Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1071/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1071/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 29-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1071
Ședința publică din data de: 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. M.
JUDECĂTOR: P. O. V.
GREFIER: B. M. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel BACĂU reprezentat prin PROCUROR: S. M.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate părțile civile S. G., S. D., S. L. și S. A. și asigurătorul . SA împotriva sentinței penale nr. 109 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat ales D. A. pentru apelanții părți civile S. G., S. D., S. L. și S. A., avocat ales E. A. pentru apelantul asigurator . SA și avocat F. V. în substituire pentru avocat P. L. pentru intimatul inculpat B. G., lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelanților părți civile și apărătorul apelantului asigurator, depune la dosar motive de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat D. A. pentru apelanții părți civile S. G., S. D., S. L. și S. A., solicită admiterea apelului și acordarea despăgubirilor civile pentru prejudiciul moral în cuantumul solicitat.
Arată că instanța de fond a stabilit că din probele administrate în cauză rezultă necesitatea acordării daunelor morale, că suferința psihică a fraților și a tatălui victimei este subînțeleasă date fiind relațiile de rudenie, afecțiunea lor reciprocă și legăturile strânse dintre aceștia. Motivarea fiind în acord și cu cele susținute în cererea de constituire de parte civilă și cu cele declarate de martorul audiat, singura greșeală a instanței de fond este generată de aprecierea eronată a sumelor cuvenite fiecăreia dintre părțile civile, sume mult prea mici față de trauma generată de decesul victimei.
Deși instanța de fond este de acord că dispariția prematură a surorii, respectiv fiicei, a provocat părților civile un prejudiciu moral major, suma pe care o acordă este infimă, o suma care nu este de natură în niciun caz să acopere consecințele traumei suferite de către aceștia.
Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
Arată că, nu numai în ceea ce privește instanțele naționale există diferențe majore între cuantumul sumelor acordate de instanțe diferite, ci acestea sunt substanțial mai mici decât sumele acordate cu titlul de despăgubiri morale în alte țări europene. Se ajunge astfel la o discrepanță discriminatorie, ca și cum suferința provocată unui român de pierderea unui membru de familie ar fi mai mică decât suferința unui rezident dintr-o alta țară europeană.
De asemenea, din jurisprudență se observă diferențe foarte mari între cuantumul daunelor acordate de instanțele din sudul țării și din Ardeal față de cele acordate de instanțele din nord, ceea ce creează aceeași discriminare între cei ale căror cauze sunt judecate în zone diferite ale țării.
Principala preocupare în spețe de acest tip ar trebui să fie în primul rând acoperirea prejudiciului suferit de părțile civile prin decesul victimei și nu grija față de o eventuală îmbogățire a acestora. In condițiile în care norma de reglementare stabilește o suma maximă de 5 milioane de euro care poate fi acordată de instanță cu titlul de daună, nu se poate conchide că o suma de_ de lei ( aproximativ 6600 euro) ar fi îndestulătoare pentru a fi în acord cu principiul despăgubirii în echitate. Este evidentă eroarea instanței de fond care, în cuprinsul motivării a arătat empatie cu situația dificilă a părților civile, iar în final consideră că suma derizorie de 6600 de euro este suficientă.
Mai arată că un studiu efectuat de Federația Asigurătorilor Europeni a arătat că"în ultimii cinci ani, cele mai mari două daune plătite în baza polițele RCA au fost înregistrate în Marea Britanie și în Germania. Valoarea fiecăreia a depășit 25 milioane euro. În cele mai multe țări din Vestul Europei, cea mai mare daună plătită se situează între 5 și 10 milioane euro. România fiind o țară europeana trebuie să asigure un nivel al despăgubirilor morale întru-un cuantum apropiat de cel european”.
Arată că DIRECTIVA 2000/26/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN și aCONSILIULUI din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului prevede la punctul 8 din expunerile de motive - citez -"Se recomandă completarea sistemului institui prin directivele 72/166/CEE, 84/5/CEE (2) și 90/232/CEE (3) pentru garanta părților vătămate în urma unui accident de circulație un tratament comparabil, oricare ar fi locul din comunitate în care s-a produs accidentul; în ceea ce privește accidentele care intră sub incidența prezentei directive și produse într-un alt stat decât cel de rezidență al părții vătămate există lacune în ceea ce privește soluționarea cererilor prezentate de către părțile vătămate”.
De aceea, echitabil ar fi fost ca instanța să acorde sumele solicitate drept despăgubiri civile așa cum au fost apreciate de părțile civile, fără teama de a le îmbogăți, oricât de imposibil de stabilit ar fi un "preț al durerii" – se poate ajunge totuși la o sumă justă, în scopul unei compensări suficiente a prejudiciului moral suferit de acestea.
În concluzie, solicită admiterea apelului și acordarea despăgubirilor civile pentru prejudiciul moral în cuantumul solicitat.
Solicită respingerea apelului ca nefondat declarat de asiguratorul . SA.
Avocat E. A. pentru apelantul asigurator . SA, arată că apelul vizează acordarea nelegala a daunelor materiale motivat de faptul că daunele materiale nu au fost dovedite cât și diminuarea daunelor morale.
Solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond în ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la sumele acordate de instanța de fond, respectiv 2.330,51 ron (echivalentul sumei de 398,91 GBP) daune materiale către partea civila S. A., arată că în mod corect instanța nu poate retine o sumă, care nu este dovedită/probată cu acte justificative, respectiv documente fiscale, în conformitate cu prevederile art. 49, pct. 2 din normele de aplicare a Ordinului CSA nr. 14/2011, ordin aplicabil la data evenimentului rutier.
Având în vedere aceste dispoziții se impunea respingerea pretențiilor civile solicitate pentru partea civila S. A. cu titlu de daune materiale, din următoarele considerente:
Arată că nu sunt cheltuieli care să fie acoperite pe polița RCA, respectiv aceasta acoperă numai cheltuieli cu transportul cadavrului inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea si nu cheltuielile cu transportul a părtii civile din tara/localitatea unde domiciliază/lucrează la ultimul domiciliu al defunctului.
În speța de fata, suma 2.330,51 ron (echivalentul sumei de 398,91 GBP) reprezintă in fapt cheltuieli cu transportul cu avionul al pârtii civile S. A. împreuna cu soțul S. M. I. din Anglia/Londra în România/Bacau.
În subsidiar, în măsura în care totuși se va trece peste apărările arătate mai sus, solicită să se aibă în vedere că dovada acestor cheltuieli nu s-a făcut în sensul admis de Norma, respectiv documente justificative prevăzute de legislația financiar-contabila: chitanta, OP, Plata electonica ci asa cum se poate observa în mod ușor din studiul acestora, reprezintă doar niște REZERVĂRI listate de pe un site.
Prejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, dacă
sunt îndeplinite, cumulativ, doua condiții: prejudiciul sa fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existentei, cat si al întinderii sale. Ori, în lipsa documentelor justificative (facturi, chitanțe, bonuri fiscale, extrase bancare), consideră că prejudiciul reclamat de partea civila nu este unul cert, cuantumul acestuia nefiind sigur. Condiția ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă este justificată prin faptul că, în caz contrar, repararea prejudiciului ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.
Cu privire la daunele morale acordate părților civile respectiv, cate 30,000 ron pt fiecare parte civilă, de instanța de fond, apreciază că aceste daune morale au fost acordate într-un cuantum rezonabil iar sumele acordate sunt în acord cu în conformitate cu legislația si jurisprudenda din România în cazuri similare si pe cale de consecință solicită respingerea apelului declarat de părțile civile care vizează majorarea acestora.
In subsidiar, contestă cuantumul acestor sume, în sensul că instanța a acordat în mod egal tuturor părtilor civile, aceeași suma - 30.000 ron, neapreciind si nevalorificând în mod corect situația faptică descrisă de martorul audiat în prezenta cauză.
Solicită respingerea apelurilor declarate de apelanții părți civile.
Avocat F. V. pentru intimatul inculpat B. G., solicită admiterea apelului declarat de apelanta parte responsabilă civilmente . SA și respingerea apelului ca nefondat declarat de apelanții părți civile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 109 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ s-a dispus:
În temeiul art. 397 Cod procedură penală și art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357, precum și art. 1381, art. 1385, art. 1386 din noul cod civil raportat la art. 54 alin. 1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, republicată, admite în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile S. G., S. D., S. L. și S. A. cu domiciliul procesual ales la C. de Avocat A. D. (Piatra N., .. 8, .).
Obligă pe asigurătorul pentru răspundere civilă delictuală . SA, (cu sediul București, .. 80-84, sector 1) la plata către partea civilă S. A. a sumei de 2.330, 513 lei (echivalentul sumei de 398, 91 GBP) cu titlu de daune materiale și la plata către fiecare parte civilă a sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale.
Ia act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul B. G., la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta cauză.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 4002/P/2012 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N., înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. G., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că la data de 30.07.2012, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe DN15 pe raza . G. a adormit la volan și a intrat în impact cu un copac de pe marginea drumului, iar în urma accidentului a rezultat decesul numitei B. G., soția inculpatului, pasager pe locul din dreapta spate al autoturismului condus de inculpat.
Situația de fapt expusă pe scurt în paragraful anterior a fost stabilită prin coroborarea materialului probator administrat în faza urmăririi penale, rezultând din: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 7), planșa fotografică cu aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului și schița (f. 9-16), schița locului producerii accidentului (f. 17,18), raport de inspecție tehnică (f. 19), buletin de analiză toxicologică alcoolemie și bon etilotest (f. 10,11), raport de constatare medico-legală necropsie (f. 28), raport de expertiză tehnică (f. 10-13), declarație parte civilă S. N. (f. 31), declarații inculpat (f. 44,48,50,56).
Prin încheierea din data de 02.05.2014, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4002/P/2012, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul B. G..
În faza de judecată:
Inculpatul B. G., asistat de apărător ales, doamna avocat C. P., a solicitat aplicarea disp. art. 375 Cod procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 68), inculpatul exprimându-și totodată acordul pentru despăgubirea părților civile.
În temeiul disp. art. 375 C. proc. pen., instanța a administrat pentru inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunându-se la dosarul cauzei: caracterizare emisă de . (fila 23), sentința civilă nr. 12/CC/ 14.02.2014 a Tribunalului N. (filele 24-26 ), certificat de naștere (fila 27), caracterizare emisă de Creșa Mărăței (fila 69).
S-au constituit părți civileS. G. (tatăl victimei), S. D., S. L. și S. A. (fratele, respectiv surorile victimei), solicitând cu titlu de despăgubiri materiale suma de_ lei, iar cu titlu de daune morale sumele de: 80.000 euro (360.000 lei) S. G., respectiv câte 50.000 euro (225.000 lei) S. D., S. L. și S. A. (filele 9-11).
Serviciul Județean de Ambulanță N., prin adresa nr._/11.06.2014, a precizat că se constituie parte civilă pentru îngrijirile medicale acordate victimei B. G., cu suma de 590,20 lei (fila 6).
Instanța a dispus citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a asigurătorului . SA, societate la care era asigurat RCA autoturismul condus de inculpat (polița RCA ./07/R7/YD/_ – fila 42 dos. u.p.).
Pe latură civilă, instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse acte de stare civilă (filele 120-130).
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 19.09.2014, instanța în temeiul disp. art. 375 C. proc. pen., constatând cauza în stare de judecată pe latura penală, a dispus disjungerea laturii civile și formarea unui nou dosar penal, înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr. _ , fixând termen pentru soluționarea acesteia la data de 14.11.2014 (fila 25).
Prin sentința penală nr. 367/17.10.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în temeiul art. 178 alin. 1, 2 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal în vigoare, instanța a dispus condamnarea inculpatului B. G. la pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la data de 30.07.2012 (victimă B. G.). În temeiul art. 71 Cod penal din 1969, raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, iar în temeiul art. 81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal în vigoare s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe o durată de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni calculată potrivit art. 82 alin. 1 Cod penal din 1969 și care constituie termen de încercare pentru inculpat, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, fiind suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare. În temeiul art. 359 Cod procedură penală din 1968, raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal din 1969 privind cauzele a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, și neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În cauza penală disjunsă, având ca obiect soluționarea laturii civile, instanța a administrat proba testimonială, fiind audiat martorul F. A. I. (fila 57) .
Partea civilă S. A., prin avocat ales, a solicitat în cadrul despăgubirilor materiale, contravaloarea cheltuielilor de transport suportate cu ocazia deplasării din în țară pentru a participa la înmormântarea surorii sale (victima B. G.), depunând în dovedire înscrisuri (fila 53-56).
Asigurătorul . SA a depus note de concluzii scrise, în cuprinsul cărora solicitat admiterea în parte a acțiunii civile, apreciind că pretențiile materiale solicitate trebuie respinse în măsura în care nu au fost probate cu documente justificative, iar sumele solicitate cu titlu de daune morale sunt exagerate, cuantumul daunelor morale trebuind raportat și la situația economică a celui care le solicită (filele 34-36).
Analizând actele și lucrările dosarului în ceea ce privește acțiunea civilă formulată, instanța constată că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunile săvârșite, prejudiciul cert (cuantumul a fost stabilit cu respectarea principiului disponibilității care guvernează acțiunea civilă chiar și atunci când este alăturată acțiunii penale) și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului sub forma culpei fără previziune.
1. Fapta ilicităa inculpatului B. G. constă în aceea că la data de 30.07.2012 în timp ce conducea autoturismul marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_, pe DN15, pe raza ., circulând pe direcția Bacău - Piatra N., a adormit la volan și a intrat în impact cu un copac de pe marginea drumului, iar în urma coliziunii a rezultat decesul numitei B. G. (soția inculpatului), care se afla pe locul din dreapta spate al autoturismului.
Fapta ilicită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii deucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal, astfel cum s-a reținut prin sentința penală nr. 367/17.10.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ , de condamnare a inculpatului și este dovedită prin probele administrate de organele de urmărire penală în dos. u.p. nr. 4002/P/2012: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 7), planșa fotografică cu aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului și schița (f. 9-16), schița locului producerii accidentului (f. 17,18), raport de inspecție tehnică (f. 19), buletin de analiză toxicologică alcoolemie și bon etilotest (f. 10,11), raport de constatare medico-legală necropsie (f. 28), raport de expertiză tehnică (f. 10-13), declarație parte civilă S. N. (f. 31), declarații inculpat (f. 44,48,50,56).
În urma accidentului a rezultat decesul numitei B. G., conform raportului de constatare medico-legală nr. 191/31.07.2012, din care reiese că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat fracturii de boltă și bază craniană, cu leziuni consecutive grave ale creierului și meningelor. Leziunile tanato-generatoare s-au produs în cadrul unui politraumatism obiectivat prin traumatism cranio-cerebral și facial, fractură a primei vertebre cervicale, contuzie toraco-abdominală și contuzii ale membrelor superioare și inferioare. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure posibil în condițiile unui accident rutier și au legătură directă de cauzalitate cu decesul.
2. Existența unui prejudiciu
Instanța a reținut că prin prejudiciu se înțelege efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite de către o altă persoană. Totodată, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert. De asemenea, este cert prejudiciul viitor, care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind, astfel, susceptibil de evaluare, spre deosebire de prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și deci nu poate justifica acordarea de despăgubiri. În privința reparării prejudiciului, instanța a reținut că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), atât pentru prejudiciile previzibile, cât și pentru cele neprevizibile.
Cu privire la întinderea despăgubirilor la care părțile civile sunt îndrituite, instanța reamintește că la producerea accidentului care a avut loc în data de 30.07.2012, victima nu a avut vreo culpă, astfel că, în raport de această situație cuantumul despăgubirilor cuvenite părților civile nu poate fi redus .
Totodată, instanța a reținut că la stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele prejudiciate și asigurători, în cazul decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea.
Astfel, sub aspectul prejudiciului material, în privința acțiunilor civile exercitate de părțile civile S. G. (tatăl victimei), S. D., S. L. și S. A. (fratele, respectiv surorile victimei), instanța a reținut că acesta constă din sumele de bani pe care părțile civile au fost nevoite să le cheltuiască pentru organizarea ritualurilor de înmormântare și comemorare ale victimei din prezenta cauză. Cu toate acestea, pentru justificarea despăgubirilor solicitate cu titlu de daune materiale, constând în cheltuielile de înmormântare și pomenire, părțile civile nu au depus niciun fel de înscrisuri, iar declarațiile martorului F. A. I. (fila 57) nu au fost în măsură să probeze în niciun fel suportarea unor Atari cheltuieli de către părțile civile, martorul precizând că ,,nu cunoaște aspect legate de cheltuielile de înmormântare și pomenire pe care le-a făcut familia”. Mai mult, părțile civile înseși au arătat că, într-adevăr, aceste cheltuieli au fost suportate în cea mai mare parte de inculpat (soțul victimei), partea civilă S. A., care locuiește în Anglia acordând un sprijin financiar pentru cheltuielile necesitate de ritualurile creștinești, fără însă a se face vreun fel de precizări privind cuantumul acestor sume și fără ca aceste afirmații să aibă vreun suport probator în cauză, astfel că în condițiile nedovedirii cuantumului prejudiciului, instanța urma a respinge aceste pretenții ca nefondate.
Prin precizările formulate de partea civilă S. A. pe parcursul instrumentării cauzei, s-a solicitat de către aceasta, în cadrul pretențiilor materiale contravaloarea cheltuielilor de transport suportate cu ocazia deplasării din Anglia în țară, pentru a participa la înmormântarea surorii sale (victima B. G.), partea civilă depunând în dovedire înscrisuri (fila 53-56), care atestă contravaloarea biletului de avion emis de compania aeriană Blue Air, în sumă de 398,91 GBP (partea civilă călătorind în perioada 31.07._12). Aceste înscrisuri se coroborează cu declarațiile martorului F. A. I. (fila 57) și susținerile părților civile din care rezultă că victima B. G. era apropiată de tatăl și frații/surorile sale, ulterior accidentului soldat cu decesul acesteia în data de 30.07.2012, aceștia participând (în mod firesc), la slujba de înmormântare și pomenire a victimei.
În ceea ce privește însă cheltuielile reprezentate de contravaloarea transportului soțului părții civile (S. B. I.) în țară, instanța urma a respinge aceste pretenții, întrucât acesta nu s-a constituit la rândul său, parte civilă în cauză.
În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța a reținut că acesta decurge din traumele psihice suferite de către părțile civile, ca urmare a pierderii fiicei, respectiv surorii care au afectat în mod negativ participarea părților civile la viața socială și de familie, comparativ cu situația lor anterior vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
Referitor la daunele morale, instanța a constatat că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Este adevărat că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri fizice și/sau psihice, întrucât plata unei sume de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacții. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o indemnitate cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora. Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea civilă, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Astfel, consecințele negative suferite de părțile civile, în plan psihic și afectiv, prin pierderea unei persoane atât de dragi și apropiate sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit și totodată notorie suferința provocată de pierderea unui descendent de gradul I, respectiv a unei surori. Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la viață, valoare fundamentală garantată de art. 21 alin. 1 din Constituția României și protejat prin lege, conform art. 2 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a reținut potrivit declarațiilor martorei F. A. I., coroborate cu actele de stare civilă depuse la dosar, că părțile civile erau puternic atașate de victimă, care era o persoană tânără, apreciată și iubită de tată, frate și cele două surori, partea civilă S. A. acordându-i victimei nu doar suport afectiv emoțional ci și material, atunci când cu ani în urmă aceasta fusese diagnosticată cu cancer și deși locuiau în localități diferite, aceștia se vizitau, vorbeau des la telefon, ulterior accidentului, fiind tulburat cursul firesc al vieții părților civile, iar dispariția unei rude atât de apropiate a avut un impact negativ major în viața acestora.
În consecință, instanța a apreciat că sumade 30.000 lei reprezentând daune morale către fiecare dintre părțile civile, apare ca fiind rezonabilă și justificată, nefiind excesivă, și este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului și anume suferința psihică ce a fost cauzată de urmarea produsă constând în pierderea unei rude atât de dragi și apropiate de părțile civile.
3. Existența unui raport de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu
În cauză, prejudiciul suferit de părțile civile, sub ambele aspecte, material și moral, este consecința directă și necondiționată a faptei ilicite comise de către inculpat, astfel încât această condiție este îndeplinită fără urmă de îndoială.Raportul de cauzalitate dintre faptele inculpatului și rezultatul socialmente periculos reiese din concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, coroborat cu concluziile raportului de expertiză criminalistică.
4. Existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul
Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost analizată și constatată în hotărârea instanței privind latura penală a cauzei, rezultă că și această condiție este îndeplinită,prejudiciul suferit de părțile civile, sub ambele aspecte, material și moral, fiind consecința directă și necondiționată a faptei ilicite comise de către inculpat.
În consecință, pentru motivele de fapt și de drept invocate, în temeiul art. 397 Cod procedură penală și art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357, precum și art. 1381, art. 1385, art. 1386 din noul Cod civil raportat la art. 54 alin. 1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, republicată, instanța urma a admite în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile S. G., S. D., S. L. și S. A. cu domiciliul procesual ales la C. de Avocat A. D. (Piatra N., .. 8, .) și a obliga pe asigurătorul pentru răspundere civilă delictuală . SA, (cu sediul București, .. 80-84, sector 1) la plata către partea civilă S. A. a sumei de 2.330, 513 lei (echivalentul sumei de 398, 91 GBP) cu titlu de daune materiale și la plata către fiecare parte civilă a sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au formulat apel asigurătorul . SA și părțile civile .
Asigurătorul a criticat sentința apelată în ceea ce privește daunele morale acordate părților civile arătând că întinderea daunelor morale este excesivă, iar daunele materiale ( contravaloarea unui bilet de avion pentru partea civilă S. A. ) nu au fost dovedite cu documente fiscale, iar cheltuielile de transport ale rudelor victimei nu pot fi suportate de asigurător, legea permițând decontarea doar a celor pentru transportul victimei, inclusiv a cadavrului. În subsidiar a solicitat stabilirea nivelului daunelor morale în funcție de gradul de rudenie dintre părțile civile și victimă
Părțile civile au solicitat majorarea daunelor morale, apreciate mult prea mici raportate la practica în materie, inclusiv din alte țări al UE .
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și din oficiu, constată că apelurile asigurătorului și părților civile sunt nefondate.
În ceea ce privește daunele materiale acordate părților civile prin obligarea asigurătorului la plata acestora, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit corect nivelul acestora în raport de înscrisurile existente la dosar și normele legale aplicabile.
Este evident că cheltuielile de transport aerian efectuate de partea civilă S. A. au fost generate de fapta inc. B. care a dus la decesul surorii părții civile.
În al doilea rând suma de 398,91 GBP reprezintă doar contravaloarea biletului de avion al acesteia și nu și al soțului său, așa cum reiese din rezervarea depusă la dosar, aceasta sumă fiind defalcată în 272,74 GBP și 126,17 GBP aferente celor două segmente de călătorie, respectiv dus- intors. Pentru acesta din urmă s-a achitat o sumă mai mare . ( fila 53 dup) .
Totodată Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o apreciere justă a nivelului daunelor morale acordate părților civile, neimpunându-se modificarea cuantumului acestora.
Instanța de fond a reușit să determine corect nivelul acestor daune astfel încât să nu reprezinte o îmbogățire fără just temei a părților civile dar și să asigure o compensare a durerii pricinuită acestora prin decesul victimei, în raport de criteriile jurisprudențiale ținând cont de faptul că această suferință nu poate fi practic înlăturată printr-o compensație bănească.
Practica altor instanța nu constituie izvor de drept și nu se referă la situații identice.
Pe de altă parte, acesta nu se poate stabili în funcție de despăgubirile care se acordă în statele mai bogate, chiar dacă acestea sunt membre ale UE, nivelul primei de asigurare fiind și mult mai mare decât cel din România.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile S. G., S. D., S. L. și S. A. și asigurătorul . SA împotriva sentinței penale nr. 109 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 al.2 din C.p.p. din C.p.p. obligă apelanții S. G., S. D., S. L., S. A. și asigurătorul . SA la plata sumei de 100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile S. G., S. D., S. L. și S. A. și asigurătorul . SA împotriva sentinței penale nr. 109 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 al.2 din C.p.p. din C.p.p. obligă apelanții S. G., S. D., S. L., S. A. și asigurătorul . SA la plata sumei de 100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. M. P. O. V.
GREFIER,
B. M. D.
Red.hot.I.E.A.
Red.dec.P.O.V./26.11.2015
Tehnored.B.M.D./9 ex.
26.11.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
