Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 24/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 24/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-01-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 24/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 21 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată CAJ5:

PREȘEDINTE - C. C. G. - judecător

JUDECĂTOR - A. C. M.

Grefier - R. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZĂRNEȘTI și inculpatul R. G. A. împotriva sentinței penale nr. 102 din 7 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2015 și apoi pentru astăzi, 21 ianuarie 2015, când,

CURTEA

Prin sentința penală nr. 102 din 07.05.2014 a Judecătoriei Zărnești s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Zărnești de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. G. A. din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal din 1968, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal.

În baza art.193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, inculpatul R. G. A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art.180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, inculpatul R. G. A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art.34 alin.1 lit.b raportat la art.33 alin.1 lit.a Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, s-au contopit pedeapsa 6 (șase) luni închisoare cu pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, stabilite prin prezenta sentință, în pedeapsa rezultantă de 6 (șase) luni închisoare, urmând ca în final inculpatul R. G. A. sǎ execute pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.81 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin prezenta sentință pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.

În baza art.359 alin.1 Cod de procedură penală din 1968, cu aplicarea art.15 din Legea nr.187/2012, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

În baza art.17 alin.2 raportat la art.16 alin.1 lit.d teza I Cod de procedură penală coroborat cu art.19 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului O. C. L. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal din 1968.

În baza art.17 alin.2 raportat la art.16 alin.1 lit.d teza I Cod de procedură penală coroborat cu art.19 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului O. N. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal din 1968.

În baza art.19 și art.397 Cod de procedură penală raportat la art.1357 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă O. C. L. și a fost obligat inculpatul R. G. A. la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art.19 și art.397 Cod de procedură penală raportat la art.1357 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă O. N. și a fost obligat inculpatul R. G. A. la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de_ lei, cu titlu de daune morale.

În baza art.19 și art.397 Cod de procedură penală raportat la art.1357 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN B. și a fost obligat inculpatul R. G. A. la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 141.03 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art.19 și art.397 Cod de procedură penală raportat la art.1357 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. și a fost obligat inculpatul R. G. A. la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 743.31 lei, reprezentând daune materiale.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de parte civilă R. G. A..

În baza art.274 alin.1 și art.275 alin.1 pct.1 lit.b Cod de procedură penală inculpatul-parte civilă R. G. A. a fost obligat la plata către stat a sumei de 1400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apǎrǎtorului din oficiu – avocat Wilson R., în sumă de 50 lei, rămâne în sarcina statului.

S-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului-parte civilă R. G. A. având ca obiect obligarea inculpaților O. C. L. și O. N. la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că inculpatul R. G. A., inculpatul O. C. L. și martora D. C. sunt vecini, casele lor fiind dispuse în triunghi, la o distanță de aproximativ 100 m una de alta.

În toamna anului 2011, inculpatul O. C. L. a dorit să își construiască o fântână într-o locație situată la aproximativ 80 m de casa sa și la aproximativ 20 m de casa inculpatului R. G. A., însă inculpatul R. G. A. nu a fost de acord, invocând faptul că soția sa, martora R. N. A., este coproprietară împreună cu alte persoane asupra terenului respectiv, discuțiile dintre cei doi inculpați degenerând în ceartă, fiind astfel necesară intervenția organelor de poliție pentru aplanarea stării conflictuale.

Față de opunerea inculpatului R. G. A. la edificarea fântânii, inculpatul O. C. L. a demarat o . demersuri la Primăria Zărnești, în urma acestor demersuri fiind adoptată Hotărârea nr.432/29.11.2011 a Consiliului Local al orașului Zărnești, prin care s-a aprobat încheierea unui contract de dare în folosință gratuită a unui teren în suprafață de 3 mp, pentru amenajarea respectivei fântâni.

În baza Hotărârii nr.432/29.11.2011 a Consiliului Local al orașului Zărnești a fost încheiat contractul de comodat nr.122/09.12.2011, prin care Orașul Zărnești, în calitate de comodant, le-a cedat inculpatului O. C. L. și numitei Micudă N. M., în calitate de comodatari, suprafața identificată de 3 mp, din terenul proprietatea Orașului Zărnești, teren cu destinația de edificare fântână (filele 160-162 dosar urmărire penală).

În aceste condiții, în data de 14.12.2011, în jurul orei 14.00, inculpatul O. C. L., însoțit de inculpatul O. N. și de martorii R. G. F. și M. Ș., s-au deplasat cu un buldoexcavator în zona respectivă, în vederea efectuării săpăturilor necesare edificării fântânii.

Văzând că inculpatul O. C. L. a revenit pentru efectuarea lucrărilor de edificare a fântânii, inculpatul R. G. A. a escaladat gardul ce împrejmuia proprietatea sa și s-a deplasat în locul respectiv, s-a urcat pe scara buldoexcavatorului manevrat de martorul R. G. F. și a purtat o discuție cu acesta, cerându-i să oprească lucrările de excavare pentru că terenul respectiv este proprietatea soției lui, martora R. N. A..

Martorul R. G. F. i-a explicat inculpatului R. G. A. că inculpatul O. C. L. deține actele necesare pentru efectuarea lucrărilor și, în atare condiții, vor continua lucrările.

Enervat de faptul că cei patru continuau lucrările, inculpatul R. G. A. a plecat în fugă de lângă buldoexcavator, a escaladat gardul proprietății sale, iar, din casă, a luat un corp tăietor metalic tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, după care, escaladând din nou gardul proprietății sale, a revenit în fugă în locul respectiv.

Aici, inculpatul R. G. A. s-a apropiat de inculpatul O. C. L., a ridicat obiectul metalic tip sabie deasupra capului, după care a încercat să îl lovească pe inculpatul O. C. L. cu acel obiect în zona superioară a corpului, însă, în acel moment, sesizând pericolul, a intervenit inculpatul O. N., barând lovitura cu brațul stâng și protejându-l astfel pe fratele său, inculpatul O. C. L..

În urma loviturii primite cu respectivul obiect metalic, inculpatul O. N. a suferit o fractură olecran stâng deschisă de tip 1, care a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul R. G. A. nu s-a oprit aici, ci a ridicat din nou obiectul metalic, cu care, de această dată, a reușit să îl lovească pe inculpatul O. C. L. în zona umărului stâng.

În aceste condiții, inculpatul O. C. L. l-a prins în brațe pe inculpatul R. G. A. și au început să se îmbrâncească reciproc.

În acest timp, a intervenit și inculpatul O. N. care l-a prins pe inculpatul R. G. A. de mâna în care ținea obiectul metalic și a început să tragă de acest obiect, în scopul de a-l dezarma pe inculpatul R. G. A., în timpul acestei operațiuni producându-i inculpatului R. G. A., cu obiectul metalic, o zgârietură de aproximativ 6 cm, pe fața posterioară a brațului drept, în treimea superioară.

La un moment dat, inculpatul O. C. L. a reușit să se desprindă din încleștarea în care se afla cu inculpatul R. G. A., după care i-a aplicat inculpatului R. G. A. o lovitură cu pumnul în zona feței, fapt ce a determinat căderea acestuia la pământ.

După ce inculpatul R. G. A. a căzut la pământ, inculpatul O. N. i-a luat acestuia obiectul metalic din mână și, împreună cu inculpatul O. C. L., i-au mai aplicat inculpatului R. G. A. câteva lovituri cu pumnii și cu picioarele, după care, văzând că acesta nu mai ripostează, s-au retras de lângă el.

Imediat după ce inculpații O. C. L. și O. N. s-au retras de lângă el, inculpatul R. G. A. s-a ridicat și a plecat în fugă spre proprietatea sa, încercând să escaladeze gardul împrejmuitor, însă, de această dată, s-a împiedicat și a căzut peste gard, rupând astfel o bucată de aproximativ 4 m din gard.

Apoi, s-a ridicat și s-a deplasat în curtea sa, de unde a luat o furcă și revenit cu această furcă spre locul în care a avut loc incidentul, amenințându-i pe inculpații O. C. L. și O. N. și pe martorii R. G. F. și M. Ș. că dacă nu pleacă din acel loc va sparge geamurile buldoexcavatorului.

Între timp, inculpații O. C. L. și O. N. și martorii R. G. F. și M. Ș. s-au hotărât să abandoneze lucrările și să se retragă spre locuința inculpatului O. C. L..

În urma loviturilor primite de la inculpatul R. G. A., inculpatul O. C. L. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.

În urma loviturilor primite de la inculpații O. N. și O. C. L., inculpatul R. G. A. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Aceste aspecte rezultǎ din coroborarea declarațiilor inculpatului O. N., care a arătat că inculpatul R. G. A. i-a atacat cu un obiect metalic tip sabie și astfel a fost nevoit să intervină pentru a nu fi lovit fratele său, primind el însuși lovitura destinată fratelui său și cum a fost nevoie să se lupte cu inculpatul R. G. A. pentru a-l dezarma (filele 91-100 dosar urmărire penală), cu declarațiile inculpatului O. C. L., care a arătat că inculpatul R. G. A. i-a atacat cu un obiect metalic tip sabie, cum inculpatul O. N. a fost nevoit să intervină pentru a nu fi lovit el și cum a fost nevoie să se lupte cu inculpatul R. G. A. pentru a-l dezarma, acționând sub imperiul fricii, întrucât cunoștea și faptul că inculpatul R. G. A. practică artele marțiale (filele 105-122 dosar urmărire penală), cu declarațiile martorului ocular R. G. F., care a descris în detaliu modul în care s-au desfășurat evenimentele și cum inculpatul R. G. A. i-a atacat cu acel obiect metalic tip sabie pe inculpații O. C. L. și O. N. (filele 129-132 dosar urmărire penală și fila 75 dosar judecătorie), cu declarațiile martorului ocular M. Ș., care a descris în detaliu modul în care s-au desfășurat evenimentele și cum inculpatul R. G. A. i-a atacat cu acel obiect metalic tip sabie pe inculpații O. C. L. și O. N. (filele 125-128 dosar urmărire penală și fila 82 dosar judecătorie), cu declarațiile martorei oculare D. C., care a descris în detaliu modul în care inculpatul R. G. A. s-a deplasat în fugă cu acel obiect metalic tip sabie către locul în care se aflau inculpații O. C. L. și O. N. și martorii R. G. F. și M. Ș. și cum, după câteva minute, inculpatul R. G. A. a revenit în curte de unde a luat o furcă (filele 134-137 dosar urmărire penală și fila 64 dosar judecătorie), cu concluziile certificatului medico-legal nr.3523/E/20.12.2011, eliberat de S. județean de medicinǎ legalǎ B. (fila 57 dosar urmărire penală), cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.232/E/27.01.2012, întocmit de S. județean de medicinǎ legalǎ B., în care se arată că singura leziune suferită de inculpatul R. G. A. și care ar fi putut fi produsă cu respectivul corp metalic este zgârietură de aproximativ 6 cm, pe fața posterioară a brațului drept, în treimea superioară (fila 58 dosar urmărire penală), cu concluziile certificatului medico-legal nr.3495/E/19.12.2011, eliberat de S. județean de medicinǎ legalǎ B. (fila 101 dosar urmărire penală), cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 233/E/27.01.2012, întocmit de S. județean de medicinǎ legalǎ B., în care se arată că leziunea suferită de inculpatul O. N. și care ar fi putut fi produsă cu respectivul corp metalic este o leziune de apărare (fila 102 dosar urmărire penală), cu concluziile certificatului medico-legal nr.3471/E/15.12.2011, eliberat de S. județean de medicinǎ legalǎ B. (fila 124 dosar urmărire penală), precum și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto (filele 13-30 dosar urmărire penală).

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că, în data de 14.12.2011, în jurul orei 14.00, inculpatul R. G. A. i-a atacat pe inculpații O. C. L. și O. N., cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, l-a lovit pe inculpatul O. N. cu respectivul corp contondent, producându-i o fractură olecran stâng deschisă de tip 1, care a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, l-a lovit pe inculpatul O. C. L. cu pumnii și cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, cauzând-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale și i-a determinat pe inculpații O. C. L. și O. N. ca, pentru a înlătura atacul pe care el însuși l-a declanșat, să riposteze și să îl lovească în zona feței și a corpului, cu pumnii și cu picioarele, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Instanța a înlăturat declarațiile inculpatului R. G. A. și ale martorei R. N. A., întrucât a apreciat că acestea nu sunt sincere și nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Astfel, instanța a constatat că, în mod constant, inculpatul R. G. A. a declarat că el a fost cel atacat, că obiectul metalic nu era al său ci al inculpatului O. C. L. și că el personal nu a lovit nicio persoană în acea împrejurare (filele 42-55 dosar urmărire penală și filele 56-57 dosar judecătorie).

De asemenea, instanța a constatat că martora R. N. A. a declarat în mod constant că inculpații O. C. L. și O. N. l-au atacat pe soțul său, inculpatul R. G. A., pătrunzând în acest scop în interiorul curții sale, că obiectul metalic nu era al inculpatului R. G. A. ci al inculpatului O. C. L. și că inculpatul O. N. nu a fost lovit de inculpatul R. G. A., ci de inculpatul O. C. L., lovitura primită provenind prin ricoșeu dintr-o lovitură aplicată de inculpatul O. C. L. inculpatului R. G. A., cu respectivul corp metalic, în zona umărului drept (filele 32-39 dosar urmărire penală și filele 83-84 dosar judecătorie).

Instanța a constatat că aceste declarații sunt contrazise de restul probelor administrate, întrucât toți martorii oculari și, în special martora D. C., persoană neinteresată în cauză, au arătat că inculpatul R. G. A. a fost cel care, având în mână un obiect metalic tip sabie, a venit în fugă spre inculpații O. C. L. și O. N., aflați în zona drumului public și nicidecum în interiorul proprietății inculpatului R. G. A., lovindu-i pe aceștia cu respectivul obiect contondent, iar, din examinarea raportului de expertiză medico-legală nr.232/E/27.01.2012, întocmit de S. județean de medicinǎ legalǎ B., reiese că singura leziune suferită de inculpatul R. G. A. și care ar fi putut fi produsă cu respectivul corp metalic este o zgârietură de aproximativ 6 cm, pe fața posterioară a brațului drept, în treimea superioară, restul leziunilor fiind specifice unor lovituri cu pumnii sau cu picioarele; de altfel, instanța a constatat că dacă ar fi adevărată susținerea martorei R. N. A., potrivit căreia lovitura primită de inculpatul O. N., în urma căreia acest inculpat a suferit o gravă leziune, fiindu-i practic zdrobit cotul, ar proveni dintr-un ricoșeu din umărul drept al inculpatului R. G. A., atunci ar fi trebuit să se constate măcar o urmă de leziune, aptă a fi fost produsă cu respectivul corp metalic, la nivelul umărului drept al acestui inculpat, însă, din examinarea actelor medico-legale nu se desprinde o astfel de concluzie.

Instanța a constatat că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. G. A. au fost preluate în Noul Cod Penal în art.193 alin.2, cu denumirea marginală de “lovirea sau alte violențe”, pedeapsa prevăzută fiind închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.

Având în vedere că în noua reglementare pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă, sub acest aspect, în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.P.. din 1968, este Noul Cod Penal.

Instanța a constatat că la termenul din data de 08.04.2014, reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. G. A. din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.P.. din 1968, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 C.P..

Instanța a constatat că, în cauză, nu se pune problema de schimbare a încadrării juridice, ci este vorba doar de aplicarea legii penale mai favorabile, motiv pentru cre a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice.

În drept, instanța a constatat că, fapta inculpatului R. G. A. care, în data de 14.12.2011, în jurul orelor 14.00, l-a lovit pe inculpatul-parte civilă O. N., cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, producându-i o fractură olecran stâng deschisă de tip 1, care a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, conținutul infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de lovire a pǎrții civile, cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, producându-i o fractură olecran stâng deschisă de tip 1, această acțiune cauzându-i pǎrții civile leziuni ce au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând că prin acțiunea sa va cauza suferințe fizice persoanei și urmărind acest rezultat.

La stabilirea în concret a pedepsei, instanța a ținut seama de faptul cǎ inculpatul nu este recidivist și este o persoanǎ tânǎrǎ care are posibilitatea de a se îndrepta.

În aceste condiții, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevǎzutǎ de art.193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.

În drept, instanța a constatat că, fapta inculpatului R. G. A. care, în data de 14.12.2011, în jurul orelor 14.00, l-a lovit pe inculpatul-parte civilă O. C. L. cu pumnii și cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, cauzând-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, conținutul infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de lovire a pǎrții civile, cu pumnii și cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, această acțiune cauzându-i pǎrții civile leziuni ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.

La stabilirea în concret a pedepsei, instanța a ținut seama de faptul cǎ inculpatul nu este recidivist și este o persoanǎ tânǎrǎ care are posibilitatea de a se îndrepta.

În aceste condiții, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevǎzutǎ de art.180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.

Având în vedere cǎ cele douǎ fapte au fost sǎvârșite de inculpat înainte de condamnarea definitivǎ pentru vreuna dintre ele, instanța a dispus contopirea celor două pedepse potrivit art.34 alin.1 lit.b raportat la art.33 alin.1 lit.a C.P.. din 1968, ca lege penală mai favorabilă, legea penală veche neprevăzând sporul obligatoriu, urmând ca în final inculpatul R. G. A. sǎ execute pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art.81 alin.2 C.P.. din 1969, ca lege penală mai favorabilă, având în vedere, pe de-o parte, că în cazul suspendării condiționate reglementată de vechiul cod penal singura obligație a inculpatului este aceea de a nu mai săvârși vreo infracțiune în termenul de încercare, iar, pe de altă parte, că pedeapsa rezultantă nu depășește 2 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la persoana acestuia și atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptelor, ceea ce denotǎ conștientizarea gravitǎții faptelor sale, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. Față de toate acestea, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit conform art.82 C.P.. din 1969.

În baza art.359 alin.1 Cod de procedură penală din 1968, cu aplicarea art.15 din Legea nr.187/2012, instanța i-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.P.. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

Instanța a constatat că prin rechizitoriu au fost trimiși în judecată inculpații O. C. L. și O. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 C.P.. din 1968, reținându-se, în esență, că, împreună, în data de 14.12.2011, în jurul orei 14.00, l-au lovit cu pumnii, cu picioarele și cu o bară metalică pe inculpatul R. G. A., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Instanța a constatat că din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că, în data de 14.12.2011, în jurul orei 14.00, inculpatul R. G. A. i-a atacat pe inculpații O. C. L. și O. N., cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, l-a lovit pe inculpatul O. N. cu respectivul corp contondent, producându-i o fractură olecran stâng deschisă de tip 1, care a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, l-a lovit pe inculpatul O. C. L. cu pumnii și cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, cauzând-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale și i-a determinat pe inculpații O. C. L. și O. N. ca, pentru a înlătura atacul pe care el însuși l-a declanșat, să riposteze și să îl lovească în zona feței și a corpului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit art.19 alin.1 Cod penal, este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare, iar, conform alin.2 al aceluiași articol, este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa sau a altuia, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.

Atfel, instanța a constatat că în data de 14.12.2011, în jurul orei 14.00, inculpatul R. G. A. i-a atacat pe inculpații O. C. L. și O. N., cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, l-a lovit pe inculpatul O. N. cu respectivul corp contondent, producându-i o fractură olecran stâng deschisă de tip 1, care a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, l-a lovit pe inculpatul O. C. L. cu pumnii și cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, cauzând-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.

În aceste condiții, instanța a constatat că, în cauză, pe de-o parte, a existat un atac material, direct, imediat și injust, inculpatul R. G. A. declanșând fără motive întemeiate un atac, lovindu-i pe inculpații O. C. L. și O. N., cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, loviturile fiind aplicate cu toată forța, de sus în jos și vizând partea superioară a corpului celor doi inculpați, de natură să pună în pericol grav integritatea fizică a inculpaților O. C. L. și O. N..

Pe de altă parte, instanța a constatat că atacul material, direct, imediat și injust, declanșat de inculpatul R. G. A. i-a determinat pe inculpații O. C. L. și O. N. ca, pentru a înlătura atacul pe care el însuși l-a declanșat, să riposteze și să îl lovească în zona feței și a corpului, cu pumnii și cu picioarele, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, instanța a constatat că riposta inculpaților O. C. L. și O. N. a fost proporțională cu gravitatea atacului, cei doi inculpați lovindu-l pe inculpatul R. G. A. doar cu pumnii și cu picioarele – cu toate că, după dezarmarea inculpatului R. G. A., aveau posibilitatea să îl lovească pe acesta cu corpul tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm – și încetând imediat acțiunile de lovire în momentul în care inculpatul R. G. A. nu a mai fost în măsură să atace.

Totodată, instanța a constatat că deși inculpații O. C. L. și O. N. s-au retras de lângă inculpatul R. G. A., încetând să îl mai lovească în momentul în care acesta nu a mai fost în măsură să atace, tot inculpatul R. G. A. a fost acela care a urmărit să inițieze un nou atac asupra lor, de această dată cu o furcă, fapt care nu s-a mai întâmplat datorită celor doi inculpați, care s-au hotărât ca în aceste condiții să sisteze lucrările începute și să părăsească respectivul loc.

Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că în ceea ce îi privește pe inculpații O. C. L. și O. N. sunt întrunite condițiile prevăzute în art.19 alin.2 Cod penal, existând cauza justificativă a legitimei apărări.

În aceste condiții, instanța, în baza art.17 alin.2 raportat la art.16 alin.1 lit.d teza I Cod de procedură penală coroborat cu art.19 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului O. C. L. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal din 1968 și achitarea inculpatului O. N. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal din 1968.

Sub aspectul laturii civile instanța de fond a reținut că, la termenul din data de 13.05.2013, partea vǎtǎmatǎ R. G. A. s-a constituit parte civilǎ cu suma de 3000 lei, reprezentând daune materiale și cu suma de_ lei, cu titlu de daune morale (fila 20 dosar judecătorie).

Conform art.1357 Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara.

Rezultă astfel că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală trebuie să existe un fapt ilicit, să existe un prejudiciu, între faptul ilicit și prejudiciu să existe raport de cauzalitate și, nu în ultimul rând, să existe vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Potrivit art.1360 alin.1 Cod civil, nu datorează despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauzat agresorului său un prejudiciu.

În prezenta cauză, instanța a constatat că inculpații O. C. L. și O. N. l-au lovit pe inculpatul-parte civilă R. G. A., cu pumnii și cu picioarele, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Totodată, instanța a constatat că inculpații O. C. L. și O. N. au acționat în stare de legitimă apărare, ripostând, în limitele premise de lege, pentru a înlătura atacul material, direct, imediat și injust, declanșat de inculpatul R. G. A..

În aceste condiții, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de parte civilă R. G. A..

La termenul din data de 13.05.2013, partea vǎtǎmatǎ O. C. L. s-a constituit parte civilǎ cu suma de_ lei, cu titlu de daune morale (fila 20 dosar judecătorei).

Conform art.1357 Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara.

Instanța a constatat cǎ fapta inculpatului R. G. A. care, în data de 14.12.2011, în jurul orelor 14.00, l-a lovit pe inculpatul-parte civilă O. C. L. cu pumnii și cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, cauzând-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.

În privința daunelor morale, instanța a reținut că daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

Din această perspectivă, prin acțiunea inculpatului de lovire a părții civile, în mod cert, s-a adus atingere integrității fizice a acestuia și i s-a creat de asemenea o stare de teamă, iar durerile fizice și suferințele psihice provocate de atare lovituri pot și trebuie să fie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Pe de altă parte, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

În aceste condiții, raportat, pe de-o parte, la circumstanțele prezentei cauze – numărul de zile de îngrijiri medicale – instanța a apreciat că suma de 2000 lei reprezintă o reparație justă, motiv pentru care va admite în parte acțiunea civilǎ a părții civile O. C. L. și va obliga inculpatul R. G. A. la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 2000 lei, reprezentând daune morale.

La termenul din data de 13.05.2013, partea vǎtǎmatǎ O. N. s-a constituit parte civilǎ cu suma de_ lei, cu titlu de daune morale (fila 20 dosar judecătorie).

Conform art.1357 Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara.

Instanța a constatat cǎ fapta inculpatului R. G. A. care, în data de 14.12.2011, în jurul orelor 14.00, l-a lovit pe inculpatul-parte civilă O. N., cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, producându-i o fractură olecran stâng deschisă de tip 1, care a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Ccp, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.

În aceste condiții, raportat, pe de-o parte, la circumstanțele prezentei cauze – gravitatea leziunii și numărul de zile de îngrijiri medicale – instanța a apreciat că suma de_ lei reprezintă o reparație justă, motiv pentru care a admis în parte acțiunea civilǎ a părții civile O. N. și l-a obligat pe inculpatul R. G. A. la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de_ lei, reprezentând daune morale.

Pentru termenul din data de 03.06.2013, partea vǎtǎmatǎ S. de Ambulanță Județean B. a depus la dosar o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilǎ cu suma de 175.11 lei, reprezentând daune materiale (filele 30-34 dosar judecătorie).

Conform art.1357 Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara.

Instanța a constatat cǎ fapta inculpatului R. G. A. care, în data de 14.12.2011, în jurul orelor 14.00, l-a lovit pe inculpatul-parte Civilă O. N., cu un corp tăietor metalic – tip sabie, cu un singur tăiș bont și cu vârful rotunjit, cu o lungime de 72 cm și o lățime de 4 cm, producându-i o fractură olecran stâng deschisă de tip 1, care a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.

În urma leziunilor suferite, la data de 14.12.2011, partea civilǎ O. N. a primit îngrijiri medicale de urgență și a fost transportată cu ambulanța la S. C. Județean de Urgențǎ B. (fila 30 dosar judecătorie).

Din actele depuse la dosar, instanța a constatat cǎ prejudiciul material, constând în cheltuielile în sumǎ de 141.03 lei, efectuate pentru îngrijirile medicale acordate pǎrții civile O. N., a fost dovedit de partea civilǎ S. de Ambulanță Județean B. (filele 33-34 dosar judecătorie ).

În ceea ce privește suma de 134.08 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată inculpatului R. G. A., instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, întrucât în cauză nu a fost reținută culpa inculpaților O. C. L. și O. N..

În aceste condiții, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță Județean B. și l-a obligat pe inculpatul R. G. A. la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 141.03 lei, reprezentând daune materiale.

Pentru termenul din data de 03.06.2013, partea vǎtǎmatǎ S. C. Județean de Urgențǎ B. a depus la dosar o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilǎ cu suma de 2179.71 lei, reprezentând daune materiale (filele 37-39 dosar judecătorie).

Conform art.1357 Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara.

În urma leziunilor suferite, la data de 14.12.2011, partea civilǎ O. N. a fost internată, în perioada 14.12.2011 – 16.12.2011, la S. C. Județean De Urgențǎ B. (fila 38 dosar judecătorie).

Din actele depuse la dosar, instanța a constatat cǎ prejudiciul material, constând în cheltuielile în sumǎ de 743.31 lei, efectuate pentru îngrijirile medicale acordate pǎrții civile O. N., a fost dovedit de partea civilǎ S. C. Județean de Urgențǎ B. (filele 37-38 dosar judecătorie).

În ceea ce privește suma de 1436.4 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată inculpatului R. G. A., instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, întrucât în cauză nu a fost reținută culpa inculpaților O. C. L. și O. N..

În aceste condiții, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgențǎ B. și l-a obligat pe inculpatul R. G. A. la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 743.31 lei, reprezentând daune materiale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel:

1. P. de pe lângă Judecătoria Zărnești, criticând sentința apelată sub aspectul greșitei achitări dispuse de instanța de fond a inculpaților O. C. L. și O. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal. Se arată că în mod eronat instanța de fond a reținut că în cauză există o cauză justificativă – legitima apărare, întrucât din probele administrate în cauză la urmărire penală și la instanța de judecată rezultă că în cadrul aceluiași conflict cei doi inculpați l-au lovit pe R. G. A. cu bara metalică, cu pumnii și picioarele, din moment ce după ce l-au dezarmat pe inculpatul – parte vătămată R. G. de bara metalică, aceștia au continuat să îl lovească pe inculpatul – parte vătămată cu pumnii și picioarele, cât și cu bara metalică, astfel că nu se poate reține legitima apărare din moment ce atacul nu mai era imediat, acesta chiar încetase, solicitând condamnarea celor doi inculpați, iar sub aspectul laturii civile obligarea acestora la plata despăgubirilor civile solicitate de inculpatul – parte vătămată R. G..

Totodată motivele de apel au fost suplimentate, în sensul încadrării juridice a faptei comise de inculpatul R. G. privind pe persoana vătămată O. N.

2. inculpatul – parte vătămată R. G., solicitând achitarea sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsește latura subiectivă a infracțiunii, întrucât inculpatul nu a intenționat csă creeze acelel leziuni, ci să apere un drept al său, de a lua apă din izoarele naturale. Neavând apă curentă, inculpatul R. a avut acel instinct de conservare de a-și proteja sursa de apă necesară, manifestată prin împotrivire la situația creată de cei doi inculpați O., care printr-o atitudine de forță, procedând și la ajutorul altor persoane, s-au deplasat cu utilaje, pentru a capta niște izvoare. Totodată leziunile suferite denotă faptul că au fost provocate de niște acțiuni foarte violente din partea inculpaților O., iar nu au fost urmarea numai a unor îmbrânceli, astfel cum au declarat martorii celor doi inculpați, iar sub aspectul laturii civile să se dispună obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale și morale solicitate. În susbsidiar, în cazul în care instanța stabilește vinovăția sa, ca lege penală mai favorabilă să se rețină Codul penal anterior și să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul parchetului este fondat, iar apelul inculpatului R. G. este nefondat, pentru următoarele motive.

Ca urmare a soluției de achitare pronunțată de instanța de fond, având în vedere practica și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de control judiciar a administrat în mod nemijlocit o parte din probatoriul administrat la instanța de fond prin reaudierea martorilor prezenți la fața locului cu ocazia conflictului.

Potrivit declarației martorei R. N. A., în momentul începerii lucrării de captare a izvoarelor ea, împreună cu inculpatul R. G. au mers să discute cu cei prezenți, dar în timp ce se aflau pe proprietatea lor, între ei și inculpați și martorii R. F. și M. Ș. fiind gardul despărțitor de lemn. Martora susține că cei patru au rupt gardul, iar inculpatul O. C. înarmat cu o bardă l-a lovit pe soțul său, după care inculpații și martorii l-au târât în afara proprietății, continuând să-l lovească cu pumnii și picoarele. Când partea vătămată R. G. a reușit să scape s-a dus în curte a luat o furcă, dar nu a folosit-o pentru că cele patru persoane au intrat în curte, iar în timp ce martorii îl țineau inculpații O. îl loveau pe R. G..

Conform declarației acestei martore, soția inculpatului – parte vătămată R. G., conflictul a fost declanșat de inculpații O., iar nu de soțul său, iar marea majoritate a derulării conflictului a avut loc în curtea imobilului lor, loviturile au fost unilaterale, pornite numai din direcția inculpaților O. și a celor doi martori, fără nici o ripostă din partea soțului său.

În cauză au fost audiați și ceilalți martori oculari, M. Ș. și R. G. F., care au arătat că R. G. a fost cel care s-a deplasat în afara locuinței lui, venind la locul unde se aflau martorii și frații O. cu escavatorul. Inițial inculpatul R. s-a certat cu O. C., după care s-a întors pe proprietatea sa venind la ei înarmat cu un obiect metalic cu care l-a lovit pe O. N.. Cei doi frați O. s-au îmbrâncit cu inculpatul R., martorii declarând că nu i-au văzut pe inculpații O. să-l lovească cu pumnii și picioarele pe inculpatul R., ci numai faptul că s-au îmbrâncit cu acesta, în timpul altercației inculpații O. și inculpatul R. căzând la pământ. După ce s-a ridicat de la pământ inculpatul R. s-a întors în curtea sa, ocazie cu care a rupt și gardul de lemn, împiedicându-se în momentul escaladării acestuia, după care s-a întors înarmat cu o furcă, pe care nu a mai folosit-o.

Declarațiile acestor doi martori se coroborează cu declarația martorei D. C., persoană neinteresată în cauză, care a arătat că inculpatul R. G. A. a fost cel care, având în mână un obiect metalic tip sabie, a venit în fugă spre inculpații O. C. L. și O. N., aflați în zona drumului public și nicidecum în interiorul proprietății inculpatului R. G. A., lovindu-i pe aceștia cu respectivul obiect contondent, astfel că instanța va înlătura declarația martorei R. N. A., soția inculpatului R. G., ca fiind nesinceră și subiectivă.

Astfel, Curtea reține că faptele comise de inculpatul R. Gheoghe, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză, fapt pentru care nu se impune achitarea sa. Izvoarele pe care inculpații O. în mod legitim doreau să le capteze se aflau în afara proprietății inculpatului R., astfel nu se poate reține că ”pentru apărarea unui drept al său”, inculpatul R. nu a intenționat să creeze acele leziuni, din moment ce fapele nu s-au petrecut pe proprietatea sa, izvoarele nu se aflau pe proprietatea sa, iar cel care a declanșat conflictul și a fost înarmat cu obiecte contondente a fost chiar inculpatul R..

Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală, în ceea ce privește fapa săvârșită de inculpatul R. G. privind pe partea vătămată O. C..

În ceea ce privește fapta comisă de inculpatul R. G. față de inculpatul O. N., Curtea reține că având în vedere și aplicarea legii penale mai favorabile, referitor la dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, potrivit căreia legea mai favorabilă nu se poate stabili prin combinarea dispozițiilor din Codul penal anterior și Noul Cod penal, prin aplicarea instituțiilor autonome, ci în mod global, iar ca lege penală mai favorabilă inculpatului R. G. este Codul Penal de la 1969, motiv pentru care se va reține în sarcina inculpatului R. G. săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, în loc de infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal (parte vătămată O. N.), pentru acest motiv apelul parchetului fiind fondat.

În ceea ce privește motivul de apel al parchetului, privind greșita achitare a inculpaților O. C. și O. N., Curtea reține că potrivit declarațiilor constante ale martorilor M. Ș. și R. F., atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de control judiciar, în momentul altercației, inculpații – părți vătămate s-au îmbrâncit, s-au trântit pe pământ, s-au înjurat, dar nu au văzut ca frații O. să-i fi aplicat lovituri cu pumnii și picioarele inculpatului R. sau să-i fi aplicat lovituri cu obiecte contondente.

Fiind singuri martori oculari care au dat aceleași declarații pe parcursul fazei de judecată, contrar celor susținute de inculpatul R. și soția sa, cel puțin martorul M. Ș. fiind persoană dezinteresată în cauză, declarația acestuia coroborându-se cu declarația martorei D. C., Curtea reține că acțiunea inculpaților O. manifestată prin îmbrânceli cu inculpatul R., cu o lovitură de pumn dată de inculpatul O. C., ca reacție la . la care a fost supus fratele său O. N. din partea inculpatului R. se încadrează în limitele ripostei la atacul imediat, direct al inculpatului R. și în mod corect instanța de fond a reținut în favoarea acestora cauza justificativă a legitimei apărări. Nu rezultă din probele dosarului că după ce inculpatul R. a fost dezarmat de inculpații O. s-ar fi exercitat asupra primului acte de violență, astfel că acest motiv de apel al parcheltului nu este fondat, iar prima instanță în mod corect a dispus achitarea inculpaților O. C. și O. N..

Față de considerentele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, analizând apelurile potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de parchet, sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii săvârșite de inculpatul R. G., privind pe persoana vătămată O. N. și în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul declarat de inculpatul R. G. A..

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală inculpatul R. G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zărnești împotriva sentinței penale nr. 102 din 07.05.2014 a Judecătoriei Zărnești pe care o desființează sub aspectul încadrării juridice al infracțiunii săvârșite de inculpatul R. G. A., privind pe persoana vătămată O. N. și rejudecând cauza în aceste limite:

Condamnă pe inculpatul R. G. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, în loc de infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R. G. A..

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe inculpatul R. G. A. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat și în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. G. A. C. M.

GREFIER,

R. G.

Red. A.C.M./06.04.2015

Dact. R.G./07.02.2015/8 ex

Jud.fond.S. M.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 24/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 24/2015. Curtea de Apel BRAŞOV