Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 1182/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1182/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 25-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1182
Ședința publică din 25 noiembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
JUDECĂTOR: C. C.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de B. C. – procuror.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria R., inculpatul C. C. C. și partea civilă C. I. împotriva sentinței penale nr.324 din data de 12.08.2015 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința din data de 24.11.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 25.11.2015.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 324/12.08.2015 pronunțată de Judecătoria R. s-a dispus, în baza art. 396 alin. 1, 4 C.p.p. condamnarea inculpatului C. C. C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 alin.1 lit. a și e C. pen, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 8 septembrie 2013 inculpatul a lovit cu palma peste față persoana vătămată C. I., care s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de pietre și suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale și care, prin gravitatea lor, au pus în pericol viața victimei.
Situația de fapt astfel reținută de prima instanță rezultă din declarația persoanei vătămate, raportul de constatare medico - legală, copii fișe CPU și copii bilete ieșire din spital, adresa de la S. M. de Urgență R. și de la S. C. de Urgență „Prof. Dr. N. O." -Iași, adresă de la S. de Ambulanță N., procesul verbal de consemnare a declarației persoanei vătămate, fișă intervenție eveniment, declarațiile martorilor C. D., P. D., T. I., B. L., B. V. C., B. M. C., declarațiile inculpatului.
Instanța de fond a reținut că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. a și e Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La individualizarea judicară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul C. C. C. a absolvit 8 clase, este căsătorit, are doi copii minori, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art. 91 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 3 ani închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria R. pentru nelegalitate invocând stabilirea greșită a momentului de la care încep să fie executate pedepsele accesorii aplicate în sarcina inculpatului C. C. C., condamnat la o pedeapsă neprivativă de libertate.
Împotriva aceleiași sentințe penale a declarat apel în termen legal și inculpatul C. C. C. pentru netemeinicie, invocând cuantumul ridicat al pedepsei aplicate pentru comiterea faptei, dar și partea civilă C. I., nemulțumit fiind de soluționarea acțiunii civile.
Analizând sentința penală atacată atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prev. de art. 417 alin.1 și 2 C. proc. pen., Curtea constată că apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria R. și inculpatul C. C. C. sunt întemeiate dar sub un alt aspect decât cele invocate, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită de inculpat, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de apelantul inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de înțelegere atât prin aplicarea unor pedepse principale apropiate de minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, cât și prin dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 08 septembrie 2013 în urma unui conflict verbal spontan inculpatul i-a aplicat părții civile C. I. o lovitură cu palma în zona feței, iar aceasta, aflată sub influența alcoolului s-a dezechilibrat, a căzut și s-a lovit la cap suferind un TCC cu lipsă de substanță osoasă craniană care a necesitat pentru vindecare 70-80 de zile îngrijiri medicale și care, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală, a condus la punerea în primejdie a vieții victimei și la o infirmitate fizică permanentă.
În aceste condiții, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 74 alin.1 C. pen., privind împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, -aplicarea unei singure lovituri cu palma și în condițiile în care ambele părți se aflau sub influența alcoolului, starea de pericol creată pentru valoarile ocrotite, - punerea în primejdie a vieții victimei, natura și gravitatea ridicată a rezultatului produs,- persoana vătămată a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, scopul urmărit,-aplicarea unei corecții fizice, dar și lipsa antecedentelor penale, conving instanța de apel că pedepsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.
Instanța de fond a soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei, acordând părții civile apelante despăgubiri civile într-un cuantum echilibrat în raport, atât de cuantumul cheltuielilor ce s-au impus a fi suportate cu refacerea sănătății și cu îngrijirea personală determinată de imobilizarea la pat, cât și de prejudiciul real cauzat și efectiv dovedit prin actele depuse la dosar.
Exceptând cheltuielile suportate în mod gratuit de instituțiile spitalicești victima a suportat toate cheltuielile, inevitabil determinate, de imobilizarea sa la pat, de alimentația suplimentară și de deplasarile la instituțiile medicale pentru examinări și investigații, însă în raport de actele depuse la dosar, insuficiente în dovedirea prejudiciului susținut a fi cauzat, instanța de judecată a acordat apelantei-parți civile o sumă îndestulătoare.
În ceea ce privește apelul declarat de reprezentantul parchetului instanța de control judiciar constată că dispoziția privind aplicarea pedepsei complementare ce constă în interzicerea pe o perioadă de timp determinată a exercițiului anumitor drepturi ale condamnatului, nu a fost motivată de instanța de fond, nu este obligatorie, nefiind prevăzută de legiuitor alături de pedeapsa principală care sancționează infracțiunea de vătămare corporală comisă în condițiile art. 194 alin.1 C. pen., și de asemenea, nu este justificată în raport de împrejurările concrete ce caracterizează persoana inculpatului și de circumstanțele în care a fost comisă fapta.
Ca sancțiuni penale și pedepsele complementare îndeplinesc, alături de pedepsele principale, funcții de constrângere, de reeducare și de exemplaritate și au ca scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, astfel că trebuiesc bine evaluate de instanță în funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului, or instanța de fond nu a înțeles să motiveze scopul și considerentele care au justificat aplicarea acestor pedepse.
Consecință a neaplicării pedepsei complementare, pedeapsa accesorie al cărei conținut este identic cu cel al pedeapsei complementare a interzicerii unor drepturi, nu va mai putea fi reținută în cauză.
Pedepsele accesorii constituie ,, accesorium’’ pedepselor privative de libertate și se execută odată cu acestea.
Așa cum se susține și prin apelul reprezentantului parchetului, această categorie de pedepse însoțește pedeapsa principală privativă de libertate și se execută în acest caz potrivit art. 65 alin.3 C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Ca pedeapsă accesorie, nu poate să existe decât concomitent cu pedeapsa principală, adică începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și sfârșește la data executării pedepsei privative de libertate sau considerării ca executată. În același timp pedeapsa accesorie constituie o consecință automată a pedepsei privative de libertate, aceasta rezultând ope legis, adică din voința legiuitorului, și nu ope iudicis, adică pe baza unei reevaluări a instanței care aplică pedeapsa.
În cazul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii va avea aceeași soartă ca a pedepsei principale, întrucât de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere începe executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi cu același conținut ca pedeapsa accesorie.
În aceste condiții mai sus dezvoltate, dispoziția instanței de fond, menționată în dispozitivul sentinței penale apelate și care privește executarea pedepsei accesorii începând cu data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate, în condițiile în care în cauză s-a dispus aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 91 și urm. C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este nelegală.
Pentru toate aceste considerente, constatând că în cauză nu se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, și consecință acestei decizii, nici aplicarea pedepsei accesorii condiționată de aplicarea pedepselor complementare, prevăzute la art. 66 C. pen., în temeiul art. 421 pct. 2 lit.a C. pr. pen. se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria R. și inculpatul C. C. C. și va desființa sentința penală atacată doar sub aceste aspecte, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 421 pct.1 lit. b C. pr. pen., apelul declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentine penale va fi respins ca nefondat pentru motivele mai sus înfățișate.
Văzând și dispozițiile art. 375 alin.2 și 3 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1.În temeiul art. 421 pct.2 lit. a N C.pr.pen. admite admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria R. și apelantul inculpat C. C. C. împotriva sentinței penale nr. 324/12.08.2014 pronunțată de Judecătoria R. cu privire la aplicarea pedepsei complementare și accesorii
Desființează în parte sentința penală atacată, sub acest aspect.
Reține cauza spre rejudecare și în fond, înlătură dispoziția legală privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii, prev. de art. 66 C. pen. și art. 65 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 275 alin.3 N C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
2.În temeiul art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă C. I., împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 275 alin.2 C.pr.pen., obligă partea civilă să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 25.11.2015.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. A. A., aflat în C.O. C. C. Semnează președintele Curții de Apel Bacău
C. M. V.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.S. V.
Red.d.a.C.C.
Tehnored.A.D.I.
3 ex.
21.12.2015/21.12.2015
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1021/2015. Curtea de Apel BACĂU | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
