Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 244/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 244/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA F. și inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr. 296 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 aprilie 2015, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 296/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosar penal nr._, în baza art. 377 alin. 4 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul B. V. din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.
În baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal și art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului B. V., fiul lui I. și Lucreția, născut la data de 08 ianuarie 1973, în orașul A., județul Sibiu, studii 4 clase, necăsătorit, cu 2 copii minori, ocupația ziler, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în ., nr. 198, județul Sibiu, locuind fără forme legale în municipiul F., ., ., C.N.P._, la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 19 Cod procedură penală și art. 1357 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S.C. Fabrica de Pulberi S.A., cu sediul în municipiul F., ., județul B., suma de 4.420 lei cu titlu de despăgubiri civile, fiind respinse în rest pretențiile părții civile.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 650 lei cheltuieli judiciare; onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, avansat din fondurile Ministerului Justiției și achitat Baroului de Avocați B. urmând a rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în ziua de 06.06.2013, în jurul orei 13,30, inculpatul B. V. și numitele A. E.-C. și A. A. s-au deplasat pe jos, pe Șoseaua Hurezului, până la gardul exterior al Fabricii de Pulberi F., unde numitele A. E.-C. și A. A. au plecat într-o altă direcție, pe lângă gardul societății pentru a căuta materiale feroase, iar inculpatul B. V. a pătruns în incinta societății printr-o spărtură a gardului exterior.
După ce a parcurs circa 100 de metri, inculpatul a ajuns lângă postul de transformare nr. 27, unde a escaladat un geam și a pătruns în interior, după care cu ajutorul unei chei fixe și a unui patent pe care le avea asupra lui a demontat mai multe bare de aluminiu, contactoare și întrerupătoare precum și cablu electric pe care le-a pus în 2 saci de rafie.
În continuare, având asupra sa componentele sustrase, inculpatul a părăsit postul de transformare prin același loc și s-a deplasat la gardul societății, unde s-a întâlnit cu numitele A. E.-C. și A. A. intenționând să se deplaseze la un centru de colectare a materialelor feroase pentru a le valorifica, moment în care au fost surprinși de către o patrulă de jandarmi.
Prejudiciul cauzat persoanei vătămate S.C. Fabrica de Pulberi S.A. F. în valoare de 4.420 lei nu a fost recuperat, astfel că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut fapta comisă.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul B. V., din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, s-a apreciat că este întemeiată întrucât noul Cod penal reprezintă în acest caz legea penală mai favorabilă, având în vedere că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal sunt mai reduse, respectiv, de la unu la 5 ani, comparativ cu infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i din Codul penal din 1969, ale cărei limite de pedeapsă erau de la 3 la 15 ani închisoare.
Întrucât inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 125/21.04.2008 a Judecătoriei F. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, din care a fost eliberat condiționat la data de 03.04.2009, rămânându-i de executat un rest de 1.304 zile, au fost reținute față de acesta și dispozițiile art. 41 alin. 1 Cod penal.
Deoarece inculpatul B. V. și-a recunoscut vinovăția conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, acesta a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunea săvârșită, astfel că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost invocate dispozițiile art. 74 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei. S-a reținut astfel că inculpatul B. V. are 41 de ani, este necăsătorit, cu 2 copii minori, lucrează ca ziler, este recidivist, iar în familie și societate are o comportare necorespunzătoare.
Având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului, care a avut o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând și regretând fapta săvârșită, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta săvârșită, pedeapsă orientată spre minimul special, rezultat în urma aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, și care va fi executată în regim de detenție.
Referitor la latura civilă, persoana vătămată S.C. Fabrica de Pulberi S.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.848 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Având în vedere starea de fapt reținută în cauză și vinovăția inculpatului, precum și cuantumul prejudiciului ce reiese din referatul în completare la referatul de estimare a pagubelor, instanța de fond a obligat inculpatul conform celor de mai sus, apreciind că pentru restul pretențiilor nu s-a făcut în cauză nicio dovadă privind un cuantum mai mare al prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria F. și inculpatul B. V..
P. de pe lângă Judecătoria F. a criticat hotărârea pentru nelegalitatea pedepsei aplicate, care este în alte limite decât cele prevăzute de lege în raport cu dispozițiile art. 43 alin. 5 Cod penal.
În memoriul depus la dosarul cauzei, s-a arătat că, raportat la starea de recidivă în care se afla inculpatul, conform art. 43 alin. 5 Cod penal, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate; rezultă că limita minimului special de la care instanța trebuia să pornească este închisoare de 1 an, iar pedeapsa de 9 luni închisoare, fără reținerea de circumstanțe atenuante este nelegală.
Apelantul inculpat B. V. a solicitat suspendarea executării pedepsei deoarece are doi copii minori sub 2 ani.
Cu ocazia judecării cauzei în apel inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, în aplicarea procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4, art. 375 Cod procedură penală la care inculpatul a înțeles să apeleze; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, fapta constând în aceea că, în data de 06.06.2013, a pătruns prin escaladare în incinta Punctului de transformare nr. 27, aparținând persoanei vătămate S.C. Fabrica de Pulberi S.A. F., sustrăgând bunuri în valoare de 4.420 lei.
Deși a reținut corect existența stării de recidivă postexecutorie, dat fiind faptul că la data săvârșirii infracțiunii pentru care este judecat în prezent se împlinise durata restului de 1304 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 125/21.04.2008 a Judecătoriei F., în mod nelegal, prima instanță nu a aplicat dispozițiile art. 43 alin. 5 Cod penal.
Potrivit textului menționat, în situația în care după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Față de împrejurarea că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă), sunt incidente prevederile art. 79 alin. 3 Cod penal privind concursul între cauzele de atenuare și de agravare a pedepsei.
În consecință, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat (închisoare de la 1 la 5 ani) trebuie reduse cu o treime (obținându-se astfel pedeapsa închisorii de la 8 luni la 3 ani și 4 luni), iar limitele de pedeapsă astfel obținute se majorează cu jumătate, rezultând astfel pedeapsa închisorii cuprinsă între 1 an și 5 ani.
Având în vedere minimul special obținut, de 1 an închisoare, pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată de prima instanță este nelegală.
Modalitatea în care au fost valorificate criteriile de individualizare a pedepsei este însă corectă; reevaluând fiecare criteriu prevăzut de art. 74 Cod penal, prin prisma argumentelor oferite de instanța de fond, se constată că aplicarea unei pedepse egale cu minimul special este de natură să asigure reeducarea inculpatului.
D. urmare, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, urmează a fi majorat de la 9 luni închisoare la 1 an închisoare.
Solicitarea apelantului inculpat de acordare a suspendării condiționate a executării pedepsei este nelegală; față de limitele de pedeapsă substanțial reduse, prevăzute de noul Cod penal pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpat, prima instanță a apreciat întemeiat că legea mai favorabilă este Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014; acesta nu mai prevede însă suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Cât privește vechea reglementare, din dispozițiile art. 81 Cod penal din 1969 rezultă că una dintre condițiile necesare pentru a putea dispune această modalitate de individualizare a executării pedepsei era ca infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal din 1969.
Or, inculpatul B. V. a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, relativ la care nu sunt incidente prevederile ar. 38 Cod penal din 1969.
Așadar, nici în situația aplicării vechiului Cod penal, inculpatul nu putea beneficia de suspendarea executării pedepsei, neîndeplinind condiția prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969.
Antecedența penală a inculpatului face ca singura modalitate de executare a pedepsei să fie aceea privativă de libertate, iar aspectele de ordin familial invocate au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei la minimul special.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria F. împotriva sentinței penale nr. 296/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosar penal nr._, pe care o va desființa sub aspectul cuantumului pedepsei.
Rejudecând în aceste limite, va reforma hotărârea conform celor ce preced și va menține celelalte dispoziții.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de inculpatul B. V. împotriva aceleiași sentințe va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2, 3 Cod procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 50 lei, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria F. împotriva sentinței penale nr. 296/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosar penal nr._, pe care o desființează sub aspectul cuantumului pedepsei.
Rejudecând în aceste limite,
Majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, de la 9 luni închisoare la 1 an închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. V. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelantul inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 50 lei, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./17.04.2015
Dact. O.S./17.04.2015
3 exemplare
Jud. fond: B. M.-A.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 239/2015.... → |
|---|
