Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 476/110/2015/a2
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 29/C
Ședința publică din data de 05 martie 2015
Complet compus din :
PREȘEDINTE - M. V.
GREFIER- E. D.
***
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat de procuror: C. B.
Pe rol soluționarea contestației formulată de inculpatul M. V., împotriva încheierii penale din 02.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ /a5.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se prezintă contestatorul-inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. O..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av.D. O. – având cuvântul pentru contestatorul inculpat – solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău și, pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu au apărut altele noi, că a recunoscut și a colaborat ci organele de poliție, a dat detalii amănunțite cu privire la faptă. Consideră că ar fi îndeplinite condițiile pentru a putea fi înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, inculpatul înțelegând să respecte toate obligațiile ce i se vor impune de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public – având în vedere gravitatea faptei și împrejurările în care a fost săvârșită, apreciază că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acestei măsuri. Solicită respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul inculpat – având cuvântul – solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 03.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. V. (fiul lui S. si V., născut la data de 26.02.1978, în mun. Bacău, jud. Bacău, domiciliat în com. B., ., CNP_, necăsătorit, fără ocupație, studii – 7 clase, fără antecedente penale), trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. de art. 199 al. 1 C.pen. cu referire la art. 32 C.pen. rap. la art. 188 al. 1 C.pen., și s-a menținut măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art.208 al.2 N.C.P.P., instanța de judecata verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat. Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Prin rechizitoriul nr. 1813//P/2014/06.02.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, în temeiul art. 327 al.1 lit.a C. pr. pen, s-a dispus trimiterea în judecată în stare arest preventiv a inculpatuluiM. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 199 al. 1 N.C.pen. rap. la art. 32 N.C.pen. – art. 188 al. 1 N.C.pen., constând în aceea că: în seara zilei de 13.12.2014, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla în locuința tatălui său M. S., situată în ., pe fondul consumului de alcool și al unei altercații, l-a înjunghiat pe fratele său M. A. cu un cuțit în zona abdominală, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art.223 al.2 N.CPP. prin încheierea nr. 162/Î/2014 din 17.12.2014, a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bacău, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.12.2014 până la data de 15.01.2015, inclusiv. În acest sens, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 109. Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită până la data de 14.02.2014, inclusiv, respectiv 13.03.2105, inclusiv .
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Bacău sub nr. ._ 15, fiind trimis la camera preliminară corespunzătoare C2.
Prin încheierea din 03.03.2015 judecătorul de camera preliminara, după dezbateri contradictorii in prezenta inculpatului, in baza art.346 alin. (2) Cod proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1813/P/2014 din 06.02.2105 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, privind pe inculpatul M. V. (fiul lui S. si V., născut la data de 26.02.1978, în mun. Bacău, jud. Bacău, domiciliat în com. B., ., CNP_, necăsătorit, fără ocupație, studii – 7 clase, fără antecedente penale), trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. de art. 199 al. 1 C.pen. cu referire la art. 32 C.pen. rap. la art. 188 al. 1 C.pen- precum si a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, si s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul M. V., primul termen de judecata, fiind stabilit pentru 21.04.2015.
Având in vedere că la data de 01.02.2014 a intrat in vigoare Noul cod de procedură penală (in continuare N.C.P.P.), instanța va examina legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului în raport cu prevederile incidente in materie de arest preventiv prevăzute in art.208 N.C.P.P.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpatul, in raport cu actele și probele aflate la dosar, precum și cu dispozițiile din N.C.P.P. referitoare la arestul preventiv și anume art.202 al.1-3, 223 al.2 și art.243 N.C.P.P., instanța a apreciat că măsura preventivă dispusă față de inculpat de către judecătorul de drepturi si libertăți este legală și temeinică, menținându-se temeiurile care au determinat luarea măsurii și nu au intervenit împrejurări de natură să justifice punerea in libertate a acestuia, cu eventuala luare a unei alte măsuri preventive restrictive de libertate.
I. Sub aspectul legalității, instanța a constatat că luarea acestei măsuri față de inculpat a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât în ceea ce privește condițiile de fond, cât și a condițiilor de procedură și a întinderii în timp a măsurii. Sub acest aspect, instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice si probe (care rezultă din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală respectiv: proces – verbal de cercetare la fața locului; planșă foto; declarația persoanei vătămate M. A.; fișă de constatări preliminare privind leziunile suferite de persoana vătămată M. A.; raport de expertiză (examinare) medico-legală cu privire la persoana vătămată M. A.; acte medicale, în xerocopie; declarații inculpat M. V.; suport optic conținând înregistrările audio ale declarațiilor inculpatului M. V.; declarații martori: M. S., Preser P., M. V. și R. M.; mijloace materiale de probă) cu privire la faptul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat penal în faza de judecată. Astfel, raportat la aspectul legalității arestului preventiv, instanța retine că din ansamblul materialului probator administrat legal în prezenta cauză până în acest moment procesual, rezultă motive verosimile, apte de a naște credința rezonabilă pentru un observator obiectiv că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat (cauza Curții E.D.O. Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), fiind astfel îndeplinită condiția generală și prealabilă temeiurilor ce justifică luarea măsurii arestării preventive, anume aceea prevăzută de art.202 alin.1 C.pr.pen.
II. Sub aspectul temeiurilor care au determinat privarea de libertate a inculpatului, instanța a retinut că acestea subzistă în continuare, împrejurările care au dus la stabilirea acestora nu s-au modificat până în acest moment procesual.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune, fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.
De asemenea instanta a retinut că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 223 alin.2 N. C.p.p.- temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive, anume: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul tentativa la omor ), deci este de cel puțin 5 ani închisoare, iar privarea de libertate a inculpatului este proporționala cu gravitatea infracțiunii de care este acuzat si necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Privitor la temeiul prevăzut de art. 223 alin.2 N. C.p.p., instanța a reținut că la aprecierea acestui pericol a avut și are în vedere gradul ridicat de pericol al infracțiunii presupus a fi comise de către inculpat, infracțiune care a pus în pericol valori sociale importante proteguită de norma penală încălcată, anume sănătatea/integritatea corporală a persoanelor, dar si împrejurările concrete în care au fost comise presupusele fapte ( fapta sav. pe fondul consumului de alcool și al unei altercații, prin înjunghierea cu un cuțit în zona abdominală a victimei, fratele sau, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie), atitudinea procesuala a inculpatului, acesta a invocat starea de provocare, nereținuta in actul de sesizare, aspect care, deși inculpatul arata ca recunoaște fapta in materialitatea sa, ar impune efectuarea cercetării judecătorești si administrarea de probe.
Astfel, s-a retinut că există în cauză indicii temeinice că inculpatul ar fi comis presupusele fapte prin exercitarea de violență fizica asupra unei membru de familie.
Raportat la persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu are antecedente penale, insa aceasta situație in sine nu poate justifica în acest moment punerea sa în libertate, date fiind aspectele subiectiv-obiective expuse anterior de comitere a presupuselor fapte si atitudinea procesuala a inculpatului, care a invocat starea de provocare, nereținuta in actul de sesizare, aspect care, deși inculpatul arata ca recunoaște fapta in materialitatea sa, ar impune efectuarea cercetării judecătorești si administrarea cu celeritate de probe. Or, toate aceste presupuse modalități de operare a inculpatului și văzând persoana si atitudinea inculpatului, instanța conchide că privarea de libertate a inculpatului apare ca fiind necesară in continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a retinut ca in prezenta cauză, nu se justifică, luarea față de inculpat a unor alte măsuri preventive, doar restrictive de libertate, cum ar fi măsura controlului judiciar. Astfel, raportat la acest moment procesual, anume la procedura incipientă de cameră preliminară și față de faptul că nu au fost administrate probe în fața instanței în vederea lămuririi cauzei și aflarea adevărului judiciar, cel puțin cu privire la circumstanța atenuanta legala a provocării invocata de inculpat, dar nereținuta in actul de sesizare, instanța apreciază că pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal se impune menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat. De asemenea, obligațiile ce le-ar putea stabili instanța față de inculpat potrivit art. 215 Noul C.proc. pen. nu se pot constitui în tot atâtea garanții care să asigure atingerea în condiții optime a scopului procesului penal, în condițiile în care inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de violenta, împotriva unei victime care este tocmai fratele sau, in atare situație existând si riscul actual ca inculpatul fie sa continue actele de violenta daca se întoarce in familie in acest moment sau chiar sa escaladeze conflictul cu posibile consecințe mai grave, fie sa influențeze partea vătămata si martorii in declarații/sau încercarea unei înțelegeri frauduloase, astfel ca instanța a retinut ca toate aspectele subiective invocate si care circumstanțiată persoana inculpatului nu pot avea o atât de mare greutate în acest moment procesual încât să justifice cercetarea lui în stare de libertate.
Mai mult, prev art. 218al.3 NCPP interzic măsura preventiva a arestului la domiciliu in cazul –ca cel din speta - când subiect pasiv al infracțiunii este un membru de familie.
Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului în acest stadiu al cercetărilor cauzei ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele împotriva cărora există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni grave, cum sunt și cele din cauza dedusă judecății, nu sunt private de libertate, ceea ce ar crea un impact negativ asupra ordinii sociale și ar induce credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social deosebit.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că măsura arestului preventiv este în concordanță și cu dispozițiile art. 5 din CEDO respectiv că măsura a fost luată pe baza unor motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau că există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal, aceste motive subzistă și la această dată.
Toate apărările inculpatului la acest moment procesual –se circumscriu in opinia tribunalului unor aprecieri subiective, iar faptul ca urmărirea penala a fost încheiata si inculpatul a fost trimis in judecata nu echivalează cu dispariția temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a acestuia pentru ca aceasta ar însemna ca ori de cate ori un inculpat este trimis in judecata ca un automatism sa fie pus de îndată in libertate.
De asemenea circumstanțele personale invocate în apărare de către inculpat sunt la acest moment procesual neîntemeiate, apărările formulate pe aceste aspecte reprezintă in opinia tribunalului eventuale criterii de circumstanțiere si individualizare si nu motive pentru punerea acestuia in libertate.
In plus, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului se impune având in vedere ca cercetarea judecătoreasca nici nu a început.
In consecința, instanța a apreciat ca luarea măsurii preventive a arestului preventiv fata de inculpat a fost legala si necesara raportat la noile temeiuri prev. de art. 223 alin. 2 C. proc. pen., si la data sesizarii instantei de jduecata se impune mentinerea masurii preventive - tocmai in scopul pentru care sunt prevazute acestea de lege, anume buna desfasurare in continuare a procesului penal, acesta fiind inca in faza incipienta a judecatii - si nu exista temei pentru inlocuirea masurii arestului preventiv cu o masura preventiva mai ușoară.
În ceea ce privește stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului, existenta si eficienta juridica a antecedentelor penale, circumstanțele personale si reale invocate de inculpat, sunt aspecte ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța după finalizarea cercetării judecătorești.
Raportat la cele expuse anterior și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, constatând că se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, în baza art.362 C.p.p. cu referire la art.208 C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut măsura arestării preventive, luată față de acest inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat contestație inculpatul M. V., motivele fiind expuse pe larg în preambulul prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai reluate, ci numai analizate.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondată contestația formulată de contestatorul inculpat M. V. și urmează a o respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău este temeinică și legală fiind pronunțată conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. (1) C. proc. pen., în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
C. legal privind cerințele cumulative de luare a măsurii arestării preventive este cel stabilit prin dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. Conform acestor dispoziții, rezultă două cerințe cumulative pentru a se dispune arestarea preventivă: - dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune dintre cele enumerate în teza I-a a alin. 2, între care sunt menționate și infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare; - pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului sau mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Acest cadru legal se completează și cu jurisprudența Curții Europene din care rezultă următoarele motive principale pentru care se poate refuza inculpatului lăsarea sa în libertate în cursul procedurii, în condițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție: - riscul ca persoana acuzată să nu se prezinte la proces; - riscul ca acuzatul, odată eliberat, să comită fapte care aduc atingere administrării justiției; - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; - apărarea ordinii publice.
De asemenea, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene, (Stogmuller c. Austria, hotărârea din 10.11.1969, pentru riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, Wemhoff c.Germania, hotărârea din 27.06.1968, pentru riscul ca acuzatul, odată liberat, să comită fapte care aduc atingere administrării justiției, Matznetter c. Austria, hotărârea din 14.06.1991, pentru riscul ca acuzatul să comită noi infracțiuni și Letellier c. Franța, hotărârea din 26.06.1991, pentru riscul de a tulbura ordinea publică), existența riscului nu trebuie doar afirmată, ci trebuie dovedită prin probe bazate pe fapte concrete.
Privind prima cerință, aceasta este îndeplinită în cauză deoarece există probe, astfel cum au fost analizate în motivele de fapt ale propunerii de arestare preventivă, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul în seara zilei de 13.12.2014, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla în locuința tatălui său M. S., situată în com. B., ., pe fondul consumului de alcool și al unei altercații, l-a înjunghiat pe fratele său M. A. cu un cuțit în zona abdominală, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Privind a doua cerință care rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, respectivă că: pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului sau mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Curtea constată că, în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere și date privitoare la faptă, date care în speță, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în lipsa luării măsurii arestării preventive.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
În același timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt cercetați în stare de libertate.
Împrejurările în care a fost comisă fapta presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.
În consecință, fața de analiza acestor criterii rezultă că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru a se înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpatul M. V. este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor comisă asupra unui membru de familie, faptă care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat M. V., apreciind că o altă măsură nu este suficientă realizării scopului măsurilor preventive prev. de art. 202 alin 1 Cprpen.
Văzând și disp. art. art.275 alin. (2) cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.206 C.p.p. raportat la art.242 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. V. împotriva încheierii din 3.03.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.03.2015.
PREȘEDINTE,
M. V. GREFIER,
E. D.
Red.înch.f. – V.S.B.
Red.d.c. – M.V. – 05.03.2015
Tehnored. – E.D. – 2 ex.
05.03.2015
| ← Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 275/2015. Curtea de Apel BACĂU | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 311/2015.... → |
|---|
