Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 652/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 652/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-06-2015
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 652
Ședința publică din data 17.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I. N. C.
JUDECĂTOR –A. B.
GREFIER – P. E.
****
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel B. - legal reprezentat de Procuror – P. V.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpata R. M. M., împotriva sentinței penale nr. 176 din 27.04.2015, pronunțată de Tribunalul B..
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin S.p. nr. 176/D din 27.04.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_ s-a dispus: În baza art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal, condamnarea inculpatei R. M.-M., fiica lui I. și R., născută la data de 24.06.1981 în mun. B., jud. B., cetățean român, domiciliată în .. Sascut, jud. B. studii: 6 clase, profesia agricultoare, ocupația, casnică, loc de muncă - gospodăria proprie, căsătorită, stagiul militar nesatisfăcut, recidivistă, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la pedeapsa de 22 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.65 Cod penal, s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 399 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 72 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore și arestul preventiv, începând cu data de 06.01.2015 la zi.
În baza art. 397 Cod procedură penală s-a constatat ca numitul B. L., fratele victimei, nu s-a constituit parte civila.
În baza art. 397 Cod procedură penală și art. 313 din Legea 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. 72/2006 a fost obligată inculpata:
- la plata sumei de 565,55 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță B.,
În baza art. 112 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpată cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii, ridicat de organele de urmărire penală –plic nr.6- conform . procesul verbal fila 7 dosar CP.
In baza art.162 Cod pr.penală s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului B., plicurile nr.1-6,A,B,N1,N2, si colet 2,4, C,D,N3,N4,RM, cf. procesul verbal fila 8 dosar CP.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii, în vederea obținerii și stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
S-a constatat că inculpata a fost asistata de apărător desemnat din oficiu.
În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 1500 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăriri penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului/576 lei contravaloarea raport constatare autopsie).
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriu nr. 8/P/2015 din 1202.2015 al PARCHETULUI DE PE L. TRIBUNALUL B. s –a dispus trimiterea în judecată in stare de arest preventiv a inculpatei R. M.-M., fiica lui I. și R., născută la data de 24.06.1981 în mun. B., jud. B., cetățean român, domiciliată în . studii: 6 clase, profesia agricultoare, ocupația, casnică, loc de muncă - gospodăria proprie, căsătorită, stagiul militar nesatisfăcut, recidivistă, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prav. de art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că la data de 05.01.2015, în jurul orelor 19:45, în timp ce se afla în locuința sa, comună cu a concubinului său B. C., în satul Schineni, ., în urma unui conflict în timpul căruia inculpata și victima s-au lovit reciproc, când victima a fugit pe drumul public, inculpata a luat un cuțit din dulapul de bucătărie, a alergat după victimă și a aplicat victimei mai multe lovituri, cauzând acesteia multiple plăgi tăiate-înțepate cu afectarea organelor interne – plămân, stomac, ficat, splină – ce au cauzat hemotorax și hemoperitoneu și au condus la hemoragie internă și insuficiență cardio-respiratorie acută, provocând decesul victimei.
După ce a constatat ca nu poate fi aplicata procedura simplificata prev. de art.375 Cpp.,deoarece infracțiunea sesizata prevede pedeapsa detențiunii pe viață, in cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatei - fl.10 dosar, aceasta recunoscând săvârșirea infracțiunii si nu a contestat declarațiile martorilor in acuzare, declarațiile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar,
S-a constituit parte civila în cauza S. Județean de Ambulanță B. - fl.48 dosar, cu suma de 565,55 lei, sens in care au depus înscrisuri probatorii.
Numitul B. L., fratele victimei, a arătat ca nu se constituie parte civila.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, inculpata R. M.-M. este căsătorită dar este despărțită în fapt de soțul său, acesta fiind plecat în Italia iar inculpata locuiește în ., jud. B., la domiciliul concubinului său B. C., împreună cu copii săi R. A. în vârstă de 13 ani, R. G. în vârstă de 10 ani, ambii rezultați din căsătorie și cu minorul R. C. V. în vârstă de 4 ani, acesta fiind rezultat din concubinajul cu B. C..
La data de 05.01.2015 în cursul după amiezii, inculpata s-a aflat la domiciliul concubinului său B. C., unde locuiește în mod constant, între cei doi a izbucnit un conflict care a durat, cu întreruperi până la ora 19:30 când conflictul s-a amplificat și victima a lovit-o pe inculpată cu cleștele de la sobă după care a fugit pe drumul comunal, inculpata a luat un cuțit din dulap și a alergat după victimă pe drum, a ajuns victima și a aplicat acesteia mai multe lovituri cu cuțitul, în zona toracică, abdominală și a membrelor.
Victimei i-a fost provocate mai multe plăgi penetrante ce au provocat pierderi de sânge și au condus la deces.
Inculpata s-a deplasat în casă unde se aflau copiii iar ulterior au sosit organele de poliție care fuseseră anunțate prin SNUAU 112 de către persoanele care au auzit strigăte și au sosit imediat la locul faptei. La fața locului a sosit ambulanța iar echipajul medical a constatat decesul victimei.
În cauză s-a dispus efectuarea unei autopsii medico-legale, în vederea stabilirii cauzelor morții iar din concluziile depuse la dosar rezultă că moartea victimei B. C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutiv hemoragiei interne prin plăgi tăiate-înțepate pulmonare cu hemotorax, stomac-ficat-splină cu hemoperitoneu, provocate prin lovire cu un cuțit cu lama de 2-2,5 cm lățime și o lungime de peste 10 cm. Cuțitul folosit la săvârșirea faptei a fost identificat în locuința victimei și a fost ridicat cu prilejul cercetărilor.
Fiind audiată, atât in faza urmăririi penale cit si in cursul cercetării judecătorești, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, a descris modul in care a procedat, respectiv ca in data de 05.01.2015, în jurul orelor 19:45, în timp ce se afla la locuința sa din satul Schineni, ., care este proprietatea concubinului său B. C., împreună cu care locuia și gospodărea a avut un conflict cu acesta, iar în urma actelor de violență concubinul inculpatei a fugit pe drumul sătesc iar inculpata l-a urmărit și i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit, victima decedând la scurt timp, declarațiile acesteia coroborându-se cu toate celelalte mijloace de proba administrate in cauza si necontestate de către inculpata.
Situația de fapt expusă mai sus se dovedește cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatei; declarația martorilor S. G. și S. I. V.; procesul verbal de cercetare la fața locului; planșe foto cu prilejul efectuării cercetării la fața locului; raportul de constatare medico-legală nr. 84/A3/16 din 06.02.2015; planșe fotografice efectuate cu prilejul autopsiei;
Mijloacele de probă administrate conduc la concluzia certă că există infracțiunea de omor calificat, iar inculpata nu a săvârșit infracțiunea in condițiile existentei unei cauze justificative, ci doar starea de nervozitate accentuată pe fondul consumului de alcool si unei situații conflictuale mai vechi a condus inculpata la comiterea unui act de agresivitate nejustificată. Acționând în modul descris, inculpata a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale – suprimarea vieții victimei – rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatei R. M.-M., constând in aceea ca in data de 05.01.2015, în jurul orelor 19:45, în timp ce se afla la locuința sa din satul Schineni, ., care este proprietatea concubinului său B. C., împreună cu care locuia și gospodărea a avut un conflict cu acesta, iar în urma actelor de violență concubinul inculpatei a fugit pe drumul sătesc iar inculpata l-a urmărit și i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit, cauzându-i insuficiență cardio-respiratorii acută, hemoragie internă prin plăgi tăiate-înțepate pulmonare cu hemotorax, stomac-ficat-splină cu hemoperitoneu, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. 1, lit. e Cod penal, (având in vedere ca prin sp. nr.633/D/2006 in dosar nr._ a Tribunalului B. definitivă prin dp. nr.33/2007 a CA B. la 4 ani închisoare pentru tentativa la omor calificat) cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal (având in vedere ca victima, concubinul sau, se înscrie printre persoanele prev. de art.177 Cpenal), și art. 41 alin. 1 Cod penal, respectiv cu reținerea recidivei postexecutorii, deoarece inculpata a fost condamnată anterior prin s.p. nr.633/D/2006 in dosar nr._ a Tribunalului B. definitivă prin d.p. nr.33/2007 a CA B. la 4 ani închisoare, liberată condiționat la data de 16.06.2009, cu un rest rămas neexecutat de 628 zile, si pana la săvârșirea prezentei infracțiuni nu s-a împlinit termenul de reabilitare - după cum rezulta din fisa cazier fl.84 d.u.p.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, este de reținut că dispozițiile art. 74 C. pen. reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod concret individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisă, persoana inculpatei, astfel încât sancțiunea aplicată să răspundă cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzute de legea penala. Pedeapsa aplicată trebuie să reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului și modalității de executare, să nu fie prea blândă dar să nu arate în nici un caz un efect intimidant datorită severității excesive.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, persoana inculpatei care a mai fost condamnata pentru săvârșirea unei alte fapte de tentativa de omor împotriva aceleiași victime, dar si poziția procesuala a inculpatei care a recunoscut si regretat fapta săvârșita, situație care, chiar daca nu poate determina aplicarea prev. art.396 al.10 C.p.p., totuși poate întemeia orientarea instanței către limita minima prev. de lege (15 ani închisoare majorata obligatoriu cu ½ cf art.43 al.5 C.penal, respectiv 7 ani si 6 luni) anume o pedeapsa de 22 ani si 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Se va interzice inculpatului drepturile prev. de la art.66 lit. a și lit. b C pen. în condițiile si pe durata prevăzută de art .65 C. pen.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatei trebuie realizată atât în baza articolelor 65 și 66 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/ 1994. Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” ( aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional. Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. d, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art.65 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., a interzis inculpatei numai drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), si și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 399 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 72 din Codul penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore și arestul preventiv, începând cu data de 16.01.2015 la zi.
În baza art. 397 Cod procedură penală a constatat ca numitul B. L., fratele victimei, nu s-a constituit parte civila.
În baza art. 397 Cod procedură penală și art. 313 din Legea 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. 72/2006 a obligat inculpata:
- la plata sumei de 565,55 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță B.,
În baza art. 112 lit. b Cod penal a confiscat de la inculpata cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii, si ridicat de organele de urmărire penală –plic nr.6 conform procesul verbal fila 7 dosar CP.
In baza art.162 Cod pr.penală a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului B., plicurile nr.1-6,A,B,N1,N2, si colet 2,4, C,D,N3,N4,RM, cf. procesul verbal fila 8 dosar CP.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii, în vederea obținerii și stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
A constatat că inculpata a fost asistata de apărător desemnat din oficiu.
În baza art. 274 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 1500 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăriri penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului/576 lei contravaloarea raport constatare autopsie).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpata R. M. M..
Procurorul a înțeles să critice sentința primei instanțe sub următoarele aspecte:
A invocat nelegalitatea sentinței apelate, întrucât pedeapsa aplicată inculpatei R. M. M. de 22 de ani închisoare este nelegală.
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prav. de art. 1789 alin. 1, lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, faptă comisă la data de 15.01.2015 asupra concubinului său. Infracțiunea de omor calificat este pedepsită de lege cu închisoarea de la 15 la 25 de ani sau detențiune pe viață, iar potrivit art. 199 alin. 1 C.pen., maximul special al pedepsei prevăzut de lege se majorează cu 1/4.
Din fișa de cazier rezultă că inculpata R. M. M. a fost condamnată anterior pentru o altă infracțiune de tentativă la omor la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 633/D din 30.11.2006 a Tribunalului B., pedeapsă executată în perioada 7.09._09, dată la care inculpata a fost liberată condiționată cu un rest de 628 zile.
A apreciat că fapta dedusă judecății a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, iar potrivit art. 43 alin. 5 C.pr.pen., limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Ca atare, minimul special al pedepsei pentru infracțiunea comisă era de 22 ani și 6 luni închisoare (15 ani + 7 ani și 6 luni închisoare), astfel că pedeapsa aplicată inculpatei este nelegală.
Chiar dacă în expozitivul hotărârii instanța de judecată a precizat că va aplica inculpatei o pedeapsă orientată către limita minimă prevăzută de lege, respectiv 22 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsă complementară, atât în minută cât și în dispozitivul sentinței instanța a reținut o pedeapsă de doar 22 ani închisoare, sub limita specială prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, a solicitat în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 176/D/27.04.2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ privind pe inculpata R. M. M. și pronunțarea unei hotărâri legale.
Motivele de apel ale inculpatei au fost consemnate în partea introductivă a sentinței, astfel că nu vor mai reluate ci doar analizate.
Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, constată că apelul inculpatei este fondat.
Curtea constată că prima instanță, în urma analizei probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului iar soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.189 al.1 lit.e C.p. este corectă.
Efectuând un examen al lucrărilor dosarului, Curtea observă că sentința apelată comportă critici în ceea ce privește omisiunea primei instanțe de a reține în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă legală prev. de art. 75 al.1 lit.a C.p., referitoare la săvârșirea faptei în stare de provocare.
Pentru existența circumstanței atenuante legale a provocării, sunt necesare întrunirea a trei condiții cumulative: existența unei anumite activități de provocare din partea victimei; actul provocator al victimei să determine o puternică emoție inculpatului; sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoții, inculpatul să fi săvârșit infracțiunea.
Din economia probelor administrate în cauză, Curtea constată că toate condițiile legale enunțate, sunt incidente în prezenta cauză, apreciind în divergență cu opinia primei instanțe, că acțiunile de violență fizică ale inculpatei, care au cauzat în final moartea concubinului său, au fost comise de către acesta cât timp se afla sub o puternică tulburare sau emoție cauzată de conduita victimei imediat anterioară săvârșirii faptei.
Astfel din probele administrate, rezultă că inculpata în momentele premergătoare săvârșirii faptei soldate cu decesul concubinului său B. C., în urma unei certe, a fost lovită de acesta din urmă cu cleștele de la sobă după care s-a îndepărtat de fața locului prin fugă.
În atare condiții, împrejurarea că inculpata a fost lovită puternic de victimă cu cleștele de sobă, Curtea apreciază că acest comportament al victimei a constituit un act provocator determinat de aceasta din urmă, de natura a-i cauza inculpatei o puternică emoție sub stăpânirea căreia a săvârșit fapta și care i-a afectat acesteia posibilitatea de control asupra acțiunilor sale.
În consecință, Curtea va reține în favoarea inculpatei R. M. M., circumstanța atenuantă legală prev. de art. 75 al.1 lit.a C.p.și în consecință va reindividualiza pedeapsa principală care se va aplica inculpatei, ținând cont și de prevederile art. 76 al.1, 43 al.5 și 79 al.3 C.p.
Potrivit art.74 C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.74 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în Codul penal român.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.74 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Curtea în contrast cu opinia inculpatei, apreciază că fapta comisă este foarte gravă, aceasta prezentând cu certitudine o periculozitate socială considerabilă, în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă (prin aplicarea un or multimple lovituri de cuțit victimei) și de conduita anterioară a care a mai fost anterior condamnată pentru un alt omor comis sub forma tentativei.
Cu toate acestea Curtea apreciază că aplicare unei pedeapse principale orientate spre limita minimă prevăzută de norma incriminatoare (determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 79 al.3 C.p.) este adecvată, corespunzând scopului preventiv-educativ și nevoii de reeducare a inculpatei.
Instanța de apel, având în vedere cele mai sus expuse, nu va mai analiza motivul de apel al procurorului relativ la nelegalitatea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei.
În considerarea celor expuse, Curtea în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpata R. M. M. cu privire la incidența în cauză a circumstanței atenuante prev. de art. 75 al.1 lit.a C.p. și va desființa sentința apelată sub acest aspect.
Rejudecând cauza, va reține în favoarea inculpatei R. M. M., circumstanța atenuantă legală prev. de art. 75 al.1 lit.a C.p.și în consecință în baza art. 76 al.1, 43 al.5 și 79 al.3 C.p. va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 422 C.p.p va deduce din pedeapsa de executat arestarea preventivă a inculpatei de la 27.04.2015 la zi.
În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de inculpata R. M. M. împotriva sentinței penale nr. 176 din 27.04.2015 a Tribunalul B. pronunțată în dosarul_, cu privire la incidența în cauză a circumstanței atenuante prev. de art. 75 al.1 lit.a C.p.
Desființează sentința apelată sub acest aspect, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Reține în favoarea inculpatei R. M. M., circumstanța atenuantă legală prev. de art. 75 al.1 lit.a C.p.și în consecință în baza art. 76 al.1, 43 al.5 și 79 al.3 C.p. reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei de la 22 ani închisoare la 17 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 422 C.p.p deduce din pedeapsa de executat arestarea preventivă a inculpatei de la 27.04.2015 la zi.
În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
II. În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. N. C. A. B.
GREFIER
P. E.
Red. sent. f. B. V.S.
Red. dec. apel A.B./ 08.07.2015
Tehnored. P.E. / 09.07.2015/ 8 EX
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 667/2015. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
