Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 141/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 16-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 141/C
Ședința publică din data de: 16.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. M.
GREFIER: B. M. D.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă CURTEA DE APEL - reprezentat de PROCUROR: P. V.
Pe rol fiind judecarea contestației declarate de inculpatul B. V., împotriva încheierii din data de 08.10.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, s-au prezentat contestator – inculpat B. V. aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales C. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Fiind interpelat, contestatorul – inculpat B. V., personal și prin apărător, învederează Curtea că înțelege să își mențină contestația formulată.
Apărătorul contestatorului - inculpat și reprezentantul Ministerului Public, pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri:
Avocat C. R., pentru contestatorul-inculpat B. V., având cuvântul, arată că inculpatul solicită admiterea contestației, reținerea spre rejudecare și pe fond înlocuirea măsurii arestului cu o măsură mai ușoară, respectiv măsura controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu. Arată că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, s-au modificat, inculpatul a dat declarații și inculpatul dorește să fie pus în libertate pentru a-și pregăti apărare, respectiv pentru a merge la acele instituții unde a fost internat și pentru a avea grijă de soția sa care este bolnavă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate de către inculpat întrucât apreciază că temeiurile are au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului raportat la fapta pe care a comis-o, modalitatea și împrejurările în care acestea au fost comise, urmările produse și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, considerând că arestul preventiv este singura măsură care se impune față de inculpat pentru înlăturarea stării de pericol pe care o creează pentru ordinea publică.
Contestatorul-inculpat B. V., în ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pentru că vrea să aducă probe la dosar de la instituțiile unde a fost internat. Mai arată că dorește să fie alături de soția sa care este bolnavă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 08.10.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15 s-a dispus:
În temeiul art. 208 C.pr.pen., s-a mentinut arestarea preventivă a inculpatului B. V., aflat în Penitenciarul Bacău.
In temeiul art.215 C.pr.pen. raportat la art. 202 lit.b C.pr.pen. s-au respins ca nefondate cererile de înlocuire a stării de arest preventiv, cu măsura arestului la domiciliu, sau control judiciar formulată de inculpat prin apărător.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 275 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prima instanță a avut în vedere că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 385 din 22.07.2015 a fost trimis în judecată inculpatul B. V. infracțiunile de „omor” și „lovire sau alte violențe” prev. de art.188 alin.1 C.pen., art. 193 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 38 alin.1 C.pen. constând în aceea că la data de 06.06.2015, în jurul orelor 14:00, pe fondul unei stări de dușmănie, inculpatul a întîlnit victima C. C. pe drumul public din satul Cucuieți, ., între aceștia a existat un conflict, victima a fost lovită și în timp ce era căzută pe sol, inculpatul aflîndu-se deasupra, a aplicat victimei mai multe lovituri cu securea în zona capului, cauzînd acesteia un traumatism cranio cerebral cu fractură craniană, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie și dilacerare cerebrală, complicate în evoluție cu bronhopneumonie hipostaticî, leziuni ce au condus la decesul victimei în spital și cu prilejul conflictuilui, după sosirea la locul faptei a părții civile C. I. – soția victimei – inculpatul a aplicat acesteia mai multe lovituri cu furca, provocînd acesteia multe echimoze, plăgi epicraniene, plăgi înțepate și fractură parcelară cu înfundare radius antebraț drept, leziuni ce au necesitat 30-35 zile de îngrijire medicală.
La data de 23.07.2015 s-a înregistrat pe rolul instanței ds. nr._ 15, fiind trimis în judecată, în stare de arest preventiv .
Se reține că inculpatul B. V. locuiește în satul Cucuieți, . și se cunoștea cu victima C. C. cu care este vecin și cu care se află într-o stare conflictuală de aproximativ trei ani, cei doi având pe rolul instanțelor mai multe procese civile și penale.
La data de 06.06.2015, în jurul orelor 14,00, victima C. C. se deplasa pe drumul public din satul Cucuieți, ., având asupra sa o secure, venind de la muncile agricole unde plantase araci la fasole.
Inculpatul avea asupra sa o furcă, în momentul în care s-a întâlnit cu victima în apropierea locuinței acesteia, între cei doi a izbucnit un conflict, inculpatul și victima s-au luptat, în timpul luptei inculpatul a luat securea din posesia victimei și după ce acesta au căzut pe sol, în timp ce se afla aplecat asupra victimei, deasupra acesteia, inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu muchia securii, în tona capului victimei.
În timpul conflictului, soția victimei, partea civilă C. I. a ieșit din curte și a intervenit în conflict încercând să salveze victima dar inculpatul a aplicat și soției victimei mai multe lovituri cu furca, provocând acesteia plăgi epicraniene, plăgi înțepate și fractură parcelară radius antebraț drept, leziuni ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale.
În urma loviturilor primite, victima C. C. s-a simțit rău, a pierdut sânge și la scurt timp a devenit inconștient, intrând în stare de comă. Victima a fost transportată la spital, fiind supusă investigațiilor și tratamentului de urgență.
La data de 01.07.2015, victima C. C. a decedat în timp ce se afla internată în Spitalul Județean de Urgență Bacău, decesul fiind urmarea leziunilor provocate prin fapta inculpatului, evoluția stării de sănătate a victimei fiind nefavorabilă, pe parcursul spitalizării.
În cauză s-a dispus efectuarea unei autopsii medico-legale, în vederea stabilirii cauzelor morții, iar din raportul medico-legal depus la dosar rezultă că moartea victimei C. C. a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale traumatice consecința unui traumatism cranio cerebral cu fractură craniană, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie și dilacerare cerebrală, complicate în evoluție cu bronhopneumonie hipostatică.
Din certificatul medico legal nr 157/A2.M rezultă că partea civilă C. I. a prezentat multiple echimoze, plăgi epicraniene, plăgi înțepate și fractură parcelară cu înfundare radius antebraț drept, leziuni ce s-au putut produce cu corp dur, înțepător și au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale.
După arestarea inculpatului la data de 07.06.2015 și prelungirea acesteia, în ziua de 29.06.2015 s-a întocmit și rechizitoriul de către P. de pe lângă Tribunalul Bacău
În temeiul art.207 c.pr.pen., măsura a fost menținută de către Tribunalul Bacău, după înregistrarea la instanță rechizitoriul indicat mai sus, la data de 24.07.2015.
La acest termen 08.10.2015 s-a pus în discuție starea de arest a inculpaților cu respectarea dispozițiilor art.208 C.pr.pen.
Apărătorul inculpatului a solicitat, înlocuirea cu măsura controlului judiciar sau arest la domiciliu, acesta nu mai poate influența procesul
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 208 din Codul de procedură penală
„(1) Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.
(2) Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.
(4) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.”
Potrivit art. 223 NCPP „(1) Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 07.06.2015 a Trib. Bacău, apreciem că este legală neimpunându-se revocarea ei, și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f C.p.p. DIN 1969 pentru următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că B. V. este prezumtivul autor, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C.p.p. din 1969 și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 C.p.p. din 1969.
Cu privire la prima condiție, tribunalul reține că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există „ indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală „ (art. 143 alin. 1 C.p.p.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală. Astfel, regăsim mijloacele probatorii declarațiile martorilor A. M., Ț. Vergina, C. C., C. G.; procesul verbal de cercetare la fața locului; planșe foto cu prilejul efectuării cercetării la fața locului; raportul de expertiză medico-legală nr. A3/278 din 04.07.2015; certificatul medico-legal nr. 159/A3.M din 08.06.2015; planșe fotografice realizate cu prilejul efectuării autopsiei.
Infracțiunile pentru care inculpatul B. VASILEeste cercetat sunt „omor” și „lovire sau alte violențe” prev. de art.188 alin.1 C.pen., art. 193 alin.2 C.pen. Acestea, sunt sancționate de lege cu închisoarea până la un maxim de 25 de ani .
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 223 alin.2 NCPP, apreciem că există în continuare probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care au fost săvârșite infracțiunile .
F. de probatoriul administrat in cauză pană la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului, fata de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta ,rezonanța sociala deosebita a acestora persistând cu repercusiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
In ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului,instanța apreciază ca aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil in sensul dispozițiilor art.5,alin.3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii arestării preventive. Asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită ( a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea T. c. Austriei din 12 decembrie 1991).
Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa și în continuare privarea de libertate .
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celei de prelungire a acestei măsuri, îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor al săvârșirii faptelor, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Considerând că temeiurile care au determinat arestora impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că fi capabil de comiterea de fapte cu violență, că el aflat în stare de libertate, este o persoană violentă, starea de conflict existentă între cele două familii, care dăinuie de mai multă vreme și care este menținută prin amenințările ce le adresează fii inculpatului către membrii de familie ai victimei,, existând posibilitatea să se întâlnească cu, martorii, consătenii lor, care au fost audiați de organele de urmărire penală, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art.208 C.pr.pen. . va menține starea de arest a inculpatului.
La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanța are în vedere natura faptei de care este suspectat, ,sfera relațiilor sociale lezate (integritatea vieții și sănătății) ,rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, . Toate aceste aspecte,coroborate,conduc la concluzia ca se impune menținerea in stare de arest preventiv a acestuia pentru a asigura ordinea publica si securitatea cetățenilor.
Pentru argumentele expuse, nu s-a considerat a fi revocată starea de arest preventive a inculpatului, așa cum a solicitat apărătorul acestuia.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător apărător ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen.
Împotriva încheierii inculpatul a declarat, în termenul legal, contestație, fără a o motiva în scris.
Oral, în fața judecătorului de la instanța de control judiciar inculpatul a invocat netemeinicia încheierii atacată, apreciind că poate fi dispusă o măsură preventivă mai blândă.
Curtea, procedând la analiza încheierii contestate în raport de actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Fapta comisă de este de o gravitate deosebită, nu numai prin natura sa, ci și prin modul de săvârșire, astfel cum a fost descris mai sus. Starea în care se afla inculpatul, o nervozitate excesivă provocată de o situație conflictuală veche de aproximativ 4 ani, nu justifica în nici un fel reacția deosebit de violentă a inculpatului și impune menținerea măsurii preventive privative de libertate, chiar dacă inculpatul este o persoană în vârstă și fără antecedente penale.
Arestarea preventivă a inculpatului este necesară pentru că o astfel de faptă, prin natura sa și prin modul de săvârșire, este de natură a produce o vie reacție în rândul colectivității, mai ales că inculpatul și-a relevat comportamentul infracțional, înclinația spre comiterea de fapte grave cu violență. Astfel, având în vedere rezonanța socială a faptei comise de inculpat, considerăm că lăsarea acestuia în libertate ar crea o stare de insecuritate în sânul restrânsei colectivității locale a satului Solont. Ar crea, de asemenea, în rândul opiniei publice, sentimentul că justiția nu reacționează suficient de ferm împotriva unor fapte de natura celei săvârșite de inculpat. Măsura arestării preventive este necesară si în vederea apărării ordinii publice și bunei desfășurări a procesului penal, aspecte aflate în concordanță cu prevederile art. 5 CEDO. De altfel, în cauza Letellier contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că „prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp”.
Chiar dacă pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unor infracțiuni de violență, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare a autorităților față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Judecătorul reține că există în cauză indicii precise cu privire la un interes public real ca autoritățile statului, prin măsurile dispuse, să asigure protecția cetățenilor împotriva comiterii unor astfel de fapte antisociale, interes care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare în acest moment procesual decât cea a cercetării inculpatului în stare de libertate și consideră necesară privarea de libertate a inculpatului cel puțin o perioadă de timp - în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, iar luarea altei măsuri preventive cum ar fi arestul la domiciliu/control judiciar se apreciază ca fiind insuficientă pentru finalizarea cu celeritate a cercetării judecătorești, iar obligațiile ce le-ar putea stabili judecătorul față de inculpat potrivit Noul Cod de procedură penală nu se pot constitui în tot atâtea garanții care să asigure atingerea în condiții optime a scopului procesului penal, în condițiile în care inculpatul este acuzat de săvârșirea unei fapte cu violență.
Pentru motivele expuse va fi respinsă ca nefondată contestația și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art 206 Cpp raportat la art 242 Cpp respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. V. împotriva încheierii din 8.10.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.
În baza art 275 alin 2 Cpp obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi 16.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. M. B. M. D.
Red. înch.:R.D.D.
Red. înch.: V.M. /19.10.2015
Tehnored.: BMD/ 2 ex.
21.10.2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 998/2015. Curtea... → |
|---|
