Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 93/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 93/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 1317/110/2015/a3

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.93/C

Ședința publică din 10 iulie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: P. D.

*********************************************

GREFIER: A. D. - I.

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău – reprezentat de procuror V. V.

Pe rol judecarea contestațiilor declarate de inculpații B. T. V., P. I. F., F. G. și B. A. M. împotriva încheierii din data de 08.07.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 alin.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul – inculpat B. T. V., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat L. C., contestatorii – inculpați P. I. F. și F. G., în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat V. G. și contestatorul – inculpat B. A. M., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat B. N..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Contestatorii - inculpați B. T. V., P. I. F., F. G. și B. A. M. arată că își mențin contestațiile.

Apărătorul contestatorului – inculpat F. G., avocat V. G., depune la dosar înscrisuri, respectiv cupon mandat poștal, adeverință medicală, adresa nr.245/2014 a Asociației Surzilor din România, copia cărții de identitate a numitei F. E., fișa medicală pentru persoanele private de libertate, patru certificate de naștere(F. I. D., F. A. M., F. R. G., V. A. B., scrisoare medicală și rețetă.

Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată contestațiile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.

Apărătorul contestatorului – inculpat B. T. V., avocat L. C., arată că motivele contestației se referă la solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive. Precizează că instanța nu a analizat posibilitatea aplicării unei măsuri mai blânde, potrivit art.242 al.2 Cpp. Susține că instanța, din oficiu, poate să verifice dacă temeiurile avute în vedere inițial mai subzistă, în lipsa unei cereri scrise a inculpatului. Afirmă că aceste temeiuri s-au modificat. Menționează că atât urmărirea penală cât și procedura camerei preliminare au fost finalizate. Învederează faptul că de la ultima menținere a măsurii, din luna mai, au început să fie luate declarații de către instanța de fond și nu a rezultat o atitudine violentă a inculpaților, iar persoanele vătămate nu și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și face referire la L. C.. Arată că acele prime solicitări și declarații luate inițial în faza de urmărire penală, sunt nereale. Precizează că faptul că s-a împrumutat o sumă de bani nu are relevanță penală, inculpatul a apelat la un executor judecătoresc, nu a influențat, nu a amenințat această persoană vătămată. Susține că măsura arestării preventive a fost dispusă la data de 23.12.2014. Inițial, propunerea de arestare a fost respinsă și s-a dispus măsura arestului la domiciliu, măsură cu care inculpatul a stat 7 zile, perioadă de timp în care nu au existat incidente. Afirmă că sunt 7 luni de arest, un termen rezonabil în care inculpatul a fost lipsit de libertate. Menționează că acesta are 2 copii în întreținere. Învederează faptul că din data de 8 iunie 2015 soția sa a încheiat un contract de închiriere a unui apartament. Arată că scopul măsurii, prev. de art.202 Cpp, a fost atins. Precizează că durata măsurilor preventive nu trebuie să fie egală cu cea a procesului penal. Susține că s-a luat această măsură, organele statului nu au fost în pasivitate. Afirmă că potrivit prevederilor art.202 al.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzațiilor și cele 7 luni de arest sunt suficiente. Menționează că nu a solicitat revocarea măsurii, ci înlocuirea acesteia cu una mai blândă și nu a insistat pe măsura arestului la domiciliu întrucât dispozițiile deciziei Curții Constituționale sunt neclare cu privire la această măsură. Învederează faptul că a apreciat că este suficientă măsura controlului judiciar, prin impunerea unor obligații clare inculpatului. Arată că există această posibilitate, după cele două faze, urmărirea penală și camera preliminară, din care rezultă că inculpatul nu a influențat pe nimeni și există argumente pentru a se dispune înlocuirea măsurii, în sensul art.242 Cpp.

Apărătorul contestatorilor – inculpați P. I. F. și F. G., avocat V. G., solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și în principal revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu o măsură mai blândă. Solicită, pentru inculpatul P. I. F., înlocuirea măsurii, având în vedere contribuția lui la săvârșirea infracțiunilor reținute și probele administrate de la data ultimei mențineri a măsurii. Arată că în ce-l privește pe acest inculpat, au fost audiate persoane vătămate, ce nu au relevat o contribuție a acestuia sau presiuni. Precizează că s-a menționat doar o prezență fizică, nu o coparticipare și lăsarea în libertate sub control judiciar nu ar prejudicia buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului. Susține că nu s-au exercitat și nu se vor exercita presiuni asupra persoanelor vătămate. Afirmă că având în vedere proporționalitatea celor reținute în actul de sesizare, contribuția inculpatului P. este una minoră. Raportat la probele din dosar, acesta poate fi judecat cu măsura controlului judiciar, pentru că nu există un pericol în ceea ce-l privește. Referitor la inculpatul F., solicită admiterea contestației, revocarea măsurii arestării, în principal și în subsidiar înlocuirea acesteia având în vedere administrarea de probe, actele de la dosar, împrejurarea că s-a căsătorit cu persoana vătămată Plescan. Învederează faptul că, cu privire la celelalte persoane vătămate care au dat declarație în instanță, nu rezultă că inculpatul a exercitat presiuni. Arată că familia inculpatului are o situație dificilă: soția acestuia, fosta persoană vătămată Plescan, are un copil minor iar inculpatul mai are în întreținere trei minori din prima căsătorie și are și probleme de sănătate. Precizează că inculpatul, sub control judiciar, se poate reintegra și își poate ajuta familia. Susține că mama acestuia este surdo – mută. Afirmă că este vorba despre o situație socială ce presupune o înțelegere din partea instanței. Menționează că instanța s-a axat pe faptul că nu au fost audiați inculpații și toate persoanele vătămate, dar acest lucru nu este menționat expres de legiuitor, decât dacă ar exista presiuni sau o conivență, ceea ce nu este însă cazul, inculpatul având o atitudine cooperantă. Învederează faptul că s-au mai reținut antecedentele penale, dar legiuitorul nu prevede acest aspect la luarea/menținerea măsurilor preventive. Solicită admiterea contestației și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acesteia.

Apărătorul contestatorului – inculpat B. A. M., avocat B. N., solicită admiterea contestației, în baza art.425 al.7 pct.2 lit.a Cpp cu referire la art.208 al.3 și 207 al.5 Cpp. Arată că ulterior sesizării instanței s-au modificat temeiurile reținute inițial. Precizează că raportat la perioada detenției preventive, simpla trecere a timpului echivalează cu modificarea temeiurilor și invocă decizia nr.1930/2009 a ÎCCJ. Susține că P. nu a venit cu motive noi pentru menținerea arestării preventive și invocă dispozițiile art.5 din CEDO. Afirmă că nu a solicitat revocarea măsurii. Menționează că raportat la natura faptelor, se impune o măsură preventivă, or după 9 luni de arest preventiv și în condițiile în care există semne de întrebare cu privire la situația de fapt, instanța trebuia să aibă în vedere măsuri alternative. Învederează faptul că instanțele naționale au fost sancționate de CEDO pentru că nu au luat în considerare măsuri alternative. Invocă speța M./România. Arată că scopul prev. de art.202 Cpp poate fi atins și prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu. Precizează că în încheierea contestată se spune că se menține măsura având în vedere împrejurările comiterii faptelor și numărul mare al acestora, însă trebuie făcută referire concretă la fiecare inculpat. Susține că inculpatului i se reține o presupusă faptă de trafic de persoane cu privire la persoana vătămată Paval. Afirmă că la instanța de fond, a precizat modalitatea în care prezumă că a fost traficată, dar se constată că inculpatul nu are nicio implicare. Menționează că dacă inițial se invoca necesitatea administrării unor probe, nu se mai poate spune acest lucru acum, dat fiind că au fost audiate 5-6 persoane vătămate și nu rezultă implicarea inculpatului. Învederează faptul că nu trebuie avut în vedere doar că faptele sunt grave. Arată că măsura arestului preventiv a fost dispusă în baza art.223 al.2 Cpp și trebuie apreciat și analizat dacă subzistă temeiurile, or instanța a motivat stereotip că acestea subzistă. Invocă speța Ș./M., cât timp statul nu vine cu motive relevante. Precizează că nu mai subzistă temeiurile inițiale, este necesară o măsură dar este suficientă instituția prev. de art.218 Cpp. Solicită înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu, scopul prev. de art.202 fiind atins cu această solicitare.

Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.425/1 alin.7 lit.b rap. la art.206 Cpp, pune concluzii de respingere a contestațiilor, menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică. Arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat, nu există împrejurări noi pentru înlocuirea măsurii, având în vedre natura faptelor, perioada mare de timp în care au acționat, ce denotă perseverență infracțională. Precizează că faptele au fost comise prin folosirea de amenințări și violențe. Susține că dacă urmărirea penală este finalizată, nu este înlăturat pericolul pe care-l prezintă inculpații. Afirmă că termenul rezonabil nu este depășit având în vedere complexitatea cauzei și faza procesuală. Menționează că măsura este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și trebuie menținută pentru buna desfășurare a procesului penal.

Contestatorul – inculpat B. T. V. este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită luarea măsurii arestului la domiciliu, precizând că va respecta toate obligațiile ce i se vor impune.

Contestatorul – inculpat P. I. F. solicită judecarea în libertate. Arată că nu a făcut nimic și este arestat pentru o singură declarație.

Contestatorul – inculpat F. G. arată că are 9 luni de când este arestat și are 4 copii minori. Precizează că a recunoscut parțial și solicită să se ia măsura arestului la domiciliu.

Contestatorul – inculpat B. A. M. solicită lăsarea în libertate, în arest la domiciliu, pentru a fi alături de familie.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra contestațiilor de față, Curtea reține următoarele:

Prin încheierea din data de 08.07.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15, în temeiul art. 208 alin.2 și 4 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților: F. G., fiul lui V. și E., născut la data de 29.05.1968, B. A.-M., fiul lui V. și V., născut la data de 22.10.1988, B. T. V., fiul lui V. și V., născut la data de 03.10.1981 și P. I. F., fiul lui I. și E., născut la data de 22.08.1981, aflați în Penitenciarul Bacău.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de avocați aleși și s-a dispus comunicarea măsurii locului de deținere.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bacău a reținut următoarele:

Verificând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 208 alin 2 și 4 din Codul de procedură penală a constatat următoarele:

La art. 208 alin 2 și 4 din Codul de procedură penală, se arată că: „(2) Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

(4) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.

Prin încheierea din data de 12 mai 2015, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților: F. G., B. A. M., B. T. V. și P. I. F..

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1818/P/2014 din 10 aprilie 2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților :

1. F. G., zis „G.”, zis „J.”, zis „M. Hasan”, fiul lui V. și E., născut la data de 29.05.1968 în mun. Bacău, domiciliat în mun. Bacău, .. 51A, jud. Bacău, f.f.l. mun. Bacău, .. 28, jud. Bacău, CNP –_, are 46 de ani, este divorțat, are 3 copii minori în întreținere, are 8 clase, cu antecedente penale, de profesie șofer pentru săvârșirea infracțiunilor de Proxenetism, Trafic de persoane și minori și Constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 213 al.1 C.p. cu aplic. art.5 C.pen. (victimă B. P. C.), art. 210 al.1 lit.c C.p.( persoană vătămată P. E. L.), art. 211 al.1 C.p. (P. S. M.), art. 210 al.1 lit.a C.p. (persoană vătămată B. E. A.), art. 210 al.1 lit.a C.p. (victimă I. M.), art. 367 al.1,3 C.p., art. 210 al.1 lit.a C.p. cu aplic. art.5 C.pen.(persoană vătămată C. E. M.), toate cu aplicarea art. 38 alin.1 din C.penal, fapte constând în aceea că:

- în luna noiembrie 2010 a înlesnit practicarea prostituției pe raza mun. Bacău la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, de către victima B. P. C. de 26 de ani din mun. R., ..33/67 jud. N., în baza consimțământului ei;

- în perioada iulie - octombrie 2014, F. G. împreună cu B. A. M., pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, după recrutare, au determinat și înlesnit exploatarea sexuală prin prostituție a persoanei vătămate P. E. L. din . CNP_ și, în aceeași perioadă, au încercat să o recruteze în vederea transportării către OSLO – Norvegia, pe cheltuiala lor, în scopul ca să fie cazată și obligată la practicarea prostituției, pentru obținerea de venituri materiale injuste;

- în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, a determinat și înlesnit exploatarea sexuală prin prostituție a victimei minore P. S. M. (de 17 ani) în scopul obținerii de foloase patrimoniale, după care profitând de abuzul său de autoritate dobândit prin faptul că au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți (art.177 lit.c C.pen.) a recrutat-o în timpul minorității și ulterior, după ce a devenit majoră, a încercat să o transporte în Norvegia, în scopul continuării practicării prostituției, în favoarea sa, intenție infracțională ce a fost întreruptă la data de 25.10.2014 de organele de urmărire penală;

- în perioada septembrie 2014 – 25.10.2014, împreună cu inc. B. A. M., a contribuit la menținerea în eroare a persoanei vătămate B. E. A., în sensul ca aceasta să își dea consimțământul la plecarea în Norvegia, loc unde urma ca împreună cu B. A. M. (care a procedat la recrutarea ei) victima să fie obligată la practicarea prostituției, intenție infracțională ce a fost întreruptă la data de 25.10.2014 de organele de urmărire penală;

- la începutul lunii octombrie 2014, a recrutat-o pe numita I. M. de 21 de ani, din mun. Bacău, jud. Bacău, pentru ca să o deplaseze în Norvegia, pe cheltuiala lui, în scopul ca aceasta să practice prostituția, intenție infracțională ce a fost întreruptă datorită refuzului ulterior al victimei, ce și-a dat seama de manoperele dolosive ale inculpatului;

- în perioada iunie 2014 - octombrie 2014, beneficiind de finanțarea și coordonarea conferită de inculpatul B. T. V., în baza înțelegerii prealabile de recrutare/transport/ cazare avută cu inculpații B. A. M., F. A. N., E. T., au constituit un grup infracțional organizat în vederea deplasării victimelor P. S. M. de 17 ani, B. E. A. și I. M., în Norvegia, în scopul practicării prostituției, activitate infracțională ce a fost întreruptă de refuzul ulterior al victimei I. M. și, la data de 25.10.2014, de către organele de urmărire penală (în cazul celorlalte victime);

- în perioada 22.08.2012 – 23.08.2012, prin inducere în eroare, constrângere, amenințări, lipsire de libertate în mod ilegal și acte de agresiune sexuală, împreună cu F. E. M., zis E., au obligat la practicarea prostituției pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, pe victima C. E. M., în vârstă de 22 de ani, din .;

2. B. A.-M., fiul lui V. și V., născut la data de 22.10.1988 în mun. Bacău, posesor CI, ., nr._, eliberat de SPCLEP Bacău la data de 12.09.2012, domiciliat în mun. Bacău, ., ., jud. Bacău, CNP –_, are 26 de ani, nu este căsătorit, nu are copii minori, are 8 clase, cu antecedente penale, de profesie șofer, pentru săvârșirea infracțiunilor de Trafic de persoane și minori, Șantaj, Camătă, Constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.367 alin.1,3 C.pen. (în legătură cu infracțiunile de trafic de persoane și minori reținute în cauză), art. 210 al.1 lit.c C.p.( persoană vătămată P. E. L.), art. 211 al.1 C.p. (victimă P. S. M.), art. 210 al.1 lit.a C.p.(persoană vătămată B. E. A.), art. 367 alin.1,3 C.pen (în legătură cu infracțiunile de șantaj și camătă reținute în cauză), art.207 al.1,3 Cp (persoană vătămată M. B. M.), art. 351 C.p., toate cu aplic. art. 38 al.1 C.p., fapteconstând în aceea că:

- în perioada iulie - octombrie 2014, împreună cu F. G., pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, după recrutare, au determinat și înlesnit exploatarea sexuală prin prostituție a persoanei vătămate P. E. L. din com. Blăgești, . și, în aceeași perioadă, prin intermediul inc.F. G. a încercat să o recruteze în vederea transportării către OSLO – Norvegia, pe cheltuiala lor, în scopul ca să fie cazată și obligată la practicarea prostituției, pentru obținerea de venituri materiale injuste activitate ce nu s-a mai realizat datorită refuzului persoanei vătămate;

- în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, beneficiind de finanțarea și coordonarea inc. B. T. V., în baza unei înțelegeri prealabile cu F. G., cunoscând că victima minoră P. S. M. (de 17 ani) practica prostituția pe raza mun. Bacău, în favoarea acestuia din urmă, a acceptat să participe, împreună cu membrii grupului infracțional, la transportarea/cazarea/exploatarea sexuală a acesteia în Norvegia, loc unde după cazarea efectuată cu sprijinul inc. F. A. N. și E. T., zis P., să contribuie la exploatarea sexuală a victimei;

- în perioada septembrie 2014 – 25.10.2014, împreună cu aceeași membri ai grupului infracțional menționați anterior, prin inducere în eroare (prezentând o situație neadevărată) a părții vătămate B. E. A., a determinat-o să își dea consimțământul la plecarea în Norvegia, loc unde urma ca, împreună cu F. G., F. A. N. și alte persoane, victima să fie obligată la practicarea prostituției, intenție infracțională ce a fost întreruptă la data de 25.10.2014 de organele de urmărire penală;

- începând cu luna septembrie 2013 a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat condus de către inc. B. T. V. în scopul șantajării datornicilor rezultați din infracțiunea de camătă (parte vătămată M. B. M.) și ulterior, începând cu anul 2013, prin obținerea unor sume de bani rezultate din amanetarea unor cantități de aur la . Bacău, a desfășurat, în cadrul aceluiași grup, activități de camătă ca îndeletnicire, prin împrumutarea unor sume de bani cu dobândă către numiții N. E., B. A., B. L., Vascan T., C. I. P., A. C. M., cu sau fără încheierea unor acte notariale ce cuprindeau în mod nereal dobânda aferentă sumei împrumutate. Una din părțile vătămate ce s-a constituit parte civilă cu privire la situația amenințării sale efectuată de către inc. B. T. V., B. A. M. și V. Ș. E. este partea vătămată M. B. M. din Bacău, jud. Bacău;

- în perioada noiembrie 2013 – 25.10.2014, împreună cu B. T. V., V. Ș. ș.a. a sprijinit grupul infracțional organizat condus de inc. B. T. V. în vederea săvârșirii infracțiunilor de șantaj și camătă și, ulterior, în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu F. G., B. T. V. ș.a. în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane/ minori, ambele infracțiuni prev. de art.367 alin.1,3 C.pen. cu referire la faptele in prezentul rechizitoriu;

3. B. T. V., fiul lui V. și V., născut la data de 03.10.1981 în mun. Bacău, domiciliat în Bacău, ./A/9, CNP_, fără școală, recidivist, nu are ocupație și nici loc de muncă, pentru săvârșirea infracțiunilor de Șantaj, Camătă, Trafic de persoane și de minori, Constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.367 alin.1,3 C.pen. (în legătură cu infracțiunea de de șantaj și camătă), art.207 al.1,3 (persoane vătămată R. I. M., R. A. E., M. S. M.), art. 207 al.1,3 C.p. (persoane vătămate C. C., C. C. și C. Richard) art. 207 al.1,3 C.p. (persoane vătămate L. C. și L. Claudi), art. 207 al.1,3 C.p. (persoane vătămate M. B. M.), art.351 C.p., art. 367 al.1,3 C.p. (în legătură cu infracțiunile de trafic de persoane și minori), art. 211 al.1 C.p. (victimă P. S. M. (de 17 ani), art. 210 al.1 lit.a C.p.( persoană vătămată majoră B. E. A.), cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen, art. 41 alin.1 C.pen.,constând în aceea că:

- în perioada ianuarie 2012 – 25.10.2014, în baza unei înțelegeri prealabile cu B. R. A., V. E. Ș., B. A. M. și P. I. F. a constituit un grup infracțional organizat, în vederea dării de bani cu dobândă ca îndeletnicire și ulterior după perceperea dobânzilor în cazul în care împrumutații nu puteau restitui sumele de bani treceau la efectuarea de amenințări cu exercitarea de acte de violență și la constrângeri morale în scopul de a dobândi în mod injust foloase materiale;

- în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, în baza unei înțelegeri prealabile cu F. G. și B. A. M., i-a finanțat pe aceștia cu sume de bani, i-a coordonat și sprijinit în activitatea infracțională de trafic transfrontalier de persoane și minori, urmărind transportarea și realizarea cazării în Norvegia a minorei P. S. M. (de 17 ani) și a persoanei vătămate majore B. E. A. (recrutată prin înșelăciune de către inc. B. A. M. și F. G.), cu scopul ca, în acea țară, împreună cu inculpații F. A. N. și E. T. să se realizeze exploatarea sexuală a acestora;

- în perioada noiembrie 2013 – 25.10.2014, împreună cu B. A. R., B. A. M., V. Ș. ș.a. a constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunilor de șantaj și camătă și, ulterior, în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu F. G., B. A. M. ș.a. în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane/ minori, ambele infracțiuni prev. de art.367 alin.1,3 C.pen. cu referire la faptele in prezentul rechizitoriu;

4. P. I. F., fiul lui I. și E., născut la data de 22.08.1981 în mun. Bacău, domiciliat în Bacău, ., nr. 5/_ _, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 2 clase, recidivist, fără ocupație, pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, șantaj și camătă, prev. și ped. de art. 367 alin.1,3 C.pen, art.207 al.3 Cp, art. 351 C.p., fapte constând în aceea că:

- în perioada noiembrie 2014 – 25.12.2014, în baza unei înțelegeri prealabile, avută cu B. T. V., V. E. Ș., pe raza mun. Bacău, a sprijinit grupul infracțional organizat format din B. T. V., V. E. Ș. și B. R. A., în vederea dării de bani cu dobândă ca îndeletnicire și, ulterior, după perceperea dobânzilor în cazul în care împrumutații nu puteau restitui sumele de bani se trecea la efectuarea de amenințări cu exercitarea de acte de violență și la constrângeri morale în scopul de a dobândi în mod injust foloase materiale;

Unele din persoanele șantajate în acest fel sunt părțile vătămate M. S. M. CNP_, R. I. M. CNP_ și R. A. E. CNP_ care, la datele de 08.12.2014 și 12.12.2014, au formulat plângere pentru situația amenințărilor exercitate de membrii grupului infracțional menționat mai sus.

În același timp au fost identificate ca împrumutători cu dobândă prin intermediul inc. P. I. F., în beneficiul său și al liderului grupării B. T. V., următoarele persoane: T. M. V. și Irimic M. C..

Se vor aplica prevederile art. 38 alin.1 Cod penal și art.41 alin.1 Cod penal.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut că la luarea acestei măsuri s-au respectat toate dispozițiile legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.

Verificând temeinicia măsurii, instanța a considerat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută cu privire la inculpați, întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Ori, contextul procedural al cauzei constată aplicabilitatea prevederilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, ghidat de considerentele că există indicii că inculpații: B. A. M., F. G., B. T. V. și P. I. F. au săvârșit infracțiunile imputate, pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de 5 ani, modalitatea de săvârșire a faptelor și natura relațiilor socio-umane prezumat afectate, impun concluzia că lăsarea acestora în libertate generează o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și pentru faptul că activitatea infracțională constatată a dobândit rezonanță de fenomen infracțional.

Aprecierea asupra pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar determina pentru comunitate, este corectă, având în vedere gravitatea sporită a faptelor de care sunt acuzați, recrudescența fenomenului infracțional de aceeași natură în societatea românească actuală, dar și caracteristicile concrete ale acțiunilor care li se rețin în sarcină, comise asupra unor fete tinere sau persoane atrase în circuitul unor datorii stabilite discreționar prin acțiuni de amenințare și acte de violență, profitând de credulitatea și, mai cu seamă, de vulnerabilitatea emoțională și materială a acestora.

Având în vedere natura acestor fapte și particularitățile speciale ale victimelor acestora, există riscul ca, aflați în libertate sau cu altă măsură privativă de drepturi, inculpații să întreprindă acțiuni de intimidare și influențare a persoanelor care pot furniza, fie și ca martori, informații importante pentru anchetă.

În acest context, privarea de libertate a inculpaților se justifică și din perspectiva necesității de a asigura o bună desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Ori, datele dosarului subliniază că inculpații abordează o manieră infracțională specifică, cu scopul de a nu fi trași la răspundere penală, existând suspiciunea rezonabilă că aceștia, datorită relațiilor lor cu părțile vătămate, vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea victimelor și martorilor, prin conduite violente și de constrângere morală, fiind cunoscuți ca persoane influente în lumea interlopă.

Această conduită procesuală este subliniată de declarațiile inculpatului F. A. N., audiată în cauză, care a dat detalii de natură a evidenția periculozitatea inculpaților.

Fără a reprezenta criteriul unic și singur important în condiționarea pedepsei care se aplică, faptele concrete, gradul lor real de pericol social este de natură, în contextul elementelor ce îi determină gravitatea, să exprime nu numai importanța vătămărilor de drept penal, pe care o comportă, dar și de gradul de antisociabilitate a infractorului, întrucât perversitatea criminală a persoanei vinovate își găsește prima și cea mai importantă expresie și măsură în natura și caracterul faptei săvârșite.

Cu atât mai mult, generic infracțiunile de trafic de persoane și minori, inclusiv proxenetism, fapte de șantaj, rezultate din camătă săvârșite în cadrul unei asocieri infracționale, au un pericol social major, iar lăsarea în libertate a persoanelor, pentru care există probe și indicii temeinice de vinovăție creează o stare de insecuritate pentru destinatarii legii penale, care se supun în mod onest raporturilor de putere impuse de aceasta.

Având în vedere că practica judiciară a stabilit permanent, după modificarea Codului de procedură penală, faptul că pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului se analizează în raport de toate circumstanțele și împrejurările privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului, cât și la circumstanțele personale și atitudinea adoptată în cursul procesului penal, s-a considerat că, în prezenta cauză, în privința inculpaților: F. G., B. A. M., B. T. V. și P. I. F., toate aceste criterii sunt îndeplinite, justificând prelungirea măsurii arestării preventive.

Având în vedere și faptul că în jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat permanent că aprecierea luării și prelungirii arestării preventive se realizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, luând în considerare elemente cum ar fi complexitatea cauzei, gradul de pericol social al faptelor și al autorilor acestora, existența datelor și indiciilor temeinice că ar putea să influențeze cursul urmăririi penale, în sensul zădărnicirii în mod direct sau indirect a aflării adevărului, că măsura arestării preventive a inculpaților: F. G., B. A. M., B. T. V. și P. I. F.nu apare ca fiind excesivă, cu atât mai mult cu cât urmează a fi identificate și audiate noi victime ale traficului de persoane, noi persoane supuse șantajului și cametei, noi martori, iar interesul general al protejării societății primează interesului personal al inculpaților.

Conform dispozițiilor art. 5 paragraful 1 litera c din C.E.D.O., și prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile a bănui că persoana, față de care se solicită luarea acestei măsuri extreme, a săvârșit o infracțiune, fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, până la soluționarea definitivă a cauzei, iar probele care fac dovada acestor măsuri verosimile nu trebuie să aibă aceeași greutate ca și probele care ar justifica o soluție de condamnare.

Jurisprudența C.E.D.O. a stabilit că luarea acestei măsuri excepționale față de o persoană bănuită de săvârșirea unei infracțiuni, apreciată ca având un pericol social ridicat, având în vedere tulburările sociale pe care le poate determina comiterea acestor fapte, se poate justifica cel puțin pentru o anumită perioadă, dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că, prin eliberarea acuzatului, ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, detenția preventivă neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoare (cauza Letellier vs. Franța).

Ori, se impune privarea de libertate a inculpaților pentru a se înlătura starea de pericol social pe care aceștia o prezintă pentru ordinea publică, fapt care rezultă din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor comise, relațiile sociale afectate prin săvârșirea acestor fapte penale, cuantumul ridicat al pedepselor prevăzute de lege (respectiv de la 3 la 10 ani), modalitatea concretă de comitere a faptelor, numărul mare de acte materiale săvârșite, faptele au fost săvârșite în organizat, pe o anumită perioada de timp, iar activitatea infracțională a fost stopată doar la intervenția organelor de urmărire penală.

Nu în ultimul rând, măsura arestării preventive este necesară și pentru realizarea scopului preventiv al acestei măsuri, în vederea asigurării respectării normelor sociale ocrotite de legea penală și în vederea asigurării sentimentului de securitate în rândul cetățenilor prin caracterul de exemplu al acestor măsuri pentru a spori încrederea în sistemul de justiție.

În aceste condiții, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților, în acest stadiul al procesului penal, când mai sunt de audiat părți vătămate, iar audierea inculpaților nici nu a început, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială, cu atât mai mult cu cât toți cei patru inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale, parte cu fapte de aceeași natură.

De asemenea, raportat la probele existente la dosar până în acest moment al procesului penal, se constată că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depășit, menținerea inculpaților în arest preventiv fiind justificată.

Ori, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților i de a fi puși în stare de libertate, deoarece, securitatea și liniștea persoanelor ar fi amenințate și prin aceasta, în mod evident, ordinea publică.

S-a considerat că măsura preventivă dispusă față de inculpații: F. G., B. A. M., B. T. V. și P. I. F. este legală și temeinică, precum și verificând subzistența elementelor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art. 208 alin 2 și 4 Cod procedură penală, s-a menținut această măsură.

Împotriva acestei încheieri, la pronunțare, au formulat contestație inculpații.

În susținerile orale făcute și prin avocații aleși, a fost criticată încheierea contestată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii.

Analizând încheierea contestată, în raport de motivele invocate și examinând-o și din oficiu, Curtea constată că urmează a fi respinse contestațiile formulate de inculpații: F. G., B. A. – M. și B. T. V., însă va fi admisă contestația formulată de inculpatul P. I. F., pentru considerentele care vor fi prezentate.

Analizând încheierea contestată și examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prima instanța a făcut, în ceea ce îi privește pe inculpații: F. G., B. A. – M. și B. T. V., o corectă aplicare, a dispozițiilor Codului de procedură penală și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, referitoare la verificarea legalității și temeiniciei arestării în cursul judecății și a motivat corespunzător încheierea contestată, atât din perspectiva dreptului intern, cât și a Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și a practicii, în materie, a Curții Europene a Drepturilor Omului, motivare pe care Curtea și-o însușește, desigur cu completările și corectivele care vor fi făcute.

Însă, în mod greșit, prima instanță a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul P. I. F. și că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art.202 Cod procedură penală, poate fi atins doar prin privarea de libertate a acestui inculpat.

În conformitate cu dispozițiile art.362 alin.2 Cod procedură penală: „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit art.208”, iar potrivit acestui din urmă text: „Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. Dispozițiile art.207 alin.3-5 se aplică în mod corespunzător. În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.”

Potrivit art.207 alin.4 Cod procedură penală: „Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.”

În fine, în conformitate cu dispozițiile art.420 alin.11 Cod procedură penală: „La judecarea apelului se aplică regulile de la judecat în fond, în măsura în care prezentul titlu nu există dispoziții contrare”.

Deci, pentru a se menține stare de arest trebuie îndeplinite două condiții:

a)fie se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive;

b)fie există temeiuri noi care justifică măsura preventivă luată.

Menținerea măsurii preventive se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri, în acest stadiu al judecării cauzei, se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes și pentru buna desfășurare a judecării cauzei, neimpunându-se luarea unei măsuri preventive mai ușoare.

Analizând actele și lucrărilor dosarului, Curtea constată că măsura preventiva a arestului preventiv luată împotriva inculpaților: F. G., B. A. – M. și B. T. V. a fost legal dispusă și menținută, atât în procedura camerei preliminare, cât și pe parcursul soluționării cauzei de instanța de fond, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat.

În ceea ce privește vinovăției sau nu a inculpaților și corecta încadrare juridică a faptelor presupuse a fi săvârșite de aceștia, urmează a se pronunța instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, respectiv Tribunalul Bacău.

În acest moment procesual, Curtea, are doar obligația de a verifica, în conformitate cu dispozițiile art.362 alin.2, cu art.208 alin.2 și 4 Cod procedură penală, dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, sau dacă au apărut temeiuri noi care justifice această măsură preventivă.

Din probe rezultă că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.223 alin.1 și 2 Cod procedură penală.

Principiul proporționalității, consacrat și de art.202 alin.3 din noul Cod de procedură penală, impune ca atunci când se ia o măsură privativă, să se aibă în vedere necesitatea realizării unui echilibru între necesitatea într-o societate democratică de apărarea interesului public și importanța dreptului la libertate (Hotărârea Ambruszkiewicz contra Poloniei).

Pentru aspectele mai sus prezentate, Curtea constată că în cauză acest echilibru este respectat, măsura preventivă luată și menținută împotriva celor trei inculpați nefiind disproporționată cu necesitatea apărării într-o societate democratică a interesului public.

Pentru aceleași considerente, Curtea constată că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv, sau înlocuirea acestei măsuri, cu preventivă a arestului la domiciliu sau cea controlului judiciar.

Pe parcursul procesului penal, Tribunalul a examinat, din perspectiva dispozițiilor legale enunțate mai sus, legalitatea și temeinicia stării de arest a celor trei inculpați, ultima verificare fiind realizată la data termenul anterior de judecată din data de 12.05.2015, când, constatându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv a menținut starea de arest a inculpaților.

Tribunalul în încheierea din data de 12.05.2015 a motivat amplu, atât din perspectiva dreptului intern, cât și a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, de ce se justifică menținerea stării de arest a inculpaților: F. G., B. A. M. și B. T. V. și de ce nu se impune revocarea acestei măsuri, sau înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară.

Împotriva încheierii din data de 12.05.2015, inculpații: F. G., B. A. M. și B. T. V. au formulat contestație, invocând, în esență, aceleași motive ca și în cauza dedusă judecății, dar Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr.63/C din data de 14.05.2015, a respins ca nefondate contestațiile formulate.

Prin cele două hotărâri, au fost examinate și susținerile făcute de inculpați și avocații acestora, prin care solicitau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară, motiv pentru care nu vor fi reluate aspectele reținute în încheierea de la termenul de judecată anterior.

Ulterior termenului de judecată din data de 12.05.2015 instanța investită soluționarea fondului cauzei a procedat la audierea părților vătămate: P. S. M., L. C., P. E. L., R. I.-M. și R. A. E., urmând a fi audiate părțile vătămate: B. E. A., I. M., C. C., C. C., C. Richard R., M. Bodgan M. și M. M.-S. și martorii din lucrări.

În conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură penală:

„Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”

Din examinarea acestui text rezultă că pentru a se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive în executarea căreia se află inculpatul;

b) în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”

Desigur că în raport și de obiectul cererii și contestatorii-inculpați au apreciat că este îndeplinită prima condiție, astfel că nu se vor mai face referiri cu privire la acest aspect, Judecătorul de cameră preliminară și instanța de control judiciar, prezentând în mod detaliat, prin încheierile, respectiv, deciziile anterioare prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților motivele pentru care măsura arestului preventiv a fost legal dispusă și că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia se mențin.

Așa cum se arăta mai sus, o altă condițiile care trebuie îndeplinită pentru se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, este aceea ca în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Analizând și această condiție, se observă că legiuitorul a prevăzut a fi întrunite două aspecte și acestea cumulativ, respectiv:

a) să se impună înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și;

b) conduita procesuală a inculpatului să se fi schimbat;

În condițiile în care instanța a examinat, în conformitate cu dispozițiile procedurale, periodic legalitatea și temeinicia arestului preventiv și a apreciat că subzistă temeiurile arestării preventive și nu se impune înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, pentru a se dispune ulterior înlocuirea acestei măsuri, cu o măsură preventivă mai ușoară, trebuie ca cele două condiții, respectiv: evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților să se fi schimbat, să fi survenit după ultima încheiere prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților.

Acest raționament se impune, cu atât mai mult atunci când în cauză, pe lângă faptul că instanța a menținut starea de arest a inculpaților, dar au și fost respinse alte cereri de revocare, sau înlocuire a măsurii arestului preventiv, cereri formulate de inculpatul F. G..

Ori, din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că din momentele în care s-a menținut ultima dată starea de arest preventiv a inculpaților: F. G., B. A. – M. și B. T. V., respectiv, 12.05.2015, nu a apărut nici o împrejurare nouă și nici conduita procesuală a acestor inculpați nu s-a schimbat, astfel încât să se ajungă la concluzia că nu se mai justifică menținerea arestării preventive și că se impune înlocuirea acestei măsuri preventive cu o măsură preventivă mai ușoară.

Referitor la faptele pentru care sunt judecați inculpații: F. G., B. A. – M. și B. T. V., din actul de sesizare a instanței rezultă următoarele:

Inculpatul F. G. este judecat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: proxenetism, trafic de persoane și minori și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute și pedepsite de art. 213 alin.1 Cod penal, victimă B. P. C., art. 210 alin.1 lit.c Cod penal, persoană vătămată P. E. L., art. 211 alin.1 Cod penal, persoană vătămată P. S. M., art. 210 alin.1 lit.a Cod penal, persoană vătămată B. E. A., art. 210 alin.1 lit.a Cod penal, victimă I. M., art. 367 alin.1 și 3 Cod penal și art. 210 alin.1 lit.a Cod penal, persoană vătămată C. E. M., toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, faptele constând în aceea că:

a) în luna noiembrie 2010 a înlesnit practicarea prostituției pe raza mun. Bacău la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, de către victima B. P. C. de 26 de ani din mun. R., ..33/67 jud. N., în baza consimțământului ei;

b) în perioada iulie - octombrie 2014, F. G. împreună cu B. A. M., pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, după recrutare, au determinat și înlesnit exploatarea sexuală prin prostituție a persoanei vătămate P. E. L. din com. Blăgești, . CNP_ și, în aceeași perioadă, au încercat să o recruteze în vederea transportării către OSLO – Norvegia, pe cheltuiala lor, în scopul ca să fie cazată și obligată la practicarea prostituției, pentru obținerea de venituri materiale injuste;

c) în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, a determinat și înlesnit exploatarea sexuală prin prostituție a victimei minore P. S. M. (de 17 ani) în scopul obținerii de foloase patrimoniale, după care profitând de abuzul său de autoritate dobândit prin faptul că au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți (art.177 lit.c C.pen.) a recrutat-o în timpul minorității și ulterior, după ce a devenit majoră, a încercat să o transporte în Norvegia, în scopul continuării practicării prostituției, în favoarea sa, intenție infracțională ce a fost întreruptă la data de 25.10.2014 de organele de urmărire penală;

d) în perioada septembrie 2014 – 25.10.2014, împreună cu inc. B. A. M., a contribuit la menținerea în eroare a persoanei vătămate B. E. A., în sensul ca aceasta să își dea consimțământul la plecarea în Norvegia, loc unde urma ca împreună cu B. A. M. (care a procedat la recrutarea ei) victima să fie obligată la practicarea prostituției, intenție infracțională ce a fost întreruptă la data de 25.10.2014 de organele de urmărire penală;

e) la începutul lunii octombrie 2014, a recrutat-o pe numita I. M. de 21 de ani, din mun. Bacău, jud. Bacău, pentru ca să o deplaseze în Norvegia, pe cheltuiala lui, în scopul ca aceasta să practice prostituția, intenție infracțională ce a fost întreruptă datorită refuzului ulterior al victimei, ce și-a dat seama de manoperele dolosive ale inculpatului;

f) în perioada iunie 2014 - octombrie 2014, beneficiind de finanțarea și coordonarea conferită de inculpatul B. T. V., în baza înțelegerii prealabile de recrutare/transport/ cazare avută cu inculpații B. A. M., F. A. N., E. T., au constituit un grup infracțional organizat în vederea deplasării victimelor P. S. M. de 17 ani, B. E. A. și I. M., în Norvegia, în scopul practicării prostituției, activitate infracțională ce a fost întreruptă de refuzul ulterior al victimei I. M. și, la data de 25.10.2014, de către organele de urmărire penală (în cazul celorlalte victime) și;

g) în perioada 22.08.2012 – 23.08.2012, prin inducere în eroare, constrângere, amenințări, lipsire de libertate în mod ilegal și acte de agresiune sexuală, împreună cu F. E. M., zis E., au obligat la practicarea prostituției pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, pe victima C. E. M., în vârstă de 22 de ani, din .;

Inculpatul B. Antonoi M. este judecat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: trafic de persoane și minori, șantaj, camătă și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute și pedepsite de art.367 alin.1 și 3 Cod penal, în legătură cu infracțiunile de trafic de persoane și minori reținute în cauză, art.210 alin.1 lit.c Cod penal, persoană vătămată P. E. L., art. 211 alin.1 Cod penal, victimă P. S. M., art.210 alin.1 lit.a Cod penal, persoană vătămată B. E. A., art. 367 alin.1 și 3 Cod penal, în legătură cu infracțiunile de șantaj și camătă reținute în cauză, art.207 alin.1 și 3 Cod penal, persoană vătămată M. B. M. și art. 351 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, faptele constând în aceea că:

a) în perioada iulie - octombrie 2014, împreună cu F. G., pe raza mun. Bacău, la imobilul de pe ..28, jud. Bacău, după recrutare, au determinat și înlesnit exploatarea sexuală prin prostituție a persoanei vătămate P. E. L. din com. Blăgești, . și, în aceeași perioadă, prin intermediul inc.F. G. a încercat să o recruteze în vederea transportării către OSLO – Norvegia, pe cheltuiala lor, în scopul ca să fie cazată și obligată la practicarea prostituției, pentru obținerea de venituri materiale injuste activitate ce nu s-a mai realizat datorită refuzului persoanei vătămate;

b) în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, beneficiind de finanțarea și coordonarea inc. B. T. V., în baza unei înțelegeri prealabile cu F. G., cunoscând că victima minoră P. S. M. (de 17 ani) practica prostituția pe raza mun. Bacău, în favoarea acestuia din urmă, a acceptat să participe, împreună cu membrii grupului infracțional, la transportarea/cazarea/exploatarea sexuală a acesteia în Norvegia, loc unde după cazarea efectuată cu sprijinul inc. F. A. N. și E. T., zis P., să contribuie la exploatarea sexuală a victimei;

c) în perioada septembrie 2014 – 25.10.2014, împreună cu aceeași membri ai grupului infracțional menționați anterior, prin inducere în eroare (prezentând o situație neadevărată) a părții vătămate B. E. A., a determinat-o să își dea consimțământul la plecarea în Norvegia, loc unde urma ca, împreună cu F. G., F. A. N. și alte persoane, victima să fie obligată la practicarea prostituției, intenție infracțională ce a fost întreruptă la data de 25.10.2014 de organele de urmărire penală;

d) începând cu luna septembrie 2013 a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat condus de către inc. B. T. V. în scopul șantajării datornicilor rezultați din infracțiunea de camătă (parte vătămată M. B. M.) și ulterior, începând cu anul 2013, prin obținerea unor sume de bani rezultate din amanetarea unor cantități de aur la . Bacău, a desfășurat, în cadrul aceluiași grup, activități de camătă ca îndeletnicire, prin împrumutarea unor sume de bani cu dobândă către numiții N. E., B. A., B. L., Vascan T., C. I. P., A. C. M., cu sau fără încheierea unor acte notariale ce cuprindeau în mod nereal dobânda aferentă sumei împrumutate. Una din părțile vătămate ce s-a constituit parte civilă cu privire la situația amenințării sale efectuată de către inc. B. T. V., B. A. M. și V. Ș. E. este partea vătămată M. B. M. din Bacău, jud. Bacău și;

e) în perioada noiembrie 2013 – 25.10.2014, împreună cu B. T. V., V. Ș. ș.a. a sprijinit grupul infracțional organizat condus de inc. B. T. V. în vederea săvârșirii infracțiunilor de șantaj și camătă și, ulterior, în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu F. G., B. T. V. ș.a. în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane/ minori, ambele infracțiuni prev. de art.367 alin.1,3 C.pen. cu referire la faptele in prezentul rechizitoriu;

Inculpatul B. T. V. este judecat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: șantaj, camătă, trafic de persoane și de minori și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute și pedepsite de art.367 alin.1 și 3 Cod penal, în legătură cu infracțiunea de șantaj și camătă, art.207 alin.1 și 3 Cod penal, persoane vătămată R. I. M., R. A. E., M. S. M.), art. 207 alin.1 și 3 Cod penal, persoane vătămate: C. C., C. C. și C. Richard, art. 207 alin.1 și 3 Cod penal, persoane vătămate L. C. și L. C., art. 207 alin.1 și 3 Cod penal, persoană vătămată M. B. M.), art.351 Cod penal, art. 367 alin.1 și 3 Cod penal, în legătură cu infracțiunile de trafic de persoane și minori, art. 211 alin.1 Cod penal, victimă P. S. M. (de 17 ani) și art. 210 alin.1 lit.a Cod penal, persoană vătămată majoră B. E. A., cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal și art. 41 alin.1 Cod penal, faptele constând în aceea că:

a) în perioada ianuarie 2012 – 25.10.2014, în baza unei înțelegeri prealabile cu B. R. A., V. E. Ș., B. A. M. și P. I. F. a constituit un grup infracțional organizat, în vederea dării de bani cu dobândă ca îndeletnicire și ulterior după perceperea dobânzilor în cazul în care împrumutații nu puteau restitui sumele de bani treceau la efectuarea de amenințări cu exercitarea de acte de violență și la constrângeri morale în scopul de a dobândi în mod injust foloase materiale;

b) în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, în baza unei înțelegeri prealabile cu F. G. și B. A. M., i-a finanțat pe aceștia cu sume de bani, i-a coordonat și sprijinit în activitatea infracțională de trafic transfrontalier de persoane și minori, urmărind transportarea și realizarea cazării în Norvegia a minorei P. S. M. (de 17 ani) și a persoanei vătămate majore B. E. A. (recrutată prin înșelăciune de către inc. B. A. M. și F. G.), cu scopul ca, în acea țară, împreună cu inculpații F. A. N. și E. T. să se realizeze exploatarea sexuală a acestora;

c) în perioada noiembrie 2013 – 25.10.2014, împreună cu B. A. R., B. A. M., V. Ș. ș.a. a constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunilor de șantaj și camătă și, ulterior, în perioada iunie 2014 – 25.10.2014, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu F. G., B. A. M. ș.a. în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane/ minori, ambele infracțiuni prevăzute de art.367 alin.1 și 3 Cod penal, cu referire la faptele din rechizitoriu.

Traficul de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate.

Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.

Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

Infracțiunea de șantaj, aduce atingere relațiilor sociale referitoare la libertate morală a persoanei, dar această infracțiune aduce atingere și altor relații sociale legate de patrimoniul persoanei.

Gravitatea infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații: B. Antonoi M., B. T. V. și F. G., sunt cu atât mai grave, cu cât în actul de sesizare s-a reținut că au fost săvârșite în cadrul unor grupuri infracționale organizate și, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, avea caracter transnațional.

Referitor la persoanele celor trei inculpați, din lucrările dosarului rezultă că aceștia au mai cunoscut rigorile legii penale, inculpatul B. T. V. fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor în stare de recidivă.

Prin sentința penală nr.110/D/2010 din data de 25.03.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, inculpatul B. T. V. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal din 1969, o instigare la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art.25 Cod penal din 1969, raportat la art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal din 1969 și o tentativă la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art.20 Cod penal din 1969, raportat la art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal din 1969.

Prin sentința penală nr.1408 din data de 23.09.2011, pronunțată de Judecătoria Bacău, a fost condamnat pentru săvârșirea a trei infracțiuni de șantaj, prevăzute de art.194 alin.1 Cod penal din 1969, iar prin sentința penală nr.16 din data de 16 din data de 20.01.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal din 1969.

În fine, prin sentința penală nr.1180 din data de 16.05.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău, a fost condamnat la pedeapsa 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art.221 alin.1 Cod penal din 1969.

Așa cum rezultă și din menținea din subsolul sentinței penale nr.2064/2012 din data de 29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, prin care s-a dispus contopirea pedepselor menționate mai sus, din executarea pedepsei principale rezultante de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, a fost liberat condiționat la data de 21.08.2013, rămânându-i de executat un rest de pedeapsă de 409 zile închisoare, condiții în care o mare parte din infracțiunile deduse judecății ar fi fost săvârșite atât după executarea unor pedepse anterioare, dar și până la împlinirea duratei ultimei pedepse.

Judecătoria Bacău, prin sentința penală nr.2098/2012, din data de 06.12.2012,așa cum a fost modificată prin decizia penală nr.358 din data de 28.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, l-a condamnat pe inculpatul B. A. M., la pedeapsa principală rezultantă de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acestei pedepse.

Din actul de sesizare rezultă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile deduse judecății în cadrul termenului de încercare stabilit prin sentința anterioară de condamnare.

În ceea ce îl privește pe inculpatul F. G., s-a reținut că acesta a fost condamnat, dar faptele dedusă judecății ar fi fost comise după împlinirea termenului de reabilitare.

Curtea, pentru aspectele mai sus prezentate, constată, în ceea ce îi privește pe inculpații: F. G., B. A. – M. și B. T. V., că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin luarea unei măsuri preventive mai ușoare.

Referitor la termenul rezonabil al duratei arestării preventive, Curtea reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.5 din C.E.D.O: „orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”.

Referindu-se la „criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, C.E.D.O. a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este: „data la care o persoană este acuzată”, adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau „o dată anterioară” (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de „acuzație penală”, în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de „urmări importante” privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c.Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil”, Curtea a statuat că aceasta este data pronunțării hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere și „comportamentul acuzatului”, cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).

Ori, în actul de sesizare a instanței de fond s-a reținut că nu au recunoscut faptele, așa cu au fost reținute prin actul de sesizare a instanței de fond, iar în fața primei instanțe inculpații au arăta că nu înțeleg să se prevaleze de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii și nu au dat declarații în cauză.

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a inculpaților nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conforme și cu aceste dispoziții, precum și cu dispozițiile art.6 din aceeași Convenție.

Autoritățile judiciare au luat, desigur în raport și de complexitatea cauzei, determinată, printre altele, de numărul mare al participanților, precum și al părților vătămate, toate măsurile necesare pentru soluționarea cu celeritate a cauzei.

Aspectele invocate de inculpații: F. G., B. A. – M. și B. T. V., referitoare la persoanele lor și situația din familii, nu sunt de natură, pentru aspectele mai sus prezentate, să ducă la concluzia că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsură preventivă a controlului judiciar și acestea urmează a fi avute în vedere de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.

În ce privește respectarea dreptului la libertate al celor trei inculpați: F. G., B. A. – M. și B. T. V. este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură: „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”.

Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților

Buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpaților, iar eliberarea lor, chiar subsumată unor obligații sau garanții specifice altor măsuri preventive alternative, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice, precum și posibilitatea reiterării activităților infracționale (aspecte deduse și din situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței).

Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, evaluând și gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații: F. G., B. A. – M. și B. T. V., modalitatea în care au fost comise faptele și natura relațiilor socio – umane afectate, încălcări grave, circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite faptele, consecințele produse și cele care s-ar fi produs dacă nu interveneau organele de cercetare penală, anturajul și mediul din care provin cei trei inculpați, reacția publică declanșată, precum și persoanele inculpaților, care sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul B. T. V. fiind și recidivist, impun concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestului preventiv subzistă, astfel că nu se impune înlocuirea cu o altă măsură preventivă mai ușoară; lăsarea în libertate a acestora ar genera o stare de insecuritate, privarea lor de libertate fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică; în acest moment procesual, interesul social al protejării societății primează interesului personal al celor trei inculpați de a fi judecați în stare de libertate.

Desigur că, în conformitate cu prevederile art.362 alin.2 Cod procedură penală și art.208 alin.2 și 4 Cod procedură penală, instanța de fond are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților: F. G., B. A. – M. și B. T. V. și va aprecia, în raport și de probele care vor fi administrate, inclusiv cele propuse de inculpați, dacă se mai impune menținerea măsuri arestului preventiv, înlocuirea sau revocarea acesteia.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P. I. F., Curtea analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere faptele pentru care a fost trimis în judecată acest inculpat, modul și circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite faptele, participația sa penală, inclusiv presupusa contribuție a acestuia la săvârșirea faptelor și examinând dispozițiilor referitoare la înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, precum și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, constată că temeiurile avute în vedere la momentul luarea măsurii arestului preventiv s-au schimbat, astfel că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura preventivă a controlului judiciar, pentru considerentele care vor fi prezentate.

În conformitate cu dispozițiile art.202 alin.1 Cod procedură penală: „Măsurile preventive sunt dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”

Din examinarea acestor dispoziții legale, sub aspectul scopului măsurilor preventive, pentru a se dispune și, desigur, pentru a se menține o astfel că măsură trebuie ca aceasta să fie necesar în scopul:

a) asigurării bunei desfășurări a procesului penal;

b) al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală și;

c) al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

La momentul luării măsurii preventive a arestului preventiv și al menținerii acestei măsuri, s-a avut în vedere că scopul măsurii preventive este acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul, în acest moment procesual, nu poate împiedica buna desfășurare a procesului penal.

În conformitate cu dispozițiile art.202 alin.3 Cod procedură penală: „Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru scopul urmărit prin dispunerea acesteia”

Examinând aceste prevederi procedurale rezultă cu claritate că pentru a fi luată o măsură preventivă și, desigur, pentru a fi menținut, trebuie ca aceasta să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și să fie necesară pentru scopul urmărit prin dispunerea acesteia.

Ori, în cauză, din examinarea lucrărilor dosarului se constată că măsura preventivă a arestului preventiv nu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor care li se aduc inculpatului P. I. F. și, cu atât mai mult, nu este necesară realizării scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.

Prin obligațiile care îi vor fi impuse inculpatului P. I. F., în conformitate cu dispozițiile art.215 alin.1 și 2 Cod procedură penală, se realizează scopul măsurii preventive, prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală, cel al asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Desigur, în condițiile în care inculpatul, pe durata controlului judiciar, va încălca cu rea - credință obligațiile care îi vor fi stabilite, în conformitate cu dispozițiile art.215 alin.7 Cod procedură penală, instanța va dispune înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, sau cea a arestului preventiv.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admisă contestația formulată de contestatorul-inculpat P. I. F., va fi desființată, în parte, încheierea contestată, doar în ceea ce îl privește pe inculpatul P. I. F., se va reține cauza spre rejudecare și în consecință;

În temeiul art.208 alin.5, cu art.242 alin.2 Cod procedură penală, se va dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv luată împotriva inculpatului P. I. F. prin încheierea nr.108/CDL din data de din 23.12.2014, pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Bacău, măsură prelungită și menținută ulterior, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art.202 alin.4 lit.b, cu art.214 Cod procedură penală.

În baza art.215 alin.1 și 2 Cod procedură penală, se va impune inculpatului ca pe timpul cât se află sub control judiciar să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanțele de judecată investite cu soluționarea cauzei ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;

e) să nu se apropie de persoanele vătămate sau de membrii familiilor acestora, de alți participanți la comiterea infracțiunii, de martori ori experți sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;

f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență și;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În temeiul art.215 alin.4 Cod procedură penală, va fi încredințată supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar Inspectoratului de Poliție Județean Bacău – Serviciul de Investigații Criminale – Biroul supravegheri judiciare, care va verifica periodic respectarea obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, va sesiza de îndată instanța de judecată.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.215 alin.3 și 7 Cod procedură penală, în sensul că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, sau dacă va exista suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

În baza art.215 alin.5 Cod procedură penală, se va dispune comunicare unei copii după dispozitivul prezentei decizii, unității de poliție în a cărei circumscripție locuiește inculpatul, respectiv Poliția municipiului Bacău, Inspectoratul de Poliție Județean Bacău – Serviciul de Investigații Criminale – Biroul supravegheri judiciare, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră Române, Serviciului cazier judiciar și Direcției Generale de Pașapoarte.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului P. I. F., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu art.206 Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii-inculpați: B. A. M., B. T. V. și F. G..

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 și 4 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE :

I. În baza art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite contestația formulată de contestatorul-inculpat P. I. F. împotriva încheierii din data de 08.07.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.

Desființează, în parte, încheierea contestată, doar în ceea ce îl privește pe inculpatul P. I. F., reține cauza spre rejudecare și în consecință;

În temeiul art.208 alin.5, cu art.242 alin.2 Cod procedură penală, dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv luată împotriva inculpatului P. I. F. prin încheierea nr.108/CDL din data de din 23.12.2014, pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Bacău, măsură prelungită și menținută ulterior, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art.202 alin.4 lit.b, cu art.214 Cod procedură penală.

În baza art.215 alin.1 și 2 Cod procedură penală, impune inculpatului ca pe timpul cât se află sub control judiciar să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanțele de judecată investite cu soluționarea cauzei ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;

f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență și;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În temeiul art.215 alin.4 Cod procedură penală, supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizează de Inspectoratul de poliție Județean Bacău – Serviciul de Investigații Criminale – Biroul supravegheri judiciare, care va verifica periodic respectarea obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, va sesiza de îndată instanța de judecată.

Atrage atenția inculpatului P. I. F. asupra dispozițiilor art.215 alin.3 și 7 Cod procedură penală, în sensul că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, sau dacă va exista suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

În baza art.215 alin.5 Cod procedură penală, dispune comunicare unei copii după dispozitivul prezentei decizii, unității de poliție în a cărei circumscripție locuiește inculpatul, respectiv Poliția municipiului Bacău, Inspectoratul de poliție Județean Bacău – Serviciul de Investigații Criminale – Biroul supravegheri judiciare, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră Române, Serviciului cazier judiciar și Direcției Generale de Pașapoarte.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului P. I. F., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu art.206 Cod procedură penală, respinge ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii-inculpați: B. A. M., B. T. V. și F. G. împotriva încheierii din data de 08.07.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.

În baza art.275 alin.2 și 4 Cod procedură penală, obligă contestatorii-inculpați să plătească statului suma de câte 450 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.07.2015, în prezența contestatorilor-inculpați.

PREȘEDINTE,

D. P.

GREFIER,

D. - I. A.

Pron.încheierea C. Gh.

Red.dec.D.P.

Tehnoredactat A.D.I.

3 ex.

10.07.2015/14.07.2015

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 723/2015. Curtea de...		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... →

Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 93/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 93/2015. Curtea de Apel BACĂU