Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 414/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 414
Ședința publică de la 23 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. A.
JUDECĂTOR – C. D.
*
GREFIER – E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de procuror – N. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU, împotriva sentinței penale nr. 2201 din data de 31.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ /2013.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av.Ț. G. – apărător ales al intimatului inculpat I. C., care a lipsit la termenul de judecată de astăzi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.Ț. G. depune la dosar contractul de muncă al inculpatului I. C. din Spania.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău așa cum a fost motivat din următoarele motive. Din soluția instanței de fond consideră că era necesar a stabili și obligația de a nu conduce autovehicule, prevăzută de art.85 al.2 lit.g C.p. raportat la specificul infracțiunii comise, care să determine inculpatul să adopte o conduită corectă față de normele rutiere și să conștientizeze riscurile pentru siguranța traficului rutier, pe care le determină conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice.
Av.Ț. G. – având cuvântul pentru intimatul inculpat – solicită respingerea apelului, apreciind că instanța de fond în mod corect a individualizat atât pedeapsa, cât și măsurile pe care le-a stabilit. Referitor la faptul că nu s-a stabilit ca măsură interdicția de a conduce anumite tipuri de vehicule pe drumurile rutiere, apreciază că aceasta nu este o omisiune.
Mai solicită a se avea în vedere că de la data pronunțării hotărârii la instanța de fond inculpatul s-a încadrat – cu contract de muncă – în Spania și consideră că legea mai favorabilă inculpatului este legea veche și că se poate face aplicarea dispozițiilor art.81 C.p.
CURTEA
- deliberând -
P. de pe langa Judecatoria Bacau a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 2201/2014 a Judecătoriei Bacau criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivele de apel, P. de pe lângă Judecătoria Bacău inculpatul arată următoarele:
Cu privire la situația de fapt se reține că în data de 28.10.2013, între orele 14:00 și 20:00, inculpatul I. C. a consumat cantitatea de 1,5 I vin, iar a doua zi, în jurul orei 07:30 a plecat de la domiciliu la volanul autoturismului marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, fiind oprit în localitatea N. B. de către un echipaj de poliție care a procedat la testarea acestuia cu aparatul alcool test, marca Drager și s-a stabilit că inculpatul avea o concentrație de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat. Acesta a fost condus la Spitalul Județean Bacău în vederea recoltării probelor biologice, rezultatele consemnate în buletinul de analiză toxicologică indicând o concentrație de 1,30 g%o alcool pur în sânge pentru prima probă și 1,20 g%o alcool pur în sânge pentru cea de-a doua.
Potrivit art. 74 alin. 1 C. pen. la stabilirea duratei ori a cuantumului pedepselor se ține seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, potrivit următoarelor criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, (...) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă se reține împrejurarea că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, solicitare admisă de către instanță, situație în care limitele de pedeapsă pentru fapta comisă de inculpat sunt de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
Referitor la gravitatea infracțiunii săvârșite trebuie avut în vedere că inculpatul I. C. a condus autoturismul pe un drum intens circulat - DN2 E85 - având un grad de îmbibație alcoolică de 1,30 g%o la momentul recoltării primei probe de sânge. Valoarea alcoolemiei constatate depășește cu mult limita de la care fapta comisă de către acesta este considerată infracțiune, valoare ce se afla în scădere și care caracterizează fapta săvârșită drept una de o gravitate sporită. La aceasta se adaugă împrejurarea că fapta a fost comisă în condițiile în care, în autoturism, alături de inculpat se afla și o altă persoană, respectiv numita H. M..
Starea de pericol creată este dată de gravitatea rezultatului ce s-ar fi putut produce datorită încălcării normelor de conduită rutieră ce au ca obiect protejarea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
În soluția instanței de fond se impunea o individualizare concretă a măsurii amânării aplicării pedepsei - în sensul stabilirii și a obligației de a nu conduce vehicule, prevăzută de art. 85 alin. 2 lit. g) C. pen. - raportată la specificul infracțiunii comise care să determine inculpatul să adopte o conduită corectă față de normele rutiere și să conștientizeze riscurile pentru siguranța traficului rutier pe care le determină conducerea unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice.
Dacă în urma condamnării la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere, o persoană pierde dreptul de a conduce autovehicule ca efect al anulării permisului de conducere în temeiul art. 114 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 195/2002, la amânarea aplicării pedepsei nu există un asemenea efect. Fiind vorba despre o infracțiune, apare ca nejustificat un tratament mai „blând" - din perspectiva siguranței circulației rutiere și al "prevenirii riscurilor de accidente - pentru inculpatul I. C. care poate să-și exercite dreptul de a conduce autovehicule în continuare, spre deosebire de un contravenient care depășește viteza maximă legală pe un sector de drum cu peste 50km/h ori nu respectă culoarea roșie a semaforului sau regulile de prioritate, căruia dreptul de a conduce îi este suspendat pe o perioadă de timp ce variază în funcție de gravitatea abaterii de la o lună la 2 luni, sau un contravenient care, conducând sub influența alcoolului dar fără a fi depășită limita legală pentru ca fapta să constituie infracțiune, își vede suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 3 luni.
Față de cele de mai sus, considerăm că amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare dispusă față de inculpat pe un termen de supraveghere de 2 ani nu a fost suficient individualizată în scopul de a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptei săvârșite, deoarece nu realizează decât un minim de constrângere în sensul revizuirii conduitei rutiere, ce poate fi luat de către acesta ca un simplu avertisment.
Din actele si lucrarile cauzei Curtea reține următoarele:
Prin sentinta penală nr. 2201/2014 a Judecatoriei Bacau s-au dispus urmatoarele:
S-a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței din infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste 0,80‰ alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen, ca neîntemeiată.
În baza art. 396, alin. 1, alin. 4 și alin. 10 C. proc. P.. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului I. C., fiul lui N. și A., născut la data de 06.11.1968 în mun. Bacău, jud. Bacău, domiciliat în ., jud. Bacău, posesor al CI ., nr._, cetățean român, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii medii, fără ocupație, fără loc de muncă, pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii astfel stabilită, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 82 C. pen., ce urmează a se calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85, alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul I. C. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86, alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85, alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune Bacău.
Potrivit art. 90, alin. 1 C. pen., inculpatului I. C. nu i se mai aplicat pedeapsa și nu este supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.
Potrivit art. 404, alin. 3 C. proc. P.., s-a atras atenția inculpatului I. C. asupra dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul revocării amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse sau în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a reținut următoarele:
IV. Situația de fapt reținută de instanță
Având în vedere că pe parcursul desfășurării procedurii de cameră preliminară nu au fost invocate excepții cu privire la legalitatea administrării probelor, că în cursul judecății nu au fost contestate probele și nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, iar inculpatul I. C. a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța urmează a reține aceeași situație de fapt precum cea indicată în actul de sesizare.
Astfel, instanța reține că la data de 29.10.2013, în jurul orei 08.50, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Bacău – Serviciul rutier, în timp ce se aflau în serviciul de patrulare și control trafic rutier pe DN 2 E85, km 278, în localitatea N. B. au oprit pentru verificare autoturismul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, care nu utiliza luminile de întâlnire pe drumurile europene în timpul zilei.
La volanul autoturismului se afla inculpatul I. C. care emana halenă alcoolică, motiv pentru care, în prezența martorilor asistenți T. G. și P. C., s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest marca Drager, rezultatul fiind de 0,85 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 12 d.u.p.).
Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Bacău unde i s-au recoltat două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la diferență de o oră între ele, prima fiind recoltată la ora 09.35.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2995-2996 din 30.10.2013, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Bacău, rezultă că inculpatul I. C. avea o alcoolemie de 1,30 g ‰ alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 1,20 g ‰ alcool pur în sânge pentru cea de-a doua probă. Cu ocazia audierii, martorul asistent T. G. a confirmat cele constatate de organele de poliție.
Inculpatul I. C. a declarat că în data de 28.10.2013, între orele 14.00 și 20.00 a consumat cantitatea de 1,5 litri vin. A doua zi, în jurul orei 07.30 a plecat de la domiciliu la volanul autoturismului marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, pentru a se deplasa în municipiul Bacău, iar pe DN2 a fost oprit de organele de poliție întrucât nu avea faza de întâlnire aprinsă.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că regretă săvârșirea faptei reținută în sarcina sa și nu a propus probe în apărarea sa.
Având în vedere cele ce preced, coroborat cu declarația inculpatului care, în timpul urmăririi penale a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând fapta, iar în cursul cercetării judecătorești, la primul termen de judecată, a arătat că recunoaște săvârșirea faptei și solicită ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate, instanța apreciază că s-a făcut pe deplin dovada existenței faptei și a vinovăției incupatului.
V. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță
În drept, fapta inculpatului I. C. constând în aceea că în data de 29.10.2013 a condus pe DN 2 în . marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 g ‰ alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 1,20 g ‰ alcool pur în sânge la cea de-a doua probă întrunește, sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârșirii, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 ‰ alcool pur în sânge prevăzută de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii elementul material al infracțiunii este întrunit: inculpatul a condus pe drumuri publice, respectiv în mun. Bacău, având o îmbibație alcoolică peste limita legală. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2995-2996 a rezultat la prima probă recoltată la ora 09:35 o alcoolemie de 1,30 g ‰, iar la a doua probă recoltată la ora 10:35 o alcoolemie de 1,20 g ‰ alcool pur în sânge.
Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin conducerea unui autoturism după ce a consumat băuturi alcoolice, prezintă pericol pentru participanții la trafic, acționând cu intenție indirectă, întrucât rezultatul faptei (starea de pericol) a fost prevăzut și acceptat de acesta.
Sub imperiul Noului Cod penal, astfel cum s-a dispus trimiterea în judecată prin actul de sesizare, fapta inculpatului I. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen., vinovăția acestuia îmbrăcând forma intenției indirecte, prevăzută de art. 16, alin. 3, lit. b C. pen..
Conținutul constitutiv al infracțiunii nu s-a modificat în noua reglementare penală, analiza elementelor constitutive ale infracțiunii sub imperiul Codului penal anterior fiind valabilă. Sancțiunea aplicabilă este închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda.
În ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța constată că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Comparând tratamentul sancționator specific, instanța constată căatât in abstracto cât și in concreto, legea nouă este una mai favorabilă față de neaplicarea pedepselor accesorii raportat la dispozițiile art. 65 C. pen., precum și fată de posibilitatea aplicării unei amenzi penale. De asemenea, Noul Cod penal prevede o nouă instituție - amânarea aplicării pedepsei, instituție fără echivalent în C. pen. de la 1969.
Instanța a constatat ca fiind mai favorabilă inculpatului amânarea aplicării pedepsei și raportat la efectele hotărârii asupra dreptului de a conduce. Astfel, în cazul în care se dispune, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni rutiere una dintre următoarele soluții: renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea executării pedepsei, nu se va dispune anularea permisului de conducere conform art. 116 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ci doar suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile potrivit art. 103, alin.1, lit. c din același act normativ.
În aceste condiții, având în vedere interpretarea Deciziei nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, instanța a făcut aplicarea Noului Codului penal ca lege penală mai favorabilă, astfel cum în mod corect s-a reținut în cuprinsul actului de sesizare, urmând a respinge cerea formulată de reprezentantul Ministerului Public la termenul din data de 14.10.2014, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei și aplicarea legii penale vechi, ca neîntemeiată.
VI. Individualizarea judiciară a pedepselor
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. P.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost aceasta reținută în sarcina sa.
Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., ce prevăd că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată este închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda, dar la individualizarea pedepsei, instanța va da eficiență prevederilor art. 396, alin. 10 C. proc. P.., urmând ca limitele de pedeapsă să fie reduse cu o treime, pedeapsa astfel aplicabilă fiind cuprinsă între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.
Instanța reține pericolul social concret al infracțiunii, care este unul ridicat față de nivelul alcoolemiei din sânge și pericolul potențial pe care conduita inculpatului l-a reprezentat pentru participanții la trafic. Totodată, instanța are în vedere că inculpatul este la primul contact cu legea penală, din analiza fișei sale de cazier rezulând că nu are antecedente penale.
Instanța A apreciat că doar o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța se va orienta către o pedeapsă îndreptată către minimul special prevăzut de lege, redus ca urmare a aplicării cauzei de atenuare și va stabili în sarcina inculpatului I. C. o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau altor substanțe prevăzută de art. 336, alin. 1 C. pen, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.
Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute, efectele unei posibile condamnări, instanța a apreciat că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție și fără ca pedeapsa să îi fie aplicată în mod efectiv.
Conform art. 83, alin. 1 C. pen. „instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.”
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.”
Instanța a constatat că toate condițiile prevăzute cumulativ de lege sunt îndeplinite: pedeapsa stabilită este închisoarea în cuantum de un an iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mică de 7 ani, inculpatul I. C. nu a mai fost condamnat anterior și nici nu s-a sustras de la judecată ori de la urmărirea penală, iar raportat la persoana infractorului, de conduita anterioară a acestuia, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară.
În opinia instanței, stabilirea unei pedepse cu închisoarea în sarcina inculpatului I. C. este de natură să îi atragă acestuia atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 88 C. pen. în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția amânării aplicării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.
În consecință, în baza art. 83 C. pen., instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85, alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul I. C. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Potrivit art. 86, alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune. Aceste măsuri de supraveghere sunt apte, în opinia instanței, să conducă la reeducarea inculpatului în sensul respectării legii penale și să contribuie la prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.
Potrivit art. 404, alin. 3 C. proc. P.., instanța va atrage atenția inculpatului I. C. asupra dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul revocării amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse sau în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Potrivit art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă Noul Cod penal, care prevede că inculpatului i se poate aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor care i-au fost interzise de instanță ca pedeapsă complementară (art. 65, alin. 1). Instanța apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, motiv pentru care nu va stabili nicio pedeapsă accesorie.
Analizând sentința penală apelata prin prisma criticilor formulate de apelant, cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea gaseste nefondat apelul pentru considerentele pe care le vom expune în continuare:
Prima instanță a reținut în mod just situația de fapt; așa cum rezultă din probele administrate în cauză. De altfel inculpatul a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată uzând de procedura simplificata.
În aceste condiții soluția de condamnare pronuntată de prima instanță apare ca fiind legală prin raportare la dispozițiile art. 396 alin. 1,2, 10 C. pr. pen.
Individualizarea judiciara a pedepsei aplicată inculpatului s-a făcut de prima instanță cu observarea criteriilor generale prev. de art. 74 C. pen.; gravitatea infracțiunii reținută in sarcina acestuia; împrejurarile în care a fost comisă, durata acesteia; conduita inculpatului după comiterea infracțiunii, varsta, sanatatea si situația sa familială și socială.
Toate acestea relevă temeinicia solutiei primei instante raportat la sanctiunea aplicată. Cu toate acestea, Curtea constată că în cauza se impune stabilirea in sarcina inculpatului si a obligatiei prev. de art. 85 alin. 2 lit. g C. pen.; restrangerea dreptului inculpatului de a conduce autovehicule este de natura a determina reconsiderearea pozitiiei inculpatului fata de regulile normative care disciplineaza circulatia rutiera.
Față de considerentele expuse Curtea primeste favorabil apelul procurorului si reformeaza solutia primei instante potrivit dispozitivului prezentei.
În baza art. 275 alin. 5 C. Pr. P.. cheltuielile judiciare din apel raman in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
1. În baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău și în consecință:
2. Desființează în parte sentința penală nr. 2201/2014 a Judecătoriei Bacău și în rejudecare:
În baza art. 85 alin. 2 lit. g C. pen. stabilește în sarcina inculpatului I. C. obligația să nu conducă autovehicule pe durata a 6 luni.
3. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
4. Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
5. Definitivă.
6. Pronunțată în ședință publică astăzi 23.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. A. C. D.
GREFIER,
E. D.
Red.sp. – S.C.E.
Red.d.a. – C.D. – 22.05.2015
Tehnored. – E.D. – 5 ex.
22.05.2015
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 657/2015. Curtea de... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 416/2015.... → |
|---|
