Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 259/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 08 aprilie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A 2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. P.- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul I. C. D., împotriva sentinței penale nr.2346/S din data de 03 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 08 aprilie 2015, când,
C U RT E A
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.2346/3 octombrie 2014 a Judecătoriei B. s-a dispus în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195 /2002 cu aplicarea art.396 alin.10 Noul Cod de procedură penală și art.5 din Noul Cod penal condamnarea inculpatului I. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate mai sus pe o durata de 2 ani și 8 luni reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art.71 alin.2 Cod penal din 1969 au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II si b Cod penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate au fost suspendate si executarea pedepselor accesorii.
Au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in termenul de încercare.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria B. a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul I. C. D., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că în data de în data de 25.11.2012, în jurul orei 19,45, inculpatul I. C. D. a condus autovehiculul marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din localitatea Prejmer deși nu avea permis de conducere.
Inculpatul audiat fiind în cursul urmăririi penale a recunoscut săvârșirea faptei.
În fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și nu a solicitat administrarea de probe noi, prevalându-se de dispozițiile art.374 alin.4 Cod de procedură penală.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a retinut următoarele:
În data de 25.11.2013, în jurul orei 19,45, în timp ce conducea autoturismul marca VWGolf cu numărul de înmatriculare_ pe . Prejmer, inculpatul I. C. D. a fost oprit de un echipaj de poliție.După ce inculpatului i s-a cerut să preyinte actele de identitate și permsul de conducere, acesta a declarat că nu posedă permis de conducere.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, așa cum reiese din adresa Instituției Prefectului nr._/25.01.2013.
La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului care se coroborează cu declarația martorului V. M. A. care s-a deplasat la locul unde a fost oprit în trafic autoturismul condus de inculpat la scurt timp după acest moment precum și cu adresa adresa Instituției Prefectului nr._/25.01.2013 din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.
Fapta inculpatului așa cum a fost prezentată mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are permis de conducere. Astfel, sub aspectul laturii obiective, există o acțiune a inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice în condiții ilicite, caracterul ilicit rezultând din realizarea acțiunii deși nu posedă permis de conducere, acțiune ce a avut ca urmare crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, legătura de cauzalitate dintre acțiune și urmare rezultând din însăși materialitatea activității desfășurate de inculpat. Sub aspectul laturii subiective, acesta a acționat cu intenție directă.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului instanța a avut în vedere faptul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.5 alin.1 Cod penal conform cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin raportare la regimul sancționator, instanța a constatat că noul Cod penal sancționează în dispozițiile art.335 infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere cu pedeapsa închisorii în aceleași limite ca și art.86 alin.1 din OUG195/2002. Prin urmare legea penală mai favorabilă a fost determinată în această situație prin raportare la modalitățile de executare a pedepsei închisorii prevăzute de vechiul Codul penal și Nou Cod penal. Constatând că în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, instituție prevăzută de Codul penal din 1969 la art.81 și următoarele în sarcina inculpatului nu pot fi prevăzute obligații, spre deosebire de modalitățile de executare a pedepsei închisorii prevăzute de Noul Cod penal începând cu art.83, unde legiuitorul a stabilit obligații și măsuri de supraveghere în sarcina inculpatului condamnat, instanța a considerat că în speța de față legea penală mai favorabilă o constituie prevederile Cod penal anterior.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969 respectiv dispozițiile din partea generala a codului penal, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului, limitele de pedeapsa prevăzute de legea specială, precum și dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Având în vedere aspectele de mai sus instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere.
Constatând îndeplinite condițiile art.81 Cod penal din 1969, pedeapsa aplicată fiind de 8 luni închisoare, că inculpatul nu a fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 6 luni și considerând fața de atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal ca scopul pedepsei poate fi atins si fără executarea pedepsei, instanța a suspendat executarea pedepsei aplicate pe o durata de 2 ani și 8 luni reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul I. C. care a criticat sentința pronunțată sub aspect de temeinicie și legalitate.
În susținerea căii de atac promovată, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor noilor prevederi ale Codului penal, apreciind că acestea reprezintă lege penală mai favorabilă, în condițiile în car ea apreciat că sunt incidente prevederile art.80-82 din Codul penal.
În calea de atac a apelului, în fața Curții de Apel nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând apelul declarat, prin prisma criticilor formulate, luând în considerare principiile enunțate în art. 417 alin.1, 2 și a art.418 alin.1 Cod procedură penală, se constată că apelul este fondat în parte și va fi admis pentru considerentele ce preced.
Din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești efectuate de către Judecătoria B., Curtea constată că starea de fapt reținută în hotărârea atacată este corectă.
Astfel, instanța de apel reține, în egală măsură cu judecătorul fondului, în sarcina inculpatului I. C. faptul că la data de 25.11.2012, în jurul orei 1945, acesta a fost surprins in trafic, pe . Prejmer, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_, din direcția DN 10 spre . avea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Curtea constată că în cursul cercetării judecătorești inculpatul a adoptat o atitudine procesuală de recunoaștere a comiterii infracțiunii, solicitând ca judecata să aibă loc conform procedurii abreviate, prevăzută de art.375, art.377 Cod procedură penală, beneficiind și de cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută deart.396 alin.10 Cod procedură penală.
D. urmare, judecătorul fondului a avut în vedere materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, constatând în urma analizării probelor și a declarației inculpatului de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii, că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile, luând în considerare modificările legislative intervenite între data comiterii faptei și până la soluționarea cauzei, dispozițiile art.5 din Codul penal actual, precum și modalitatea de interpretare a acestor prevederi conform Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, instanța de apel apreciază, de asemenea, că dispozițiile Codului penal din 1969 reprezintă lege penală mai favorabilă, având în vedere condițiile privind modalitatea de executare a pedepsei stabilite.
În raport de acestea, este evident că prevederile art.81 și următoarele din Codul penal din 1969 sunt mai favorabile decât dispozițiile din Codul penal actual, în condițiile în care în sarcina inculpatului nu se impune respectarea vreunei obligații, cu excepția aceleia de a nu săvârși altă infracțiune. De asemenea, la împlinirea termenului de încercare inculpatul este reabilitat de drept, conform art.86 din Codul penal din 1969.
Pe de altă parte, în raport de solicitarea adresată Curții de Apel în calea de atac promovată, în sensul de a se dispune aplicare art.80 și următoarele din Codul penal actual, instanța de apel apreciază că în cauză nu se impune renunțarea la aplicarea pedepsei, nefiind întrunite cerințele prevederilor legale menționate, fapta reținută fiind prin natura sa o infracțiune de pericol, fiind vătămate relațiile sociale care ocrotesc siguranța participanților la traficul rutier.
Chiar dacă autoturismul a fost condus de către inculpat pe o distanță scurtă acest lucru nu împietează asupra pericolului social al faptei comise, în condițiile în care s-a creat o stare de pericol pentru participanții la traficul rutier, I. C. neavând cunoștințele teoretice și practice necesare conducerii unui autovehicul, neposedând permis de conducere.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță s-a orientat, în procesul de individualizare judiciară spre suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilită, conform Codului penal din 1969, aceasta fiind mai favorabilă inculpatului față de amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere, prevăzute de art.83 și art.91 din Codul penal actual.
Pe de altă parte, însă, având în vedere pedeapsa stabilită, în raport de criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art.72 din Codul penal din 1969, luând în considerare circumstanțele comiterii faptei, atitudinea procesuală manifestată de către inculpat, comportamentul acestuia anterior săvârșirii infracțiunii, timpul scurs de la data la care a fost săvârșită acțiunea infracțională până în prezent (împrejurare de natură a atenua răspunderea penală prin raportare și la gradul redus de complexitate al cauzei) perioadă în interiorul căreia inculpatul nu a mai comis fapte cu caracter penal, în cauză se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969, cu consecința reducerii pedepsei la 4 luni închisoare, în conformitate cu art.76 alin.1 lit.e din Codul penal din 1969.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, în cauză apelul declarat de către inculpatul I. C. va fi admis, iar în urma rejudecării vor fi reținute dispozițiile art.74 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969 și ale art.76 alin.1 lit.e din același cod, pedeapsa urmând a fi redusă de la 8 luni la 4 luni închisoare, cu consecința reducerii duratei termenului de încercare stabilit conform art.82 din Codul penal din 1969 la 2 ani și 4 luni.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, iar în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de inculpatul I. C. D. împotriva sentinței penale nr.2346 din 3 octombrie 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și al duratei termenului de încercare.
Rejudecând în aceste limite, reține în favoarea inculpatului I. C. D. circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a, alin.2 din Codul penal din 1969, art.76 alin.1 lit.e din Codul penal din 1969 și reduce pedeapsa de la 8 luni la 4 luni închisoare.
Reduce durata termenului de încercare de la 2 ani și 8 luni la 2 ani și 4 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. D. R. C. D.
Grefier,
C. G.
Red.R.C.D./20.04.2015
Dact.C.Gh./22.04.2015
2 ex.
Jud fond/L. B.
← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 257/2015. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 600/2015. Curtea... → |
---|