Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 577/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 577/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 04-06-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 577

Ședința publică de la 04 iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – B. A.

JUDECĂTOR – D. P.

GREFIER – E. D.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de

procuror – N. S.

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA MOINEȘTI, împotriva sentinței penale nr. 38 din 04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat T. B., apărător desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat B. P. și martorii B. S. și P. O. A., lipsă fiind părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

S-a procedat la audierea martorilor B. S. și P. O. A., susținerile acestora fiind consemnate, însușite prin semnătură și atașate la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sentința penală pronunțată de instanța de judecată este nelegală, din următoarele motive:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, a fost trimis în judecată, inculpatul B. P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped.de art. 228 al.l,art.229 alin.l lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen. cu aplic.art. 41 al.l C.pen., constând în aceea că, în noaptea de 07/08.01.2014, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate S. L. cu intenția de fura bunuri și a sustras butelia persoanei vătămate pe care a deplasat-o de la locul inițial.

Instanța, prin sentința penală nr.38/04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr._ a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped.de art. 228 al.l,art.229 alin.l lit.b și d și alin.2 lit.b C.pen. cu aplic.art. 41 al.l C.pen., arătând în considerentele hotărârii motivate faptul că nici un martor audiat în dosar nu a arătat locul unde se afla butelia și locul în care aceasta era ținută.

Instanța în considerentele hotărârii pronunțate arată faptul că în procesul-verbal întocmit de agenții de politie nu s-a menționat aspectul că butelia a fost mutată de la locul în care se afla inițial.

Cu privire la aceste aspecte arată faptul că, persoana vătămată, atât în declarația dată la organele de cercetare (fl.11), cât și în fața instanței de judecată (fil.47) a arătat că bunul mobil se afla în mijlocul camerei, fiind mutat de la locul său inițial, care se afla într-un colț al încăperii.

Persoana vătămată a mai arătat că pe masă se mai afla o sticlă de oțet din care se consumase trei pătrimi, sticlă care inițial se aflase pe unul din rafturile din frigider. A mai menționat că în fața frigiderului se afla o plasă mare de Lidl, care fusese luată de la locul inițial și pregătită pentru a fi încărcată cu bunuri.

Contrar celor reținute în considerentele hotărârii, unde, instanța a arătat că în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante organele de cercetare penală nu au menționat aspecte referitoare la locul în care se afla butelia, constatăm că din cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante(fil.9) reiese aspectul că, persoana vătămată le-a indicat agenților de poliție o butelie de culoare neagra ce se afla în mijlocul încăperii, mutată de la locul ei inițial.

În ceea ce privește existenta infracțiunii de furt, apreciază că acțiunea de luare s-a consumat în momentul în care s-a produs imposedarea făptuitorului, indiferent de durata stăpânirii bunului (teona apropriațiunii), fapta consumându-se prin simpla schimbare a situației de fapt a bunului, prin trecerea acestuia, din locul în care a fost așezat de persoana vătămată, în vederea însușirii la momentul potrivit, infracțiunea de furt consumându-se odată cu ridicarea bunului din locul în care era depus în mod legitim de persoana vătămată.

Aspectele anterior menționate și cuprinse în declarațiile persoanei vătămate și în procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează și cu declarația inculpatului dată în fața organelor de urmărire penală, declarație în care inculpatul a arătat că după ce a părăsit barul ., s-a deplasat spre Biserica Adventistă din satul Bucșești "cu scopul de a intra . a lua bunuri".

Inculpatul a mai arătat că în momentul în care a escaladat gardul și a pătruns în locuința persoanei vătămate avea asupra sa o secure și o lanternă, cu care a luminat interiorul locuinței în scopul identificării de bunuri pe care urma să le sustragă, aspecte susținute și de procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în care organele de cercetare au consemnat faptul că inculpatul avea asupra sa un obiect contondent, respectiv secure.

Instanța a mai arătat faptul că martorul B. S. nu a făcut vorbire, în fața instanței de butelia în cauză, fără a preciza dacă martorul a fost întrebat cu privire la acest aspect, reținând doar că martorul a arătat situația relevată de agenții de poliție în procesul-verbal de constatare.

În ceea ce privește aspectul că agenții de poliție au consemnat declarația martorului B. S., martorul doar aplicând mențiunea "declar, susțin și semnez personal", învederăm faptul că în conformitate cu disp. art.123 C.pr.pen. rap. la art.110 alin.l C.pr.pen., declarațiile martorului se consemnează în scris, iar dacă martorul este de acord cu conținutul declarației scrise, o semnează, reținându-se astfel, din coroborarea dispozițiilor arătate, că declarația nu trebuie scrisă personal de martor, însă trebuie semnata de acesta după lecturare.

Instanța a mai reținut că inculpatul nu a recunoscut în mod explicit intenția de a sustrage butelia, intenție însă care, poate fi dedusă, din faptul că, inculpatul a arătat personal că a plecat de la bar cu scopul de a . locuință și a sustrage bunuri, că a escaladat gardul locuinței persoanei vătămate și a pătruns fără drept în locuința acesteia, că a mutat butelia de la locul în care se afla inițial, realizându-se astfel împosedarea inculpatului, conform teoriei apropriațiunii, că a golit plasa de Lidl, posibil cu intenția de a sustrage si alte bunuri, consumând și din sticla de oțet aparținând persoanei vătămate, sticla în care a considerat că se află băuturi alcoolice.

Conform dispozițiilor referitoare la infracțiunea de furt calificat, aceasta, în varianta prevăzută la alin.2 lit.b art.228 C.pen., absoarbe infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de disp. art.224 C.pen, infracțiunea de furt calificat în acest caz fiind o infracțiune complexă.

Chiar dacă instanța ar fi fost convinsă că nu este infracțiune consumată de furt calificat ar fi trebuit să aibă în vedere acțiunea efectivă a inculpatului care a desfășurat activități în scopul însușirii de bunuri, aspect care se coroborează cu declarația inculpatului că a plecat de la bar cu intenția de a intra într-o locuință pentru a sustrage bunuri, a escaladat gardul de la locuința persoanei vătămate, a pătruns în imobilul aparținând acesteia înarmat cu o secure, a folosit o lanternă pentru iluminat și identificat bunurile din locuința și a deplasat unele bunuri de la locul lor prestabilit, și astfel, instanța ar fi trebuit să schimbe încadrarea într-o infracțiune de tentativa de furt calificat.

Consideră că în mod eronat instanța a dispus achitarea, făcând aplicarea art.16 lit.a C.pr.pen, constatând că fapta nu există, întrucât, chiar în eventualitatea în care instanța ar fi considerat că infracțiunea de furt calificat nu se confirmă, în conformitate cu disp. art.386 alin.l C.pr.pen., care arată că "dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare urmează să fie schimbată, instanța este obligată să pună în discuția părților noua încadrare ", instanța ar fi trebuit să schimbe încadrarea(instanța nefiind ținută de încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare), astfel ar fi fost pusă în individualitatea ei infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșită în timpul nopții, infracțiune pentru care persoana vătămată a formulat plângere prealabilă.

Ținând cont de aspectele anterior menționate, considerăm că infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului B. P. există și constituie infracțiune, și având in vedere cazierul inculpatului, B. P., aflat la dosarul cauzei, din care reiese că acesta a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea a numeroase infracțiuni de furt, persistând în comiterea acestei fapte contra patrimoniului, în disprețul hotărârilor pronunțate anterior de instanțele de judecată.

În temeiul art. 408 și 421 al.l pct.2 lit.a C.pr.pen., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 38/04.02.2015 a primei instanțe, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în dosarul nr. _ al Judecătoriei Moinești.

Av.T. B. – având cuvântul pentru intimatul inculpat B. P. – solicită respingerea apelului formulat de parchet, considerând că soluția instanței de fond este legală și temeinică și corect s-a dispus achitarea inculpatului având în vedere procesul verbal de constatare.

Instanța pune în discuția părților dacă se poate reține că infracțiunea săvârșită este cea tentativă la furt calificat.

Av.T. B. nu este de acord.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr.38/2015 din data de 04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești, în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, coroborat cu art.16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului B. P., fiul lui V. și M., născut la data de 19.08.1962 în ., domiciliat în comuna Poduri, . Bacău, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b și d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal.

S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului și s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat din oficiu, în sumă de 200 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Moinești la data de 19.06.2014, în dosarul nr.113/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. P., fiul lui V. și M., născut la data de 19.08.1962 în ., domiciliat în comuna Poduri, . Bacău, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b și d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal.

S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că inculpatul B. P., în noaptea de 07/08.01.2014, a pătruns în locuința persoanei vătămate S. L., de unde a sustras butelia persoanei vătămate pe care a deplasat-o de la locul inițial.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești la data de 2.07.2014 sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.08.2014, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:

Inculpatul nu a fost prezent în instanță și nu a putut fi audiat, însă la urmărire penală a dat declarație în care a arătat organelor de urmărire penală că a intrat în locuința părții vătămate prin escaladarea gardului, a intrat într-o bucătărie unde a mâncat o bucată de pâine pe care o avea asupra sa și a băut dintr-o sticlă un lichid despre care si-a dat seama ca era oțet, după aceasta s-a întins pe pat și s-a culcat.

Inculpatul declară că avea intenția de a intra într-o casă cu scopul de a lua diferite bunuri.

Inculpatul consumase băuturi alcoolice . satul Bucșești, . faptei.

Inculpatul nu face nicio mențiune cu privire la butelie, cu privire la faptul ca aceasta a fot mișcată de la locul în care persoana vătămata a arătat că obiectul era îndeobște ținut.

În procesul-verbal de constatare a faptei s-a consemnat de către polițistul care a întocmit acest proces, dar și în declarația de inculpat, că inculpatul nu a mutat butelia de la locul ei. De asemenea, butelia nu a fost desfăcută de la aragaz, prin detașarea furtului de legătura.

Nici un martor audiat în cauză nu a arătat instanței locul unde era ținută butelia și locul unde a fost găsită butelia, există doar depoziția persoanei vătămate care declară că butelia ar fi fost mutată de la locul ei.

Martorul B. S., martor din lucrări, paznic de noapte, a fost solicitat de organele de poliție să asiste la sediul poliției la declarațiile care i-a fost luate inculpatului. Martorul nu a asistat la găsirea inculpatului de către poliție la domiciliul persoanei vătămate. Martorul declară în fața instanței că l-a auzit pe inculpat recunoscând faptul că a intrat în casa părții vătămate. Cu privire la butelie, martorul B. la urmărirea penală arată situația relevată de agenții de poliție în procesul-verbal de constatare, declarația martorului nu a fost scrisă de către acesta, care doar a aplicat mențiunea „declar și semnez”, iar în fața instanței nu a făcut vorbire despre butelia în cauză.

Celălalt martor P. O. A., fiul persoanei vătămate, cunoaște situația de la mama sa care l-a anunțat telefonic ca un necunoscut i-a intrat in casa, martorul fiind cel care a sesizat organele de poliție prin serviciul 112.

Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, arată că inculpatul ar fi mișcat bunurile din bucătărie, dar că nu a apucat să sustragă niciun bun fiind găsit în pat dormind.

Instanța din materialul de urmărire penală, constată că inițial s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de violare de domiciliu și de port ilegal de armă, întrucât din materialul probatoriu ar rezulta că lângă inculpat

s-a găsit o secure despre care acesta a recunoscut ca ii aparținea.

Ulterior, prin ordonanță s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile arătate în infracțiunea de furt calificat, motivația din rechizitoriu fiind aceea că infracțiunea de violare de domiciliu și escaladare este absorbită de infracțiunea de furt calificat, iar infracțiunea de furt ar consta în sustragerea buteliei prim mutarea acesteia de la locul inițial.

Instanța apreciază că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de furt, motiv pentru care în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, coroborat cu art. 16 alin.1 lit.a Cod procedură penală, va achita pe inculpatul B. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b și d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal.

Probatoriul cauzei nu justifica săvârșirea infracțiunii de furt, în sensul intenției infracționale, inculpatul nu a recunoscut în mod direct și explicit intenția sa de a sustrage acea butelie despre care nu exista probe certe cu privire la locul unde îndeobște era ținută și cu privire la locul unde a fost găsită, ci doar depoziția persoanei vătămate.

Se poate aprecia că în cauză era de reținut infracțiuni precum violare de domiciliu și port ilegal de armă, iar în faza de urmărire penală s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de furt calificat, care în accepțiunea instanței nu a fost săvârșită de către inculpat.

Instanța va lua act că partea vătămata nu s-a constituit parte civilă în cauză, neavând pretenții de la inculpat, va stabili raportat la art. 275 Cod procedură penală, ca acestea vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Moinești.

P. de pe lângă Judecătoria Moinești a criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală, pentru următoarele motive:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, a fost trimis în judecată, inculpatul B. P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 07/08.01.2014, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate S. L. cu intenția de fura bunuri și a sustras butelia persoanei vătămate pe care a deplasat-o de la locul inițial.

Instanța, prin sentința penală nr.38/04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr._ a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin.1,art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, arătând în considerentele hotărârii motivate faptul că nici un martor audiat în dosar nu a arătat locul unde se afla butelia și locul în care aceasta era ținută.

Contrar celor reținute în considerentele hotărârii, unde, instanța a arătat că în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante organele de cercetare penală nu au menționat aspecte referitoare la locul în care se afla butelia, constatăm că din cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fil.9) reiese aspectul că, persoana vătămată le-a indicat agenților de poliție o butelie de culoare neagra ce se afla în mijlocul încăperii, mutată de la locul ei inițial.

În ceea ce privește existenta infracțiunii de furt, apreciază că acțiunea de luare s-a consumat în momentul în care s-a produs imposedarea făptuitorului, indiferent de durata stăpânirii bunului (teoria apropriațiunii), fapta consumându-se prin simpla schimbare a situației de fapt a bunului, prin trecerea acestuia, din locul în care a fost așezat de persoana vătămată, în vederea însușirii la momentul potrivit, infracțiunea de furt consumându-se odată cu ridicarea bunului din locul în care era depus în mod legitim de persoana vătămată (C.A. Ploiești, secția penală, decizia nr.316/1994, C.S.J, secția penală, decizia nr.2442/1999, www.lcgalis.ro, CA.București, secția H-a penală, decizia nr.554/1998).

În ceea ce privește aspectul că agenții de poliție au consemnat declarația martorului B. S., martorul doar aplicând mențiunea „declar, susțin și semnez personal”, învederăm faptul că în conformitate cu dispozițiile art.123, raportat la art.110 alin.1 Cod procedură penală, declarațiile martorului se consemnează în scris, iar dacă martorul este de acord cu conținutul declarației scrise, o semnează, reținându-se astfel, din coroborarea dispozițiilor arătate, că declarația nu trebuie scrisă personal de martor, însă trebuie semnata de acesta după lecturare.

Instanța a mai reținut că inculpatul nu a recunoscut în mod explicit intenția de a sustrage butelia, intenție însă care, poate fi dedusă, din faptul că, inculpatul a arătat personal că a plecat de la bar cu scopul de a . locuință și a sustrage bunuri, că a escaladat gardul locuinței persoanei vătămate și a pătruns fără drept în locuința acesteia, că a mutat butelia de la locul în care se afla inițial, realizându-se astfel imposedarea inculpatului, conform teoriei apropriațiunii, că a golit plasa de Lidl, posibil cu intenția de a sustrage si alte bunuri, consumând și din sticla de oțet aparținând persoanei vătămate, sticla în care a considerat că se află băuturi alcoolice.

Conform dispozițiilor referitoare la infracțiunea de furt calificat, aceasta, în varianta prevăzută la alin.2 lit.b art.228 Cod penal, absoarbe infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.224 Cod penal, infracțiunea de furt calificat în acest caz fiind o infracțiune complexă.

Consideră că în mod eronat instanța a dispus achitarea, făcând aplicarea art.16 lit.a Cod procedură penală, constatând că fapta nu există, întrucât, chiar în eventualitatea în care instanța ar fi considerat că infracțiunea de furt calificat nu se confirmă, în conformitate cu art.386 alin.1 Cod procedură penală, care arată că: "Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare urmează să fie schimbată, instanța este obligată să pună în discuția părților noua încadrare”, instanța ar fi trebuit să schimbe încadrarea (instanța nefiind ținută de încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare), astfel ar fi fost pusă în individualitatea ei infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșită în timpul nopții, infracțiune pentru care persoana vătămată a formulat plângere prealabilă.

Ținând cont de aspectele anterior menționate, se consideră că infracțiunea de furt calificat, reținută în sarcina inculpatului B. P., există și constituie infracțiune, și având in vedere cazierul inculpatului, B. P., aflat la dosarul cauzei, din care reiese că acesta a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea a numeroase infracțiuni de furt, persistând în comiterea acestei fapte contra patrimoniului, în disprețul hotărârilor pronunțate anterior de instanțele de judecată.

În temeiul art.408 și 421 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 38/04.02.2015 a primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Intimatul-inculpat, deși legal citat, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar.

Dată fiind soluția de achitare și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, în situația în care instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare, instanța de control judiciar nu-și poate fundamenta o eventuală hotărâre de condamnare, doar pe probele administrate de instanța de fond, având obligația de a administra în mod nemijlocit, cel puțin probele esențiale, Curtea a procedat la audierea martorilor din lucrări P. O. A. și B. S..

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.417 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii consumate de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu art.41 alin.1 Cod penal, în loc să pună în discuție, în conformitate cu dispozițiile art.386 alin.1 Cod procedură penală și să schimbe încadrarea juridică din această infracțiune, în tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu art.41 alin.1 Cod penal.

Din coroborarea probelor administrate, respectiv, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante-fl.9 dosar urmărire penală, declarația persoanei vătămate-fl.11-12 d.u.p, declarația martorului B. S.-l.25 d.u.p., cea dată la Curte, coroborate cu declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale-fl.19-21, rezultă că în drept fapta inculpatului, care, în data de 07/08.01.2014, a pătruns în locuința persoanei vătămate S. L., cu scopul de sustrage bunuri, fiind prin în locuința persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu art.41 alin.1 Cod penal.

În consecință, Curtea constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în temeiul art.396 alin.1 și 2 Cod procedură penală, va dispune condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu art.41 alin.1 Cod penal.

La individualizarea pedepsei Curtea va avea în vedere dispozițiile art.74 alin.1 Cod penal, text potrivit căruia, stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În raport de actele și lucrările dosarului și de criterii de individualizare enunțate mai sus, Curtea constată scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse principale de 1 (un) an închisoare și 1 (un) an, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.

Referitor la persoana inculpatului, din examinarea fișei de cazier judiciar-fl.17 d.u.p., rezultă că inculpatul a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale, infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită în stare de recidivă.

Ultima condamnare, este cea de 2 (doi) ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, aplicată prin sentința penală nr.510 din data de 03.12.2013, pronunțată de Judecătoria Moinești.

Deoarece infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în cadrul termenului de încercare stabilit prin sentința anterioară de condamnare, Curtea, în baza art.83 Cod penal din 1969, cu art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.510 din data de 03.12.2013, pronunțată de Judecătoria Moinești, pedeapsă care se va executa pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat, va fi desființată în totalitate sentința penală apelată, se va reține cauza spre rejudecare și în fond;

În baza art.386 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, dininfracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu art.41 alin.1 Cod penal, în tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu art.41 alin.1 Cod penal și va fi condamnat inculpatul, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu art.41 alin.1 Cod penal, la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare și 1 (un) an, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.

În baza art.83 Cod penal din 1969, cu art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, va fi revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.510 din data de 03.12.2013, pronunțată de Judecătoria Moinești, pedeapsă care se va executa pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.

Se va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 li.a și b Cod penal.

Se va lua act că persoana vătămată S. L. nu s-a constitut parte civilă.

În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE :

În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Moineștiîmpotriva sentinței penale nr.38/2015 din data de 04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești.

Desființează în totalitate sentința penală apelată, reține cauza spre rejudecare și în fond;

În baza art.386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. P., dininfracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu art.41 alin.1 Cod penal, în tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu art.41 alin.1 Cod penal.

Condamnă inculpatul B. P., fiul lui V. și M., născut la data de 19.08.1962, în ., CNP_, fără ocupație, cu domiciliul în satul valea Șoșii, ., recidivist, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d și alin.2 lit.b Cod penal, cu art.41 alin.1 Cod penal, la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare și 1 (un) an, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.

În baza art.83 Cod penal din 1969, cu art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.510 din data de 03.12.2013, pronunțată de Judecătoria Moinești, pedeapsă care se va executa pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.

PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ REZULTANTĂ – 3 (trei) ani închisoare.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT- 3 (trei) ani închisoare, pedeapsă principală, și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.

Interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 li.a și b Cod penal.

Ia act că intimata-persoană vătămată S. L. nu s-a constitut parte civilă.

În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. B. D. P.

GREFIER,

E. D.

Red.sent.D. D.

Red.dec.D.P.

Tehnoredactat El.D.

Ex.6

23.06.2015

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr....		Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 577/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 577/2015. Curtea de Apel BACĂU