Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 139/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 16-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 139/C
Ședința publică din data de: 16.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
GREFIER: B. M. D.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - reprezentat de PROCUROR: P. V.
Pe rol fiind judecarea contestației declarate de inculpatul R. M. C., împotriva încheierii din data de 13.10.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatorul – inculpat R. M. C. aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. J. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Apărătorul contestatorului - inculpat și reprezentantul Ministerului Public, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri:
Avocat J. M., pentru contestatorul-inculpat R. M. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de inculpatul R. M. C. împotriva încheierii Tribunalului Bacău privind menținerea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere atunci când s-a luat această măsură, aceste temeiuri s-au modificat având în vedere declarațiile date de inculpat, faptul că au fost audiați martori care au confirmat cele precizate de inculpat.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Depune la dosar referatul pentru plata onorariului din fondurile M.J.L.C., referat ce a fost vizat de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de contestatorul – inculpat R. M. C. făcând referire la temeiul prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii infracțiunii de omor. Consideră că din probele administrate în cauză se poate constata că aceste indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei există, respectiv starea conflictuală existentă între inculpat și victimă, faptul că locuiau împreună, raportul de constatare medico-legală prin care s-a stabilit modul de producere al acestor leziuni. De asemenea apreciază că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală, cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă contestatorul raportat la antecedentele penale. Consideră că în mod corect instanța de judecată a constatat incidența dispozițiilor art. 208 alin. 4 și a menținut măsura arestului preventiv ca legală și temeinică. Raportat la aceste dispoziții solicită să se dispună respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul-inculpat R. M. C., în ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulate împotriva deciziei Tribunalului Bacău întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Arată că trebuie avut în vedere și termenul rezonabil de când este arestat, de 10 luni. Mai arată că în cauză s-a efectuat o expertiză și nu rezultă că el este autorul acestei infracțiuni.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând –
Prin încheierea din 13 .10.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr._ 15 s-a dispus:
În baza art 208 alin 4 Cpp s-a menținut starea de arest a inculpatului R. M. C., fiul lui D. și V., născut la data de 04.10.1974.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat oficiu.
În baza art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prima instanță a avut în vedere că inculpatul R. M. C. a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 al. 1 N.C.pen. rap la art 199 alin 1 Cp ( violență în familie) cu aplic art 41 alin 1 Cp.
Se poate constata că inculpatul R. M. C. a fost cercetat și trimis în judecată pentru o faptă care prin natura sa și prin modalitatea în care se reține că a fost concepută și săvârșită prezintă un grad sporit de pericol social.
Raportat la modalitatea de comitere a faptelor, urmarea produsă, poziția inculpatului, instanța apreciază ca fiind real și efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în libertate.
Aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură “există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (jurisprudența CEDO).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârșire al faptelor, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acestora.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența CEDO la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanța reține că menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesele inculpatului, impun privarea în continuare de libertate a acestuia.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață, integritate corporală, libertate și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate.
Mai mult prin faptele presupus a fi comise au fost vătămate valori deosebit de importante, ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, prin lăsarea în libertate a inculpatului, în aceeași comunitate cu rudele victimei, s-ar induce un puternic sentiment de temere în rândul comunității, de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii, ceea ce practic ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului, fapt ca în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
În aceste condiții instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului în acest stadiu al procesului penal când mai sunt de administrat probe, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
De asemenea raportat la probele existente la dosar până în acest moment, al procesului penal, se constată că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depășit, menținerea inculpatului în arest preventiv fiind justificată.
În ceea ce privește existența interesului ca cercetarea judecătorească să fie continuată cu inculpatul în stare de arest și necesitatea respectării dreptului de libertate a acestora, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, deoarece, securitatea și liniștea persoanelor ar fi amenințate și prin aceasta, în mod evident, ordinea publică.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpatul R. M. C. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă care se caracterizează în concret printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 202 al. 3 din C.p.p.
Față de considerentele mai sus expuse în baza art 208 alin 4 Cpp a menținut starea de arest a inculpatului R. M. C., fiul lui D. și V., născut la data de 04.10.1974.
S-a constatt că inculpatul a fost asistat de avocat oficiu.
În baza art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii inculpatul R. M. C. a declarat contestație în condițiile art. 206 C .p .p, criticile formulate oral în instanță de către apărătorul inculpatului vizând necesitatea revocării arestării preventive pe considerentul înlăturării temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive, precum și depășirea termenului rezonabil al arestării.
Curtea, procedând la analiza încheierii contestate în raport de actele și lucrările dosarului reține, astfel cum a apreciat și instanța de fond,că în cauză există în cauză indicii temeinice și probe care susțin acuzațiile, fiind pe deplin valabile în acest sens considerentele reiterate cu prilejul soluționării precedentelor contestații formulate de către inculpat asupra încheierilor prin care s-a dispus menținerea arestării preventive, iar cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezidă în primul rând, dar nu în mod exclusiv, din gravitatea deosebită a faptelor care formează obiectul acuzațiilor.
Coroborat cu pericolul social concret al faptelor, trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, persoană cunoscută ca având predispoziție pentru săvârșirea de fapte antisociale, în special pentru fapte comise cu violență, sens în care trebuie avute în vedere condamnările anterioară cât și dosarul penal aflat în prezent pe rolul instanțelor pentru o infracțiune similară, situație care exclude în acest stadiu procesual lăsarea în libertate a inculpatului.
Pentru motivele expuse va fi respinsă ca nefondată contestația inculpatului și va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b C .p .p . respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. M. C. împotriva încheierii din 13.10.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.
În temeiul art. 275 al. 2 C .p .p . obligă pe inculpat să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. A. B. M. D.
Red.încheiere G.D.
Red.dec.M.A.A.
Tehnored.B.M.D./ 2 ex.
26.10.2015
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
