Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 101/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 30-07-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 101/C/2015
Ședința nepublică din data de: 30.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. M.
GREFIER: S. N. T.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel - reprezentat de PROCUROR: S. M.
Pe rol fiind judecarea contestației declarate de inculpata K. C. - A., împotriva încheierii din data de 28.07.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința nepublică, s-au prezentat contestatoare – inculpată K. C. A. aflată în stare de arest preventiv, asistată de apărător desemnat din oficiu, av. B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Fiind interpelată, contestatoarea – inculpată K. C. A. învederează instanței că înțelege limba română.
Apărătorul contestatoarei - inculpate și reprezentantul Ministerului Public, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri:
Avocat B. M., pentru contestatoarea-inculpată K. C. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de inculpată împotriva încheierii Tribunalului Bacău din data de 28.07.2015 prin care s-a dispus menținerea stării de arest în ceea ce o privește. În acest sens, reamintește faptul că inculpata este arestată în baza unui mandat de arestare preventivă emis la data de 27 februarie 2015 de către Tribunalul Bacău și apreciază că sunt totuși câteva luni, aproape jumătate de an în care aceasta continuă să stea în acest mediu privativ de libertate și astfel că au fost atinse limitele rezonabile până dincolo de suportabilitate și s-a atins acest termen rezonabil. Față de faptul că inculpata are doar 17 ani, nu avea antecedente penale până la momentul comiterii acestei infracțiuni, în noiembrie 2014 consideră că măsura arestului preventiv este prea drastică în raport cu conduita procesuală, cu vârsta și antecedentele penale ale inculpatei. Mai mult, subliniază că inculpata a recunoscut și regretat fapta și solicită să se aibă în vedere și împrejurările care au concurat pentru a determina acest comportament deviant și care au condus la săvârșirea faptei. Astfel, arată că inculpata a fost adoptată, însă proveniența ei este dintr-o familie care a abandonat-o și consideră că acest lucru s-a remarcat în condițiile în care a născut la o vârstă foarte tânără. Ori, lipsa de sprijin din partea familiei, starea de depresie de după naștere, copilul având doar 1 lună, apreciază că au condus la o stare de inconștiență, pe fondul căreia s-a comis fapta. Solicită să se aibă în vedere, în acest sens și depoziția tatălui adoptiv dată la 17 decembrie 2014 la P., acesta neapreciind că inculpata ar fi avut un comportament deviant însă arată că într-adevăr a avut momente de iritabilitate după naștere, însă a considerat că s-a străduit să fie o mamă bună cumpărând tot ceea ce era necesar pentru copil și că își petrecea majoritatea timpului cu acesta. În aceste condiții, apreciază că tot ceea ce s-a întâmplat a fost pe fondul acestei stări de depresie și de inconștiență determinată de sarcină, de episodul nașterii, dar și de lipsa de sprijin din partea familiei și din partea tatălui copilului astfel încât apreciază că inculpata nu reprezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, mai ales că aceasta nu a fost cunoscută în comunitatea locală cu astfel de manifestări antisociale, având potențial de îndreptare, mama acesteia a venit în țară și poate să o ajute să se îndrepte și din punctul său de vedere detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional și numai în condițiile în care inculpatul ar manifesta și ar arăta o periculozitate semnificativă, ori în situația de față există circumstanțe care atenuează comportamentul deviant al inculpatei și care se regăsesc doar în perimetrul datei de 12 noiembrie 2014. Pentru aceste considerente solicită să nu se mai mențină starea de arest cu privire la inculpată, apreciind că ar fi compatibilă, atât cu situația de fapt, cât și cu vârsta și conduita inculpatei, măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. Cu onorariu din fondurile M.J.L.C., conform referatului pe care îl depune la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate de către inculpată și menținerea încheierii Tribunalului Bacău din data de 28.07.2015 apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei raportat la fapta gravă pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, modalitatea de comitere a acesteia, urmările produse și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru săvârșirea acestei fapte. De asemenea, consideră că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea faptei comise și impune privarea de libertate a inculpatei pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică. În temeiul art. 275 alin. 2 solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Contestatoarea-inculpată K. C. A., în ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 28.07.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15 s-a dispus, în baza art. 208 alin. 2 și 4 din Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatei K. C. A. – fiica lui N. și C., născută la data de 12.09.1997, arestată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 18 din 27.02.2015 emis de Tribunalul Bacău.
S-a constatat că inculpata a fost asistată de avocat desemnat din oficiu.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prima instanță a avut în vedere că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 617/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei K. C. – A. cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prevăzută de art. 199 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 113 al. 3 Cod penal, constând în aceea că: în intervalul 30.10-01.11.2014, în timp ce se afla la domiciliul său din com. Hemeiuși, ., l-a agresat fizic pe copilul său K. J.-Nikolas, în vârstă de 1 lună, prin lovirea acestuia cu corpuri contondente în zona capului sau prin lovirea capului copilului de corpuri dure, căruia i-a cauzat leziuni craniene grave ce au condus la decesul minorului la data de 02.11.2014.
Instanța a dispus menținerea măsurii arestului preventiv prin încheierea din data de 02.07.2015.
Având de verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpată s-a reținut că sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Sub aspectul temeiniciei analizând actele dosarului și probatoriul administrat până în acest moment al procesului, instanța a considerat că măsura arestării preventive se impunea a fi menținută cu privire la inculpată, întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Prin în actul de sesizare al instanței se reține că inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prevăzută de art. 199 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 113 al. 3 Cod penal, constând în aceea că: în intervalul 30.10-01.11.2014, în timp ce se afla la domiciliul său din com. Hemeiuși, ., l-a agresat fizic pe copilul său K. J.-Nikolas, în vârstă de 1 lună, prin lovirea acestuia cu corpuri contondente în zona capului sau prin lovirea capului copilului de corpuri dure, căruia i-a cauzat leziuni craniene grave ce au condus la decesul minorului la data de 02.11.2014.
În raport de situația de fapt prezentată se are în vedere faptul că inculpata a fost cercetat și trimisă în judecată pentru fapte care prin natura lor și prin modalitatea în care se reține că au fost concepute și săvârșite prezintă un grad sporit de pericol social.
Inculpata a fost arestat preventiv, fiind reținute ca temei legal al acesteia, dispozițiile art. 223 alin 2 coroborat cu art. 202 alin 1 și 2 din Codul de procedură penală anterior, din probe rezultând presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care putea cauza moartea unei persoane, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani închisoare și se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Ori, raportat la modalitatea de comitere a faptelor, urmarea produsă, poziția inculpatei, instanța a apreciat ca fiind real și efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în libertate.
La aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (jurisprudența CEDO).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârșire al faptelor, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acestora.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența CEDO la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanța a reținut că menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesele inculpatului, impun privarea în continuare de libertate a acestuia.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață, integritate corporală, libertate și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate.
Mai mult prin faptele presupuse a fi comise au fost vătămate valori deosebit de importante, ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, prin lăsarea în libertate a inculpatei, s-ar induce un puternic sentiment de temere în rândul comunității, de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ceea ce practic ar echivala cu încurajarea făcută acestora și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului, fapt ca în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
În aceste condiții instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei în acest stadiul al procesului penal când nici nu s-a declanșat cercetarea judecătorească, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
De asemenea raportat la probele existente la dosar până în acest moment, al procesului penal, s-a constatat că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depășit, menținerea inculpatei în arest preventiv fiind justificată.
În ceea ce privește existența interesului ca cercetarea judecătorească să fie continuată cu inculpata în stare de arest și necesitatea respectării dreptului de libertate a acesteia, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”.
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei și din consecințele acesteia.
Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura preventivă este, în continuare proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prevăzută de art. 199 al. 1 Cod penal raportat la art. 188 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 113 al. 3 Cod penal, faptă care se caracterizează în concret printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 202 al. 3 din Codul de procedură penală.
Pe cale de consecință apreciind că măsura preventivă dispusă față de inculpata K. C. A. este legală și temeinică, precum și verificând subzistența elementelor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art. 208 al. 2 și 4 din Codul de procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatei
S-a constatat că inculpata a fost asistată de avocat oficiu.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii inculpata a declarat, în termenul legal, contestație, fără a o motiva în scris.
Oral, în fața instanței de control judiciar inculpata a invocat netemeinicia încheierii atacată, apreciind că poate fi dispusă o măsură preventivă mai blândă.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii atacate sub aspectul motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, conform art. 205 Cod procedură penală sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază ca nefondată contestația, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce urmează:
În mod corect, instanța de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei nu au dispărut - împrejurare care a condus la menținerea măsurii arestului preventiv luată față de acesta.
C. legal privind cerințele cumulative de luare a măsurii arestării preventive este cel stabilit prin dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. Conform acestor dispoziții, rezultă două cerințe cumulative pentru a se dispune arestarea preventivă:
- dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune dintre cele enumerate în teza I-a a alin. 2, între care sunt menționate și infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare;
- pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului sau mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Acest cadru legal se completează și cu jurisprudența Curții Europene din care rezultă următoarele motive principale pentru care se poate refuza inculpatului lăsarea sa în libertate în cursul procedurii, în condițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție:
- riscul ca persoana acuzată să nu se prezinte la proces;
- riscul ca acuzatul, odată eliberat, să comită fapte care aduc atingere administrării justiției;
- prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni;
- apărarea ordinii publice.
De asemenea, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene, (Stogmuller c. Austria, hotărârea din 10.11.1969, pentru riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, Wemhoff c.Germania, hotărârea din 27.06.1968, pentru riscul ca acuzatul, odată liberat, să comită fapte care aduc atingere administrării justiției, Matznetter c. Austria, hotărârea din 14.06.1991, pentru riscul ca acuzatul să comită noi infracțiuni și Letellier c. Franța, hotărârea din 26.06.1991, pentru riscul de a tulbura ordinea publică), existența riscului nu trebuie doar afirmată, ci trebuie dovedită prin probe bazate pe fapte concrete.
Privind prima cerință, aceasta este îndeplinită în cauză deoarece există probe, astfel cum au fost analizate în motivele de fapt ale propunerii de arestare preventivă, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că în intervalul 30.10-01.11.2014, în timp ce se afla la domiciliul său din com. Hemeiuși, ., l-a agresat fizic pe copilul său K. J.-Nikolas, în vârstă de 1 lună, prin lovirea acestuia cu corpuri contondente în zona capului sau prin lovirea capului copilului de corpuri dure, căruia i-a cauzat leziuni craniene grave ce au condus la decesul minorului la data de 02.11.2014.
Privind a doua cerință care rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, respectivă că: pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului sau mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Curtea constată că, în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care este trimisă în judecată inculpata, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere și date privitoare la faptă, date care în speță, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în lipsa luării măsurii arestării preventive.
Prin prisma acestor împrejurări, Curtea apreciază că lăsarea inculpatei în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
În același timp, lăsarea în libertate a inculpatei ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt cercetați în stare de libertate.
Împrejurările în care a fost comisă fapta presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.
În consecință, fața de analiza acestor criterii rezultă că privarea de libertate a inculpatei este necesară pentru a se înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpata este trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 188 al. 1 Cod penal, faptă care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) Cod procedură penală.
Menținerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât Curtea apreciază că interesul de a proteja în mod eficient liniștea publică primează în fața interesului particular al inculpatei de a fi judecată în stare de libertate.
Mai mult, inculpata a mai beneficiat de măsura controlului judiciar, dar, cu rea credință a încălcat obligațiile impuse, respectiv, nu și-a respectat programul de supraveghere și graficul de prezentare la poliție, iar începând cu data de 19.12.2014, nu s-a mai prezentat la Postul de Poliție Hemeiuși.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. „b” noul Cod procedură penală raportat la art. 205 noul Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata K. C. A..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art 206 Cpp raportat la art 242 Cpp respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata K. C. A. împotriva încheierii din 28.07.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15 .
În baza art 275 alin 2 Cpp obliga inculpata la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi 30.07.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. M. S. N. T.
Red. înch.: C. G.
Red. dec.: V.M. – 30.07.2015
Tehnored.: SNT – 2 ex.
30.07.2015
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
