cu martorii indicați de rechizitoriu și ceilalți coinculpați aflați în stare de libertate (3 la număr). La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanța are în vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relațiilor sociale lezate (sănătate fizică și integritatea psihică a cetățenilor), rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, imprejurarile in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin colaborarea lor,pe timp îndelungat, producându-se prejudicii asupra a multor consumator de astfel de droguri.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că se impune menținerea în stare de arest preventiv a acestuia pentru a sigura ordine publică și securitatea cetățenilor.

Apărătorul din oficiu, pentru inculpatul U. F. a solicitat ca și avocatul inculpatului C. N., în sensul de respingere a menținerii arestării preventive, având în vedere că inculpata se va prevala de dispozițiile procedurii simplificate, situația familială prezentată astăzi necesită punerea sa în libertate și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită revocarea măsurii arestării preventive, eventual înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Tribunalul, nu poate reține apărările formulate având în vedere următoarele considerente:

Inculpata U. F. a fost arestată de către Tribunalul Bacău la data de 05.06.2013 dosar nr._ ), în baza temeiurilor prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen.

Pentru luarea acestei măsuri preventive trebuie să fie întrunite cumulativ condițâiile art.143 și una din cele arătate la literele art.148 C.pr.pen.

În privința art.143 C.pr.epn., apreciem că în cauză există indicii temeinice care nasc presupunerea rezonabilă că inculpata a comis fapta prev. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de trafic de minori prev. și ped. de art. 13 al. 1, al. 2, al. 3 teza a II a rap. la art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. și art 75 lit.c CP, pentru care este cercetată având în vedere materialul probator acumulat până în prezent: declarații parte vătămată C. A. I. – fl.7-10, 11, 13; declarație parte vătămată L. O. L. – fl.18-20; declarație martor L. O. L. – fl.21-24; declarații parte vătămată C. A. M. – fl.30-31, 32-33; declarații parte vătămată C. D. E. – fl.38-39; declarații parte vătămată B. O. A. – fl.43-44, 46; proces verbal de aducere la cunoștință învinuire pentru C. C. N. – fl.49-50; declarații înv. C. C. N. – fl.51-53; raport psihologic referitor la minora C. C. N. întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău – fl.54-56;

expertiza medico-legală psihiatrică nr. 1575/21-06-2013 întocmită de LML Bacău cu privire la înv. minoră C. C. N. – fl. 61; declarație făptuitor C. M. E. – fl. 63-64; raport psihologic referitor la minora C. M. E. întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău – fl.65-67; declarații înv./inc U. F. – fl.72-73, 77; declarații înv./inc C. N. – fl.85-86, 89-90; ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale C. N. – fl.87-88; declarații făptuitor/înv./inc C. B. V. – fl.97, 98-99, 102-103, 105; declarații făptuitor/înv./inc C. GHEOGHE – fl.114, 115-116, 119-120, 122,123; ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale C. GHEOGHE – fl.117-118; declarații făptuitor/înv./inc C. E. – fl.130-131, 132-134,_, 140, 141; declarații făptuitor/înv./inc PAȚÎRU P. – fl.149-150, 151-153, 155-156, 157; declarații făptuitor/înv./inc LEONARDI MAURIZIO – fl.165-166, 169-170, 177-178; declarații de martori M. E. – fl. 140 – 142, G. M. – fl. 143-145, R. V. – fl. 147, Comanac D. E. – fl. 147, L. L. – fl. 148-149, C. A. G. – fl. 150-151, B. L. – fl. 152, C. D. – fl. 153, S. M. – fl. 154, P. V. M. – fl. 156-157, L. L. – fl. 158 – 161, U. M. C. – fl. 162-164, C. M. – fl. 165 – 166, Pantază D. – fl. 167- 168, R. I. – fl. 168-170, N. G. A. – fl. 171 – 172, C. P. – fl. 173, S. S. Ș. – fl. 174-175, R. M. – fl. 176-177, S. A. E. – fl. 178-179, C. I. D. – fl. 180 – 181; notele de redare în formă scrisă a interceptărilor autorizate de imagini și planșele foto aferente - fl. 91-95; autorizație percheziție sisteme informatice ridicate de la inc. Leonardi Maurizio, proces verbal desigilare, proces verbal de percheziție informatică – fl. 46 – 50; ordonanță de delegare – fl. 51-52; imagini cu pornografie infantilă găsite la percheziția informatică efectuată în sistemele informatice ridicate de la inc. Leonardi Maurizio (printate selectiv) – fl. 53 – 68, 182-183; procese verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice. purtate de inculpați (vol.IV, V).

Din cuprinsul transcrierii convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei rezultă că activitatea inculpaților era deosebit de intensă, fiind comise la un moment dat fapte în fiecare zi. Există astfel date că inculpații ar continua săvârșirea de noi infracțiuni, din interceptările și înregistrările de convorbiri telefonice rezultă continuarea rezoluției infracționale a inculpatei U. F. de a ține legătura cu toți memebrii, și cu cei afați în stare de libertate.

S-a apreciat că, în concret necesitatea luării măsurii arestului preventiv față de inculpata U. F. se impune detenția provizorie, existând indicii și probe privind comiterea unor infracțiuni deosebit de grave - „asociere pentru săvârșirea de infracțiuni”, „ trafic de persoane” iar raportat caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane, prin modul de concepere și organizare a activității infracționale – prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane există date suficiente care certifică necesitatea luării măsurii arestării preventive,

Avem un argument în plus pentru a sublinia gravitatea faptelor îl constituie însuși faptul că legiuitorul în mod obiectiv a prevăzut pedepse deosebit de aspre, în scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infracțiuni.

Constatăm că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, și alături de celelalte temeiuri reținute de tribunal ca fiind actuale, reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul eliminării, izolării din societate a subiectului infracțional.

În consecință, instanța apreciază că lăsarea inculpatei U. F., în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.

Cercetarea judecătorească urmează să demareze.

Atât în cererea de liberare provizorie sub control judiciar cât și în ultimul cuvânt, inculpata a solicitat judecarea în stare de libertate, fiindcă are copii minori acasă. Instanța nu poate trece cu vedere faptul în activitatea lor infracțională, au cooptat (ea și soțul să, inculpatul C. N.) și pe fiicele lor minore, pentru care în prezent, dorește să le fie alături, pentru a le „îngriji și supraveghea”. Prin urmare, motivul invocat nu poate constitui unul serios care să determine schimbarea temiruilor, cu cosecința eventual a înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Apărătorul ales pentru inculpatul C. G. și P. P. a solicitat instanței respingerea menținerii arestării preventive căci nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia. Inculpatul C. G. nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Situația familială impune prezenta acestuia acasă. Ambii soți sunt arestați, iar acel copil are nevoie de un părinte acasă. Prezumția de nevinovăție trebuie să primeze căci nu rezultă că el ar fi săvârșit faptele. Dacă acesta nu va respecta obligațiile ce se vor impune în sarcina sa, se va întoarce în arest.

Solicită pentru ambii inculpați revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpatul P. P. recunoaște numai în parte faptele cu privire la cele 2 minore, nu recunoaște săvârșirea faptei.

Tribunalul, nu poate reține apărările formulate având în vedere următoarele considerente:

Inculpații, C. G. și P. P. au fost arestați de către Tribunalul Bacău la data de 05.06.2013 în baza temeiurilor prev. de art. 148 lit.f C.pr.pen.

Inculpații au adoptat o poziție de recunoaștere nuanțată a implicării sale în comiterea faptelor,

Din coroborarea probelor administrate în cauză, acești inculpați, au „alimentat” piața „forței de muncă”, în activitatea de distribuirea a persoanelor de sex feminminîn vederea exploatării lor sexuale:

declarații parte vătămată C. A. I. – fl.7-10, 11, 13; declarație parte vătămată L. O. L. – fl.18-20; declarație martor L. O. L. – fl.21-24; declarații parte vătămată C. A. M. – fl.30-31, 32-33; declarații parte vătămată C. D. E. – fl.38-39; declarații parte vătămată B. O. A. – fl.43-44, 46; proces verbal de aducere la cunoștință învinuire pentru C. C. N. – fl.49-50; declarații înv. C. C. N. – fl.51-53; raport psihologic referitor la minora C. C. N. întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău – fl.54-56;

Fiecare parte are posibilitatea să dovedească cele ce le suține: procurorul învinuirea așa cum a arătat-o prin actul de sesizare al instnaței, iar inculpatul prin apărările pe care le va înțelege să le formuleze, să le folosească, reztultatul se va reflecta probabil, în baza criteriilor de individualizare, la finalul cercetării judecătorești, prin aplicarea unie pedepsei,- dacă va fi găsit vinovat de cele susțâinute de rechizitoriu .

F. de probatoriul administrat in cauză pană la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpaților ,fata de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta ,rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.

Analizând menținerea de arestare preventivă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că propunerea este întemeiată raportându-ne atât la situația de fapt existentă si reținută în cauza cât și prin raportare la condițiile ce trebuie obligatoriu îndeplinite atât de normele interne cât si de dispozițiile CEDO.

În privința primei condiții necesare în luarea și menținerea măsurii arestării preventive, instanța constata că, din punctul de vedere al dreptului intern – existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală – dar și din punctul de vedere al Convenției Europene – existența unor motive verosimile de a bănui că persoanele care au fost private de libertate au săvârșit o infracțiune – este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză

A doua condiție: pentru faptele săvârșite, legea să prevadă pedeapsa închisorii, este de asemenea îndeplinită, astfel, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, legea prevede pedeapsa închisorii – legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.

În speța dedusă judecății, a treia condiție obligatorie - ce vizează existența cel puțin a unuia dintre temeiurile prev. de art. 148 Cod procedură penală este de asemenea îndeplinită, în speță există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică –raportat la modul și împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională. La aprecierea stării de pericol instanța are în vedere natura faptei de care inculpatul este suspectat, sfera relațiilor sociale lezate (patrimoniul și integritatea si siguranța relațiilor sociale), circumstanțele concrete în care se presupune că s-au săvârșit faptele.

Inculpații beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, îi plasează pe inculpați ca fiind prezumtivul autoar a săvârșirii faptei ,instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodata instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că ar fi capabil de comiterea de fapte similare, că, există posibiliatea să se întâlnească cu conciculpatții aflați în stare de libetrtate, cu, martorii,, care au fost audiați de organle de urmărire penală, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art.300² C.pr.pen. cu referire la art.160 C.pr.pen. va menține statea de arest a inculpatului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata C. E. a solicitat instanței respingerea menținerii arestării preventive pentru aceea că la dosar nu sunt suficiente probe din care să rezulte vinovăția acesteia. Inculpata nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, arătând că a fost implicată pe acest tărâm infracțional fără voia sa, s-a trezit dintr-o dată ridicată de lucrătorii de poliție, i-au fost ridicați copiii și duși în Centrul de Plasament. Nu există nici un impediment la punerea în libertate a acesteia.

Solicită înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Inculpata se obligă să respecte cu strictețe obligațiile ce vor fi impuse în sarcina sa. Inculpata nu are antecedente penale, are o situație precară, dorește să se ocupe de familie, de casă. A avut până acum un comportament ireproșabil, nu a fost implicată în această cauză.

Inculpata în ultimul cuvând a arătat că se raliază concluziilor apărătorului său, dorind a fi judecat în stare de libertate, așa cum sunt și ceilalți inculpați din dosar.

Tribunalul, nu poate reține apărările formulate având în vedere următoarele considerente:

C. E. a fost arestată de către Tribunalul Bacău la data de 05.06.2013, în baza temeiurilor prev. de art. 148 lit.f C.pr.pen.

Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpata C. E. s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii. Tribunalului Bacău, apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a sa, nu a încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f C.p.p. pentru următoarele considerente:

Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpata este prezumtivul autor că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C.p.p. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 C.p.p.

În legătură cu prima condiție, tribunalul reține că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există „ indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală „ (art. 143 alin. 1 C.p.p.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală,

Potrivit art. 136 alin. 8 C.p.p. la „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura”.

Apărătorul inculpatei a arătat că se impune cercetarea sa în stare de libertate, pentru egalitate de tratament, ar trebui ca și inculpata minoră să poată fi judecată în stare de libertate, la fel cum beneficiază și ali inculpați din dosar.

Infracțiunile pentru care inculpata C. E. a fost trimisă în judecată, sunt trafic de minori prev. și ped. de art.13 al.1, al.3 teza I rap. la art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. și sunt sancționate de lege cu închisoarea până la un maxim de 20 ani.

În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, apreciem că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în acre a fost săvârșită infracțiunea, în formă continuată, împreună cu soțul său, coinculpatul C. G., au îngăduit practicarea prostituției în domiciliul lor, a fiicei lor minore C. D., împreună cu C. A. (având numai 14 ani), activitate de pe urma cărora au obținut sume de bani.

Aceasta a avut pe parcrusul urmăririi penale, o poziție nesinceră, nu a recunoscut săvțrșirea faptelor, însă probatoriile adumulate o contrazic. Sunt depozițiile marotrilor B. Gabrie, R. C., B. D. I., V. M. H., Banaleta E., P. O., F. G., C. C., J. C., A. M., G. G.,, P. G., A. M., A. M. și Dragonmir G. (audiați până în prezent la urmărilea penală și a cător declarații se regăsesc în vol.II la filelel 8-139).

Toate transcrierile convorbirilor telefonice purtate în mediul ambiental, între coinculpați, martori, și alte perosane relevă indiciile comiterii infracțiunilor de care face vorbire art. 143 C.pr.pen.

În ceea ce privește termenul rezonabil, instnața reține că inculpata a fost arestată la 05.06.2013, iar până în prezent au trecut aproape trei luni de zile. Considerăm că acest termen nu poate fi considerat unul ce depășește „termenul rezonabil”, impus de CEDO, raportându-ne la aceleiași criterii ce au fost indicate de multe ori de legislația europeană. Dosarul de urmărire penală, vizează opt inculpa-i, toți trimiși în judecată pentru consitutire, aderare la grup infracțional organizat, pentru trafic de persoane.

F. de probatoriul administrat in cauză pană la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatei ,fata de natura si gravitatea faptei de care este acuzată aceasta ,rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.

Totodată, conduita de nerecunoaștere în totalitate permanentă inculpatei pe parcursul judecării cauzei, confirma pericolul concret al acestora si generează temerea rezonabila,ca, aflat in stare de libertate,ar putea împiedică buna desfășurare a cercetării judecătorești.

Ori complexitatea cauzei determinata de atitudinea inculpatei care nu a recunoscut de la început săvârșirea faptelor natura faptelor care fac obiectul cauzei, ,numărul martorilor ce trebuie audiați in cauza,conduce la concluzia ca durata arestării preventive a sa nu a depășit exigentele unui termen rezonabil.

Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea de libertate a acesteia.

Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei

Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri o plasează pe inculpată ca fiind prezumtivul autor al săvârșirii faptei, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției.Totodata instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Instanța urmează să mențină arestarea preventivă a inculpatei C. E. întrucât la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a sa instanța are în vedere natura faptei de care este suspectat, ,sfera relațiilor sociale lezate (contra libertărții persoanei ) ,rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, imprejurarile in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin perseverența sa.Toate aceste aspecte,coroborate,conduc la concluzia ca se impune menținerea in stare de arest preventiv a inculpatului pentru a asigura ordinea publica si securitatea cetățenilor.

Pentru inculpatul C. B. V. apărătorul ales, a solicitat instanței în temeiul art. 160 ind. b C.pr.pen, să aprecieze sub aspect temeinic dacă temeiurile subzistă și nu au apărut elemente noi care impun lăsarea în libertate. Inculpatul recunoaște faptele, se prevealează de dipozițiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen. Arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar contribuția sa la săvârșirea faptelor a fost întâmplătoare. În temeiul art. 160 ind. b alin 2 C.pr.pen. solicită instanței revocare măsurii arestării preventive ori luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Prevederile art. 136 alin 8 C.pr.pen. permite instanței să analizeze toate probelor de la dosar pentru luarea unei măsuri ce corespunde cel mai bine pentru buna desfășurare a procesului penal.

Tribunalul, nu poate reține apărările formulate având în vedere următoarele considerente:

Sub aspectull egalității acest inculpat fost arestat împreună cu ceilalți patru inculpați, de către Tribunalul Bacău la data de 05.06.2013 dosar nr._ ), în baza temeiurilor prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen.

El a avut de la început o poziție de recunoaștere a faptelor,

Pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.(cauza Letellier contra Franței). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

În prezenta cauză, apreciind în concret necesitatea luării măsurii arestului preventiv față de inculpatul C. B. V. tribunalul constată se impune detenția provizorie, existând indicii și probe privind comiterea unor infracțiuni deosebit de grave - constituire a unui grup infracțional organizat”, „trafic de persoane” iar raportat caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane prin modul de concepere și organizare a activității infracționale – prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane există date suficiente care certifică necesitatea luării măsurii arestării preventive,

Infracțiunile contra sănătății, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, cu pedepse cu închisoarea mai mari de patru ani, ceea ce se reflectă prin pedepse deosebit de aspre, în scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infracțiuni.

Constatăm că probatoriul administrat până la acest moment:

Instanța apreciază că lăsarea inculpatului C. B. V., în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.

Apreciem ca judicioasă și necesară menâinerea stării de arest preventiv pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.

Este adevărat că inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor, se consideră vinovat, fapt pentru care instanța urmează să aibă în vedere această poziție procesuală pe parccursul cercetării judecătorești, fiecare parte având posibilitatea să dovedească cele ce le suține: procurorul învinuirea așa cum a arătat-o prin actul de sesizare al instnaței, iar inculpatul prin apărările pe care le va înțelege să le formuleze, să le folosească, reztultatul se va reflecta probabil, în baza criteriilor de individualizare, la finalul cercetării judecătorești, prin aplicarea unie pedepsei, dacă va fi găsit vinovat de cele susțâinute de rechizitoriu .

Inculpatul în ultimul cuvânt a arătat că lasă soluția la aprecierea instnaței.

Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, inculpat îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor ai săvârșirii faptei, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției.Totodata instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Apreciem că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că, ar fi capabil de comiterea de fapte similare, că există posibiliatea să se întâlnească cu coinculpații aflați în stare de libertate, cu martorii care au fost audiați de organle de urmărire penală, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art.300² C.pr.pen. cu referire la art.160 C.pr.pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

Prin lăsarea sa în libertate s-a apreciat că se poate influența cursul normal al acestei cercetări, inc. având posibilitatea să se întâlnească cu marotii indicați de rechizitoriu și ceilalți coinculpați aflați în stare de libertate (2 la număr). La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanța are în vedere natura faptei de care este suspectat, ,sfera relațiilor sociale lezate (integritatea sănătății) ,rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, imprejurarile in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin colaborarea lor, pe timp îndelungat.

In ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului,instanța apreciază ca aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil in sensul dispozițiilor art.5,alin.3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii aresăarii preventive. Asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită ( a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea T. c. Austriei din 12 decembrie 1991).

Ori complexitatea cauzei determinata de atitudinea inculpaților care nu au recunoscut de la început săvârșirea faptelor natura faptelor care fac obiectul cauzei, numărul martorilor ce trebuie audiați in cauza,conduce la concluzia ca durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit exigentele unui termen rezonabil.

Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că, ar fi capabil de comiterea de fapte similare, că el și ceilalți trei inculpați aflațâi în stare de libertate, ar avea posibiliatea să se întâlnească cu, martorii, care au fost audiați de organle de urmărire penală, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art.300² C.pr.pen. cu referire la art.160 C.pr.pen. a menține starea de arest a inculpatului.

Față de argumentele expuse până acum, care pledează pentru menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, urmează „per a contrario”, să fie respinse ca nefondate toate cererile de revocare, de înlocuire a arestului preventiv cu alte măsuri preventive mai puține restrictive de libertate pe care le-au formulat inculpații prin apărătorii lor.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații C. B. V., U. F., C. E., C. G., C. N. și P. P..

Motivele de recurs au fost consemnate pe larg în conținutul părții introductive a încheierii recurate, astfel că nu vor mai reluate.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art.385⁶, alin.3 c.pr.pen. sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază că recursurile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează:

I. În concordanță cu opinia primei instanțe, în cauză se identifică și în prezent împrejurări care conduc la concluzia că liberarea provizorie ar afecta buna desfășurare a procesului penal, în conformitate cu argumentele reținute în decizia nr.17/2011 pronunțată în interesul legii de Î.C.C.J.

Privitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații C. B. V., U. F., C. E. și C. G., a cărei soluționare negativă a motivat recurarea acestei soluții, Curtea în acord cu opinia primei instanțe, apreciază că cererea este nefondată, constatând că buna desfășurare a procesului penal, nu poate fi obținută în ipoteza punerii în libertate a acestor inculpați.

Din analiza prevederilor art.160²c.pr.pen. rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o pot oferi inculpații că, lăsați în libertate nu vor săvârși și alte infractiuni.

Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.160¹, alin.1 c.pr.pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens dispozițiile art.160⁶, alin.2 c.pr.pen. fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.160² și art.160⁶ c.pr.pen., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136, alin.2 c.pr.pen.

Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că în speță există împrejurări care justifică aprecierea că cererea inculpaților este nefondată. Astfel, la acest moment procesual, Curtea constată că punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților C. B. V., U. F., C. E. și C. G. nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că instanța se află în faza cercetării judecătorești, ce impune readministrarea probelor de la urmărirea penală precum și administrarea de probe noi astfel că este de presupus că mai sunt de efectuat și alte acte procesuale, judecata în prima instanță nefiind încă finalizată.

Curtea constată că, raportat la natura infracțiunilor de crimă organizată, presupus a fi comise de inculpați și care aduc atingere relațiilor ce vizează libertatea psihică și sexuală, lăsarea lor în libertate, chiar și sub control judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție, iar, pe de altă parte, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin posibilitatea de a influența depozițiile unor martori ce urmează a mai fi ascultați în această cale devolutivă de atac, dosarul aflându-se în faza cercetării judecătorești, în fața Tribunalului Bacău.

În concluzie, având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpații C. B. V., U. F., C. E. și C. G., de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, Curtea apreciază că în această fază a procesului penal, se impune cercetarea lor, în continuare, în stare de arest.

Atâta timp cât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148, lit.f c.pr.pen. instanța sesizată cu cererea de liberare provizorie nu o poate acorda, întrucât lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol pentru ordinea publică. În acest caz, sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar cele prevăzute de textul de lege respectiv art.160² c.pr.pen., raportat la art.160⁶ c.pr.pen., nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celui arestat.

În schimb, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de Codul de procedură penală, cât și cele din art.5, paragraful 3 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Ori, în acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților, este prezent și actual, întrucât, odată cu punerea acestuia în libertate s-ar crea falsa impresie că persoane asupra cărora planează suspiciunea de a fi comis infracțiuni de crimă organizată, ar periclita înfăptuirea actului de justiție, deoarece inculpatul din speță ar putea săvârși noi fapte de natură penală, de același gen, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea probelor ce urmează a fi administrate în continuare, punând la îndoială capacitatea de rispostă a organelor de urmărire penală și ale instanței de judecată, de a nu fi fermi în reprimarea unor asemenea activități ilicite.

Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unor indicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Într-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului.

II. Curtea reține faptul că în mod corect Tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților C. B. V., U. F., C. E., C. G., C. N. și P. P. nu au dispărut - împrejurare care a condus la menținerea măsurii privative de liberate luată față de aceștia.

La momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților s-au avut în vedere dispozițiile art.136, alin.8 c.pr.pen., art.143 și art.148, lit.f c.pr.pen., temeiuri care se mențin în continuare, nu s-au schimbat și fac necesară privarea de libertate în continuare a recurenților.

Curtea subliniază că infracțiunile în materia traficului de persoane prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social. Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la libertate sexuală, reprezentând totodată, una dintre cele mai grave și răspândite forme ale criminalității organizate. Curtea constată că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților - pericol ce este apreciat, în speță, prin raportare la toate datele și elementele cauzei penale de față, respectiv natura și gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârșite de inculpați, activitatea infracțională în legătură cu care se prezumă că au fost implicați în cadrul unui grup infracțional organizat, aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul de procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 c.pr.pen. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5, paragraful 1, lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.

Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art.5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: „detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă”. Aprecierea necesității luării măsurii detenției provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție.

Conformitatea dispozițiilor prevăzute de art.68¹ c.pr.pen., art.143 c.pr.pen. cu art.5 din CEDO, în ceea ce privește lăsarea la latitudinea judecătorului a unei marje de apreciere, pornind însă de la date concrete certe rezultă din chiar practica Curții Europene invocate de autorul excepției, respectiv (cauzele Brogan și alții contra Regatului Unit - 1988, Kurt contra Turciei - 1998, Lukanov contra Bulgariei, 1997), temeiul arestării preventive constă în existența unor "date" care să obiectiveze "motivele" pentru care se bănuiește că persoana față de care s-a dispus arestarea preventivă a săvârșit o infracțiune, în acest sens, organele judiciare având obligația să dețină și să învedereze "o explicație credibilă și întemeiată" pentru dispunerea măsurii.

Rezultă așadar că și în opinia CEDO judecătorul are o marjă de apreciere pornind de la repere cu existență faptică certă, însă de la care este chemat să aprecieze dacă aceste date justifică în mod credibil și întemeiat sau potrivit dreptului intern dacă susțin presupunerea rezonabilă că învinuitul ori inculpatul a săvârșit nu o infracțiune, ci o faptă prevăzută de legea penală, sintagmă ce apare ca o garanție în plus față de practica Curții Europene din perspectiva respectării prezumției de nevinovăție, a art.23 din Constituție și art.5, paragraful 1 din CEDO care face vorbire de “ motive verosimile de a bănui că s-a săvârșit o infracțiune” având în vedere că judecătorul este lăsat să aprecieze doar asupra uneia din atributele infracțiunii reglementate de art.17 alin.1 c.pen., ceea ce presupune o intervenție mai mică a organului judiciar.

Prin urmare, pe de o parte instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între dreptul la libertate al persoanei acuzată de săvârșirea unor infracțiuni grave, și interesul public de protecție a cetățenilor, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal, pe de altă parte.

Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați au fost corect reținute de către judecător, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrate până la acest moment, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.

Raportând considerentele mai sus expuse, de ordin general, Curtea arată că prima instanță a reținut în mod corect atât pericolul social al faptelor presupus a fi săvârșite, cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților recurenți (față de modul organizat, elaborat, de săvârșire a faptelor, consecințele grave ale activității inculpaților; lipsa garanțiilor că inculpații ar abandona comportamentul infracțional, în raport de împrejurarea că presupusa activitate infracțională era principala producătoare de venituri).

Se constată că lucrările dosarului efectuate până la acest stadiu procesual cuprind atât indicii rezonabile că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt acuzați, cât și probe temeinice în susținerea acuzațiilor aduse acestora.

Examinând actele dosarului Curtea reține că față de probatoriul administrat în cauză se relevă amploarea deosebită a activității infracționale a inculpaților, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte rețele infracționale care acționează pe același segment de crimă organizată, dovedește periculozitatea acestora, care rezidă și din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, există date suficiente care certifică necesitatea menținerii măsurii arestării preventive.

De asemenea Curtea, în conformitate cu jurisprudența CEDO, subliniază faptul că probele și indiciile pe care s-a întemeiat luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva o condamnare.

Cât privește durata măsurii arestării, de circa trei luni, aceasta nu poate fi considerată ca fiind una excesivă, în raport de împrejurarea că acuzațiile aduse inculpaților sunt cuprinse în sfera criminalității organizate.

Durata arestării preventive a inculpaților, de aproximativ trei luni, este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că în această perioadă s-a realizat atât urmărirea penală cât și începerea cercetării judecătorești de către primă instanță, unde de asemenea se vor administra în condiții de publicitate și contradictorialitate, atât probele în acuzare propuse de parchet, cât și cele în apărare concludente și utile propuse de inculpați, astfel că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor. (cauzele C. contra României 2008, P. contra Bulgariei-2008, Petroulea contra Greciei – 2008).

Nu în ultimul rând, Curtea reține prin prisma deciziei CEDO „N contra Austriei” din 27 iunie 1968 că la menținerea unei persoane în detenție, magistrații nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia. Atât prin referire la conținutul acestei decizii cât și a celei pronunțate în cauza Dolgova contra Rusiei din 2 martie 2006, Curtea învederează că în privința fiecărui inculpat sunt întrunite cerințele vizate și temeiul de arestare reglementat de art.148, lit.f c.pr.pen.

Astfel, inculpații nu au recunoscut nicio infracțiune din cele imputate, sau s-au mărginit să recunoască doar parțial unele acuzații, nu au contribuit la descoperirea tuturor participanților la activitatea infracțională.

Toate aceste circumstanțe personale precum și cele reale referitoare la infracțiunile presupus a fi comise justifică menținerea stării arestării preventive.

În sinteză, ținând cont de gravitatea presupuselor fapte comise de cei acești inculpați, modalitatea de realizare a infracțiunilor, se justifică concluzia că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că ele subzistă și fac necesară în continuare privarea de libertate, iar perioada de 14 luni de când aceștia se află în stare de arest preventiv nu încalcă termenul rezonabil consacrat de dispozițiile art.5, parag.1, lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acest termen fiind analizat în raport de circumstanțele specifice cauzei, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, care au acționat în România și străinătate. Față de cele ce preced, se impune menținerea stării de arest a inculpaților, în speță nefiind depășit un termen rezonabil de soluționare a cauzei, iar pe de altă parte nu se impune luarea față de aceștia a unor alte măsuri restrictive de libertate, prevăzute de art.145 sau 145¹ c.pr.pen., pentru motivele pe larg expuse în considerentele hotărârii.

Curtea apreciază în concordanță cu opinia Tribunalului că lăsarea recurenților inculpați în libertate, în acest stadiu al soluționării cauzei, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.

Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există alte motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în baza art.385¹⁵ pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, va respinge recursurile formulate de recurenții-inculpați C. N., U. F., C. G., Chiți E., C. B. V. și P. P., împotriva încheieriii din 17.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului Bacău, ca nefondate.

În baza art.192, alin.2 și 4 c.pr.pen., va obliga fiecare recurent la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, mai puțin inculpatul C. B. V., care este obligat la plata a 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.385¹⁵ pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, respinge recursurile formulate de recurenții-inculpați C. N., U. F., C. G., Chiți E., C. B. V. și P. P., împotriva încheieriii din 17.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului Bacău, ca nefondate.

În baza art.192, alin.2 și 4 c.pr.pen., obligă fiecare recurent la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, mai puțin inculpatul C. B. V., care este obligat la plata a 200 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2013, în prezența inculpaților în stare de arest.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. N. C. A. S. A. B.

GREFIER,

B. M. D.

Red.înch.R.D.D.

Red.dec.rec.A.S.

Tehnored.B.M.D. – 2 ex.

24.09.2013

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 653/2013. Curtea...		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 966/2013. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 966/2013. Curtea de Apel BACĂU