Abuz de încredere. Art.238 NCP. Decizia nr. 513/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 513/AP Dosar nr._
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată CA9:
Președinte: M. Ș. - judecător
Judecător: S. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de partea civilă R. V. și inculpații P. I., P. D. împotriva sentinței penale nr. 62 din 25 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria R., în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 30 iunie 2015.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr. 62/25.06.2014 a Judecătoriei R., pronunțată în dosarul nr._ /2014, în baza art. 397 Noul Cod procedură penală, coroborat cu art. 1349 și următoarele cod civil, au fost admis pretențiile civile formulate de partea civilă R. V. împotriva inculpaților P. I. și P. D., sens în care s-a dispus obligarea acestora la plata sumei de 65.320 lei, reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat. Au fost obligați inculpații P. I. și P. D. la plata sumei de 2613 lei cu titlu de diferență onorariu expert, sumă ce se va plăti în contul expertului judiciar C. V. F., din cadrul Biroului de expertize al Tribunalului B.. S-a dispus comunicarea prezentei sentințe și expertului de mai sus pentru punerea în executare, sub aspectul onorariului de expert. În baza art. 274 Noul Cod procedură penală, au fost obligați ambii inculpați la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin plângerea formulată de către partea civilă R. V. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaților P. I. și P. D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art.213 al. 1 Cod penal, motivat de faptul că au refuzat restituirea unui număr de 9 viței pe care le aveau spre pază și creștere, după care, în data de 20.12.2009 au dispus pe nedrept de aceste animale, în sensul că au solicitat crotalierea pe motiv că sunt proprietatea familiei lor. Prin aceiași plângere partea civilă a solicitat să fíe obligați inculpații să îi restituie, în natura, animalele si obligarea lor la acoperirea prejudiciului cauzat, reprezentat de lipsa de folosință a animalelor.
Împotriva celor doi inculpați la data de 15.03.2010 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere. Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria R. nr.955/P/2009 din data de 27.02.2012 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților P. I. și P. D. în temeiul art.11 pct 1 lit b raportat la art.10 lit b1 Cod procedură penală și s-a aplicat o amendă administrativă, apreciindu-se că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Petentul R. V. a formulat plângere împotriva ordonanței din 27.02.2012 pronunțată în dosarul nr. 955/P/2009 motivată de faptul că procurorul nu s-a pronunțat asupra infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1 și 3 Cod penal având în vedere că la data de 12.12.2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 213 al.1 Cod penal în prevederile art. 215 al 1 și 3 din Codul penal, iar prin ordonanța aceluiași procuror din 27.01.2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în această cauză din art. 215 al.1 și 3 Cod penal în prevederile art. 213 al.1 Cod penal față de cei doi învinuiții P. I. și P. D.. Plângerea a fost respinsă din ordonanța prin procurorului G. A. din data de 05.04.2012 pronunțată în dosarul nr. 39/II-2/2012.
Împotriva ordonanței prim procurorului G. A. din data de 05.04.2012 petentul R. V. a formulat plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ prin care s-a contestat Ordonanța prim procurorului A. G. din data de 11.04.2012, prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 27.02.2012, iar în baza art.ll pct.l lit"b" Cod procedură penală si art.10 lit.b ind.l Cod procedură penală s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a învinuiților P. I. si P. D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prevăzuta de art.213 al 1 Cod penal și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, respectiv amenda în cuantum de cate 1.000 lei în sarcina fiecăruia dintre învinuiți. Petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate si apreciind ca probele existente la dosar sunt suficiente, instanța să rețină cauza spre judecare conform dispozițiilor privind judecata in prima instanța.
Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2012 a Judecătoriei R. pronunțată în dosar nr._ , în temeiul art.2781 alin 8 lit c Cod procedură penală s-a admis plângerea formulată de petentul R. V., împotriva intimaților P. I., și P. D. și în consecință, s-a dispus desființarea Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria R. nr.955/P/2009 din 27.02.2012 menținută prin Ordonanța prim procurorului aceluiași parchet nr.39/II-2/2012 din 05.04.2012, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților P. I. și P. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art.213 alin 1 Cod penal constatând că probele existente la dosar sunt suficiente reținând cauza spre judecare.
Latura penală a cauzei a fost soluționată prin sentința penală nr.2/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosar_ . Prin urmare inculpatul P. I. a fost condamnat în temeiul art.213 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin 7 Cod procedură penală la pedeapsa amenzii de 500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, iar inculpata P. D. a fost condamnată în temeiul art. 213 al. 1 Cod penal cu aplicarea art.3201 alin 7 Cod procedură penală, la pedeapsa amenzii de 375 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, cu aplicarea art.63 ind.1 Cod penal pentru ambii inculpați .
Instanța pentru a pronunța sentința de mai sus a reținut că partea vătămată R. V. a adus în anul 2009 la stâna inculpaților P. I. și Daniala un număr de 9 juninci rasa Holstein pentru a fi vărate, iar toamna când a venit să le ia înapoi inculpații nu au mai recunoscut acest fapt, motivând că animalele au murit, deși partea vătămată le văzuse în viață în aceeași zi. După data de data de 20.12.2009 inculpații au dispus pe nedrept de aceste animale în sensul că au solicitat crotalierea acestor animale învederând că sunt proprietatea familiei lor.
La locuința inculpaților s-a efectuat o percheziție în urma căreia partea vătămată și-a recunoscut cele nouă vițele care purtau crotalii, aspect menționat în procesul verbal încheiat cu acea ocazie, animalele fiind fotografiate și lăsate în custodia celor doi inculpați.
Ulterior ( la data de 09.01.2012 ) organele de poliție au verificat în prezența martorului asistent A. P. dacă vițele lăsate în custodie mai există, astfel că au identificat 6 bucăți, iar pentru 3 inculpatul a afirmat că sunt în grajd, dar le-au căzut crotaliile.
La data de 19.01.2012 s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie a vițelelor, iar martorul Velisco G., a identificat „fără nici o ezitare” animalele aparținând părții vătămate. În fața instanței de judecată, care a reținut cauza spre judecare inculpații în prezența apărătorului ales, s-au prevalat de dispozițiile art. 3201 alin 7 Cod procedură penală, sens în care nu s-au mai administrat alte probe, fiind vorba de o recunoaștere pură și simplă care produce efecte depline împotriva celui care o face. Hotărârea penală de mai sus a rămas definitivă prin nerecurare.
În ceea ce privește pretențiile civile ale părții vătămate acestea nu au fost recunoscute de către inculpați, motiv pentru care s-a disjuns latura penală de latura civilă, cu formarea unui nou dosar, respectiv_, unde s-au administrat probe .
Referitor la acțiunea civilă instanța a reținut că partea vătămată R. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 65.320 lei din care prejudiciul efectiv este 46.800 lei reprezentând cele 9 bovine. Pentru beneficiul nerealizat (lipsa de folosință) a solicitat suma de: -10.000 lei constând în 9 viței, -19.440 lei ce reprezintă laptele produs, -subvenția pentru cele 9 animale pentru anul 2010 în sumă de 4.500 lei și pentru anul 2011 suma de 3780 lei, precizând totodată că pretențiile totale solicitate de la inculpați au fost inițial de 85.320, dar și-a redus pretențiile la suma de mai sus, urmare a faptului că inculpații au achitat deja suma de 20.000 lei, astfel încât a mai rămas de achitat suma de 65.320 lei.
Deși partea civilă a solicitat în principal restituirea în natură a animalelor și doar în măsura în care nu mai este posibil acest lucru acoperirea prejudiciului suferit prin plata sumelor de mai sus, trebuie reținut că nu există certitudinea că la momentul pronunțării sentinței, animalele mai sunt în viață, astfel încât instanța a constatat că singura variantă rezonabilă din punct de vedere juridic, este acoperire prin echivalent a prejudiciului suferit.
Potrivit art. 22 din vechiul Cod procedură penală, care se referă la autoritatea hotărârii penale în civil și efectele hotărârii civile în penal, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Pe de altă parte așa cum s-a reținut în sentința penală convenția părților a intervenit în anul 2009 și prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 998 cod civil: orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe aceia din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Potrivit art. 999 din vechiul cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Elementele constitutive pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt: existența faptei ilicite, existența vinovăției (cu intenție sau din culpă) – răspunderea fiind angajată pentru cea mai ușoară culpă; existența unui prejudiciu (material și/sau moral) și existența unui raport de cauzalitate (de tip cauză -efect) între fapta ilicită și prejudiciu suferit de partea civilă.
În ceea ce privește proba condițiilor răspunderii civile delictuale, trebuie reținut că victima prejudiciată care îl cheamă în judecată pe autorul faptei prejudiciabile sau, după caz, pe persoana răspunzătoare, fiind reclamant în proces, conform principiului actori incubit probatio (reclamantului îi incumbă sarcina probei), pentru admiterea acțiunii sale, este ținută să facă dovada celor patru condiții ale răspunderii delictuale.
Dovada acestor condiții se poate face prin orice mijloc de probă reglementat de lege, inclusiv cu martori și prezumții simple. Datorită caracterului lor obiectiv, material, primele trei condiții sunt relativ ușor de dovedit. Unele dificultăți pot apărea în legătură cu proba vinovăției, atunci când îmbracă forma neglijenței sau imprudenței; în acest caz, prezumțiile simple sunt de mare importanță și utilitate practică.
În cauza de față s-a administrat proba testimonială, și proba cu expertiză contabilă.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză instanța a reținut că familia P. se ocupă cu creșterea animalelor. Partea civilă R. V. a dus la familia P., care are stână și saivan, vacile despre care am făcut vorbire mai sus, care la data încredințării inculpaților, nefiind bine îngrijite, erau slăbuțe. Vacile, care sunt animale mari, stau în grajd cam 5, 6 luni pe an, în perioada rece, și necesită o alimentație corespunzătoare în această perioadă, inclusiv borhot, cartofi, sfeclă roșie . În ceea ce privește consumul de furaje, o vacă consumă cam 15 kg fân pe zi, la care se adaugă și tărâțe, făină și borhot. Familia P. are stână, dar și un număr mare de animale, ceea ce impune prezența mai multor îngrijitori, care trebuie plătiți pentru activitatea desfășurată. De asemenea, vacile trebuie tratate împotriva paraziților, iar costul pe o vacă se ridică anual la 15 lei. În ceea ce privește cantitatea de lapte aceasta diferă de la vacă la vacă, în funcție de alimentație. Astfel, o vacă rasa Holstein dă aproximativ 10 litri de lapte pe zi în funcție de calitatea hranei. De asemenea nu este obligatoriu ca toate vacile să fete, deci să aibă viței, așa cum declară martorul B. N., care are de asemenea animale, iar de regulă o vacă poate avea un vițel.
În cauză s-a efectuat un RET cu nr._/2013 de către expert C. V. F., dar și o completare la raport în urma admiterii obiecțiunilor, potrivit căruia valoarea de piață a celor nouă bovine rasa Holstein este de 31.500 lei, iar valoarea lipsei de folosință a vițeilor fătați anual, a laptelui recoltat zilnic și a subvenției anuale încasate în perioada 2010 -2011 pentru animale se ridică la suma de 69.720 lei, dar trebuie reținut că sumele acestea nu pot fi luate în considerație de către instanță decât prin prisma celorlalte probe administrate. Astfel, cum am reținut mai sus nu se poate spune cu certitudine că o vacă pe toată perioada cât s-a aflat în paza inculpaților a fătat în fiecare an, sau nu se poate demonstra cu certitudine că a dat o anumită cantitate de lapte.
Expertul menționează în cuprinsul raportului de expertiză că valoarea unui vițel pe piață este cuprinsă între 1200 lei și 1500 lei, valoare care diferă în funcție de greutatea acestora, adică valoarea totală poate fi de 13.200 lei ( 11 viței x 1200 lei) sau 16.500 lei ( 11 viței x 1500 lei).
Referitor la cantitatea de lapte recoltat zilnic de la cele 9 bovine rasa Holstein, expertul afirmă că se ridică la valoarea de 45.840 lei, pe considerentul că o bovină din această rasă, crescută în această zonă poate da o cantitate de 20 litri de lapte pe zi, fără a lua în considerare că după ce o bovină fată, vițelul se hrănește cu laptele de la vacă, pe o perioadă îndelungată, și prin urmare cantitatea de lapte nu mai poate fi folosită în totalitate de către om. Experta a stabilit valoarea laptelui luând în considerare prețul unui litru de lapte în zona Cobor, de un leu /litru.
Referitor la subvenția încasată pentru anii 2010, 2011 aceasta a fost în cuantum de 69.720 lei, conform precizărilor făcute de Agenția de Plăți pentru Agricultură B..
În ceea ce privește cheltuielile efectuate de inculpați cu adăpostirea animalelor, cu hrana acestora, tratamentul medical, și cu pășunatul, experta concluzionează că acestea se ridică la suma de 138.709 lei, pe o perioadă de 3 ani.
Din completarea la raportul de expertiză se reține că familia P. a încasat subvenții în sumă de 4500 lei pentru 2012 iar pentru anul 2013 nu s-a încasat nici o sumă până la data depunerii răspunsului la dosar. Referitor la cheltuielile efectuate de inculpați după data de 1.11._14, expertul a concluzionat că acestea se ridică la suma de 80.789,10 lei, reprezentând cheltuieli cu adăpostirea, hrana, tratamentul medical, și pășunatul celor 9 bovine, motiv pentru care apărătorul ales al inculpaților, a solicitat compensarea sumelor datorate părții civile cu aceste cheltuieli, până la suma datorată părții civile.
Referitor la compensarea sumelor instanța a reținut că în cauza de față acțiunea civilă a fost alăturată acțiunii penale, și doar în urma reținerii faptelor în sarcina fiecărui inculpat în parte, a vinovăției acestora, acțiunea civilă își găsește finalitatea în cadrul acestui proces. În caz contrar se putea formula pe cale separată o acțiune în răspundere civilă delictuală, dosar în cadrul căruia se putea formula de către pârât o cerere reconvențională având ca obiect pretenții, și doar în măsura în care instanța ar fi reținut că și reclamantul datorează la rândul său o sumă de bani pârâtului, se putea solicita compensarea până la concurența unei anumite sume. Fiind vorba de un proces penal, pornit la sesizarea părții vătămate, care pe parcursul procesului s-a constituit parte civilă, susținând existența unui prejudiciu cauzat prin activitatea inculpaților, instanța nu poate reține și nici nu poate obliga partea civilă la plata vreunei sume de bani în favoarea celor doi inculpați, și prin urmare nu poate aplica o astfel de compensare.
În ceea ce privește pretențiile părții civile, R. V., instanța a reținut că inculpații au plătit deja suma de 20.000 lei, bani pe care partea i-a încasat, sens în care ținând cont de constituirea de parte civilă, din care rezultă că solicită doar o diferență de 65.320 lei, și nu suma la care a ajuns expertul în cuantum de 105.720 lei ( din care 31.500 lei valoarea de piață a celor 9 bovine rasa Holstein, suma de 69.720 lei reprezentând valoarea lipsei de folosință a celor 9 bovine, respectiv valoarea de piață a vițeilor fătați, a laptelui recoltat și a subvenției anuale pe anii 2010- 2011, și suma de 4500 lei reprezintă subvenția pe 2012), sumă care nu poate fi acordată pentru că s-ar ajunge la îmbogățirea fără just temei, care nu este justificată prin prisma probelor administrate, instanța în baza art. 397 Noul Cod procedură penală, coroborat cu art. 1349 și următoarele cod civil, a admis pretențiile civile formulate de partea civilă R. V. împotriva inculpaților P. I. și P. D., și pe cale de consecință a obligat inculpații la plata sumei de 65.320 lei, reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat, condițiile răspunderii civile delictuale fiind reținute în cauză.
Urmare a efectuării RET de către expert C. V. F., care a depus la dosar ulterior și o completare, onorariul s-a majorat, astfel încât instanța a pus în vedere părții civile să achite această diferență, ținând cont că inculpații au achitat o sumă mult mai mare, pentru raportul depus inițial, sumă plătită înainte de a se dispune reducerea onorariului. Urmare a rămânerii în pronunțare, și a obligării inculpaților la plata pretențiilor civile, se impune ca tot cei care au generat prezentul proces să plătească cheltuielile de judecată, sens în care au fost obligați inculpații P. I. și P. D., la plata sumei de 2613 lei cu titlu de diferență onorariu expert, sumă ce se va plăti în contul expertului judiciar C. V. F., din cadrul Biroului de expertize al Tribunalului B..
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen, partea civilă R. V. și inculpații P. I. și P. D..
Partea civilă R. V. a formulat apel solicitând restituirea în natură a acelor 9 vaci rasa Holstein, restituirea către apelantul-parte civilă a 11 viței fătați de cele 9 vaci în perioada 2009-mai 2012, obligarea inculpaților și la plata sumei de 20.620 lei, reprezentând diferența dintre contravaloarea stabilită prin expertiză a vacilor și vițeilor și suma totală de 65.320 lei, la care au fost obligați inculpații de către instanța de fond, precum și obligarea inculpaților apelanți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în fața primei instanțe, în cuantum de 1000 lei și partea din onorariul expertului achitată de apelantul partea civilă R. V. în fața primei instanțe în cuantum de 1250 lei. Se mai solicită acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea apelului în cuantum de 4000 lei.
În dezvoltarea motivelor de apel, se invocă dispozițiile art. 397 alin. 3 din Codul de procedură penală privind repararea pagubei în natură și numai în subsidiar, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, prin plata unei despăgubiri bănești, precum și dispozițiile art. 255 alin. 1 și 256 din Codul de procedură penală. Se arată că din înscrisuri și din declarațiile martorilor rezultă că cele 9 vaci sunt în viață, sunt identificat cu numerele de crotalii și lăsate în custodia inculpaților P. I. și P. D..
Prin motivele de apel formulate oral la termenul din 16 iunie 2015 cu ocazia dezbaterilor și prin concluziile scrise se solicită obligarea inculpaților la plata sumei de 218.728 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea celor 29 de viței fătați până la nivelul anului 2014, a laptelui precum și subvențiile acordate până la aceeași dată.
Inculpații P. I. și P. D., prin motivele de apel au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond Judecătoria R., iar în subsidiar judecarea cauzei în fond și respingerea ca nefondată a cererii părții civile. În dezvoltarea motivelor de apel (filele 15-17), se arată de către inculpați faptul că hotărârea atacată nu arată instanța la care trebuie depus apelul, deși acest lucru este obligatoriu potrivit art. 425 pct. 3 din Codul de procedură civilă. Se arată de asemenea că temeiul juridic al obligării inculpaților la repararea prejudiciului este indicat greșit în dispozitivul sentinței atacate, ca fiind art. 1349 și următoarele din Codul civil, în timp ce temeiul juridic corect ar trebui să fie dispozițiile art. 998, 999 și 1003 din vechiul Cod civil, despăgubirea izvorând din anul 2009, odată cu nerestituirea celor 9 viței. Se mai arată că instanța de fond nu a stabilit dacă inculpații sunt obligați în solidar sau individual la plata sumei de_ lei. Se arată că prejudiciul indicat de către partea civilă odată cu citirea actului de sesizare, în sumă de 20.000 lei, a fost achitat în întregime, astfel că la data disjungerii cauzei, prejudiciul era recuperat integral, astfel că se solicită respingerea acțiunii civile. Se menționează că partea civilă nu probat în nici un fel susținerile sale și instanța de fond în mod greșit a obligat inculpații la plata sumei de_ lei, fără nicio justificare. Se arată că cererea precizatoare formulată nelegal de partea civilă la termenul din 05.03.2013 este tardivă. Se mai arată că nici în anul 2009 și nici în următorii 2 ani, 2010 și 2011, cei 9 viței, nu au avut gestație și nu au produs nimic, iar subvenția se acordă numai pentru vaci, astfel că nu se poate reține nici un beneficiu nerealizat în favoarea părții vătămate pentru anii 2009, 2010 și 2011, solicitarea urmând a fi respinsă. Se mai arată că instanța de fond a înlăturat fără a compensa toate cheltuielile făcute și dovedite de inculpați cu întreținerea celor 9 viței, în cei trei ani de zile, în sumă de_ lei, perioadă în care vițeii nu au produs nimic.
În completarea motivelor de apel (filele 43-46), se invocă dispozițiile art. 28 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, sentința penală nr. 2/2013 dovedind că inculpații nu au restituit părții civile cele 9 vițele primite. Se arată că în toate actele de urmărire penală și cercetarea judecătorească s-a vorbit despre 9 vițele rasa Hollstein, în timp ce niciuna din cele 9 vaci crotaliate și identificate în gospodăria inculpaților nu este rasa Holstein, 8 animale fiind rasa Bălțată N. și una din rasa Bălțata Românească, nici una nu este fătată la datele declarate de partea civilă, 7 din cele 9 vițele identificate a fi predate de partea civilă sunt fătate în perioada 01.02.-15.03.2009, vaci care nu puteau fi înțărcate la 01.05.2009. Se mai arată că din pașapoartele vitelor și ale mamelor lor, rezultă că în 6 cazuri mamele lor au fost de rasă Bălțată Brună, Balțată N. și Bălțată Românească, iar în 2 cazuri au fost din rasa Hollstein, dar față de faptul că aceste mame au fătat la 01.02.2009, respectiv 01.03.2009 este exclusă orice legătură cu vitele pretinse de partea civilă. Se menționează că pentru a se putea acorda despăgubiri, era necesar ca partea civilă să dovedească că vitele Holstein predate inculpaților în vara anului 2009 sunt în viață, se află la inculpați, au produs 9 viței,_ l lapte și au generat plata de subvenții în sumă de 8280 lei și era necesar ca din contravaloarea acestor produse să se scadă cheltuielile făcute pentru obținerea lor, instanța de fond contribuind la îmbogățirea fără justă cauză a părții civile.
În apel au fost depuse înscrisuri de către inculpați constând în pașapoartele celor 9 vițele identificare a fi cele predate de partea civilă inculpaților, pașapoartele mamelor acestora și inventarul celor 71 de vaci deținute în exploatația agricolă a inculpaților (filele 47-64), adeverința nr. 93/26.01.2015 eliberată de medicul veterinar potrivit căreia în perioada august-noiembrie 2008, acesta a fost solicitat de către dl. R. V., proprietarul unui număr de cea 40 de capete de vaci din rasa Holstein, în vederea efectuării unor tratamente medicale veterinare, diverse în satul Felmer, fiind înscris în registrul de consultații la nr. 740, animalele fiind într-o stare proasta de întreținere, nefiindu-le asigurat un adăpost corespunzător și nici o furajare corespunzătoare și din aceasta cauza în aceea perioadă s-au înregistrat și mortalități atât la viței cât și la animalele adulte, foi privind animalele aflate în exploatația inculpaților P. I. și P. D. (filele 73-75). S-a mai depus răspunsul formulat către avocatul inculpaților (filele 106 – 140) de către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B., potrivit căruia, pentru cele 9 taurine se pun la dispoziția acestuia un registru al exploatației, care cuprinde și data nașterii pentru fiecare animal, precum și rasa acestuia și se menționează că pentru părinții acestora, instituția deține date doar pentru mamele taurinelor.
La solicitarea instanței de apel, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B. a comunicat faptul că taurinele indicate de către instanță cu seriile de crotalii RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_ și RO_ sunt înscrise în BND (baza națională de date) ca aparținând rasei „Bălțata N.” și nu „Holstein”. Se mai arată că în perioada 2009-2014 nu au fost înregistrate mortalități sau sacrificări de necesitate în exploatația soților P. I. și P. D., comunicându-se și că au fost înregistrate 8 fătări în anul 2011, o fătare în anul 2012, 7 fătări în anul 2013 și 8 fătări în anul 2014 și arătându-se că pentru exploatația familiei P., în BND sunt înscrise un număr de trei capete taurine rasa Holstein, dar anterior anului 2009 (fila 69). Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B. a mai comunicat instanței (filele 149 - 158) rapoarte pentru fiecare animal, conținând crotaliile descendenților, pentru produșii obținuți între anii 2011-2014.
La solicitarea instanței de apel, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul județean B. a comunicat instanței sumele plătite cu titlu de subvenție fermierilor P. I. și P. D. pentru anul 2011, pentru 9 vaci, menționându-se că în anul 2011, animalele identificate prin crotaliile precizate s-au aflat în exploatația lui P. D., care a depus cerere de solicitare sprijin financiar pentru Schema pentru plăți naționale directe complementare – sector zootehnic prima exploatație specia bovine pentru un număr total de 29 de animale, fermiera beneficiind pentru cele nouă animale de o subvenție de 3690 lei (fila 92).
În apel a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză, având ca obiective: să se stabilească valoarea de piață a celor 9 viței în funcție de rasă identificate în gospodăria inculpaților cu crotaliile RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, să se stabilească valoarea celor 8 viței fătați de cele 9 bovine în anul 2011, conform adresei Direcției Sanitare Veterinare B. și a laptelui recoltat zilnic de la aceste bovine raportat la rasa acestora, pe o perioadă de 6 luni, respectiv 12 litri lapte x 30 zile = 360 litri x 6 luni = 2.160 litri x 1 leu/litru lapte = 2.160 lei x 9 = 19.440 lei așa cum rezultă din constituirea de parte civilă și să stabilească contravaloarea cheltuielilor efectuate de către inculpați cu îngrijirea animalelor în perioada 2009, 2010, 2011.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelurile formulate de partea civilă R. V. și inculpații P. I. și P. D. sunt fondate pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Inculpații P. I. și P. D., prin motivele de apel au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond Judecătoria R., fără însă a se indica temeiul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond. Instanța de apel constată că nu ne aflăm în niciunul din cazurile prevăzute de art. 421 lit. b din Codul de procedură penală (judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte, sau există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă).
Prin sentința penală nr. 2/25.01.2013 a Judecătoriei R., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 07.02.2013, au fost condamnați inculpații P. I. și P. D. la pedeapsa amenzii de 500 lei și respectiv 375 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală și s-a disjuns latura civilă. În cuprinsul acestei hotărâri s-a stabilit că în drept fapta inculpaților P. I. și P. D. care și-au însușit fără niciun drept un număr de 9 juninci rasa Holstein, aparținând părții vătămate R. V., care le încredințase acestora în primăvara anului_, necrotaliate pentru a fi pășunate în perioada de vară, crotalierea acestora ca fiind proprietatea lor și refuzul de restituire a animalelor în toamna anului respectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere.
În cuprinsul sentinței penale de condamnare se arată că partea vătămată R. V. a adus la stâna inculpaților P. I. și D. un număr de 9 juninci rasa Holstein pentru a fi vărate, iar toamna când a venit să le ia înapoi inculpații nu au mai recunoscut acest fapt, motivând că animalele au murit, deși partea vătămată le văzuse în viață în aceiași zi. După data de data de 20.12.2009 inculpații au dispus pe nedrept de aceste animale în sensul că au solicitat crotalierea acestor animale învederând că sunt proprietatea familiei lor. La locuința inculpaților s-a efectuat o percheziție în urma căreia partea vătămată și-a recunoscut cele nouă vițele care purtau crotalii, aspect menționat în procesul verbal încheiat cu acea ocazie, animalele fiind fotografiate și lăsate în custodia celor doi inculpați. Ulterior ( la data de 09.01.2012 ) organele de poliție au verificat în prezența martorului asistent A. P. dacă vițele lăsate în custodie mai există, astfel că au identificat 6 buc, iar pentru 3 inculpatul a afirmat că sunt în grajd dar le-au căzut crotaliile. La data de 19.01.2012 s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie a vițelelor, iar martorul Velisco G., a identificat „fără nici o ezitare” animalele aparținând părții vătămate.
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2013 din fața Judecătoriei R., partea civilă R. V. s-a constituit parte civilă (fila 77 din dosarul nr._ cu suma de 65.320 lei, din care prejudiciu efectiv îl constituie cele 9 bovine rasa Holstein, în valoarea de piață de 46.200 lei, beneficiu nerealizat constând în lipsa de folosință, 9 viței în valoarea de 10.800 lei, 2160 litri lapte timp de șase luni pentru fiecare vacă în valoarea de 19.440 lei, subvenția pentru anul 2010 în valoarea de 4500 lei și subvenția pentru anul 2011 în valoare de 3780 lei. În înscrisul conținând constituirea de parte civilă se arată că P. I. și P. D. au achitat deja suma de 20.000 lei, astfel că a mai rămas de plată suma de 65.320 lei.
Inculpații P. I. și P. D., la același termen de judecată din 23 ianuarie 2013, după ce a avut loc constituirea de parte civilă, în prezența avocatului ales, au recunoscut săvârșirea faptei și au solicitat ca judecata să se facă în baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală.
Conform art. 22 din Codul de procedură penală din 1968, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Iar potrivit art. 28 din Codul de procedură penală, în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului sau a vinovăției autorului faptei ilicite.
În speță, hotărârea instanței penale are autoritate de lucru judecat și în fața instanței penale care judecă acțiunea civilă disjunsă, cu privire la existența faptei și a persoanelor care au săvârșit-o, deci cu privire la însușirea de către inculpații P. I. și P. D., fără niciun drept, a celor 9 juninci rasa Holstein, aparținând părții vătămate R. V., care le încredințase acestora în primăvara anului_, necrotaliate pentru a fi pășunate în perioada de vară, crotalierea acestora de către inculpați ca fiind proprietatea lor și refuzul de restituire a animalelor în toamna anului respectiv.
Instanța penală a constatat și vinovăția inculpaților P. I. și P. D. la săvârșirea faptei, sub forma intenției, aceasta nepronunțând o hotărâre definitivă de achitare sau încetare a procesului penal, constatându-se deci și existența culpei civile a inculpaților, în acest caz culpa din cadrul răspunderii civile fiind identică cu cea din cazul răspunderii penale.
Deci instanța de față, care soluționează latura civilă, ține seama în mod obligatoriu de faptă, așa cum a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanța penală.
Potrivit art. 26 din Codul de procedură penală, instanța poate dispune disjungerea acțiunii civile, când soluționarea acesteia determină depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale. Soluționarea acțiunii civile rămâne în competența instanței penale. Disjungerea se dispune de către instanță din oficiu ori la cererea procurorului sau a părților. Probele administrate până la disjungere vor fi folosite la soluționarea acțiunii civile disjunse.
Deci soluționarea acțiunii civile se face de către instanța penală, nefiind incidente dispozițiile art. 425 alin. 3 din Codul de procedură penală, așa cum solicită prin motivele de apel formulate de către apelanții inculpați P. I. și P. D..
Condamnarea inculpaților P. I. și P. D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere a avut loc pe baza probelor administrate în dosarul de urmărire penală, urmare începerii urmăririi penale la data de 15.03.2010 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere prevăzut de art. 213 alin. 1 din Codul penal (fila 10 din dosarul 955/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R.). Conform art. 3201 din Codul de procedură penală 1968, intitulat „judecata în cazul recunoașterii vinovăției”, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul putea declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Inculpații P. I. și P. D. au solicitat deci ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoșteau și le-au însușit, conform art. 3201 alin. 3 din Codul de procedură penală 1968. Disjungerea acțiunii civile a avut loc în temeiul art. 3201 alin. 6 din Codul de procedură penală 1968, pentru a se administra probe pentru soluționarea acțiunii civile.
Se constată de către instanța de apel faptul că odată cu declarațiile părții civile R. V. din datele de 02.03.2010 și 28 noiembrie 2011 (filele 21-26 din dosarul 955/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R.), acesta descrie semnalmentele celor 9 vițele, ca fiind: R., fătată la 08.09.2008, de culoare maro spre negru cu o stea albă în frunte, Parachiva, fătată la 14.10.2008 de culoare neagră, fața culoare albă, M. fătată la 08.11.2008, culoare maro spre roșu cu stea albă în frunte, O. fătată la 15.11.2008 de culoare neagră cu pete albe pe cap și burtă, C., fătată la 25.11.2008 de culoare neagră cu fruntea albă și vârful cozii de culoare albă, A. fătată la 29.11.2008, culoare roșie și capul cu picioare albe, Cocuța fătată la 02.12.2008, neagră cu un L alb pe frunte și față, R. fătată la 25.12.2008, roșie spre maro cu o pată în formă de triunghi alb în frunte și picioare albe și V., fătată la 05.02.2009, roșie spre maro cu capul alb și diverse pete albe pe spate. Se mai arată că după ce au fost fătate, acestea nu au fost crotaliate și au fost duse de către M. G. la stâna lui P. I. în luna mai 2009, acesta fiind dispus să le văreze.
Din probele administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut starea de fapt, menționată mai sus și au fost indicate cele 9 bovine însușite de către inculpați, ca fiind cele crotaliate și recunoscute de către partea civilă R. V. la percheziția din 17 martie 2010. Se constată de către instanța de apel, că, în prezența martorilor asistenți, potrivit procesului-verbal (filele 30-43 din dosarul 955/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R.), animalele însușite au fost identificate de către partea civilă ca fiind cele cu crotaliile 5658, 5659, 5662, 5663, 5664, 5665, 5666, 5667 și 5672, care au fost fotografiate și lăsate în custodia celor doi inculpați, conform dovezii de la fila 44din dosarul 955/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R..
Martorul R. I., cioban angajat la ferma lui P. I., a declarat (fila 79 din dosarul 955/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R.) în cursul urmăririi penale faptul că toată vara a dus cele 9 vițele date de către R. V. familiei P. pentru pășunat vara, urmând ca toamna să le ia înapoi, că aceste animale există și nu au murit așa cum i s-a spus să declare de către inculpatul P. I.. Martorul R. I. a declarat că la momentul la care medicul veterinar a crotaliat cele 9 vițele, soții P. au afirmat că sunt vițelele lor. Și martora R. M. a declarat (fila 85 din dosarul 955/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R.) că a văzut cele 9 vițele la stâna lui P. I. și le cunoaște deoarece le-a crescut împreună cu soțul său, R. I..
Martorul Velișco G. a declarat (filele 89-90) din dosarul 955/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R.) că a asistat la fătarea celor 9 vițele de rasă Holstein, le cunoaște caracteristicile, descrierea martorului corespunzând cu descrierea părții civile, vițelele necrotaliate pentru că nu împliniseră vârsta de 6 luni, fiind predate familiei P., vițele care nu au murit în anul 2009 și care au fost văzute de martor la pășunat, păzite de R. I.. Martorul Velișco G. a constatat existența vițelelor în grajdul familiei P. cu ocazia percheziției din data de 17.03.2010, ocazie cu care a recunoscut semnele particulare ale vițelelor și a constatat că poartă crotalii conform detaliilor care au fost înscrise în procesul-verbal încheiat cu această ocazie.
Și martorul M. G. a declarat că vițelele nu au murit ci le-a văzut cum pășteau în apropierea stânii lui P. I..
Din declarațiile medicului veterinar B. T. (filele 106 – 108 din dosarul 955/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R.) rezultă faptul că în data de 16.12.2009 a efectuat o acțiune de crotaliere și înmatriculare și la exploatația familiei P., inculpatul P. spunându-i că tot tineretul bovin provine din fătări proprii, de la animalele sale. Medicul veterinar a mai precizat că în anul 2009 inculpatul P. nu i-a declarat să fi avut decese între tineretul bovin și a arătat că vițeii ce au rezultat din rasa Holstein, au fost înregistrați ca rasă „Bălțată cu alb” sau „Bălțată cu negru”, deoarece taurul nu era de rasă Holstein, menționând de asemenea că identificarea și crotalierea animalelor se face de medicul veterinar la solicitarea proprietarului, adică doar după ce spune acesta.
Pentru animalele identificate, însușite de către inculpați, au fost depuse pașapoartele bovinelor în dosarul de urmărire penală (filele 50-58 din dosarul 955/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R.), în cuprinsul pașapoartelor figurând mențiunea de aceste animale sunt 8 de rasă Bălțată neagră și una de rasă Bălțată românească.
Potrivit Direcției Sanitare Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B., proprietarii de animale au obligația să anunțe medicului veterinar împuternicit despre toate cazurile de moarte apărute la animalele pe care le au în proprietate, pentru moartea animalelor întocmindu-se acte de necropsie și sunt consemnate morțile în registrul de mortalități. Însă, potrivit Direcției Sanitare Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B., în perioada 2009-2014 nu au fost înregistrate mortalități sau sacrificări de necesitate în exploatația soților P. I. și P. D., comunicându-se și că au fost înregistrate 8 fătări în anul 2011, o fătare în anul 2012, 7 fătări în anul 2013 și 8 fătări în anul 2014.
Constituirea de parte civilă a avut loc la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2013 din fața Judecătoriei R., când partea civilă R. V. s-a constituit parte civilă (fila 77 din dosarul nr._ cu suma de 65.320 lei, din care prejudiciu efectiv îl constituie cele 9 bovine rasa Holstein, în valoarea de piață de 46.200 lei, beneficiu nerealizat constând în lipsa de folosință, 9 viței în valoare de 10.800 lei, 2160 litri lapte timp de șase luni pentru fiecare vacă în valoare de 19.440 lei, subvenția pentru anul 2010 în valoarea de 4500 lei și subvenția pentru anul 2011 în valoare de 3780 lei. În înscrisul conținând constituirea de parte civilă se arată că P. I. și P. D. au achitat deja suma de 20.000 lei, astfel că a mai rămas de plată suma de 65.320 lei.
Prin cererea precizatoare formulată și depusă la dosarul nr._ în fața Judecătoriei R., au fost solicitate aceleași despăgubiri menționate mai sus, în cuantum de 65.320 lei, constând în restituirea în natură a celor 9 bovine, sau în cazul în care nu este posibilă restituirea, prejudiciul efectiv constând în valoare de piață a celor 9 bovine, beneficiul nerealizat, lipsa de folosință constând în valoarea a 9 viței și a laptelui pe 6 luni, precum și subvenția pe anul 2010 și anul 2011.
D. prin motivele de apel formulate în fața instanței de apel, partea civilă R. V. a solicitat și restituirea în natură a celor 11 viței fătați de cele 9 vaci în perioada 2009- mai 2012. Iar prin motivele de apel formulate oral la termenul din 16 iunie 2015 și prin concluziile scrise se solicită obligarea inculpaților la plata sumei de 218.728 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea celor 29 de viței fătați până la nivelul anului 2014, a laptelui precum și subvențiile acordate până la aceeași dată.
Potrivit art. 20 alin. 1-5 din Codul de procedură penală, constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Organele judiciare au obligația de a aduce la cunoștința persoanei vătămate acest drept. Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază. În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligația de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. În cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1) și (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă. Până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate: a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b) mări sau micșora întinderea pretențiilor; c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă.
În analiza acțiunii civile formulate în cauză, instanța de apel are în vedere constituirea de parte civilă care a avut loc în fața instanței de fond, care privește beneficiul nerealizat până în anul 2011 inclusiv, așa cum a indicat întinderea pretențiilor partea civilă. Pentru restul pretențiilor, partea civilă poate introduce acțiune la instanța civilă în condițiile art. 20 alin. 4 și 8 din Codul de procedură penală.
Potrivit art. 19 din Codul de procedură penală în vigoare, repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile. Conform art. 25 alin. 2 din Codul de procedură penală în vigoare, când acțiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanța dispune ca lucrul să fie restituit părții civile. De altfel și potrivit Codului de procedură penală din 1968, repararea pagubei se făcea în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii,…și prin orice alt mijloc de reparare, precum și prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință.
În aceste condiții, existând legătură de cauzalitate între fapta inculpaților de însușire a celor 9 bovine și prejudiciul cauzat, conform art. 998, 999 din Codul civil, partea civilă are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin restituirea celor 9 bovine în natură și numai în măsura în care acestea nu se găsesc a valorii de piață a acestora, precum și beneficiului nerealizat, fiind justificată cererea părții civile de a fi despăgubit cu valoarea vițeilor fătați în anul 2011 și a valorii laptelui recoltat în anul 2011.
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul județean B. a comunicat instanței sumele plătite cu titlu de subvenție fermierilor P. I. și P. D. pentru anul 2011, pentru 9 vaci, menționându-se că în anul 2011, animalele identificate prin crotaliile precizate s-au aflat în exploatația lui P. D., care a depus cerere de solicitare sprijin financiar pentru Schema pentru plăți naționale directe complementare – sector zootehnic prima exploatație specia bovine pentru un număr total de 29 de animale, fermiera beneficiind pentru cele nouă animale de o subvenție de 3690 lei (fila 92 din dosarul instanței de apel). Instanța de apel apreciază că nu se poate reține ca fiind beneficiu nerealizat subvenția constând în sprijinul financiar acordat crescătorilor de animale ca facilitate internă de sprijinire a producătorilor agricoli proprietari de animale în vederea compensării unor viitoare și posibile pierderi, cum ar fi eliminarea taxelor vamale, liberalizare pieței, impunerea restricțiilor privind modul de producere a laptelui în condiții de calitate superioară, în condițiile în care cei care solicitau această subvenție și doreau să-și depună cererile trebuiau sa îndeplinească o . condiții necesare pentru a fi eligibili în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 215 din 28 septembrie 2010 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate și a termenilor de referință pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic la specia bovine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, cu modificările în vigoare în anul 2011.
Faptul că partea civilă afirmă că bovinele lăsate inculpaților erau rasa Holstein, atât timp cât acestea nu au fost crotaliate de către partea civilă anterior predării animalelor către inculpați, nu poate conduce la restituirea altor animale decât cele predate și care au fost crotaliate ulterior de către inculpații P. I. și P. D.. Inculpații vor fi deci obligați a restitui în natură părții civile chiar animalele însușite, identificate ca fiind cele cu numerele de crotalii așa cum se arată în procesul-verbal încheiat în data de 17.03.2010, cu ocazia percheziției efectuate în baza autorizației de percheziție nr. 1/2010 emisă de Judecătoria R..
Sumele care vor fi plătite cu titlu de despăgubiri de către inculpați se vor raporta însă la rasa pe care fiecare din bovine o are înscrisă în pașaportul său, de Bălțată albă și respectiv Bălțată Neagra, atât timp cât partea civilă R. V. nu a prezentat documente și nu a solicitat administrarea de probe din care să rezulte că rasa celor 9 bovine este rasa Holstein. În aceste condiții, instanța de apel se va raporta la concluziile suplimentului la raportul de expertiză contabilă, întocmit în fața instanței de apel și nu la concluziile raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond, urmând a recalcula despăgubirile la plata cărora vor fi obligați inculpații P. I. și P. D..
Potrivit concluziilor suplimentului la raportul de expertiză contabilă nr._/15.10.2013 (filele 199-200), pentru cele 8 bovine rasa Bălțată N. valoarea de piață este în sumă de 32.000 lei (8 bovine x 4.000 lei), iar pentru o bovină rasa Bălțată Românească valoarea de piață este în sumă de 3500 lei, cele 9 bovine având valoarea de piață de 35.500 lei. Valoarea de piață a celor 9 viței fătați în anul 2011 (proveniți de la 8 fătări, dar cu mențiunea că un animal a avut 2 viței) este în sumă de 13.500 lei (9 viței x 1.500 lei). Valoarea laptelui recoltat zilnic de la cele 9 bovine rasa Bălțata N. și Bălțata Românească pe o perioadă de 6 luni este de 21.075 lei. Iar cheltuielile făcute de inculpați pe timp de 3 ani (2009, 2010, 2011) pentru adăpostirea, hrănirea, tratamentul medical și pășunatul celor 9 bovine au fost în valoare totală de 110.189,70 lei.
Astfel, potrivit suplimentului la raportul de expertiză, despăgubirea va fi de 5.500 lei pentru o bovină rasa Bălțata Românească sau de 4000 lei pentru o bovină rasa Bălțata N., în caz de imposibilitatea a restituirii în natură a bovinelor. Valoarea celor 9 viței fătați în anul 2011 este de 13.500 lei, iar valoarea laptelui recoltat în anul 2011 este de 21.075 lei, în total 34.575 lei, din care se scade suma de 20.000 lei, recunoscută de partea civilă ca fiind achitată de către inculpați, diferența pentru beneficiul nerealizat și solicitat fiind de 14.575 lei, la plata căruia vor fi obligați inculpații în solidar, în condițiile articolului 1003 din Codul civil anterior.
Apărarea inculpaților P. I. și P. D. potrivit cărora cei 9 viței ai părții civile R. V. au murit până în luna noiembrie 2009 și că cele 9 bovine sunt fătate de vacile sale care nu sunt de rasă pură Holstein, este contrazisă de împrejurarea că cele 9 bovine fuseseră crotaliate la data de 04.01.2010, nefiind înregistrate mortalități la medicul veterinar în anul 2009, de declarațiile martorilor R. I., Velișco G., M. G. și B. T., așa cum au fost prezentate mai sus, precum și de declarațiile inculpaților de recunoaștere a învinuirii date în fața Judecătoriei R.. Instanța de apel remarcă și faptul că imediat după formularea plângerii penale, înregistrată la nr. 955/P/2009 încă din data de 17 decembrie 2009 la P. de pe lângă Judecătoria R. prin care se solicită restituirea celor 9 juninci Holstein, crotalierea celor 9 animale la cererea inculpaților a avut loc în aceeași perioadă, la data de 29.12.2009, așa cum rezultă din pașapoartele bovinelor (filele 16-17 și 50 -58 din dosarul de urmărire penală).
Inculpații au depus în fața instanței de apel (fila 75) adeverința nr. 93/26.01.2015 eliberată de medicul veterinar potrivit căreia în perioada august-noiembrie 2008, acesta a fost solicitat de către dl. R. V., proprietarul unui număr de cca. 40 de capete de vaci din rasa Holstein, în vederea efectuării unor tratamente medicale veterinare, diverse în satul Felmer, fiind înscris în registrul de consultații la nr. 740, animalele fiind într-o stare proasta de întreținere, nefiindu-le asigurat un adăpost corespunzător si nici o furajare corespunzătoare și din aceasta cauza în aceea perioadă s-au înregistrat și mortalități atât la viței cât și la animalele adulte. Însă instanța de apel constată că această adeverință privește starea vacilor aflate în proprietatea lui R. V., partea civilă, mortalitățile înregistrate în exploatarea acestuia în perioada august-noiembrie 2008, împrejurări care nu au legătură cu acțiunea civilă din prezentul dosar care are ca obiect restituirea bovinelor nerestituite de inculpații P. I. și P. D. în toamna anului 2009.
Convenția părților a intervenit în anul 2009 și sunt aplicabile dispozițiile art. 998 din Codul civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Comportamentul inculpaților P. I. și P. D. de a-și însuși cele 9 vaci și de a nu le restitui părții civile, este cel care a condus la efectuarea cheltuielilor cu întreținerea celor 9 bovine. Nu poate fi invocat deci principiul îmbogățirii fără justă cauză deoarece prejudiciul constând în cheltuielile efectuate de inculpați cu întreținerea animalelor nu a fost cauzat de vreo faptă imputabilă părții civile R. V. care să conducă la obligarea acestuia la suportarea respectivelor cheltuieli, ci chiar de comportamentul inculpaților care atrage răspunderea civilă delictuală a acestora. Partea civilă R. V. a formulat plângere penală, înregistrată la nr. 955/P/2009 încă din data de 17 decembrie 2009 la P. de pe lângă Judecătoria R.(fila 16 din dosarul 955/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R.) prin care se solicită restituirea celor 9 juninci Holstein, iar inculpații P. I. și P. D. au recunoscut săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere privind nerestituirea respectivelor animale.
Partea civilă R. V. solicită și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond în cuantum de 1000 lei și partea din onorariul expertului achitată de apelantul partea civilă R. V. în fața primei instanțe în cuantum de 1250 lei.
În fața instanței de fond, partea civilă R. V. a achitat sumele de 742 lei (fila 149) și 500 lei (fila 75), cu titlu de avans onorariu expert. Însă, instanța de apel constată că potrivit părții introductive a sentinței penale nr. 62/25.06.2014, cu ocazia dezbaterilor, avocatul părții civile R. V., domnul M. I. a precizat că vor fi solicitate cheltuielile de judecată pe cale separată.
Inculpații P. I. și P. D. au criticat și faptul că instanța de fond i-a obligat la plata despăgubirilor, fără a menționa dacă sunt obligați în solidar sau individual. În condițiile în care se va modifica cuantumul despăgubirilor, inculpații vor fi obligați în solidar la plata acestora, potrivit art. 1003 din Codul civil anterior, așa cum s-a menționat mai sus.
Verificând hotărârea atacată de către inculpați, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 din Codul de procedură penală, se constată însă că nu s-a menționat de către instanța de fond nici modalitatea în care sunt obligați cei doi inculpați suma de 2613 lei, cu titlu de diferență onorariu expert. Raportat la dispozițiile art. 2 și art. 455 din Codul de procedură civilă, se apreciază că se impune obligarea inculpaților la plata sumei de 1.306,5 lei fiecare cu titlu de diferență onorariu expert, în lipsa vreunei convenții privind solidaritatea obligațiilor sau a vreunei solidarități care să fie prevăzută de lege.
În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, urmează a fi admise apelurile declarate de partea civilă R. V. și inculpații P. I. și P. D., împotriva sentinței penale nr. 62/25.06.2014 a Judecătoriei R., pronunțată în dosarul nr._ /2014, pe care o va desființa în ceea ce privește despăgubirile civile acordate și rejudecând îi va obliga pe inculpații P. I. și P. D. la restituirea către partea civilă R. V. a celor 9 bovine cu crotaliile RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_ și RO_ sau, în caz de imposibilitate, obligă inculpații P. I. și P. D. în solidar la plata către partea civilă R. V. a valorii de piață, de 5.500 lei pentru o bovină rasa Bălțata Românească (pentru numărul crotalier RO_), sau de 4000 lei pentru o bovină rasa Bălțata N. (pentru numerele crotaliere RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_). Îi va obliga pe inculpații P. I. și P. D. în solidar și la plata sumei de 14.575 lei, beneficiu nerealizat, către partea civilă R. V. și vor fi respinge ca nefondate restul pretențiilor civile formulate de partea civilă R. V..
Vor fi obligați inculpații P. I. și P. D. la plata sumei de 1.306,5 lei fiecare cu titlu de diferență onorariu expert, în loc de 2613 lei și vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Se va stabili suma de 2786 lei, onorariu pentru suplimentul la raportul de expertiză, întocmit de expert C. V. F. în apel, sumă din care a fost achitat avansul de 500 lei de către P. D., a fost plătită suma de 900 lei de către P. I. (fila 207) și îi va obliga pe inculpații P. I. și P. D. la plata diferenței de 693 lei fiecare în contul special al biroului local pentru expertize judiciare tehnice, pentru suma aprobată la plată expertului C. V. F., în condițiile în care suplimentul la expertiză a fost efectuat la cererea inculpaților.
În baza art. 276 alin. 1, 4 din Codul de procedură penală, îi va obliga pe inculpații P. I. și P. D. la plata sumei de 2000 lei fiecare către partea civilă R. V., cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariul avocatului ales (fila 209 din fața instanței de apel). În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de partea civilă R. V. și inculpații P. I. și P. D., împotriva sentinței penale nr. 62/25.06.2014 a Judecătoriei R., pronunțată în dosarul nr._ /2014, pe care o desființează în ceea ce privește despăgubirile civile acordate și rejudecând:
Obligă inculpații P. I. și P. D. la restituirea către partea civilă R. V. a celor 9 bovine cu crotaliile RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_ și RO_ sau, în caz de imposibilitate, obligă inculpații P. I. și P. D. în solidar la plata către partea civilă R. V. a valorii de piață, de 5.500 lei pentru o bovină rasa Bălțata Românească (pentru numărul crotalier RO_), sau de 4000 lei pentru o bovină rasa Bălțata N. (pentru numerele crotaliere RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_, RO_).
Obligă inculpații P. I. și P. D. în solidar și la plata sumei de 14.575 lei, beneficiu nerealizat, către partea civilă R. V..
Respinge restul pretențiilor civile formulate de partea civilă R. V..
Oligă inculpații P. I. și P. D. la plata sumei de 1.306,5 lei fiecare cu titlu de diferență onorariu expert, în loc de 2613 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Stabilește suma de 2786 lei, onorariu supliment la raportul de expertiză, întocmit de expert C. V. F. în apel și obligă inculpații P. I. și P. D. la plata diferenței de 693 lei fiecare în contul special al biroului local pentru expertize judiciare tehnice, pentru suma aprobată la plată expertului C. V. F..
În baza art. 276 alin. 1, 4 din Codul de procedură penală, obligă inculpații P. I. și P. D. la plata sumei de 2000 lei fiecare către partea civilă R. V., cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. ȘerbanSimona F.
Grefier
D. S.
Red.MȘ/03.12.2015
Tehnoredact. AO/03.12.2015/8 exemplare
Jud. fond C. P.
- pentru conformitate -
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 536/2015.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 524/2015.... → |
|---|
