Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 379/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.379/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 19 mai 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A2:
Președinte – C. G. - judecător
Judecător – S. F.
- Grefier – N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria F. împotriva sentinței penale nr. 280 din data de 05 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 07 mai 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 mai 2015, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 280/5.11.2014 A Judecătoriei F., în baza art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului B. C.-I., fiul lui I. și E., născut la data de 25.06.1986, în mun. F., jud. B., studii școala profesională, șomer, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în mun. F., ., ., jud. B., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală se atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 396 alin. 1 și 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului B. C.-I. pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, examinând probele administrate în cauză, însușite de către inculpat conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunilor (fil. 17-20 dos.urm.pen.), declarațiile inculpatului B. C.-I. (fil. 10-11 și 14-16 dos.urm.pen., fil. 13-14), depoziția martorului S. I.-T. (fil. 21- 23 dos.urm.pen.), adresa Instituției Prefectului jud. B.-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nr._ din 6.03.2014 din care rezultă că autovehiculul nu este înmatriculat (fil. 24 dos.urm.pen.), adresa nr._ din 4.03.2014 a Instituției Prefectului jud. B.-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere (fil. 25 dos.urm.pen.), autorizația de circulație provizorie nr._ din care rezultă că numărul de de circulație provizorie BV-_ era valabil până la data de 15.11.2012 (fil. 27 dos.urm.pen.), depoziția martorului B. I. (fil. 15-16), precum și declarația inculpatului de recunoaște a învinuirii (fil. 9-10), a reținut în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 26.02.2014, organul de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție M. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în dimineața zilei de 26.02.2014, în jurul orelor 10,30, B. C.-I. a condus autoturismul marca ,,Mitsubishi L 200” pe raza localității Ș., fără a fi înmatriculat și fără să posede permis de conducere.
În fapt se reține că la data de 26.02.2014, în jurul orelor 10,30, inculpatul în timp ce conducea autoturismul marca ,,Mitsubishi L 200” cu nr. de înmatriculare provizoriu BV-_ pe raza localității Ș. și se îndrepta spre fostele grajduri ale CAP-ului, a fost oprit pentru control de către organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție M..
Din adresa nr._ din 6.03.2014 a Instituției Prefectului jud. B.-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor reiese că autovehiculul marca ,,Mitsubishi L 200” cu . MMBJNK7402D033681 nu figurează înmatriculat în România, iar din adresa nr._ din 4.03.2014 a aceluiași serviciu reiese că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Audiat în instanță, inculpatul a recunoscut faptele comise (fil. 9).
Referitor la infracțiunea de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal, inculpatul a declarat că autoturismul pe care l-a condus este al sorei sale și știa că trebuie să fie înmatriculat, dar sora sa nu avea bani. Inculpatul știa că sora sa trebuie să ia din nou numere de înmatriculare provizorii dar nu știa că cele de pe autoturism nu sunt în regulă. Inculpatul a mai arătat că nu prea ține legătura cu tatăl său, se duce la Ș. doar să îl ajute și a crezut că se poate circula cu autoturismul respectiv în deplină legalitate. Acel autoturism avea numere de înmatriculare provizorii de vreun an și cunoștea că numerele provizorii au o valabilitate de 30 de zile. Inculpatul s-a gândit că s-au schimbat numerele provizorii, iar cele de pe autoturism sunt cele bune. Inculpatul nu a deținut permis de conducere și știa că numerele provizorii se pot acorda pentru un autovehicul de 3 ori, fiecare perioadă de câte 30 de zile (fil. 9-10).
Instanța, față de cele declarate de inculpat, având în vedere că era necesară administrarea de noi probe pe latura penală, a respins cererea inculpatului de a fi judecat pe baza procedurii simplificate, prevăzut de art. 374 alin. 4 cod procedură penală, urmând ca acesta să fie judecat după procedura de drept comun.
Din declarația inculpatului B. C.-I. luată în condițiile art. 378 Cod procedură penală reiese că acesta știa că autoturismul pe care l-a condus este cumpărat de tatăl său din Italia pe numele acestuia, iar ulterior tatăl trebuia să îl treacă pe numele sorei inculpatului. Inculpatul a arătat că la câteva luni după ce a fost adus autoturismul l-a văzut și el și de atunci până la săvârșirea faptei a trecut un an și ceva. Inculpatul a văzut și după aceea că autoturismul are numere roșii în continuare, dar nu și-a pus problema dacă sunt aceleași cu cele pe care le-a văzut prima dată pe autoturism. Inculpatul a mai declarat că nu l-a întrebat pe tatăl său niciodată de ce autoturismul are în continuare numere roșii pentru că el nu avea permis de conducere. Inculpatul a mai arătat că el este o persoană independentă, se descurcă singur, nu prea are legături cu tatăl și frații săi, și știa că numerele de înmatriculare provizorii au valabilitate 30 de zile, iar unui autoturism i se pot aloca de 3 ori astfel de numere (fil. 13-14).
În cauză a fost audiat în calitate de martor și tatăl inculpatului, numitul B. I., care a declarat că autoturismul cu care a circulat inculpatul a fost cumpărat de fiica sa B. A. în februarie 2012, iar la sfârșitul acelui an, aceasta a luat numere provizorii pentru acel autoturism întrucât avea geamul spart și nu putea astfel să efectueze inspecția RAR. Martorul a mai arătat că fiul său nu știa că acele numere provizorii de pe autoturism sunt expirate, aspect pe care nu avea de unde să-l știe pentru că mergea mai rar în satul Ș., respectiv o dată la 2-3 luni când era chemat de tatăl său pentru a-l ajuta. Martorul a mai arătat în declarația sa că nu a discutat niciodată situația acelui autoturism cu fiul său și crede că acesta nici nu știa că autoturismul este al sorei sale, crezând că autoturismul este al martorului. S-a mai arătat de către martor că fiul său nu a mai circulat niciodată cu acel autoturism decât atunci când a fost depistat de polițiști, de asemenea nu a discutat niciodată cu inculpatul despre autoturismul respectiv, dacă se circulă cu el sau nu (fil. 15-16).
Din procesul-verbal de consemnare a rezultatului investigațiilor întocmit de Postul de Poliție M. reiese că inculpatul locuiește în mun. F. împreună cu mama sa, părinții fiind divorțați. În familie și societate are un comportament corespunzător, nu are loc de muncă stabil, ocazional lucrează în domeniul construcțiilor și nu a mai fost cercetat penal niciodată (fil. 28 dos.urm.pen.).
Din cele de mai sus reiese că inculpatul nu locuiește cu tatăl său în satul Ș., ci cu mama sa în mun. F., părinții săi fiind divorțați. Inculpatul nu prea ține legătura cu tatăl său, se deplasează rar în satul Ș. (o dată la 2-3 luni), și atunci doar pentru a-l ajuta pe tatăl său, astfel că a crezut că se poate circula cu autoturismul respectiv în deplină legalitate. Inculpatul știa că autoturismul avea numere de înmatriculare provizorii, însă s-a gândit că acestea s-au schimbat cu altele tot provizorii, cunoscând că unui autovehicul i se pot acorda de trei ori numere de înmatriculare provizorii, fiecare cu o valabilitate de câte 30 de zile. Este de reținut și faptul că tatăl inculpatului a arătat că fiul său nu știa că numerele de înmatriculare provizorii ale autoturismului erau expirate.
Față de cele ce preced, și având în vedere faptul că din nicio probă nu rezultă că inculpatul știa că numerele de înmatriculare provizorii ale autoturismului erau expirate, instanța de fond apreciază că fapta de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal, nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, inculpatul necunoscând faptul că autoturismul pe care l-a condus nu era înmatriculat în circulație, sau cel puțin existând o mare îndoială în această privință.
În aceste condiții, instanța de fond a dat eficientă principiului „in dubio pro reo” care se aplică atunci când, urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției și această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului.
Aplicarea principiului „in dubio pro reo”, este strâns legată de prezumția de nevinovăție deoarece la pronunțarea unei condamnări instanța nu se poate bizui pe probabilități, ci pe convingerea că probele reținute reflectă adevărul.
În speța dedusă judecății, este fără echivoc că principiul „in dubio pro reo” își regăsește pe deplin aplicarea, consecința directă a faptului că nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul știa că autovehiculul marca ,,Mitsubishi L 200” cu . MMBJNK7402D033681 era neînmatriculat în circulația rutieră.
Raportat la starea de fapt reținută în cauză, instanța de fond apreciază că trebuie să se facă aplicațiunea principiului „in dubio pro reo”, condamnarea inculpatului nefiind de conceput, în condiții de probabilitate, respectiv atunci când exista posibilitatea ca inculpatul să nu știe că numerele de înmatriculare provizorii ale autoturismului condus de el erau expirate.
Condamnarea unui inculpat nu poate avea drept temei decât stabilirea cu certitudine a vinovăției acestuia, exclusiv pe bază de probe, orice stare de dubiu trebuind să fie interpretată în favoarea celui în cauză, cerință impusă în primul rând de principiul prezumției de nevinovăție, dar și de exigențele pe care o instanță de judecată trebuie să le manifeste în examinarea materialului probator, pentru evitarea unei erori judiciare.
Așa fiind, față de cele ce preced, instanța de fond, în baza art. 396 alin. 1 și 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul B. C.-I. pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului B. C.-I., care la data de 26.02.2014 a condus pe drum public, respectiv DC 66, pe raza localității Ș., autovehiculul marca ,,Mitsubishi L 200”, fără să posede permis de conducere, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.
Întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, acesta beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, astfel că instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Instanța de fond consideră că inculpatul B. C.-I. trebuie să beneficieze de cauza legală de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și în acest caz, deoarece deși inculpatul a optat pentru judecarea potrivit procedurii simplificate, s-a respins cererea și s-au aplicat regulile de drept comun cu privire la judecată, iar după deliberare s-a constatat din ansamblul materialului probator că inculpatul nu a săvârșit fapta prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, ci doar fapta prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Inculpatul B. C.-I. are 28 de ani, este șomer și nu are antecedente penale.
Instanța de fond, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului, care a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii și o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând și regretând fapta săvârșită, va stabili pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța de fond constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța de fond apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a trebuit să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria F., care vizezază un aspect de netemeinicie raportat la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și fără permis de conducere. Instanța de fond a stabilit pentru infracțiunea prev. de art.335 alin.1 Cod penal o pedeapsă de 8 luni închisoare cu aplic. prev. art.83 Cod penal. În ceea ce privește cealaltă infracțiune instanța de fond a dispus achitarea pe considerentul că există o stare de dubiu cu privire la faptul că inculpatul cunoștea sau nu că autovehiculul avea numere provizorii de înmatriculare care expirase. Raportat la probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, apreciază că inculpatul avea reprezentarea că autovehiculul nu era înmatriculat corespunzător în circulație. Astfel, cu prilejul audierii inculpatului, în cursul urmăririi penale, atât în calitate de suspect cât și de inculpat, nu a negat că autovehiculul condus nu este înmatriculat în circulație, acest aspect fiind invocat pentru prima dată în fața cercetării judecătorești. Atât din declarația sa cât și din declarația martorului rezultă că inculpatul avea cunoștință că autoturismul fusese cumpărat în luna februarie 2012, care în acel moment era înmatriculat provizoriu și că ulterior nu a putut să îl înmatriculeze definitiv având geamul spart. Inculpatul a arătat în declarația sa că în anul 2014, la data la care a condus, autovehiculul era în aceeași stare. A mai arătat că știa că numele provizorii erau valabile 30 de zile. Raportat la aceste aspecte apreciază că inculpatul cunoștea la momentul la care a ales să conducă autovehiculul că acesta nu este înmatriculat și ca atare, soluția de achitare pronunțată de instanța de fond, în opinia sa, apare ca netemeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul parchetului nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive:
În mod just a reținut instanța de fond că în cauză există un dubiu serios cu privire la faptul că inculpatul ar fi cunoscut că autoturismul condus ar fi fost legal înmatriculat sau nu. Din declarația inculpatului B. C.-I. reiese că acesta nu știa că autoturismul pe care l-a condus nu este legal înmatriculat. Acesta a recunoscut săvârșirea faptei de conducere fără permis, însă cu privire la fapta de conducere a unui autoturism neînmatriculat a arătat că nu avea cunoștință de acest lucru, iar susținerile inculpatului sunt bazate pe elemente obiective, care pot da credibilitate afirmațiilor sale. Inculpatul a văzut că autoturismul are numere roșii de înmatriculare, dar nu și-a pus problema dacă acestea mai sunt valabile sau nu. Acesta nu l-a întrebat pe tatăl său niciodată de ce autoturismul are în continuare numere roșii, afirmație confirmată de tatăl inculpatului, audiat ca martor în cauză. Această susținere poate fi justificată prin faptul că inculpatul nu prea are legături cu tatăl și frații săi, și știa că numerele de înmatriculare provizorii au valabilitate 30 de zile, iar unui autoturism i se pot aloca de 3 ori astfel de numere.
În cauză a fost audiat în calitate de martor și tatăl inculpatului, numitul B. I., care a arătat că fiul său nu știa că acele numere provizorii de pe autoturism sunt expirate, aspect pe care nu avea de unde să-l știe pentru că mergea mai rar în satul Ș., respectiv o dată la 2-3 luni când era chemat de martor pentru a-l ajuta. Din procesul-verbal de consemnare a rezultatului investigațiilor întocmit de Postul de Poliție M. reiese că inculpatul locuiește în mun. F. împreună cu mama sa, părinții fiind divorțați.
Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul nu locuiește cu tatăl său în satul Ș., ci cu mama sa în mun. F., părinții săi fiind divorțați și că se deplasează rar în satul Ș. (o dată la 2-3 luni), și atunci doar pentru a-l ajuta pe tatăl său, astfel că a crezut că se poate circula cu autoturismul respectiv în deplină legalitate.
Întrucât în apel nu a fost administrată nicio probă care să răstoarne cele reținute de instanța de fond, ci dimpotrivă, fiind audiat de către instanța de apel, tatăl inculpatului, martorul B. I., a confirmat cele susținute în fața primei instanțe, curtea va menține hotărârea instanței de fond sub acest aspect.
În aceste condiții, având în vedere faptul că din nicio probă nu rezultă că inculpatul știa că numerele de înmatriculare provizorii ale autoturismului erau expirate, în mod corect instanța de fond a apreciat că fapta de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal, nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, inculpatul necunoscând faptul că autoturismul pe care l-a condus nu era înmatriculat în circulație, sau cel puțin existând o mare îndoială în această privință.
Astfel, în mod just instanța de fond a dat eficientă principiului „in dubio pro reo” care, fiind un corolar al principiului prezumției de nevinovăție, se aplică în mod obligatoriu atunci când, urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției, orice îndoială trebuind să fie aplicată în favoarea inculpatului.
În consecință, constatând că în mod corect instanța de fond a dispus, în baza art. 396 alin. 1 și 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, achitarea inculpatului B. C.-I. pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal, curtea va respinge apelul parchetului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria F., împotriva sentința penală nr. 280/05.11.2014 a Judecătoriei F., dată în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.05.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. G. S. F.
GREFIER
N. B.
Red.CG/03.06.2015
Dact.BN/03.06.2015/ex.2
Jud.fond.A.M.B.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 377/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 383/2015. Curtea de... → |
|---|
