Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 536/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-07-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 536/ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 08 iulie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A1:
Președinte: A. D. - judecător
Judecător: A. M.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA F. și inculpatul L. G. împotriva sentinței penale nr.45 pronunțată de Judecătoria F. la data de 31 martie 2015 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 08 iulie 2015, când
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 45/31.03.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei F. s-au hotărât următoarele:
În baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal a fost condamnat pe inculpatul L. G., fiul lui G. și L., născut la data de 1.11.1964, în loc. Dumbrăvița, jud. B., studii gimnaziale, ocupația muncitor, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în ., nr.220, jud. B., fără forme legale în ., nr.159, jud. B., CNP._, la pedeapsa de 180 de zile-amendă a câte 10 lei/zi-amendă, urmând ca inculpatul să execute 1.800 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 și 64 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, respectiv cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
În baza art. 19 Cod procedură penală și art. 1.357 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile F. N., cu domiciliul în ., nr.71, jud. B., suma de 2.500 lei, cu titlu de daune morale.
S-a respins cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria F. nr. 2525/P/2013, înregistrat la această instanță sub nr. de mai sus, a fost trimis în judecată inculpatul L. G. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 27 august 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Instanța, examinând rechizitoriul Parchetului în raport cu actele și probele existente la dosar, respectiv: declarațiile inculpatului L. G. ( filele 19-21 și 24-25 dosar urmărire penală și filele 37-38), plângerea penală și declarația persoanei vătămate F. N. ( filele 7-12 și 14-16 dosar urmărire penală și filele 36, 39-40), certificatul medico-legal nr. 290/C/27.11.2013 ( fila13 dosar urmărire penală) și declarațiile martorilor Domokoș V. ( fila 26-27 dosar urmărire penală și fil.59-60), Canja G.( filele 28-29 dosar urmărire penală și fila 47), N. I. ( filele 30-31 dosar umărire penală și filele 48-49), B. I. ( filele 50-51), C. I. ( filele 52-53), a reținut în fapt următoarele:
În cursul lunilor septembrie și octombrie 2013, mai precis până la data de 20 octombrie 2013, persoana vătămată F. N. a lucrat la stâna inculpatului L. G. când, din cauza unor neînțelegeri legate de bani, nu a mai vrut să lucreze pentru acesta și a plecat acasă.
În ziua de 21.10.2013, în jurul orelor 10:00, în timp ce persoana vătămată F. N. se afla în centrul comunei P., inculpatul L. G. care se deplasa cu autoturismul spre satul Grid, a observat-o pe persoana vătămată, a oprit autoturismul și a coborât, iar în urma unor discuții contradictorii cu aceasta, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii.
În urma loviturilor aplicate persoana vătămată F. N. a suferit leziuni corporale vindecabile în 22-24 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 290/C din 27.11.2013.
Din declarația inculpatului din cursul urmăriri penale, a reieșit că acesta a recunoscut că l-a lovit cu pumnul pe persoana vătămată, invocând legitima apărare.
În declarația dată în fața instanței, inculpatul a declarat că doar l-a îmbrâncit pe persoana vătămată ca să se apere de acesta.
Din declarația martorului Domokos dată în fața instanței, a reieșit că acest martor i-a văzut pe inculpat și pe partea vătămată că se băteau și au căzut jos. Din declarația martorilor Canja și N. a reieșit că partea vătămată a venit la aceștia lovită, era speriată și a dat telefon la salvare, spunându-le martorilor că a fost lovită la coaste.
Instanța a reținut așadar că toate aceste probe se coroborează și cu mențiunile din certificatul medico-legal și conduc la concluzia certă că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de lovire săvârșită împotriva persoanei vătămate N. F.. Deși a invocat în apărare legitima apărare, inculpatul nu a făcut nici o dovadă din care să reiasă îndeplinirea condițiilor legitimei apărări.
Persoana vătămată a mai spus martorilor că a fost lovită la coaste, astfel că toate aceste aspecte se coroborează cu mențiunile din certificatul medico - legal.
În drept, fapta inculpatului L. G. care, la data de 21.10.2013, în jurul orelor 10:00 cu intenție a lovit-o pe persoana vătămată F. N., provocându-o leziuni traumatice vindecabile în 22-24 zile de îngrijiri medicale, realizează conținutul infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Inculpatul L. G. are 51 de ani, nu are antecedente penale, se ocupă cu creșterea animalelor iar în familie și societate are o comportare corespunzătoare.
Instanța, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului, l-a condamnat la pedeapsa de 180 de zile-amendă a câte 10 lei/zi-amendă, urmând ca inculpatul să execute 1.800 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal .
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 și 64 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, respectiv cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Referitor la latura civilă a cauzei instanța a constatat că persoana vătămată F. N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.500 lei din care 5.000 lei daune materiale și 2.500 lei daune morale.
În baza art. 19 Cod procedură penală și art. 1.357 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile F. N. suma de 2.500 lei, cu titlu de daune morale.
A respins cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale, ca nedovedite .
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria F. care a solicitat desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, instanța să dispună înlocuirea pedepsei amenzii penale aplicate inculpatului cu cea a închisorii, în modalitatea suspendării condiționate cf. art. 81 din Codul penal de la 1969, ca lege penală mai favorabilă, întrucât pedeapsa la care s-a orientat instanța, aceea a amenzii în cuantum minim, nu este aptă să-și atingă scopul educativ, raportat la circumstanțele reale de comitere a faptelor și la gravitatea leziunilor produse persoanei vătămate.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și inculpatul L. G. care a solicitat desființarea sentinței apelate și, în rejudecare, achitarea sa, în principal, în temeiul art.16 lit.c Cod procedură penală, apreciind că în cauză nu există probe în sensul că ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, achitarea sa, în temeiul art.16 lit.d Cod procedură penală, apreciind că în cauză există o cauză justificativă, respectiv legitima apărare.
Solicită a avea în vedere certificatul medico-legal, eliberat la data de 27.11.2013, în cuprinsul căruia medicul legist face referire la examinarea părții civile din datele de 23.10.2013 și 27.11.2013 (deși incidentul dintre părți a avut loc la data de 21.10.2013), fără a se proceda la separarea constatărilor din cele două date, aspect care face greu de stabilit realitatea obiectivă. Arată că, în urma acestor examinări, s-au constatat leziuni la nivelul feței. Apreciază că, deoarece acestea nu erau grave, nu ar fi putut fi observate decât la constatarea din 23.10.2013, fiind vindecate o lună mai târziu, dar sub acest aspect, concluziile actului medico-legal vin în contradicție cu declarațiile martorilor care au arătat că partea civilă nu prezenta urme de agresiune la nivelul feței.
Cu privire la motivarea instanței de fond, în sensul că, în urma agresiunii exercitate de către inculpat, partea civilă a suferit o ruptură de coaste, apărătorul apelantului inculpat solicită a se avea în vedere mențiunile certificatului medico-legal, în sensul că, din consultul medical efectuat la CPU – Spitalul Municipal F. la data de 21.10.2013( data agresiunii ) s-a stabilit diagnosticul „Traumatism prin agresiune. Radiografie hemitorace stâng – . are anterior C8, are lateral C10 stâng, calus în formare”. Deoarece din studiul revistelor de specialitate se poate trage concluzia că noțiunea de calus în formare presupune rupturi costale mai vechi înseamnă că acele fracturi de coaste nu au fost provocate la data de 21.10.2013. Mai mult decât atât, examenul radiologic efectuat în data de 13.11.2013 a relevat diagnosticul „Traumatism toracic vechi…Multiple calusuri costale vechi” și a evidențiat leziuni la alte coaste și anume 6, 7 și 8. În concluzie nu există legătură de cauzalitate între . ce se impută inculpatului și coastele rupte ale persoanei vătămate. Față de aceste considerente, apelantul inculpat apreciază că, în cauză, nu există probe certe în sensul că acesta ar fi săvârșit infracțiunea cu consecințele reținute în sarcina sa.
În subsidiar, apărătorul apelantului inculpat invocă starea de legitimă apărare, inculpatul recunoscând că a avut loc o îmbrâncire a părții civile.
Analizând apelurile formulate, prin prisma criticilor iterate, cu respectarea prevederilor art 416-421Cod procedură penală, se constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Prima instanță a realizat o judicioasă coroborare a probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală și în faza de judecată, stabilind o stare de fapt și o încadrare juridică corectă a faptelor reținute în sarcina inculpatului L. Ghorghe.
Astfel, existența unei altercații între inculpat si partea civilă a fost dovedită prin declarațiile inculpatului (care la urmărirea penală a admis că a lovit persoana vătămată, la judecata în fond arătând că doar a îmbrâncit-o) coroborate cu cele ale martorului Domokos V. (martor ocular care i-a văzut pe cei doi bătându-se) și ale martorilor N. I. și Canja G. (cărora persoana vătămată le-a relatat că a fost bătută de inculpat).
Cu privire la consecințele agresiunii, acestea au fost decelate prin certificatul medico-legal, din data de 27.11.2013, aflat la fila 13 din dosarul de urmărire penală. Împrejurarea că martorii audiați nu au observat leziuni pe fața persoanei vătămate nu are relevanță deoarece tumefacțiile și echimozele constatate în actul medico-legal se puteau contura și deveni vizibile la un moment dat, nu neapărat în primele minute de la agresiune. Nu au relevanță nici împrejurările că certificatul medico-legal face referire la examinarea părții civile în datele de 23.10.2013 și 27.11.2013, fără a se proceda la separarea constatărilor din cele două date, sau că cele două radiografii relevă ușoare diferențe în ceea ce privește numărul coastelor fracturate în condițiile în care concluzia finală a certificatului medico-legal este în sensul că leziunile constatate pot data din data de 21.10.2013 și au necesitat 22-24 de zile de îngrijiri medicale. Acest act medical ar fi putut fi contrazis de o expertiză de specialitate (care nu a fost solicitată în apărarea inculpatului nici apreciată necesară din oficiu de instanță) și nu de concluziile desprinse din studiul revistelor de specialitate privind noțiunea de calus în formare ori alte noțiuni medicale.
Așadar există probe cu privire la . exercitată de inculpat asupra persoanei vătămate neimpunându-se achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit. c Cod procedură penală.
Deși, din declarația martorului Domokos V. rezultă că inculpatul și persoana vătămată s-au bătut nu sunt dovezi cu privire la existența din partea persoanei vătămate a unui atac și din partea inculpatului a unei apărări care să îndeplinească acele condiții prevăzute de art. 19 sau art. 26 Noul Cod penal pentru a reține legitima apărare ca și cauză justificativă sau de neimputabilitate (art.44 Codul penal de la 1969). Așadar nu se impune nici achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. d Cod procedură penală
Prima instanță, în aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Noul Cod penal, a stabilit corect felul și cuantumul pedepsei aplicate inculpatului
Se au în vedere atât gravitatea leziunilor provocate persoanei vătămate, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului faptul că acesta este căsătorit, are copii și își câștigă existența din muncă cinstită
Inculpatul nu a fost obligat numai la amendă, ci și la acoperirea prejudiciului, constând în daune morale.
Pedeapsa amenzii aplicate se încadrează în limitele stabilite de legiuitor, este just individualizată în raport cu pericolul social concret al faptei și circumstanțele personale ale inculpatului și este aptă să-și atingă scopul de prevenție generală și specială și de reeducare prevăzut de art. 52 Cod penal, neimpunându-se nici majorarea ori reducerea ei, nici aplicarea pedepsei închisorii.
Față de cele arătate, apreciind nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria F. și inculpatul L. G., în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală:
Va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria F. și inculpatul L. G. împotriva sentinței penale nr. 45/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ pe care o va menține
În baza art.275 alin.2,3 Cod de procedură penală va obliga inculpatul L. G. la plata a 50 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria F. și inculpatul L. G. împotriva sentinței penale nr. 45/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ pe care o menține
În baza art.275 alin.2,3 Cod de procedură penală obligă inculpatul L. G. la plata a 50 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.07.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. D. A. M.
GREFIER,
Pt. A. I. P.,
aflat în concediul de odihnă,
semnează, grefier șef-secție,
D. B.
Red.A.D./13.07.2015
tehnoredact.A.O./16.07.2015/6 ex.
jud.fond G. B.
-
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 530/2015. Curtea de Apel... | Abuz de încredere. Art.238 NCP. Decizia nr. 513/2015. Curtea de... → |
|---|
