Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.. Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 7/C/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. A.
Grefier N. C.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău- a fost legal reprezentat de M. G.- procuror
La ordine a venit spre soluționare contestație formulată de contestatorul B. I. împotriva sentinței penale nr. 526 din 18.11.2014, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal a răspuns intimatul B. G., care se legitimează cu CI ., nr._ eliberată de Poliția Onești, asistat de avocat D. M., apărător ales, pentru petentul B. I. a răspuns avocat C. C., în substituire pentru avocat C. A., lipsă fiind petentul B. I..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat D. M., pentru intimatul-condamnat B. G., depune la dosar copii de pe cupoanele de pensie ce aparțin mamei intimatului și copii de pe foile de vărsământ pentru a face dovada achitării parțiale a despăgubirilor la care a fost obligat prin sentința de condamnare.
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat C. C., pentru apelant, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală întrucât contravine dispozițiilor art. 84 și urm. din Codul penal deoarece s-a apreciat greșit că intimatul-condamnat B. G. nu ar fi fost de rea credință în neachitarea despăgubirilor civile.
Apelantul a introdus cererea de revocare la mia mult de 3 ani de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care condamnatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile. Ori, acest mare interval de timp, în care condamnatul a avut posibilitatea să-și îndeplinească obligațiile civile, evidențiază tocmai intenția acestuia de a se sustrage de la executarea obligațiilor civile, respectiv, demonstrează reaua credință a acestuia.
Faptul că nu realizează venituri impozabile nu este de natură a crea convingerea că acesta nu este de rea credință întrucât, având în vedere vârsta acestuia, poate să muncească ca ziler în comună, ceea ce și face de altfel, obținând astfel venituri de natură să acopere în timp despăgubirile civile la care a fost obligat.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea contestației și revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, urmând a se emite mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Avocat D. M., pentru intimat, în temeiul art. 4251 al.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală solicită respingerea contestației, ca nefondată, și să se mențină hotărârea pronunțată de instanța de fond, ca legală și temeinică, arătând că intimatul condamnat B. G. nu are mijloace prin care să-și câștige existența. Acest lucru se datorează cazierului judiciar și nu este vorba de rea credință.
Intimatul a respectat toate condițiile impuse prin hotărârea de condamnare și totodată programul stabilit de Serviciul de probațiune, a făcut dovada că nu are bunuri în proprietate, ci locuiește cu mama sa și muncește ca ziler.
În concluzie, apreciază că susținerile părții vătămate sunt nefondate la acest moment și solicită respingerea contestației.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea contestației și să se mențină hotărârea pronunțată de instanța de fond, ca legală și temeinică, apreciind că din actele depuse la dosar nu rezultă reaua credință a condamnatului.
Intimatul condamnat B. G. arată că a încercat de mai multe ori să se angajeze, însă acest lucru este practic imposibil din cauza cazierului judiciar. În momentul de față are promisiunea celor de la Serviciul de probațiune că i se va modifica programul de supraveghere la trei luni și astfel are posibilitatea de a merge în Germania unde are o ofertă de muncă.
Solicită respingerea contestației, ca nefondată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra contestației penale de față constată:
Prin sentința penală nr. 526 din 18.11.2014 Tribunalul Bacău a dispus următoarele:
În baza art. 864 C.penal din 1969 rap. la art. 447 al. 2 C.pr.penală s-a respins ca nefondată sesizarea petentului B. I. I. de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere față de condamnatul B. G., fiul lui G. și A., născut la 23.12.1967 în Onești, jud. Bacău, domiciliat în com. Cașin, ., C.N.P.-_.
Conform art. 192 al. 2 C.pr.penală a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererea formulată la data de 20.08.2014, petentul B. I. I. a solicitat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere față de condamnatul B. G. ca urmare a neexecutării obligațiilor civile.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința penală nr. 267/D/2010 a Tribunalului Bacău, definitivă prin respingerea apelurilor, condamnatul B. G. a fost obligat la plata despăgubirilor civile către petent în cuantum de 3000 lei și cheltuieli judiciare în cuantum de 2000 lei, obligație pe care condamnatul cu rea-credință nu și-a îndeplinit-o, deși petentul s-a adresat executorului judecătoresc însă din lipsa oricăror bunuri nu a putut fi îndestulată creanța, condamnatul declarând că nu are venituri.
Mai mult decât atât, fiind consăteni, se laudă în . în instanță de a fi condamnat au fost zadarnice fiindcă oricum nu va răspunde pentru fapta lui și nu își va achita niciodată despăgubirile. Deși intimatul nu are venituri declarate, acesta muncește în . perioada de timp scursă din 2010 și până în prezent să achite măcar o parte din despăgubiri și a-și dovedi astfel buna credință.
Condamnatul a fost audiat de instanță și a precizat că nu are loc de muncă, lucrează cu ziua și că din veniturile realizate plătește periodic câte o sumă de bani.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 267/D/14.09.2010 a Tribunalului Bacău, definitivă prin D.P. nr. 25/18.02.2011 a Curții de Apel Bacău și nr. 3062/14.09.2011 a ÎCCJ, s-a dispus condamnarea inculpatului B. G. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1 cod penal din 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 al. 2 cod penal din 1969 la pedeapsa de 4 ani închisoare și 6 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal din 1969.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 7 ani.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B. I. sumele de 2000 lei despăgubiri civile și 1000 lei daune morale.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimatul condamnat nu deține bunuri mobile sau imobile locuind cu mama sa, iar veniturile pe care le realizează sunt din munca cu ziua, fiind de notorietate că ziua de muncă este remunerată cu aproximativ 50 lei.
Instanța a constatat că periodic B. G. plătește părții civile prin executor judecătoresc sume cuprinse între 10 lei și 30 lei.
Potrivit art. 86/4 raportat la art. 84 cod penal din 1969 dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite, instanța revocă suspendarea executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putiința de a îndeplini acele obligații.
Ori în prezenta cauză, condamnatul a dovedit că nu realizează venituri suficiente din care să achite întreaga sumă datorată părții civile B. I.. Acesta nu-și îndeplinește obligațiile civile nu pentru că este de rea-credință, este rău-voitor, ci pentru că efectiv nu are posibilitățile materiale necesare.
Mai mult decât atât, instanța a constatat că acest condamnat nu a manifestat dezinteres față de executarea obligațiilor civile, plătind periodic sume de bani între 10-30 lei din veniturile pe care le realizează din munca cu ziua (și care nu pot fi apreciate ca fiind venituri constante).
Față de toate acestea, instanța a apreciat că nu a existat o rea credință din partea condamnatului, motiv pentru care în baza art. 864 C.penal din 1969 rap. la art. 447 al. 2 C.pr.penală a respins ca nefondată sesizarea petentului B. I. I. de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere față de condamnatul B. G..
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul B. I. apreciind că hotărârea instanței de fond contravine dispozițiilor art. 84 și urm Cod penal întrucât în mod greșit s-a reținut că acesta nu ar fi fost de rea-credință în neachitarea despăgubirilor civile.
Prezenta cerere de revocare a fost introdusă la mai mult de 3 ani de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care condamnatul B. G. a fost obligat la plata despăgubirilor civile. Or, acest mare interval de timp, în care condamnatul a avut posibilitatea să își îndeplinească obligațiile civile, evidențiază tocmai intenția condamnatului de a se sustrage de la executarea obligațiilor civile, respectiv demonstrează chiar reaua-credință a acestuia.
Faptul că nu realizează venituri impozabile nu este de natură a crea convingerea că acesta nu este de rea credință întrucât, având în vedere vârsta acestuia, poate să muncească ziler în comună în comună, ceea ce și face de altfel, obținând astfel venituri de natură să acopere în timp despăgubirile civile la care a fost obligat.
Or, condamnatul nu a făcut niciun minim de efort de a plăti aceste despăgubiri, plata către executor a 10 lei pe lună neputând să conducă la ideea bunei sale credințe, ci, dimpotrivă, demonstrează atitudinea sfidătoare a acestuia, întrucât în această modalitate nu își va încasa niciodată banii cuveniți.
Intimatul-condamnat a știut la ce riscuri se expune dacă nu respectă obligațiile civile stabilite de instanță dar a nesocotit cu rea credință măsurile dispuse, deși s-au făcut demersuri pentru recuperarea despăgubirilor civile.
Executarea obligațiilor civile este una din condițiile în care instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, astfel încât condamnatul nu poate avea acest beneficiu în lipsa achitării beneficiului.
Invocând o așa zisă bună credință, condamnatul ajunge practic să nu mai suporte consecințele faptei săvârșite, una dintre cele mai grave infracțiuni, astfel încât scopul pedepsei nu va fi atins, ceea ce contravine principiilor dreptului penal.
Pentru aceste motive se solicită admiterea contestației și, în consecință, schimbarea pe fond a sentinței contestate și revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, urmând a fi emis mandat de executare a pedepsei pe numele condamnatului.
Analizând motivele de contestație, actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Pentru a se dispune revocarea suspendării instanța trebuie să dețină elemente concrete din care să rezulte că B. G. a avut putința de a-și achita debitul pe care-l are față de B. I., dar nu a făcut-o.
Afirmația generală că acesta se poate angaja cu ziua și în acest mod poate să-și plătească obligațiile pecuniare față de contestator, nu poate fi considerată temeinică întrucât lucrul cu ziua are un caracter esențialmente incert ca plată și neregulat ca durată. În schimb, dovezile prezentate de condamnat, privind lipsa veniturilor și a bunurilor sunt în măsură să probeze o realitate socială răspândită în zilele noastre, respectiv, un trai la limita subzistenței pentru multe persoane, printre care și B. G..
În concluzie, în lipsa unei surse sigure de venit pentru condamnat, instanța nu poate aprecia că acesta se sustrage cu rea credință de la plata despăgubirilor.
Față de aceste considerente în baza art.425/1, alin.7, pct.1, lit.b c.pr.pen., raportat la art.583 și art.597 c.pr.pen., va respinge contestația formulată de contestatorul B. I. I. împotriva sentinței penale nr.526/D/18.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bacău, ca nefondată.
În baza art.275, alin.2 c.pr.pen., va obliga contestatorul la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I C I D E:
În baza art.425/1, alin.7, pct.1, lit.b c.pr.pen., raportat la art.583 și art.597 c.pr.pen., respinge contestația formulată de contestatorul B. I. I. împotriva sentinței penale nr.526/D/18.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bacău, ca nefondată.
În baza art.275, alin.2 c.pr.pen., obligă contestatorul la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. A. N. C.
Red.s.p. D. C. L.
Red.d.a. S.A./9.02.2015
Tehnored. NCC
Ex.2
12.02.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
