Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 582/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 582/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 04-06-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 582

Ședința publică de la 04 iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – B. A.

JUDECĂTOR – D. P.

GREFIER – E. D.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de

procuror – N. S.

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ONEȘTI, împotriva sentinței penale nr. 198 din data de 30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Onești, în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat N. A., apărător desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat V. G. A., lipsă fiind părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază sentința instanței de fond ca fiind total netemeinică, din următoarele considerente:

Instanța de judecată, în mod greșit a condamnat pe inculpat, în baza art.228-229 al.l lit.b,d și al.2 lit.b din Cod pen., la o pedeapsă de un an și 4 luni închisoare cu executare, reținând în același timp și aplicarea prevederilor art.75 al.2 lit.b din Cod pen. și art.76 al.l din Cod pen., în condițiile în care cea mai mare parte a prejudiciului nu a fost recuperată, iar inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, fiind plecat în Italia.

Apreciază că, pedeapsa aplicată este netemeinică și instanța de judecată nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.74/Cod pen., reținând în plus și circumstanțele atenuante, prev. de art.75 al.2 lit.b din Cod pen., susținând că prejudiciul este relativ mic în prezenta speță.

Nu s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale afectate, astfel încât în cauză nu se impunea ca limitele de pedeapsă să fie reduse cu o treime, potrivit art.76 al. l/Cod pen.

De reținut este faptul că, același complet de judecată, în dosarul cu nr._, prin sentința penală nr.178 din 23.03.2015, 1-a condamnat pe același inculpat, V. G. A., prin schimbarea încadrării juridice, pentru art.208-209 al.l lit.a,g,i, din Cod pen. din 1968, cu aplic, art.75 lit.c din Cod pen. din 1968, cu aplic. art.5 din noul Cod pen., la pedeapsa de un an închisoare, cu aplic, art.81-83 din Cod pen. din 1968, pentru fapte comise în noaptea de 18/19.12.2013, împreună cu un inculpat minor- Scurteanu A..

Și în acel dosar, deși inculpatul a recunoscut fapta comisă la urmărirea penală, s-a sustras de la judecată, fiind plecat în Italia.

Conform cazierului judiciar, inculpatul V. G. A. a fost condamnat în timpul minorității la pedeapsa închisorii precum și la măsura educativă a internării în centrul de reeducare de 5 ori, ultima măsură fiind luată în temeiul art.104 din vechiul Cod pen., pentru art.208-209 al.l lit.a,g,i din vechiul Cod pen., cu aplic, art.99 și urm. din vechiul Cod pen., prin sentința penală nr.92 din 27.02.2013 în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Onești, definitivă prin nerecurare la 19.03.2013.

Având în vedere cele arătate mai sus, apreciază că instanța de judecată 1-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea, reținând în mod greșit circumstanțele atenuante prev. de art.75 al.2 lit.b din Cod pen., precum și prevederile art.76 al. 1 din Cod pen., reducând limitele de pedeapsă cu o treime în mod nejustificat.

Prin urmare, față de considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art.421 al.2 lit.a Cod pr. pen., solicită admiterea apelului și pronunțarea unei hotărâri temeinice, în sensul celor arătate.

Av.N. A. – având cuvântul pentru intimatul inculpat V. G. A. – solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că au fost corect reținute dispozițiile art.75 al.2 C.p.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr.198 din data de 30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Onești, s-a dispus condamnarea inculpatului V. G. A., fiul lui G. și C., născut la 17.07.1995 în Onești, jud. Bacău, domiciliat în ..843 jud. Bacău, fără ocupație, studii 9 clase, cunoscut cu antecedente penale,stagiu militar neîndeplinit, CNP-_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit. b și d și alin.2 lit. b Cod Penal, cu aplicarea art.75 alin.2 lit. b Cod penal și art. 76 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 1 ( un ) an și 4 ( patru ) luni închisoare cu executare.

În baza art.66 alin.(1) lit. a și b Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 (un) an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a și b Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.19 și 397 alin.1 Cod procedură penală și art.1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă T. I., în cuantum de 2000 lei, reprezentând bunurile sustrase și nerecuperate.

În temeiul art.274 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Onești, la data de 02.09.2014, în dosarul nr. 1821/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. G. A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin.1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b Cod Penal.

S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că în noaptea de 5/6.07.2014 inculpatul a sustras prin efracție mai multe bunuri din imobilul persoanei vătămate T. I., cauzând un prejudiciu de 2000 lei.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: reclamația și declarația persoanei vătămate ,fl.10,27,29 și 31, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto fl.13-25, proces-verbal de reconstituire și planșă foto, fl.52-59, declarații martori, fl.42-49, declarații suspect și inculpat fl.36,37,40,41 și 84.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 03.09.2014 sub nr. 6418 /270/2014.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 27.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Aspecte privind pretențiile civile

În cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului persoana vătămată T. I., solicitând suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.

Apărările inculpatului

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, iar în cursul judecății s-a sustras de la judecată, fiind emise mai multe mandate de aducere pe numele acestuia, din procese-verbale întocmite rezultând că inculpatul este plecat de mai multe luni de la domiciliu, fără a se cunoaște locul și adresa unde se află în prezent. Față de această împrejurare instanța a dispus citarea inculpatului și prin afișarea citației la ușa Judecătoriei Onești, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin.3 Cod procedură penală și inculpatul a fost reprezentat de către un avocat desemnat din oficiu, asigurându-i-se toate garanțiile procesuale.

Situația de fapt reținută de instanță

În noaptea de 5/6.07.2014, inculpatul V. G.-A. a pătruns printr-o spărtură a gradului împrejmuitor în curtea locuinței lui T. I. din ..Bacău și dintr-un autoturism a sustras un radiocasetofon auto, după care, prin forțarea unui lacăt, a pătruns într-o magazie, de unde a sustras o bicicletă marca „Mountain Bike”, apoi, prin forțarea unei ferestre, a pătruns într-o anexă, de unde a sustras un hridrofor, chei tubulare, un flex și cabluri electrice, cauzând un prejudiciu de 2000 lei.

Inculpatul a transportat bunurile la locuința părinților săi din . în dimineața zilei de 6.07.2014, a vândut o parte din bunuri unui cetățean necunoscut de etnie rromă, care achiziționa fier vechi de la persoanele fizice pentru a fi valorificat. Radiocasetofonul auto era defect, motiv pentru care inculpatul l-a aruncat în râul T..

În ziua de 7.07.2014, organele de poliție au fost informate că la domiciliul inculpatului se găsește bicicleta sustrasă de la persoana vătămată T. I., bun care a fost predate de acesta organelor de poliție, fiind întocmită dovada de predare primire existentă la filele 72,73.

La data de 29.07.2014, în prezența martorilor L. I. și I. D. I., s-a efectuat o reconstituire a faptei, prilej cu care inculpatul a condus organele de poliție la locuința persoanei vătămate, indicând modalitatea de comitere a faptei-fl.52 și 53, iar principalele momente ale conducerii în teren au fost imortalizate de planșele foto existente la filele 54-57 dosar.

Probe

În condițiile legii, față de sustragerea inculpatului de la judecată instanța a dispus administrarea probei testimoniale cu martorii audiați în faza de urmărirea penală, respectiv, M. V. (fila 42), M. A. C. fl.,43, M. C., fl.44, L. I., fl.46, I. I. D. fl.47 și Guruiță Lucică (fila 49).

Persoana vătămată T. I., constituită parte civilă în cauză, a solicitat reaudierea martorilor de la urmărirea penală.

În drept

În drept, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului V. G. A., constând în aceea că în noaptea de 5/6.07.2014 a sustras prin efracție mai multe bunuri din imobilul persoanei vătămate T. I., cauzând un prejudiciu de 2000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b Cod Penal.

Latura subiectivă a infracțiunii de furt calificat presupune existența vinovăției sub forma intenției.

Inculpatul a săvârșit faptele cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptelor și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor.

Astfel, fiind administrate probe concludente și pertinente în cauză (declarații părți vătămate, declarații martori, etc.), din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii arătate mai sus, fiind dovedită cu certitudine existența infracțiunii, instanța de fond a dispus antrenarea răspunderii penale a acestuia pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.228 alin. 1 –art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b Cod Penal.

Individualizarea pedepsei

Instanța de fond a motivat că la alegerea pedepsei precum și la individualizarea cuantumului acestora, conform art. 74 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret instanța a constatat că fapta inculpatului prezintă pericol social concret ridicat pentru valorile ocrotite, anume posesia bunurilor mobile a persoanelor. De asemenea, instanța a constatat că motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, fiind reprezentate de însușirea pe nedrept de către inculpat a bunurilor altor persoane; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, faptele de acest gen fiind comise cu o frecvență foarte ridicată, inculpatul suferind două condamnări pentru fapte de același gen și patru măsuri educative privative de libertate pentru infracțiuni contra patrimoniului, existând, de asemenea, încă două dosare în care acesta este inculpat, pentru infracțiuni de același gen, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului, lipsa unui loc de muncă și sustragerea de la judecată.

Totodată instanța a motivat că a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute lege, cu reținerea de circumstanțe atenuante, respectiv, cu aplicarea art.75 alin.2 lit. b Cod penal și art. 76 alin.1 Cod penal, prejudiciul relativ mic reținut în cauză. Limitele de pedeapsă vor fi reduse, arat prima instanță, cu o treime, potrivit art. 76 alin.1 Cod penal. Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că aplicând inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat reținută, considerând că această pedeapsă va avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, reeducarea și reinserția socială a inculpatului.

Va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b Noul Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 1 (un) an și în temeiul art. 404 alin. 5 NCPP va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 Noul Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b Noul Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) dată fiind perseverența sa infracțională și gravitatea prezentelor infracțiuni.

Soluționarea laturii civile

În cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului persoana vătămată T. I., solicitând suma de 2000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.

Având în vedere soluția ce va fi pronunțată în latura penală a cauzei și recunoașterea de către inculpat a faptei și a prejudiciului din faza de urmărire penală), în temeiul art. 397 alin. 1, raportat la art. 19 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil, va admite acțiunea civilă și va obliga inculpatul să plătească despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite.

Împotriva acestei hotărâri, în carul termenului legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Onești.

P. de pe lângă Judecătoria Onești a criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este total netemeinică, din următoarele considerente:

Instanța de judecată, în mod greșit a condamnat pe inculpat, în baza art.228-229 alin.l lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare cu executare, reținând în același timp și aplicarea prevederilor art.75 alin.2 lit.b Cod penal și art.76 alin.1 Cod penal, în condițiile în care cea mai mare parte a prejudiciului nu a fost recuperată, iar inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, fiind plecat în Italia.

Apreciază că, pedeapsa aplicată este netemeinică și instanța de judecată nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 Cod penal, reținând în plus și circumstanțele atenuante, prevăzută de art.75 alin.2 lit.b Cod penal, susținând că prejudiciul este relativ mic în prezenta speță.

P. arată că nu s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, astfel încât în cauză nu se impunea ca limitele de pedeapsă să fie reduse cu o treime, potrivit art.76 alin.1 Cod penal.

Se mai arată că același complet de judecată, în dosarul cu nr._, prin sentința penală nr.178 din 23.03.2015, 1-a condamnat pe același inculpat, V. G. A., prin schimbarea încadrării juridice, pentru art.208-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal din 1968, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal din 1968, cu art.5 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art.81-83 Cod penal din 1968, pentru fapte comise în noaptea de 18/19.12.2013, împreună cu inculpatul minor Scurteanu A..

Și în acel dosar, deși inculpatul a recunoscut fapta comisă la urmărirea penală, s-a sustras de la judecată, fiind plecat în Italia.

Conform cazierului judiciar, inculpatul V. G. A. a fost condamnat în timpul minorității la pedeapsa închisorii precum și la măsura educativă a internării în centrul de reeducare de 5 ori, ultima măsură fiind luată în temeiul art.104 din vechiul Cod penal, pentru art.208-209 alin.1 lit.a, g și i din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. din vechiul Cod penal, prin sentința penală nr.92 din 27.02.2013, în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Onești, definitivă prin nerecurare la 19.03.2013.

Având în vedere cele arătate mai sus, s-a apreciat că instanța de judecată 1-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea, reținând în mod greșit circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal, precum și prevederile art.76 alin. 1 Cod penal, reducând limitele de pedeapsă cu o treime în mod nejustificat.

Prin urmare, față de considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art.421 alin.2 lit.a Cod procedură penală, s-a solicitat admiterea apelului și pronunțarea unei hotărâri temeinice, în sensul celor arătate.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.417 alin.2 Cod procedură penală, cu toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis, pentru considerentele care vor fi prezentate.

În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de inculpat o corectă încadrare juridică, însă a făcut o greșită individualizare a pedepsei principale, reținând în mod greșit în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal și făcând aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante.

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde a fost comise, încadrarea juridică dată acestora; de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei, atât pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și laturii civile și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.

Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările care vor fi făcute.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția intimatului-inculpat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.

Sub aspectul situației de fapt, în acord cu cele reținut de instanța de fond, Curtea reține următoarele:

Intimatul-inculpat este locutor al comunei Gura Văii, județul Bacău, are predispoziție spre săvârșirea de infracțiuni, cunoscând de mai multe ori rigorile legii penale, atât pentru fapte săvârșite în perioada minorității, cât și după împlinirea vârstei majoratului, pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, unele săvârșite prin exercitarea de violențe.

În noaptea de 5/6.07.2014, inculpatul V. G.-A. a pătruns printr-o spărtură a gradului împrejmuitor în curtea locuinței lui T. I., situată în .. Bacău și dintr-un autoturism a sustras un radiocasetofon auto, după care, prin forțarea unui lacăt, a pătruns într-o magazie, de unde a sustras o bicicletă marca „Mountain Bike”. Apoi, inculpatul, prin forțarea unei ferestre, a pătruns într-o anexă, de unde a sustras un hidrofor, chei tubulare, un flex și cabluri electrice, cauzând un prejudiciu de 2000 lei.

Situația de fapt astfel reținută rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.13-25 dosar urmărire penală, declarațiile părții civile T. I.-fl.27-29 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor: M. V.-fl.42 d.u.p., M. A. C.-fl.43 d.u.p., M. C.-fl.44-45 d.u.p., L. I.-fl.46 d.u.p., I. I. D.-fl.47-48 d.u.p., Guruiță Lucică-fl.49 d.u.p.,precum și declarațiile date în fața instanței de fond, procesul verbal de reconstituire și planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.52-57 d.u.p., procesul verbal de percheziție domiciliară și planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.63-70 d.u.p., procesele verbale din data de 07.07.2014-fl.71, 74-78 d.u.p., dovezile de ridicare și predare bunuri-fl.72-73 d.u.p., coroborate cu declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale-fl.36-37, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei principale, reținând în mod greșit în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal și făcând aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante.

În conformitate cu prevederile art.74 alin.1 Cod penal, stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În raport de actele și lucrările dosarului și de criterii de individualizare enunțate mai sus, cu deosebire, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite și urmările produse, inculpatul pătrunzând fără drept în locuința părții civile, pe timp de noapte și prin efracție, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale infractorului, faptul că inculpatul s-a sustras de la judecarea cauzei, Curtea constată, așa cum se arăta mai sus, că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal.

Potrivit art.75 alin.2 lit.b Cod penal: „Pot constitui circumstanțe atenuante judiciare…împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.”

În cauză nu se impune a se reține în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal.

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.75 Cod penal nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă cu 1/3 limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, deoarece, din redactarea dată textului art.75 Cod penal, rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

În această apreciere este obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.

Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepselor și a cuantumului acestora.

Având în vedere aspectele mai sus arătate și cele care vor fi prezentate atunci când va fi examinată modalitatea de executare a pedepselor, Curtea constată că faptele comise de intimatul-inculpat are o asemenea gravitate încât face inoportun reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin reducerea cu 1/3 a limitelor speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, s-ar ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față de gravitatea faptelor, pedepse care nu și-ar atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de lege.

Referitor la persoana inculpatului, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale acestuia, din examinarea fișei de cazier judiciar-fl.32 dosar urmărire penală, rezultă că acesta a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale, atât pentru fapte săvârșite în perioada minorității, fiindu-i aplicate atât pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării (sentința penală nr.79 din data de 30.01.2012, pronunțată de Judecătoria Onești), cât și de 4 (patru) ori, măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de reeducare (sentința penală nr.198 din data de 05.04.2012, 287 din data de 14.05.2012, 639 din data de 26.11.2012 și 92 din data de 27.02.2013, toate pronunțate de Judecătoria Onești).

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei principale aplicate, în raport de aspectele mai sus arătate și de faptul că inculpatul s-a sustras de la judecată, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Onești, numai în ceea ce privește greșita reține în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.1 Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante și, pe cale de consecință, cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului.

Va fi desființată în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, se va reține cauza spre rejudecare și în consecință;

Vor fi înlăturate circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal și dispozițiile art.76 alin.1 Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante și, pe cale de consecință, va fi majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, de la 1 (un) un și 4 (patru) luni închisoare, la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE :

În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Onești împotriva sentinței penale nr.198 din data de 30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Onești, numai în ceea ce privește greșita reține în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.1 Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante și, pe cale de consecință, cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului.

Desființează sentința penală apelată doar sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în consecință;

Înlătură circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal și dispozițiile art.76 alin.1 Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante.

Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 1 (un) un și 4 (patru) luni închisoare, la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. B. D. P.

GREFIER,

E. D.

Red.sent.L. M. P.

Red.dec.D.P./ 22.06

Tehnoredactat El.D.

Ex.8

23.06.2015

← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 585/2015. Curtea de... →

Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 582/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 582/2015. Curtea de Apel BACĂU