Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 239/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 239/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M. și inculpatul V. A. A. împotriva sentinței penale nr. 2297 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 aprilie 2015, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 2297/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, a fost condamnat inculpatul V. A. A. în temeiul art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (faptă din data de 25.11.2012, persoană vătămată A. R. D.).
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art. 86¹ Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969.
Conform art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1969, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86³ alin. 3 lit. a Cod penal din 1969, a fost obligat inculpatul să urmeze un curs de calificare dintre cele organizate în cadrul Serviciului de Probațiune B..
I s-a atras atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere prevăzute de art. 86/4 Cod penal din 1969.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
II. În temeiul art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. C. R. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (faptă din data de 25.11.2012, persoană vătămată A. R. D.).
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art. 86¹ Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969, iar în conformitate cu art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86³ alin. 3 lit. a) Cod penal din 1969, a fost obligat inculpatul să urmeze un curs de calificare dintre cele organizate în cadrul Serviciului de Probațiune B..
I s-a atras atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere prevăzute de art. 86/4 Cod penal din 1969.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală combinat cu art. 1357 Cod civil, art. 1382 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A. R. D. și au fost obligați inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 2.000 euro cu titlu de daune morale și 3000 lei, cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357, art. 1382 cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de S. C. Județean de Urgență Târgu M. și au fost obligați inculpații să plătească în solidar către aceasta suma de 4308,22 lei, reprezentând daune materiale.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații V. A. A. și S. C. R. în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Potrivit art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 2.600 lei (care includ și cheltuielile judiciare în cuantum de 1.200 lei stabilite prin rechizitoriu).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 31.10.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2013, sub număr de dosar_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților V. A. A. și S. C. R., fiecare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969.
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că la data de 25.11.2012, inculpații au agresat-o fizic pe persoana vătămată A. R. D. în timp ce se afla pe terenul de fotbal situat în municipiul B., .. 100, provocându-i leziuni ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale.
Inculpații V. A. A. și S. C. R. au fost audiați în faza de urmărire penală (filele 17-19, respectiv 24-26 dosar urmărire penală), recunoscând că în data de 25.11.2012, pe fondul unei altercații ivite în cadrul unui meci de fotbal, au agresat-o pe persoana vătămată A. R. D., lovind-o cu pumnul în gură.
Inculpații au menținut poziția de recunoaștere a faptelor imputate și pe parcursul judecății, prevalându-se de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, aplicabile în cazul recunoașterii învinuirii. Urmare acestui fapt, instanța de fond nu a mai administrat alte probe pe latură penală, cauza fiind soluționată pe baza probelor însușite de inculpați.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiată pe latură civilă martora P. G. (fila 68 dosar judecătorie), declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată dosarului cauzei.
La dosar au fost atașate, din dispoziția instanței, fișele de cazier judiciar ale inculpaților (filele 11-12 dosar judecătorie).
Pe latură civilă, în cursul judecății, persoana vătămată A. R. D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.000 euro din care 2.000 euro reprezintă daune morale și 2.000 euro reprezintă daune materiale (cheltuieli de spitalizare).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 25.11.2012, în jurul orei 17.00, inculpații V. A. A. și S. C. R. împreună cu persoana vătămată A. R. D. au participat la un meci de fotbal, desfășurat pe terenul de fotbal de pe ..R. nr. 100, jucând în echipe diferite. În timpul jocului s-a declanșat un conflict spontan între inculpați și persoana vătămată, cauzat de maniera de joc. În acest context, inculpatul V. A. A. a lovit-o pe persoana vătămată A. R. D. cu pumnul în gură, a intervenit și inculpatul S. C. R., care i-a aplicat la rândul său persoanei vătămate un pumn în gură, fiind necesară intervenția celorlalți participați la joc pentru a-i determina pe inculpați să înceteze violențele.
După consumarea acestui episod, persoana vătămată a fost transportată la S. Județean de Urgență din B. unde i s-a acordat primul ajutor, după care a fost trimisă la S. din Târgu M., unde a fost internată de urgență pentru T.C.F. prin agresiune cu fractură mandibulară dublă (lat. stg. și dr.) dislocată cu disfalgie, tulburări de alimentație și dureri retrosternale. S-a intervenit chirurgical, practicându-se inițial imobilizare intermaxilară elastică urmată de reducerea chirurgicală a fracturii și osteosinteză cu plăcuță și șuruburi cu refacerea integrității osoase. A fost externat după 11 zile, sub tratament local și generale, evoluția fiind calificată lent favorabilă spre vindecare.
În drept, s-a reținut că fapta fiecăruia dintre cei doi inculpați care, la data de 25.11.2012, au agresat-o fizic pe persoana vătămată A. R. D. în timp ce se afla pe terenul de fotbal situat în municipiul B., ..R., nr. 100, provocându-i leziuni ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, respectiv loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal.
De la momentul comiterii infracțiunii și până în prezent a existat o succesiune de legi penale în timp, reglementarea infracțiunilor de lovire sau alte violențe/vătămare corporală realizându-se într-o modalitate relativ diferită. În ambele variante sunt însă întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, conform celor indicate mai sus. Instanța de fond a constatat cu toate acestea că legea penală mai favorabilă, în ansamblul ei, este Codul penal din 1969.
Astfel, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a arătat că a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de acesta, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana inculpatului.
În raport de aceste criterii, instanța de fond a reținut că fiecare dintre inculpați a acționat violent fără o justificare suficientă, doar ca urmare a unor diferende legate de desfășurarea meciului de fotbal, lovind-o fiecare în zona feței cu pumnul, și încetând exercitarea de violențe doar la intervenția celorlalți participanți la joc. În același timp, s-a observat gravitatea urmărilor produse, concretizate în numărul destul de ridicat de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, și de intervenția chirurgicală la care a fost supusă persoana vătămată, în vederea ameliorării stării sale.
Pe de altă parte, instanța de fond a remarcat circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au antecedente penale și au colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului, recunoscând și regretând comiterea faptei.
În raport de toate acestea, prima instanță a apreciat că se impune aplicarea fiecăruia dintre inculpați a câte unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre mediul special prevăzut de lege, adică câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate acestora, s-a considerat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ alin. 1 Cod penal din 1969, inculpații nefiind recidiviști, pedeapsa rezultantă nedepășind limita stabilită de art. 86¹ alin. 2 Cod penal din 1969, iar circumstanțele personale ale acestora creând convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Pe latură civilă, s-a constatat că persoana vătămată A. R. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 euro, din care suma de 2.000 euro - daune materiale (cheltuieli de spitalizare) și 2.000 euro daune morale, iar S. C. Județean de Urgență Târgu M. a solicitat obligarea la plata sumei de 4.308,22 lei, reprezentând contravaloare îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate.
Instanța de fond a reținut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 din Noul Cod civil (aplicabil în speță), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. În speță, aceste condiții sunt întrunite, existând fapta ilicită a inculpaților – infracțiunea de vătămare corporală, prejudiciul cauzat părții civile, legătura directă de cauzalitate între prejudiciu și acțiunea inculpatului precum și vinovăția acestuia sub forma intenției.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, sub aspectul daunelor materiale, partea civilă a depus la dosar o . înscrisuri care, deși nu demonstrează valoarea cheltuielilor ocazionate de tratarea leziunilor suferite de partea civilă, atestă diagnosticul stabilit în urma agresiunii suferite, îngrijirile medicale care i-au fost acordate și recomandările făcute de medici părții civile, astfel că, prin coroborarea cu alte mijloace de probă administrate în cauză, servesc la soluționarea laturii civile.
Astfel, cu privire la daunele materiale, instanța de fond s-a raportat la declarația martorei P. G. (fila 68 dosar judecătorie), care a relatat că partea civilă a făcut mai multe cheltuieli cu transportul la Târgu M., pentru care nu deține chitanțe sau alte acte și totodată pentru tratamentul ulterior, respectiv mai multe unguente necesare pentru cicatrizarea operației. De asemenea, aceasta a mai precizat că partea urmează să se mai prezinte la Târgu M. până la vindecarea completă, existând posibilitatea să mai fie supusă unei noi intervenții chirurgicale. Martora a afirmat că, din cunoștințele sale, partea a cheltuit aproximativ 3.000 lei până în prezent.
Instanța de fond a apreciat că împrejurarea că martora se află în relații apropiate cu partea civilă nu este de natură a pune sub semnul îndoielii veridicitatea afirmațiilor sale, în calitatea sa, informațiile furnizate de aceasta putând fi cunoscute numai de o persoană din anturajul părții civile. În plus, instanța de fond a constatat că aspectele relatate de martoră, referitoare la tratarea părții la spitalul din Târgu M. și la recomandările care i-au fost făcute în vederea vindecării, sunt întărite și de celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, în special de adeverința medicală din data de 02.09.2014 (fila 66 dosar judecătorie, care atestă că urmările agresiunilor exercitate de inculpați persistă și în prezent) și biletul de ieșire din spital/scrisoare medicală (fila 67 dosar judecătorie).
Față de cele de mai sus, sub aspectul daunelor materiale, prima instanță a considerat că s-a făcut dovada unui prejudiciu de 3.000 de lei, admițându-se acțiunea civilă vizând daunele materiale doar în această limită.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanța de fond a reținut durerea provocată în urma loviturilor suferite, afectarea normalei desfășurări a vieții în condițiile în care persoana vătămată a fost nevoită să se deplaseze la mai multe unități sanitare, atât din B., cât mai ales din Târgu M. și, conform propriilor afirmații și declarațiilor martorei audiate, a slăbit mai mult de 10 kg în urma incidentului, a fost nevoită să mănânce cu paiul și să sufere mai multe intervenții medicale la nivelul gurii. În plus, instanța de fond a constatat că repercusiunile incidentului din data de 25.11.2012 se resimt și în prezent, după aproape doi ani, timp în care partea civilă a fost în mod evident împiedicată să desfășoare activitățile obișnuite. În raport de acestea, instanța de fond a apreciat că se impune admiterea în totalitate a pretențiilor formulate de partea civilă cu titlu de daune morale și obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 2.000 euro cu acest titlu.
Cu privire la despăgubirile solicitate de S. C. Județean de Urgență Târgu M., instanța de fond a constatat că acestea sunt dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, inculpatul fiind obligat, în temeiul art. 1357 Cod civil raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, la plata către această parte a sumei de 4308,22 lei cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. și inculpatul V. A. A., criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce privește modul de soluționare al acțiunilor civile exercitate în cadrul procesului penal și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei soluții legale și temeinice în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
În dezvoltarea motivelor de apel, partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. a arătat că s-a constituit în mod legal (încă din cursul urmăririi penale) și în termenul prevăzut de lege parte civilă în cauză, solicitând obligarea în solidar persoanelor care se fac vinovate de vătămarea integrității corporale a victimei A. R. D. – căreia această unitate spitalicească i-a acordat îngrijiri medicale dovedite cu înscrisurile depuse la dosar – la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru persoana vătămată A. R. D. în cuantum de 4.308,22 lei precum și dobânda legală, începând cu data externării până la data plății efective.
Cu toate acestea, deși a apreciat că se impune admiterea acțiunii civile exercitate de partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M., prima instanță nu a obligat inculpații și la plata dobânzii legale calculate la suma solicitată cu titlu de pretenții civile, ci a avut în vedere doar cheltuielile de spitalizare efective efectuate de unitatea sanitară pentru persoana vătămată. Or, debitul principal are la bază răspunderea civilă delictuală a inculpatului, context în care își găsesc aplicabilitatea în speță prevederile art. 1489 alin. 1 și 1535 din noul Cod civil precum și ideea susținută atât de doctrină cât și de practica judiciară, potrivit căreia răspunderea civilă delictuală dă naștere în sarcina debitorului la dobânzi legale.
Prin urmare, se impune reformarea hotărârii apelate și obligarea celor doi inculpați în solidar, pe lângă debitul principal și la dobânda legală aferentă cheltuielilor de spitalizare solicitate, de la data externării persoanei vătămate din cadrul spitalului.
Inculpatul V. A. A. a arătat în cadrul declarației de apel formulate, că nu există la dosar dovezi care să susțină cuantumul despăgubirilor acordate părții civile A. R. D. cu titlu de despăgubiri materiale și morale și că nu are de unde să plătească suma respectivă având în vedere că s-a angajat doar la data de 26.01.2015 la program de 4 ore pe zi, cu un salariu de 500 lei pe lună.
Analizând într-o primă etapă declararea în termenul prevăzut de lege a celor două apeluri exercitate în cauză, Curtea constată că în ceea ce o privește pe apelanta parte civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. au fost respectate dispozițiile art. 410 Cod procedură penală, aceasta formulând apel în interiorul termenului de 10 zile de la momentul comunicării hotărârii judecătorești (hotărârea apelată a fost comunicată acestei părți la data de 07.10.2014, iar apelul a fost declarat la data de 10.10.2014).
În schimb, în ceea ce îl privește pe cel de-al doilea apelant, inculpatul V. A. A., Curtea constată că inculpatul nu a fost găsit la domiciliu de către agentul procedural pentru a i se înmâna hotărârea judecătorească; potrivit înscrisului existent la fila 89 din dosarul de fond, rezultă că acestuia i s-a afișat la data de 06.10.2014, la adresa pe care a indicat-o în cursul procesului ca fiind cea de domiciliu, înștiințarea referitoare la imposibilitatea comunicării hotărârii datorată lipsei de la domiciliu și invitația de a se prezenta la instanță pentru a-și a ridica plicul în care se găsește hotărârea judecătorească în termen de 7 zile de la data afișării; inculpatul nu s-a prezentat la instanță în acest interval de timp, astfel încât plicul a fost atașat dosarului cauzei. În aceste condiții, potrivit art. 264 Cod procedură penală raportat la art. 261 alin. 4 Cod procedură penală, comunicarea hotărârii se consideră realizată la data de 14.10.2014, iar inculpatul ar fi trebuit să promoveze apel împotriva acestei hotărâri în termen de 10 zile respectiv până în data de 27.10.2014. Or, inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 2297/30.09.2014 abia la data de 05.02.2015, deci cu nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 410 Cod procedură penală.
În raport de această situație, Curtea constată că apelul promovat de inculpatul V. A. A. este tardiv și va fi respins conform art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală; în raport de această situație, nu vor mai fi analizate criticile aduse de acest inculpat hotărârii atacate, neexistând o investire a instanței de apel în acest sens.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate de apelanta parte civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de această parte care vizează exclusiv modul de soluționare a acțiunii civile promovate, este parțial fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză o corectă stare de fapt, constând, în esență, în aceea că la data de 25.11.2012, inculpații V. A. A. și S. C. R. au agresat-o fizic pe persoana vătămată A. R. D. în timp ce se afla pe terenul de fotbal situat în municipiul B., .. 100, provocându-i leziuni ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale.
S-a stabilit de asemenea în mod judicios că faptele celor doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, respectiv loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 noul Cod penal.
Așadar, soluționând în această modalitate latura penală a cauzei, prima instanță a stabilit că în speță există o faptă ilicită comisă de inculpații V. A. A. și S. C. R., îndreptată împotriva părții civile A. R. D. a cărei integritate corporală a fost lezată, producându-i-se prin faptele inculpaților atât daune materiale cât și morale; s-a reținut, de asemenea, corect că între fapta celor doi inculpați comise cu vinovăție și prejudiciul cauzat părții civile A. R. D. există o legătură de cauzalitate directă.
Prima instanță a stabilit așadar corect că în speță sunt întrunite toate condițiile antrenării față de inculpați a răspunderii civile delictuale.
Pe lângă prejudiciul direct produs părții civile A. R. D., fapta inculpaților a mai produs, astfel cum corect a reținut prima instanță și un prejudiciu secundar, repercutat în patrimoniul părții civile S. C. Județean de Urgență Târgu M. unde victima a fost internată în Secția Clinică Chirurgie Orală și Maxilo Facială în perioada 26.11._12, conform foii de observație nr._/2012, beneficiind de servicii medicale conform decontului de plată atașat la filele 30-34 dosar urmărire penală.
Art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 creează o obligație de dezdăunare în sarcina acelor persoane care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane, legea prevăzând obligația primelor de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată. Aceste sume trebuie recuperate de către furnizorii de servicii medicale conform textului de lege menționat.
S. C. Județean de Urgență Târgu M. s-a constituit parte civilă în cauză conform adresei existente la fila 29 dosar urmărire penală, solicitând, în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar și art. 1357, art. 1359 și art. 1381 Cod civil, obligarea inculpaților V. A. A. și S. C. R. la plata sumei de 4.308,22 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare precum și la dobânda legală aferentă acestei sume.
Prima instanță a dispus repararea parțială a prejudiciului cauzat acestei unități sanitare prin obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 4.308,22 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, însă nu a făcut în cuprinsul hotărârii nicio referire la dobânda legală aferentă acestei sume solicitată de partea civilă.
Instanța de apel apreciază că partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. este îndreptățită să primească și dobânda legală calculată la suma de 4.308,22 lei întrucât prejudiciul care i-a fost cauzat este urmarea unei fapte ilicite comise de inculpații V. A. A. și S. C. R. (chiar dacă are un caracter secundar), fiind îndeplinite în cauză condițiile pentru antrenarea răspunderii delictuale a celor doi inculpați potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 1357 și art. 1385 Cod civil. Or, potrivit art. 1357 Cod civil raportat la art. 1385 Cod civil, prejudiciul trebuie reparat integral dacă prin lege nu se prevede altfel; repararea integrală a prejudiciului presupune atât repararea prejudiciul efectiv suferit (în speță, a cheltuielilor de spitalizare efectuate de partea civilă pentru însănătoșirea victimei faptei ilicite) cât și beneficiul de care cel prejudiciat a fost lipsit (lucrum cessans), dobânda legală solicitată de către partea civilă intrând în această din urmă categorie.
Pe de altă parte, este adevărat că, potrivit art. 1381 alin. 2 Cod civil, dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat, însă pentru ca o creanță (datorie) să înceapă să producă dobândă (indiferent de natura ei și de împrejurarea că dobânda este legală sau convențională), aceasta trebuie să ajungă la scadență, iar debitorul să cunoască existența acestui debit și scadența intervenită; or, instanța de apel constată că prejudiciul în cuantum de 4.308,22 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a fost produs părții civile S. C. Județean de Urgență Târgu M. în perioada în care partea civilă A. R. D. a fost internată respectiv 26.11._12, însă nu a fost adus la cunoștința celor doi inculpați; nici nu avea cum să fie solicitat acest prejudiciu de la inculpați întrucât abia la momentul stabilirii definitive a vinovăției celor dor inculpați de către instanță, a stabilirii îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale și a obligării celor doi inculpați de dezdăunare a părților civile, creanța pe care o are partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. devine certă, lichidă și exigibilă, se cunosc debitorii obligației și încep să curgă așadar dobânzi; astfel, abia la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, ambele părți civile din cauză sunt în posesia unui titlu executor iar prin acesta este consfințită obligația debitorilor de a dezdăuna părțile civile pentru un prejudiciu al cărui cuantum este stabilit în mod definitiv. Ceea ce se naște conform art. 1381 alin. 2 Cod civil din ziua cauzării prejudiciului este dreptul la reparația prejudiciului creat prin fapta ilicită, respectiv a pagubei produse părții civile; dobânda legală pretinsă de partea civilă nu poate curge decât de la momentul la care creanța este certă, lichidă și exigibilă, respectiv din momentul scadenței sale întrucât întinderea prejudiciului asupra căreia poartă dobânzile trebuie stabilită de instanță prin administrarea de probe în condiții de contradictorialitate.
În considerarea celor expuse, Curtea constată că apelul promovat de partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. împotriva sentinței penale nr. 2297/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria B., este parțial fondat, astfel că se impune admiterea lui, conform art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea hotărârii atacate în ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii civile exercitate în procesul penal de S. C. Județean de Urgență Târgu M. și rejudecând cauza în aceste limite, admiterea acțiunii civile formulate în cauză de S. C. Județean de Urgență Târgu M. și în consecință, obligarea inculpaților V. A. A. și S. C. R. în solidar, conform art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. 1357, art. 1382 Cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006, la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. a sumei de 4.308,22 lei cu titlu de despăgubiri materiale, la care se adaugă dobânda legală calculată de la momentul rămânerii definitive a hotărârii până la plata integrală a despăgubirilor stabilite. Se vor respinge restul pretențiilor formulate de partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, se va respinge, ca tardiv, apelul formulat împotriva aceleiași sentințe de către inculpatul V. A. A..
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. împotriva sentinței penale nr. 2297/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii civile exercitate în procesul penal de S. C. Județean de Urgență Târgu M..
Rejudecând cauza în aceste limite, admite acțiunea civilă formulată în cauză de S. C. Județean de Urgență Târgu M. și în consecință, în temeiul art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. 1357, art. 1382 Cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligă inculpații V. A. A. și S. C. R. în solidar să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Târgu M. suma de 4.308,22 lei cu titlu de despăgubiri materiale, la care se adaugă dobânda legală calculată de la momentul rămânerii definitive a hotărârii până la plata integrală a despăgubirilor stabilite. Respinge restul pretențiilor formulate de partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M..
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, respinge, ca tardiv, apelul formulat împotriva aceleiași sentințe de către inculpatul V. A. A..
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.H./15.07.2015
Dact. O.S./03.08.2015
3 exemplare
Jud. fond: S. O.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 244/2015. Curtea de... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 377/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
