Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 38/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.38/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAJ1:
Președinte: A. M. – judecător
Judecător: A. D.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor formulate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ÎNTORSURA BUZĂULUI și inculpatul Z. I. A. împotriva sentinței penale nr.46 pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului la data de 30 septembrie 2014 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2015, când,
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.46/30.09.2014, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Întorsura Buzăului, în baza art. 386 alin.1 Noul Cod procedură penală raportat la art.5 Noul Cod penal a admis cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin.1 lit. c Cod penal de la 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 378 alin.1 lit. c Noul Cod penal.
În baza art.378 alin.(1) lit. c Noul Cod penal, cu aplicarea art.375 și art.396 alin.10 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul Z. A. I., fiul lui N. și A. M., născut la data de 28.03.1991 în orașul B., județul B., fără antecedente penale, CNP_, domiciliat în comuna Vadu Pașii, ., jud. B. la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
A respins cererea părții civile H. L. M. în calitate de reprezentant legal al minorei Z. M. M. cu domiciliul în ..613, județul C., prin care s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei restante reprezentând pensia de întreținere.
În baza art. 274 alin.1 Cod de procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul Z. I. A. a avut pentru o scurtă perioadă de timp, respectiv sfârșitul anului 2008 – începutul anului 2009 o relație de prietenie cu numita Burguș L. M., iar din această relație a rezultat minora Z. M. M., născută la data de 18.11.2009.
Prin sentința civilă nr.674/17.11.2011 pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul civil nr._ s-a constatat existența recunoașterii paternității a minorei Burguș M. M. de către inculpatul Z. I. A., dispunându-se înregistrarea recunoașterii în registrul Stării civile al Primăriei S. G., iar inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere lunară în cuantum de 167 lei începând cu data de 17.06.2010 și până la majoratul acesteia, hotărâre judecătorească care a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.1/A /17.01.2012 pronunțată de Tribunalul C..
La data de 21.10.2013 reprezentantul legal al minorei, numita H. L. M. a formulat plângere penală (fila 14 dosar de urmărire penală) reclamând faptul că inculpatul nu a plătit pensia de întreținere în favoarea minorei din luna februarie 2013, având o restanță de 2500 lei.
Din declarația reprezentantului legal al minorei din data de 27.01.2014 (filele 18-19 dosar de urmărire penală) a rezultat că, pe lângă restanța în cuantum de 2500 lei, inculpatul mai are de plătit suma de 1503 lei, datorând în total suma de 4003 lei, menționând că în data de 11.11.2013 a primit de la inculpat suma de 400 lei, astfel că a rămas de plată suma de 3603 lei, cu care se constituie parte civilă în proces.
Inculpatul Z. I. A. a fost audiat în cursul urmăririi penale (filele 22-23,25-27) recunoscând că nu a achitat suma de 3603 lei, întrucât nu are un loc de muncă și deci nici posibilități financiare, iar cu privire la veniturile obținute a precizat că a lucrat 2 luni în anul 2013 în Germania, dar nu a fost plătit, declarând că nu suferă de boli cronice sau alte boli care să-i reducă capacitatea de muncă.
La data de 10.11.2013, inculpatul a achitat suma de 400 de lei, astfel cum a rezultat din dovada de la fila 28 din dosar.
Deși inculpatul pe parcursul judecății s-a angajat că va plăti pensia de întreținere restantă, întrucât urmează să lucreze în Germania, acesta nu s-a conformat, reaua sa credință rezultând din faptul că a acumulat o restanță în cuantum de 3603 lei, reprezentând pensie de întreținere, refuzând să o achite timp de mai mult de 3 luni, precum și din faptul că este apt de muncă și nu suferă de boli cronice sau alte boli care să-i afecteze capacitatea de muncă.
În drept, fapta inculpatului Z. I. A. care cu rea-credință timp de 3 luni nu a achitat pensia de întreținere în favoarea minorei Z. M. M., obligație stabilită prin sentința civilă nr. 674/17.121.2011 pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosar nr._, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, text de lege în temeiul căruia instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 alin.1 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori ale altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Ținând cont de faptul că pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracțiunea de abandon de familie este alternativă, respectiv închisoarea de la 6 luni -3 ani sau amendă, la alegerea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 alin.2 Cod penal.
Astfel, aplicând aceste circumstanțe reale și personale la împrejurările relevate de materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că inculpatul nu a fost preocupat de asigurarea interesului superior al minorei, acela de a beneficia de condițiile materiale necesare pentru creștere și educare, deși acesta are un loc de muncă în străinătate, astfel că o pedeapsă cu amendă nu ar fi suficientă pentru sancționarea inculpatului, impunându-se cu necesitate aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând inițierea procedurii simplificate prevăzute de art.375 Noul Cod procedură penală .
În atare împrejurări, inculpatul Z. I. A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, fiind întrebat, inculpatul la termenul de judecată din 03.06.2014 dacă își dă acordul pentru a presta muncă neremunerată în folosul comunității, acesta a arătat că urmează să plece în Germania unde are contrat de muncă, astfel încât instanța apreciază răspunsul inculpatului ca fiind un dezacord.
Având în vedere că pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei prevăzută de art. 83 Cod penal sau suspendarea pedepsei sub supraveghere prevăzută de art.91 Cod penal, legiuitorul a prevăzut printre alte condiții și aceea a exprimării acordului inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, față de faptul că inculpatul nu și-a manifestat acordul în acest sens, instanța nu a putut dispune în cauză vreuna din modalitățile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 83 sau art.91 Cod penal.
Față de conduita inculpatului, care s-a prezentat la un singur termen de judecată, dispunându-se citarea acestuia cu mandat de aducere, faptul că pe parcursul judecății nu a depus nici un efort pentru a achita suma restantă de 3603 lei, având în vedere și faptul că în speță este vorba de o minoră în vârstă de 5 ani al cărui interes superior trebuie să primeze și care trebuie să beneficieze de toate condițiile materiale necesare creșterii și educării sale armonioase, instanța a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 80 Cod penal pentru a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
În consecință, a dispus executarea pedeapsa în regim de detenție, cu mențiunea că potrivit art. 378 alin.5 Cod penal, dacă acesta până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare își îndeplinește obligațiile.
Raportat la faptul că în cursul audierii din data de 27.01.2014 (fila 18 dosar de urmărire penală) partea vătămată H. L. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal, având pretenții materiale în sumă de 3603 lei, instanța a respins cererea părții civile H. L. în calitate de reprezentant legal al minorei Z. M. M., având în vedere că în cauză există un titlu executoriu constând în sentința civilă 674/17.11.2011, astfel încât partea civilă are posibilitatea executării silite a inculpatului.
Împotriva hotărârii menționate au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului și inculpatul Z. I. A., hotărâre criticată pentru netemeinicie.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanței admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, apreciind că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului.
Prin hotărârea atacată, prima instanță, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de lege și întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, reținută în sarcina inculpatului, a aplicat acestuia pedeapsa de 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție, motivat de faptul că inculpatul nu și-a exprimat consimțământul pentru a presta muncă în folosul comunității.
Apreciind că modalitatea de executare a pedepsei, stabilită de către instanța de fond, este mult prea aspră și având în vedere consimțământul exprimat de către inculpat la acest termen de judecată, de a presta muncă în folosul comunității, reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanței admiterea apelului formulat și schimbarea modalității de executare a pedepsei din regim de detenție în suspendare sub supraveghere.
Având cuvântul, apărătorul apelantului inculpat a solicitat instanței admiterea apelului formulat de către acesta împotriva sentinței penale nr.46/2014 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, hotărâre pe care o consideră netemeinică.
În fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cauză. Sub acest aspect, apărătorul apelantului inculpat consideră că acesta, în primul ciclu procesual, nu a avut o apărare calificată și nu a înțeles pe deplin această declarație.
De asemenea, inculpatul a arătat că nu a dispus de resurse financiare și de mijloace materiale pentru a-și îndeplini obligațiile față de fiica sa minoră, solicitând instanței a-i acorda posibilitatea de a achita aceste obligații.
Față de aceste considerente, apărătorul apelantului inculpat a considerat că instanța de fond ar fi trebuit să aprecieze în concret reaua credință a inculpatului și să observe manifestarea sa exterioară, subiectivă, în sensul în care acesta a înțeles a depune toate diligențele pentru achitarea obligațiilor, arătând că urmează a pleca în străinătate în vederea ocupării unui loc de muncă (chiar dacă această oportunitate nu s-a materializat).
În subsidiar, în situația în care instanța de control judiciar va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa și urmează a răspunde penal, apărătorul acestuia solicită a se constata că instanța de fond nu a analizat în concret modul și mijloacele de săvârșire a faptei, precum și persoana inculpatului (în vârstă de 23 ani, locuiește împreună cu bunica sa), apreciind astfel că în cauză se justifică aplicarea pedepsei amenzii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.674/17.11.2011 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Întorsura Buzăului a admis acțiunea formulată de Burguș L. M. în contradictoriu cu Z. I. A. și, între altele, a obligat pârâtul să plătească minorei Z. M. M., născută la 18.11.2009, 167 lei lunar pensie de întreținere începând cu data de 17.06.2010 și până la majoratul acesteia sau noi dispoziții ale instanței, cel mai târziu în fiecare ultimă zi a lunii, într-un cont bancar.
La data de 16.10.2013 Burguș (H.) L. M. a formulat plângere penală împotriva inculpatului Z. I. A., dat fiind faptul că până în luna februarie 2013 inculpatul a achitat în mod sporadic pensia de întreținere, acumulându-se o restanță de 2.500 lei, pentru care apoi, după această dată, nu a mai achitat nicio sumă de bani.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a achitat suma de 400 lei în contul pensiei de întreținere, acumulând o restanță de 3.600 le (fila 28 dosar judecătorie).
Fapta inculpatului Z. I. A. care cu rea credință timp de trei luni nu a achitat pensie de întreținere în favoarea minorei Z. M. M., obligație stabilită prin sentința civilă sus menționată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Noul Cod penal (art.305 lit.c Vechiul Cod penal).
Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost dovedită, prima instanță a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal.
Prin raportare la circumstanțele reale și personale, instanța de fond a reținut că inculpatul nu a fost preocupat de asigurarea interesului superior al minorei și a apreciat că o pedeapsă cu amenda nu ar fi suficientă pentru sancționarea inculpatului.
În atare împrejurări, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare și plecarea inculpatului în Germania a fost interpretată de către instanță ca un dezacord în ceea ce privește prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, astfel că a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.
La data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod procedură penală, precum și legile de punere în aplicare, respectiv nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penal.
Potrivit art.5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
Dacă în ceea ce privește tratamentul sancționator aplicabil acesta este relativ identic în cele două legi, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, curtea apreciază că Vechiul Cod penal este legea penală mai favorabilă, prevăzând ca și modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Având în vedere că inculpatul nu a plătit pensia de întreținere în integralitatea ei, ci doar o sumă parțială de 400 lei în data de 11.11.2013, acumulând o restanță de circa 3.600 lei, raportat la împrejurarea că inculpatul s-a prezentat în fața instanței de judecată, a recunoscut săvârșirea faptei și a înțeles să se judece în baza procedurii simplificate, față de lipsa antecedentelor penale, curtea apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art.305 lit.c Vechiul Cod penal răspunde scopului înscris în art.52 Vechiul Cod penal.
Potrivit art.81 Cod penal instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată persoanei fizice, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv: pedeapsa aplicată să fie, între altele, amenda, infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și să se aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În speță, curtea constată că aceste condiții sunt îndeplinite, prin urmare, fără a minimaliza interesul minorei, în baza art.81 – 82 alin.2 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an.
În motivele de apel, inculpatul a arătat că a depus toate diligențele pentru achitarea obligațiilor, însă nu a achitat pensia de întreținere din motive independente de voința sa, care nu pot echivala cu reaua-credință.
Infracțiunea de abandon de familie, în modalitatea prevăzută în art.305 alin.1 lit.c Vechiul Cod penal, se caracterizează, sub aspectul laturii subiective, prin rea-credință, ceea ce înseamnă că persoana obligată la plata pensiei de întreținere are posibilitatea de a o plăti, dar refuză să o facă.
În speță, inculpatul Z. I. A. a arătat că neplata pensiei de întreținere s-a datorat lipsei resurselor materiale, nefiind încadrat în muncă și fiind întreținătorul bunicii sale, care a și decedat.
Pentru dovedirea însă a afirmațiilor sale, inculpatul nu a depus niciun înscris doveditor, acte din care să rezulte că nu realizează venituri.
În atare împrejurări, față de propriile declarații, în sensul că este apt de muncă și nu suferă de boli psihice, fără niciun probatoriu privind buna sa credință, curtea are în vedere interesul superior al minorei și neplata cu rea-credință a pensiei alimentare de către tatăl său.
Prin urmare, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, astfel că nu pot fi primite concluziile apărării, în sensul achitării acestuia.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit.b Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Întorsura Buzăului și inculpatul Z. A. I. împotriva sentinței penale nr.46/30.09.2014 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunțată în dosar nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește latura penală.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.305 lit.c Cod penal cu aplicarea art.5 Noul Cod penal va condamna pe inculpatul Z. A. I., fiul lui I. și A. M., născut la 28.03.1991 în B., jud.B., domiciliat în com.Vadu Pașii, ., jud.B., CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art.81, art.82 alin.2 Cod penal va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an, urmând a pune în vedere inculpatului prevederile art.63/1 Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Întorsura Buzăului și inculpatul Z. A. I. împotriva sentinței penale nr.46/30.09.2014 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în ceea ce privește latura penală.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.305 lit.c Cod penal cu aplicarea art.5 Noul Cod penal condamnă pe inculpatul Z. A. I., fiul lui I. și A. M., născut la 28.03.1991 în B., jud.B., domiciliat în com.Vadu Pașii, ., jud.B., CNP_, fără antecedente penale la pedeapsa de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art.81, art.82 alin.2 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an.
Pune în vedere inculpatului prevederile art.63/1 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. M. A. D.
GREFIER
A. I. P.
Red.A.M/19.02.2015
Dact.A.I.P/20.02.2015/5 exemplare
Red.jud.fond M.L.C./30.10.2014
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 383/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
