Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 405/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
- SECȚIA PENALĂ -
DECIZIA PENALĂ NR. 405/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 27 mai 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A10:
PREȘEDINTE - R. C. D. - judecător
JUDECĂTOR - C. C. G.
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul C., inculpatul L. L. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței penale nr. 9 din data de 23 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27 mai 2015, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 9/23.02.2015 a Tribunalului C., în temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, s-a condamnat inculpatul L. L., fiul lui A. și V., născut la 27.01.1971 în orașul C., județul C., domiciliat în Târgu S., ., ., ., județul C., posesor al CI . nr._, CNP_, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 07.03.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 13.03.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 19.03.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 28.03.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 02.04.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 07.04.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 08.04.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 15.04.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 16.04.2008 – 2 acte materiale) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 18.04.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 06.06.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 18.06.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 19.06.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 24.06.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 30.06.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 09.07.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 28.07.2008) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 05.08.2008 – 3 acte materiale) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, se condamnă același inculpat, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (fapta din 07.08.2008 – 2 acte materiale) și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, se aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.
În baza art.71 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, se interzice inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal din 1969, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.81 alin.1,2 Cod penal din 1969 și cu aplicarea art.5 Cod penal, se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Conform art.403 alin.4 Cod procedură penală, se atrage atenția inculpatului L. L. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art.19, art.20 și art.25 alin.1 Cod procedură penală și 397 alin.1, 2 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrară Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., ..7, județul B. prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu sediul în municipiul S. G., ..9, județul C. și se obligă inculpatul la plata sumei de 65.462 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului (impozit pe venit), cu accesoriile ce curg de drept până la data plății efective, constatând o sumă de 6026 lei a fost achitată de inculpat pe parcursul judecății, iar restul pretențiilor cu titlu de TVA, majorări de întârziere TVA și penalități TVA se resping ca nefondate.
În baza art.404 alin.4 lit. c Cod procedură penală raportat la art.249 Cod procedură penală și art.11 din Legea nr.241/2005, se respinge cererea formulată de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrară Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.
În baza art.495 alin.5 Cod procedură penală și art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta se comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În temeiul art.6 alin.1^1 din OG nr.75/2001, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta se comunică Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B., pentru efectuarea mențiunilor în cazierul fiscal al inculpatului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în perioada februarie 2008 - august 2008 inculpatul a cumpărat în nume personal de la . B. produse metalice sau utilaje (fier amestecat, mese metalice, bancuri metalice, dulapuri metalice, rafturi metalice, mașini de găurit, polizoare, strunguri, motostivuitoare, acumulatori auto, bandă transportoare, bandă cu role) provenind de la fosta uzină Tractorul B., a sortat bunuri ce erau funcționale sau refolosibile cu mici reparații, iar restul în cantitate de 292.400 kg le-a vândut la S.C. Remat B. S.A. între 07.03.2008 – 07.08.2008, ca fier vechi, declarând că provine din gospodăria proprie, pe parcursul a 19 zile, pentru care a primit diferite sume de bani, periodic, încasând în total suma de 231.889 lei, desfășurând astfel o activitate comercială ca persoană fizică neautorizată, fără a achita la stat contribuțiile necesare.
Coroborând adeverințele de primire și plată nr._/07.03.2008; nr._/13.03.2008; nr._/19.03.2008; nr._/28.03.2008;_/02.04.2008; nr._/07.04.2008; nr._/08.04.2008; nr._/15.04.2008; nr._/16.04.2008; nr._/16.04.2008; nr._/18.04.2008; nr._/06.06.2008; nr._/18.06.2008; nr._/19.06.2008; nr._/24.06.2008; nr._/30.06.2008; nr._/09.07.2008; nr._/28.07.2008; nr._/05.08.2008; nr._/05.08.2008; nr._/05.08.2008; nr._/07.08.2008; nr._/07.08.2008 emise de Remat SA B. (filele 18-42 dosar urmărire penală) cu facturile fiscale BV IGI nr._/15.02.2008, nr._/20.02.2008, nr._/03.03.2008, nr._/10.03.2008, nr._/13.03.2008, nr._/13.03.2008, nr._/09.04.2008, nr._/17.04.2008, nr._/15.05.2008, nr._/04.06.2008, nr._/24.06.2008, nr._/08.07.2008, nr._/17.07.2008, nr._/30.07.2008, nr._/02.10.2008 emise de . B. (filele 221- dosar urmărire penală) și cu adresele nr._/14.08.2012, 2246 din 29.08.2012, 1623 din 15.06.2012, din 14.06.2012 și din 27.08.2012, 876 din 28.03.2012 ale . (filele 211, 213, 215, 217, 220 dosar urmărire penală), sub aspectul datelor calendaristice, ale bunurilor ce constituie obiectele acestora, este evident că deșeurile metalice valorificate de inculpatul L. L. în perioada 07.03.2008 – 07.08.2008 la Remat B. provin de la ., din dezmembrări de la fosta uzină Tractorul B. și nu din gospodăria proprie, așa cum a invocat în apărare.
În același sens sunt și declarațiile martorilor declarațiile martorilor Dadeș C. (filele 257-260 dosar urmărire penală, 72-73 vol.I dosar instanță); C. G. (filele 261-265 dosar urmărire penală; 56-57 vol.I dosar urmărire penală) și M. N. (filele 267-274 dosar urmărire penală; 85-86 vol.I dosar instanță), care au declarat că fiind șoferi au transportat cu la diferite date calendaristice, în perioada menționată, direct de la . la . cantități de deșeuri metalice cu autocamioanele aparținând . inculpatul L. L., care i-a și însoțit în cabină.
Inculpatul a precizat că a transportat produsele metalice cu ajutorul unor cunoștințe fără a avea încheiat vreun contract de transport cu vreo firmă, însă susținerile sale nu își găsesc suport în materialul probator administrat.
Astfel, transportul fierului vechi a fost efectuat de martorii menționați, din dispoziția conducerii, potrivit declarațiilor acestora - cu camioane R. și Mercedes cu nr. de înmatriculare_ ,_ ,_, aparținând . o ritmicitate aproape zilnică (declarațiile martorilor se coroborează cu înscrisurile de la filele 178-180 dosar urmărire penală și cu adresa nr.305 din 27.03.2012 a Restart SPRL de la fila 182 dosar urmărire penală).
La rândul său martorul L. M. (filele 282-283 dosar urmărire penală; 87-88 vol.I dosar instanță), confirmă că a fost contactat de martorul Mike A. – pe care îl cunoștea și de prietenul acestuia, inculpatul L. L., în cursul anului 2008, pentru a efectua 3-5 transporturi de fier vechi de la fosta uzină Tractorul B. la Remat SA B.. Martorul a arătat că a efectuat aceste transporturi cu camionul R. de 8 tone cu nr. de înmatriculare_, ducând fișete metalice care cântăreau cam 2 tone, vestiare, mese de lucru.
Împrejurarea că dintre produsele metalice achiziționate au fost sortate mese metalice pe care le-a transportat la Târgu S. este confirmată de martorul L. M., care precizează însă că transporturile acestea din urmă au fost efectuate la martorul Mike A. și nu la inculpat, așa cum susține acesta.
Niciunul dintre șoferii audiați nu confirmă susținerile inculpatului că parte dintre bunurile de la Flavus Investiții le-a dus la Lunga, Ojdula și Târgu S. sau că ar fi fost transportate produse metalice din aceste localități la Remat B. în perioada februarie – august 2008.
În plus, faptul că inculpatul a achitat valoarea transportului la . rezultă și din cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil N. I. (filele 144-156 dosar urmărire penală), efectuat chiar la solicitarea inculpatului pe parcursul urmăririi penale(filele 100-101 dosar urmărire penală).
Este posibil ca astfel de transporturi să fi fost efectuate anterior sau ulterior perioadei de timp menționate, având în vedere că potrivit adresei nr._/27.06.2012 a Remat B. SA și adeverințele de primire și plată nr._/01.03.2007 și_/17.10.2006 emise de Remat B. SA – Centrul Târgu S., respectiv, . (filele 243 – 245 dosar urmărire penală) și adresei nr._/29.10.2014 a Remat B., situația predărilor-plăților de către L. L. și adeverințele aferente (filele 163-189 vol.I dosar instanță) și în anii 2006, 2007 și 2011 inculpatul a valorificat fier vechi, însă aceste operațiuni nu fac obiectul judecății în prezenta cauză.
Se impune precizarea că inculpatul a achiziționat de la . B., produse metalice în valoare totală de 30.130,8 lei, însă potrivit adreselor nr._/14.08.2012, 2246 din 29.08.2012, 1623 din 15.06.2012, din 14.06.2012 și din 27.08.2012, 876 din 28.03.2012 ale . (filele 211, 213, 215, 217, 220 dosar urmărire penală) ce se coroborează cu facturile fiscale BV IGI nr._/15.02.2008, nr._/20.02.2008, nr._/03.03.2008, nr._/10.03.2008, nr._/13.03.2008, nr._/13.03.2008, nr._/09.04.2008, nr._/17.04.2008, nr._/15.05.2008, nr._/04.06.2008, nr._/24.06.2008, nr._/08.07.2008, nr._/17.07.2008, nr._/30.07.2008, nr._/02.10.2008 emise de . B. (filele 221-235 dosar urmărire penală), acestea nu au fost calculate în kg, ci au fost cumpărate la bucată.
Bunurile achiziționate de inculpat au reprezentat mijloace fixe și obiecte de inventar pentru care prețurile au fost calculate pe bucată, ca valoare pe număr de inventar (produs), societatea Flavus Investiții SRL B. nedeținând nici un nomenclator prin care se poate calcula greutatea acestor produse, iar în prețul acestora nu au fost incluse cheltuielile de încărcare, acestea fiind suportate de inculpat, nefiind emise facturi fiscale sau chitanțe în acest sens.
În cauză, la solicitarea inculpatului, a fost întocmit un raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil N. I. (filele 144-156 dosar urmărire penală), ale cărui concluzii sunt în sensul că greutatea bunurilor achiziționate de inculpat de la . așa cum sunt evidențiate în cele 15 facturi menționate mai sus, este aceea de 24.650 kg; că valoarea cheltuielilor de transport achitată către .; că greutatea de 24.650 kg bunuri metalice cumpărate reprezintă un procent de 8,43% din totalul fierului predat la Remat în perioada 07.03.2008 – 07.08.2008 – 292.400 kg.
De asemenea, inculpatul s-a apărat arătând că un procent de 92 % din fierul vechi valorificat la Remat B. provine din gospodăria proprie, depunând în acest sens, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 12.10.2007; factură HW nr.3781/1993, copie necertificată a unui înscris sub semnătură privată “contract de vânzare – cumpărare” datat 15.02.2006, facturi fiscale TL ACA nr._/22.08.2002, VLMCA nr._/30.10.2003, VLMCA nr._ din 24.04.2003, A_ HR din 28.1995, copie necertificată a unui înscris sub semnătură privată “contract de vânzare cumpărare” datat 20.02.2004, factura fiscală SB ACA nr._ din 11.10.2002, contract de vânzare–cumpărare pentru un vehicul folosit din 12.05.2006, factura fiscală CV ACA nr._/05.03.2001; contract de vânzare–cumpărare pentru un vehicul folosit din 15.08.2007, copie certificată a unui înscris sub semnătură privată “act de vânzare – cumpărare” datat 15.01.2004; factura fiscală nr._/23.03.2001; contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit din 15.06.2007, copie certificată a unui înscris sub semnătură privată “contract de vânzare – cumpărare” datat 16.08.2006; copie certificată a unui înscris sub semnătură privată neînsoțit de traducere legalizată, copie certificată a unui înscris sub semnătură privată “act de vânzare – cumpărare” datat 25.02.2005, factura fiscală VN nr._; copie certificată a unui înscris sub semnătură privată “contract de vânzare – cumpărare” datat 07.05.2003, factura nr._/07.05.1998, CV nr._/04.11.2005, BVACB nr._.06, copie certificată a unui înscris sub semnătură privată “contract de vânzare – cumpărare” datat 09.04.2003, copie certificată a unui înscris sub semnătură privată “act de vânzare – cumpărare” nedatat, facturi fiscale VLMCA nr._/25.10.2000, nr._/23.03.2001, nr._/11.12.2000, nr._/25.10.2000,_/28.12.2000, Ab nr.80/06.05.1992, copie certificată a unui înscris sub semnătură privată “contract de vânzare – cumpărare” nedatat 09.04.2003, copie certificată a unui înscris sub semnătură privată “contract de vânzare – cumpărare” nedatat, facturi Z nr.62/14.05.1992, Ab nr.60/15.05.1991, aviz de însoțire a mărfii VLAAA nr._/02.04.2003, factură Hw nr.187/15.05.1992, TLACA nr._/30.04.2004, BVACA nr._.06/15.11.1999, BVACA nr._/30.11.1999, VLMCA nr._/02.04.2003, BVACA nr._/12.01.2000, OT ACA nr._/17.10.2002 (filele 102 – 140 dosar urmărire penală) și a solicitat audierea martorilor Mike A. (filele 284 dosar urmărire penală; 109-110 vol.I dosar instanță); K. I. (filele 285-286 dosar urmărire penală; 89-90 vol.I dosar instanță) și P. L. (filele 91-92 vol.I dosar instanță); pentru a face dovada că deținea astfel de bunuri.
Concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil N. I. (filele 144-156 dosar urmărire penală) și susținerile inculpatului nu se coroborează cu restul materialului probator.
În primul rând, s-a reținut că este posibil ca inculpatul să fi deținut astfel de bunuri în gospodărie, însă raportat la data întocmirii înscrisurilor depuse în apărare coroborat cu adresele nr._/27.06.2012 ale Remat B. SA și adeverințele de primire și plată nr._/01.03.2007 și_/17.10.2006 emise de Remat B. SA – Centrul Târgu S., respectiv, . (filele 243 – 245 dosar urmărire penală) și adresei nr._/29.10.2014 a Remat B., situația predărilor-plăților de către L. L. și adeverințele aferente (filele 163-189 vol.I dosar instanță) și chiar cu declarația martorului P. L. care a arătat că inculpatul a deținut aceste bunuri până prin 2002-2003 după care le-a dezmembrat și dus la fier vechi, reiese cu certitudine că și în anii 2006, 2007 și 2011 inculpatul a valorificat fier vechi, însă aceste operațiuni nu fac obiectul judecății în prezenta cauză.
Apoi, deși inculpatul afirmă că deține astfel de bunuri în gospodăria sa sau a părinților, la Târgu S., Lunga și Ojdula, șoferii audiați în cauză în calitate de martori infirmă susținerile inculpatului că ar fi transportat produse metalice de la B. în aceste localități sau invers.
Chiar martorii Mike A. și K. I. audiați în apărare au precizat că parte din bunurile inculpatului din Lunga, Ojdula și Târgu S. au fost aduse cu un tractor înmatriculat în C. și cu un camion Raba înmatriculat în B., fiind evident că nu este vorba de martorii Dadeș C.; C. G.; M. N. și L. M., din probe rezultând – potrivit celor expuse anterior – că transportul fierului vechi de la uzina Tractorul B. la Remat a fost efectuat cu camioane R. și Mercedes.
Pe de altă parte, în pofida martorilor audiați și a înscrisurilor depuse în apărare pentru a se face dovada că inculpatul deținea astfel de bunuri metalice în gospodărie, în conformitate cu adresa nr.1829/13.02.2012 a Primăriei municipiului Târgu S. (fila 255 dosar urmărire penală) și adresa nr.322/14.02.2012 a Primăriei comunei Ojdula (fila 256 dosar urmărire penală), inculpatul L. L. nu figurează în evidențele acestor instituții cu bunuri mobile sau imobile în nume personal sau pe firmă.
De asemenea, susținerile inculpatului și conccluziile raportului de expertiză contabilă efectuat de expert N. I. nu pot fi primite nici prin declarațiile martorilor șoferi care au arătat ce capacitate de transport avea fiecare dintre mașinile cu care au efectuat transportul, numărul curselor efectuate, perioada de timp, felul și numărul bunurilor metalice transportate ce se coroborează sub toate aceste aspecte cu conținutul facturilor fiscale emise de . și cu cel al adeverințelor de predare și plată eliberate de Remat B..
În altă ordine de idei, se impune precizarea că expertul contabil a stabilit prin estimare cantitatea de deșeuri metalice cuprinse în cele 15 facturi fiscale emise de . pe baza informațiilor primite de la această societate comercială, în contextul în care aceasta, prin adresele depuse, a precizat că nu deține nici un nomenclator prin care se poate calcula greutatea acestor produse și nu poate furniza date privind masa exprimată în kilograme a produselor metalice vândute inculpatului.
Nu este lipsit de importanță, că în ceea ce privește faptele ce fac obiectul judecății, inclusiv, cantitatea de fier vechi vândută la Remat SA B. de către inculpat în perioada 07.03.2008 – 07.08.2008 și proveniența acesteia, aceasta nu au fost contestate fiind chiar recunoscute de L. L. în cuprinsul declarațiilor de făptuitor de la filele 304-308 dosar urmărire penală.
De asemenea, în cauză s-a efectuat raportul de expertiză nr._ din 16.03.2012 întocmit de IPJ C. – Serviciul Criminalistic (filele 47-54 dosar urmărire penală), necontestat, concluziile acestuia fiind în sensul că semnăturile de pe adeverințele de primire și plată emise de către S.C. Remat S.A. B., de la pozițiile " nume și prenume/ semnătura sau amprenta " respectiv " primitor al sumei " reproduc elementele grafice a semnăturilor inculpatului L. L..
Prin urmare, concluzionând, instanța de fond reține că în cauză există suficiente probe directe și indirecte, suficient de precise, necontestate și concordante, care toate coroborate, inclusiv cu propriile lor declarații converg, dincolo de orice îndoială rezonabilă, spre convingerea că inculpatul L. L. în perioada 07 martie 2008 – 07 august 2008 a predat la societatea Remat SA B. o cantitate totală de 292.400 kg materiale feroase și neferoase declarând în fals că acestea provin din gospodăria proprie, bunurile fiind cumpărate, în nume propriu, de la S.C. Flavus Investiții S.R.L. B., fără a achita la stat taxele datorate.
În ceea ce privește latura subiectivă, față de perioada de timp pe care se întind actele materiale, numărul actelor materiale săvârșite, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunile cu forma de vinovăție a intenției directe, aceștia având reprezentarea faptelor lor și a consecințelor acestora, încă din momentul începerii executării.
Așadar, inculpatul a desfășurat astfel acte de comerț cu deșeuri metalice, iar veniturile obținute din colectarea deșeurilor metalice feroase și neferoase provenite din alte surse decât gospodăria proprie se încadrează în prevederile HG nr.44/2004, pct. 152, norme metodologice de aplicare a art. 78 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora "veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurile de metal, hârtie, sticlă și altele asemenea și care nu provin din gospodăria proprie se includ în categoria "alte surse".
Pe parcursul cercetării judecătorești, a fost efectuat raportul de expertiză contabilă judiciară nr._ întocmit de dna. expert contabil consultant fiscal Attl S. (filele 128-146 vol.I dosar instanță) și răspunsul la obiecțiunile formulate la acesta (filele 197-203 vol.I dosar instanță).
Potrivit concluziilor acestui raport, în conformitate cu documentele aflate în materialul probator al dosarului_, respectiv centralizatorul adeverințelor de la Remat SA B., venitul brut realizat de inculpat în anul 2008 este de 239.578,20 lei
Conform prevederilor art.78 și art.79 din Codul fiscal veniturile realizate de către persoane fizice din valorificarea deșeurilor care nu provin din gospodăria proprie se impozitează prin reținere la sursă în momentul efectuării plății, impozit de 16 % aplicat asupra venitului brut.
În conformitate cu prevederile art.7 din OUG nr.16/2001 inculpatul L. L. - persoană fizică avea obligația declarării provenienței deșeurilor pe care le-a valorificat. Dacă acesta ar fi declarat că bunurile valorificate proveneau din alte surse, nu gospodărie proprie, colectorul de deșeuri ar fi reținut și impozitul pe venit de 16% la valoarea brută valorificată alături de contribuția la fondul de mediu de 3%.
Prin urmare, întrucât în speță, din materialul probator a rezultat că deșeurile metalice valorificate de inculpat la Remat B. nu provin din gospodăria proprie, conform art.79 din Codul fiscal, astfel de venituri trebuiau impozitate de către plătitorul de venituri - ., prin reținere la sursă, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut de 239.578,20 lei, iar impozitul obținut trebuia virat la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
Impunerea venitului realizat de inculpat prin reținere la sursă cu un impozit în cota de 16% nu s-a reținut de către . falsului în declarații al inculpatului care a arătat că bunurile metalice provin din gospodăria sa.
În ceea ce privește această faptă, așa cum s-a reținut în precedente, prin același rechizitoriu, s-a mai dispus în temeiul prevederilor art.11 pct.1 lit. b raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală din 1968, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L. L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art.290 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal din 1969 (23 fapte) întrucât prin Legea nr.211/2011 privind regimul deșeurilor s-a abrogat OUG nr.16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile.
Prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului de 239.578,20 lei obținut de către inculpatul L. L. prin predarea deșeurilor metalice, expertul contabil consultantul fiscal Attl S. a calculat un impozit pe profit în valoare de 38.332 lei.
Prin aceeași lucrare s-a arătat că în conformitate cu prevederile Codului fiscal referitoare la TVA în cazul în care deșeurile vândute către Remat SA B. nu proveneau din gospodăria proprie a persoanei fizice L. Laszo, acesta este persoana impozabilă din punct de vedere al TVA (art. 127) având obligația urmăririi veniturilor realizate în vederea înregistrării în scopuri de TVA (art.153). Plafonul de 35.000 euro a fost depășit cu data de 30.06.2008, persoana fizică având obligația de a cere înregistrarea în scopuri de TVA până în data de 10.07.2008, urmând a deveni persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA începând cu data de 01.08.2008.
Însă prin răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă (filele 197-203 vol. I dosar instanță), s-a precizat că odată înregistrată ca plătitor de TVA, persoana impozabilă are obligația respectării prevederilor legale în materie de TVA.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.160 din Codul fiscal și a pct.80 alin.3 din Normele metodologice de aplicare al art.160, livrărilor de deșeuri li se aplică măsurile de simplificare în sensul că în cazul livrărilor/prestărilor, prevăzute la art.160 alin.2 din Codul fiscal, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii/prestatorii emit facturi fără taxă și înscriu în factură mențiunea "taxare inversă".
Taxa se calculează de către beneficiar și se înscrie în facturi și în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Contabil beneficiarul va înregistra în cursul perioadei fiscale 4426 - 4427 cu suma taxei aferente.
În concluzie, prin obligația înregistrării în scopuri de TVA ca urmare a depășirii plafonului de 35.000 euro persoana fizică L. L. ar fi fost obligată să aplice regulile privind măsurile de simplificare conform art.160 Codul fiscal și în acest caz nu datora TVA aferent livrărilor de deșeuri către Remat SA B..
Așadar, în drept, faptele săvârșite de inculpatul L. L. constând în aceea că în perioada 07 martie 2008 – 07 august 2008 a predat la societatea Remat SA B. o cantitate totală de 292.400 kg materiale feroase și neferoase declarând în fals că acestea provin din gospodăria proprie, bunurile fiind cumpărate, în nume propriu, de la S.C. Flavus Investiții S.R.L. B., fără a achita la stat taxele datorate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală incriminate de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005.
Art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, reglementează ca infracțiune de evaziune fiscală ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Ascunderea de către o persoană în sensul deținerii ilicite a bunurilor accizabile(sursa impozabilă și taxabilă în accepțiunea legii) constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005.
G., evaziunea fiscală constă în totalitatea procedeelor licite sau ilicite prin care cei interesați sustrag în tot sau în parte materia impozabilă obligațiilor fiscale.
Juridic desemnează ansamblul infracțiunilor, săvârșite de un contribuabil sau o altă persoană, cu intenție, prin îndeplinirea în mod fraudulos sau neîndeplinirea obligațiile fiscale sau procesual-fiscale la care este ținut și având ca rezultat lezarea normalei funcționări a sistemului fiscal general.
În sensul legii penale, prin obligații fiscale se desemnează obligațiile prevăzute de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, potrivit art. 2 lit. e din Legea nr.241/2005.
Infracțiunea de la art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
În ipoteza în care ascunderea se realizează prin acte materiale asupra venitului sau bunului, subiect activ poate fi orice persoană.
Sursa impozabilă trebuie interpretată în sens larg, acoperind atât suma impozabilă, cât și activitatea generând acea sumă, iar modalitatea prevăzută de acest text de lege are ca obiect impunerile rezultând din surse ilicite, în sensul că activitatea generatoare de venituri este realizată de manieră ocultă și fără respectarea dispozițiilor legale.
Relativ la subiectul activ al evaziunii fiscale, acesta se delimitează prin raportare la persoanele, cărora legea penală specială le impune o anumită conduită – raport penal de conformare – sau la persoana/persoanele, care au încălcat aceste dispoziții comițând o infracțiune – raport penal de conflict.
Din analiza dispozițiilor Legii nr. 241/2005 și a legislației fiscale, rezultă cinci categorii de subiecte active ale infracțiunilor de evaziune fiscală sau infracțiunilor asimilate: contribuabil, plătitor, suportator, persoana impozabilă și alte persoane.
Noțiunea de contribuabil, în speță, este definită de articolul 17 alin.2 din Legea nr.571/2003 și art.2 pct.b din Legea nr.241/2005, ca fiind orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică, ce datorează impozite și taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
Față de modalitatea de incriminare a faptei prevăzute de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005, tribunalul reține, că subiect activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, fizică sau juridică, mai ales când este vorba de modalitatea de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, deoarece acțiunea de „ascundere” poate fi săvârșită atât în interes propriu, cât și în interesul altei persoane, textul de lege neprevăzând un subiect activ calificat, spre deosebire de infracțiunile încriminate la literele b – f al aceluiași articol, ale căror elemente materiale constă în acțiuni și inacțiuni specifice activității unei persoane juridice, care are obligația de a ține evidență contabilă.
Mai mult, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2205 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, astfel acțiunea de ascundere a bunului, ca una din modalitățile prevăzută de lege, când deținerea acestuia este supusă impozitului sau taxei, se comite cu scopul arătat anterior, care are ca urmare imediată păgubirea patrimoniului public al statului.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului L. L. se impune precizarea că de la data trimiterii în judecată, au intrat în vigoare dispozițiile noilor coduri penal și de procedură penală, iar potrivit art.5 alin.1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin decizia nr.265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în Dosarul nr. 5._ și s-a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În esență s-a reținut că principiul legii penale mai favorabile impune aplicarea legii mai favorabile în ansamblu.
Potrivit considerentelor acestei decizii, pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.
Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei.
În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc.
Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că "aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze" (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).
În concret, în speța dedusă judecății, se are în vedere că noua legislație penală și procesual penală nu a adus nici o modificare a condițiilor de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și nici regimului sancționator.
În ce privește concursul de infracțiuni și infracțiunea continuată, aspecte ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală, este evident că sunt mai favorabile dispozițiile art.33, art.34 și art.41 alin.2, respectiv, art.42 din Codul penal din 1969, întrucât, în contextul noii legislații penale, chiar dacă pentru infracțiunea continuată tratamentul sancționator este mai blând, pentru săvârșirea unor infracțiuni în concurs, este obligatorie aplicarea unui spor de pedeapsă.
Prin urmare, în cauză, vor fi aplicate în ansamblu, dispozițiile Codului penal din 1969, ca fiind mai favorabile.
De asemenea, conform alin.1 al art.12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În altă ordine de idei, inculpatul a solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art.10 din Legea nr.241/2005 cu motivarea că prejudiciul cauzat bugetului de stat în speță este în cuantum de 3.245 lei la care se adaugă majorări aferente de 2.781 lei și că dacă până la pronunțarea prezentei va achita aceste sume, în cauză sunt aplicabile dispozițiile menționate.
În ceea ce privește cauza de nepedepsire prevăzută de art.10 din Legea nr.241/2005, invocată de inculpat și care a solicitat aplicarea acesteia, instanța de fond reține că potrivit acestor dispoziții legale,
(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
(2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).
Ori sub aspectul laturii civile, S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului L. L. la plata sumei de 85.107 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat, din care impozitul pe venit pe anul 2008 – 31.937 lei; majorări de întârziere impozit pe venit – 12.104 lei; penalități impozit pe venit – 4.791 lei; TVA – 19.479 lei; majorări de întârziere TVA -14.737 lei; penalități TVA – 2059 lei.
Prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului de 239.578,20 lei obținut de către inculpatul L. L. prin predarea deșeurilor metalice, expertul contabil consultantul fiscal Attl S. a calculat un impozit pe profit în valoare de 38.332 lei și majorări de întârziere de 33.001 lei, cu precizarea că inculpatul nu datorează TVA.
Ori, la dosar nu a fost depusă până la primul termen de judecată dovada achitării acestui prejudiciu, ceea ce înseamnă că nu se pot aplica dispozițiile art.10 din Legea nr.241/2005, din partea inculpatului atașându-se la dosar chitanțele . nr._ din 28.01.2015 și TS257 nr._ din 28.01.2015 emise de Trezoreria municipiului Târgu S. numai pentru sumele de 3245 lei și respectiv, 2781 lei, odată cu concluziile scrise.
Inculpatul a mai solicitat și aplicarea unei amenzi administrative în baza art.181 Cod penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, însă în contextul prezentat nu se poate aprecia față de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, perioada de timp întinsă pe parcursul căreia au fost comise, scopul urmărit, acela de a se sustrage de la plata impozitelor cu consecința prejudicierii bugetului consolidat al statului, împrejurările în care fapta a fost comisă, în concurs și parte, în baza unei rezoluții infracționale unice, urmarea produsă constând în cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, criterii raportate și la persoana și conduita făptuitorului, care inițial a recunoscut săvârșirea acestora, ca apoi să-și reorienteze poziția procesuală, că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul concret sunt lipsite în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Prin urmare, în drept, faptele săvârșite de inculpatul L. L. constând în aceea că în perioada 07 martie 2008 – 07 august 2008 a predat la societatea Remat SA B. o cantitate totală de 292.400 kg materiale feroase și neferoase declarând în fals că acestea provin din gospodăria proprie, bunurile fiind cumpărate, în nume propriu, de la S.C. Flavus Investiții S.R.L. B., fără a achita la stat taxele datorate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală incriminate de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 (19 fapte), pentru care tribunalul a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legea specială, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, examinate în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate legea specială, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, circumstanțele reale de comitere a acestora, perioada de timp în care au fost săvârșite, numărul de acte materiale, săvârșirea faptelor în concurs și în formă continuată (pentru faptele din datele de 16.04.2008 – 2 acte materiale, 05.08.2008 – 3 acte materiale și 07.08.2008 – 2 acte materiale), precum și consecințele acestora constând în prejudiciul într-un cuantum ridicat.
S-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia de 42 de ani, nivelul de educație, lipsa antecedentelor penale (fișa de cazier judiciar de la fila 312 dosar urmărire penală), că este căsătorit și că are doi copii minori în întreținere și că potrivit raportului de evaluare nr.1710/16.12.2013 întocmit de către Serviciul de Probațiune C. (filele 62-65 dosar instanță), în comunitatea în care trăiește este apreciat pozitiv, ca un om perseverent, harnic și sufletist, care ar fi putut reprezenta cu cinste interesele comunității locale, că dispune de resurse individuale și familiale optime în vederea schimbării comportamentale, că nu prezintă un stil de viață care să îl predispună la comiterea de infracțiuni, precum și împrejurarea că pe parcursul procesului penal a manifestat o atitudinea procesuală relativ corectă asumându-și până la un punct responsabilitatea faptelor comise.
S-a avut în vedere că în fața instanței, inculpatul s-a preocupat și de acoperirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, depunând la dosarul cauzei chitanțele . nr._ din 28.01.2015 și TS257 nr._ din 28.01.2015 emise de Trezoreria municipiului Târgu S. pentru sumele de 3245 lei și respectiv, 2781 lei.
Astfel în contextul prezentei cauze, în stabilirea pedepselor, instanța de fond, având în vedere cele arătate, a reținut în favoarea acestuia acesteia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. a,b,c și alin. 2 Cod penal din 1969 și să facă aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit. d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, iar în ceea ce privește cuantumul pedepselor ce îi vor fi aplicate, instanța se va orienta înspre limita minimă a pedepsei prevăzute de lege, cu respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și persoana inculpatului, apreciind că astfel stabilită, oferă garanții în ceea ce privește realizarea scopului preventiv – educativ al pedepsei.
Prin urmare, în contextul celor ce preced, în temeiul art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, s-a condamnat inculpatul L. L., fiul lui A. și V., născut la 27.01.1971 în orașul C., județul C., domiciliat în Târgu S., ., ., ., posesor al CI . nr._, CNP_, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă Tribunalul C., inculpatul L. L. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B..
În susținerea apelului formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr. 9/23.02.2015, ca stare de fapt se arată că inculpatul L. L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a 19 infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, săvârșite în perioada 07.03.2008 – 07.08.2008. Raportat la întregul probatoriu administrat în cauză instanța de fond a dispus o soluție de condamnare a inculpatului la pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării dispusă în baza art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, fiind reținută ca lege penală mai favorabilă anterioara reglementare pe care o apreciază corectă.
Critica adusă sentinței de P. de pe lângă Tribunalul C. vizează individualizarea judiciară a pedepsei, respectiv netemeinicia reținerii circumstanțelor judiciare prevăzute de art. 74 lit. a, b, c și alin. 2 Cod penal și valențele atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal a pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune și pedeapsa rezultantă, fiind sub minimul special al textului de lege incriminatoriu.
În opinia parchetului, aceste circumstanțe atenuante nu se justifică, având în vedere și poziția procesuală a inculpatului, precum nici lipsa antecedentelor penale, care nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante ori a unei bune conduite anterior săvârșirii infracțiunilor. De asemenea, arată că prejudiciul nu a fost recuperat în totalitate raportat la art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal și nu rezultă alte împrejurări care ar putea justifica reținerea art. 74 alin. 2 Cod penal.
În atare situație, se solicită admiterea apelului sub acest aspect în baza art. 421 alin. 2 lit. a Cod de procedură penală, desființarea în parte a hotărârii instanței de fond și, rejudecând, a se înlătura circumstanțele atenuante cu consecința majorării pedepsei.
Ca modalitate de executare, se solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 861 Cod penal raportat la numărul de infracțiuni și la valoarea prejudiciului, sens în care solicită a se stabili un termen de încercare orientat spre maximul special.
Apelantul inculpat L. L., solicită admiterea apelului formulat. Se apreciază că, în pofida faptului că s-au administrat toate probele necesare pentru lămurirea stării de fapt, instanța de fond nu a valorificat probele administrate și a rămas în capcana rechizitoriului, în sensul că a reluat întru-totul starea de fapt cu care era sesizată, deși multiplele probe administrate nu confirmă cele susținute în actul de sesizare, ci conturează o stare de fapt total diferită, de altă natură și altă gravitate.
Se solicită a se observa că de la început, respectiv de la momentul în care s-a început controlul pe plan financiar inculpatul a prezentat o situație corespunzătoare stării de fapt reale, însă acesta a rămas sub imperiul susținerilor Ministerului Public. De asemenea, de la debutul cercetărilor inculpatul a recunoscut că a cumpărat o . piese din fier pentru revalorificare și folosință personală de la o societate care s-a înființat la fostul sediu a uzinei Tractorul UTB SA.
Consideră că din probatoriul administrat în cauză rezultă că . a cumpărat în concret bunuri individualizate și enumerate în detaliu în cele 15 facturi emise, iar inculpatul a recunoscut că bunurile enumerate în facturi au fost cumpărate la un preț mai ridicat decât prețul deșeurilor pe motiv că anumite bunuri, după selecție, erau folosibile în gospodăria lui proprie. Consideră că această susținere este plauzibilă dacă ne raportăm la cifrele privind prețul de cumpărare și prețul de valorificare la Remat și ar fi absurd a se crede că inculpatul a plătit un preț mai mare ca apoi să vândă aceleași bunuri, fără intervenții și fără o selecție, la un preț mai ridicat. După dobândirea bunurilor, la scurt timp a selecționat aceste bunuri și restul a fost predat la Remat. Însă, având în vedere că inculpatul nu era autorizat pentru asemenea activități, P. a reținut în mod corect că acesta a valorificat bunul, în ce privește cantitatea de 24.000 kg, deși nu provenea din gospodăria proprie, astfel că faptele cu privire la această cantitate subzistă.
Arată că în discuție se pune restul de bunuri în cantitate de aproximativ 200.000 kg, față de care organele financiare și P. reține același regim, deși nici organele financiare și nici cele de cercetare penală nu pot indica proveniența acestora. Raportat la acest aspect, arată că inculpatul a arătat încă în faza cercetărilor financiare proveniența bunurilor și a dovedit afirmația cu documente detaliate, respectiv faptul că în urma desființării unor CAP-uri a achiziționat mijloace uzate, dar încă funcționale, care puteau fi folosite în agricultură. Astfel acesta a cumpărat tractoare, buldozere și camioane la un preț redus pe care le-a folosit câțiva ani pe cele ce mai erau funcționale, iar pe cele care nu erau folosibile le-a demontat și le-a folosit ca piese de schimb. În aceeași perioadă în care a achiziționat materialele de la ., a predat și toate aceste mijloace și utilaje de mare tonaj la Remat datorită faptului că acele bunuri erau fizic și moral total depășite, fiind ținute în gospodăria acestuia aproape 10 ani de la dobândirea lor, fapt confirmat de toate actele și facturile de dobândire. În aceste condiții s-a ajuns la cantitatea de peste 200.000 kg de deșeuri predate, având în vedere că un singur buldozer cântărea 60.000 kg.
Totodată, arată că în faza de cercetare efectuată de organele financiare se menționează că inculpatul în apărarea sa a atașat o . acte pentru a dovedi că bunurile predate preveneau din gospodăria proprie și că urmează a se face verificări pentru lămurirea situației. De asemenea, P. acceptă desăvârșirea probatoriului și susține că cele 15 facturi trebuie verificate, acestea cuprinzând în detaliu numărul bunurilor și cantitatea, astfel că, un expert putea cuantifica greutatea bunurilor cumpărate de la . cu cantitatea arătată în cele 15 facturi.
Raportat la acest aspect, solicită a fi avut în vedere faptul că expertul numit nu face o apreciere generală a cantității, ci a făcut calcule precise și a arătat cantitatea exactă cumpărată de la .. Pentru diferența predată, organele financiare și cele de cercetare penală contestă faptul că ar fi provenit din gospodăria proprie, deși inculpatul a dovedit proveniența lor, și este incriminat și pentru diferența de cantitate motivat de faptul că ar fi dus în eroare prin faptul că ar fi provenit din gospodăria proprie. Consideră că inculpatul, care este o persoană simplă și fără o pregătire deosebită, a indicat proveniența bunurilor ca fiind gospodăria proprie, având în vedere că acesta a dovedit că bunurile au fost dobândite cu mulți ani în urmă în mod legal și astfel că, nu pot fi puse sub același regim juridic cu cele achiziționate de la .. De asemenea, arată că există la dosar declarațiile date în calitate de martori a persoanelor care l-au ajutat pe inculpat să demonteze acele tractoare și utilaje din care rezultă cele susținute anterior.
În opinia sa, un aspect important, ce ridică probleme în prezenta cauză îl constituie depozițiile șoferilor care au transportat bunurile la Remat, având în vedere că aceștia au transportat majoritatea utilajelor de la Tg. S. la Remat B.. Însă majoritatea dintre ei nu au recunoscut starea reală datorită faptului că societatea la care lucrau era în pragul falimentului, fără un control și fără o organizare corectă, inculpatul personal plătind combustibilul și asigurarea în vederea transportului. O parte dintre șoferi recunosc că au transportat anumite bunuri la Tg. S. și au revenit cu altele, pe care le-au transportat la Remat.
În atare situație, consideră nu se pot extinde consecințele unor date certe pe incertitudini și presupuneri. Arată că este cert, fiind dovedit, faptul că inculpatul a achiziționat și la scurt timp a vândut bunurile dobândite potrivit celor 15 facturi, însă, în ce privește restul de bunuri valorificate la Remat, nu este o prezumție și nu există nici un indiciu în afara susținerilor organelor de urmărire penală că acestea erau de proveniență recentă. Aceste bunuri erau în posesia inculpatului de foarte multă vreme și la momentul dobândirii nu a urmărit predarea acestora, ci utilizarea lor, motiv pentru care a făcut predarea la Remat doar după epuizarea fizică și morală a acestor mijloace de producție, fiind declarată în mod corect proveniența ca fiind gospodăria proprie.
Arată că, potrivit reglementărilor cu privire la bunurile provenite din gospodăria proprie, astfel cum arată și expertul, acestea nu impun plata impozitului și în aceste condiții nu s-a greșit cu absolut nimic pe plan financiar sau penal. În ce privește celelalte 15 facturi, inculpatul nu s-a eschivat de la situația reală și după ce expertul numit pentru identificarea cantității și după ce expertul numit pentru evaluarea separată a acestor valori, acesta a plătit integral prejudiciul, inclusiv penalitățile impuse pentru fapta reală comisă.
De asemenea, în opinia sa, nici cu privire la bunurile de pe cele 15 facturi nu s-a comis infracțiunea de evaziune fiscală, ci aceea de fals în declarații și uz de fals, având în vedere că și lucrătorii de la Remat ar fi trebuit să verifice actele de proveniență a utilajelor predate, iar bonul întocmit de lucrătorul care a recepționat bunurile a fost semnat de acesta și nu corespunde realității cu privire la cele 15 facturi.
Totodată, apreciază că și infracțiunea de evaziune fiscală este pusă sub semnul îndoielii, având în vedere că aceasta operează doar în situația în care realizează un plus de venit față de investiție, în timp ce în prezenta speță inculpatul a plătit mai mult decât valoarea recuperată de la Remat, astfel că nu există o diferență de venit care se poate supune impozitării.
Având în vedere argumentele expuse în susținerea apelului, solicită admiterea apelului și a se constata că infracțiunile imputate vizează doar cantitatea de 24.000 kg cu consecințele fiscale calculate și integral recuperate, motiv pentru care solicită aplicarea unei sancțiuni administrative.
Partea civilă ANAF prin DGRFP B. a atacat sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul, susținând în apelul scris că acesta trebuia să fie obligat și la plata TVA-ului. Se mai arată că expertul care a întocmit raportul de expertiză contabilă, într-o altă cauză, de contencios fiscal, a arătat că se datorează TVA, într-o situație similară.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele motive:
În ce privește apelul inculpatului, prin care acesta susține că ar fi predat din gospodărie proprie cantitatea de aproape_ de kg de fier vechi și că nu ar fi datorat impozite și taxe pentru acesta, curtea va respinge aceste susțineri, ca nefiind conforme cu realitate. Instanța de fond a arătat, în mod detaliat, care sunt motivele pentru care a respins o astfel de apărare a inculpatului, curtea însușindu-și în totalitate această motivare. Astfel, curtea reține că nu poate fi primită susținerea inculpatului că ar fi predat cantitatea foarte mare, de aproape_ de kg de fier vechi, exclusiv din gospodăria proprie, deoarece o astfel de susținere contravine realității. Cantitatea de fier vechi predată de inculpat este una imensă, care nu poate proveni din gospodăria unei persoane fizice, respectiv din deșeurile feroase pe care le produce o gosodărie în mod normal. Inculpatul se ocupă de mai mulți ani cu colectarea și predarea la REMAT a materialelor feroase, respectiv din anul 2006, așa cum a reținut și instanța de fond, aspect care relevă exercitarea de către inculpat a acestei activități în scopul obținerii de profit. Chiar dacă predările anterioare de către inculpat a fierului vechi, ca fiind tot din gospodăria proprie, nu fac obiectul prezentei cauze, acestea denotă caracterul permanent al activității inculpatului de obținere de venituri din achiziționarea și valorificarea fierului vechi. Or, într-o astfel de situație, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cu privire la întreaga cantitate de fier vechi predată de acesta în perioada februarie 2008 - august 2008, ca fiind din gospodărie proprie. Săvârșirea infracțiunii rezultă cu certitudine, din faptul că inculpatul a declarat în mod nereal că fierul vechi predat provine din gospodăria proprie, deși acest lucru nu era real. Chiar dacă inculpatul acceptă că ar fi comis această infracțiune doar în legătură cu cantitatea de_ Kg de fier vechi, în mod just a reținut instanța de fond că în realitate declarațiile false ale inculpatului se referă la întreaga cantitate de fier vechi predată la REMAT.
În plus, așa cum a reținut și instanța de fond, susținerile inculpatului că ar fi predat la REMAT doar cantitatea de_ Kg de fier vechi achiziționate de la ., potrivit celor 15 facturi din dosar, nu poate fi primită, deoarece este contrazisă de șoferii camioanelor cu care inculpatul a transportat fierul vechi la REMAT. Aceștia susțin că au luat fierul vechi direct din posesia ., de la uzina Tractorul B., și l-au transportat la REMAT, la cererea inculpatului. Aceștia au arătat ce capacitate avea fiecare dintre autobasculantele cu care s-a făcut transportul și câte curse au fost efectuate, declarația lor coroborându-se cu datele privind cantitatea totală de fier vechi predată de inculpat la REMAT. Astfel, din aceste probe rezultă că a fost vorba de o cantitate de fier mult mai mare decât_ kg, cât susține inculpatul că ar fi predat de la CS F. INVESTIȚII SRL. De altfel, această cifră este una rezultată dintr-un calcul estimativ, nefiind bazată pe date certe.
Nu poate fi primită susținerea inculpatului că martorii audiați nu ar fi spus adevărul, deoarece societățile comerciale la care lucrau ar fi fost în faliment, iar transporturile ar fi fost făcute fără a fi evidențiate, deoarece nu are nicio justificare rezonabilă o astfel de susținere. Martorii au arătat în mod clar că întreaga cantitate de fier vechi transportată la REMAT, la solicitarea inculpatului, a fost luată de la uzina Tractorul B. (adică de la .), iar nu de la domiciliul inculpatului sau al părinților săi, respectiv din Târgu S., Lunga sau Ojdula, așa cum susține inculpatul.
Săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de evaziune fiscală, reținute în sarcina lui, rezultă din faptul că acesta a declarat în mod nereal că toată această cantitate de fier vechi, de aproape_ de kg, provine din gospodăria sa proprie, pentru a evita plata taxelor și impozitelor aferente. Dacă ar fi declarat proveniența reală a materialului feros, . fost obligată, potrivit dispozițiilor legale în vigoare (art. 78 și 79 din Codul fiscal), să rețină la sursă impozitul de 16% și contribuția la fondul de mediu, de 3%. Or, este evident că scopul declarării în fals de către inculpat a provenienței materialului feros valorificat a fost sustragerea de la plata acestor taxe și impozite, ceea ce constituie infracțiunea de evaziune fiscală, iar nu infracțiunea de fals, așa cum susține inculpatul în apelul declarat.
În ce privește apelul declarat de partea civilă ANAF – DGRFP B., împotriva aceleiași sentințe, în mod corect a ținut cont instanța de fond de Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert Attl S., în cursul judecății în primă instanță. Partea civilă a făcut obiecțiuni la acest raport de expertiză judiciară, iar expertul a răspuns la aceste obiecțiuni, la filele 195-203 din dosarul instanței de fond. În esență, problema ridicată de apelanta parte civilă în cererea de apel privește aspectul dacă inculpatul datorează sau nu TVA pentru sumele încasate din vânzarea fierului vechi către REMAT SA. Partea civilă susține că, din moment ce inculpatul nu era înregistrat, în mod legal, ca plătitor de TVA, atunci el trebuia obligat și la plata sumelor datorate cu titlu de TVA. Expertul judiciar a arătat în raportul întocmit că, indiferent dacă ar fi fost înregistrat ca plătitor de TVA, inculpatul nu ar fi trebuit să plătească această taxă, pentru că i-ar fi fost aplicabile prevederile art. 160 din Codul fiscal și pct. 801 alin. (3) din normele metodologice de aplicare a acestui articol, potrivit cărora livrărilor de deșeuri li se aplică măsurile de simplificare, în sensul că în cazul livrărilor/prestărilor, prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii /prestatorii emit facturi FĂRĂ TAXĂ și înscriu în factură mențiunea “TAXARE INVERSĂ”. Expertul concluzionează că, prin obligația înregistrării în scopuri de TVA persoana fizică L. L. ar fi fost obligată să aplice regulile privind măsurile de simplificare conform art. 160 din Codul fiscal și în acest caz nu datora TVA aferent livrărilor de deșeuri către REMAT SA B..
În apelul declarat partea civilă susține că într-un alt dosar (dosarul nr._ al Tribunalului C., în care s-a pronunțat sent. civ. Nr. 2882/26.10.2012 a Tribunalului C. și Decizia civilă nr. 1666/R din 02.04.2013 a Curții de Apel B.), același expert judiciar, pe același temei juridic și vizând același obiect, a arătat în raportul de expertiză că în mod corect a fost calculat TVA-ul. Se depune în susținerea apelului raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar Attl S. în cauza respectivă. Curtea consideră că acesta nu este un argument pentru a obliga inculpatul și în prezenta cauză, la plata sumelor datorate cu titlu de TVA. Cele două cauze în care s-au întocmit cele două rapoarte de expertiză sunt diferite, având naturi diferite, respectiv prezenta cauză este una penală, iar cauza invocată de partea civilă este una de contencios administrativ.
În plus, curtea reține că sumele datorate de inculpat, în cadrul răspunderii civile delictuale nu trebuie să fie mai mari decât prejudiciul suferit de partea civilă în urma săvârșirii infracțiunii. Or, din moment ce inculpatul nu ar fi datorat sumele respective, dacă nu ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală și ar fi desfășurat o activitate în mod legal, atunci aceste sume nu pot fi reținute nici ca prejudiciu produs prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. Reparația prejudiciului produs în urma săvârșirii unei infracțiuni nu poate fi mai mare decât paguba efectiv produsă, iar în acest caz nu s-a produs o pagubă constând în sumele privind TVA-ul, pentru că aceste sume nu le-ar fi datorat nici în cazul în care ar fi desfășurat activitatea înn mod legal.
În ce privește apelul parchetului, declarat sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, curtea îl consideră neîntemeiat, instanța de fond făcând o justă individualizare atât a cuantumului pedepsei aplicate, cât și a modalității de individualizare a executării acesteia. P. susține că în mod greșit ar fi fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, b, c și alin. 2 din vechiul Cod penal, deoarece acesta a urmărit, fără îndoială, obținerea unui venit într-un mod cât mai facil și a avut o atitudine procesuală necorespunzătoare. Se mai susține că achitarea sumei de 6026 de lei, din prejudiciul produs, nu reprezintă eforturi de reparare a prejudiciului produs.
Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond circumstanțele atenuante menționate, întrucât sunt întrunite condițiile pentru aceasta. Astfel, în mod corect a ținut cont instanța de fond de circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia de 42 de ani, nivelul de educație, lipsa antecedentelor penale (fișa de cazier judiciar de la fila 312 dosar urmărire penală), și de faptul că este căsătorit și că are doi copii minori în întreținere și că, potrivit raportului de evaluare nr.1710/16.12.2013 întocmit de către Serviciul de Probațiune C., în comunitatea în care trăiește este apreciat pozitiv, ca un om perseverent, harnic și sufletist, care ar fi putut reprezenta cu cinste interesele comunității locale, dispune de resurse individuale și familiale optime în vederea schimbării comportamentale și că nu prezintă un stil de viață care să îl predispună la comiterea de infracțiuni. Faptul că inculpatul și-a exercitat dreptul la apărare în procesul penal, susținând că nu datora întreaga sumă stabilită în sarcina sa cu titlu de prejudiciu, nu poate fi considerată o atitudine procesuală necorespunzătoare, care ar fi incompatibilă cu reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante menționat.
De asemenea, în mod just s-a avut în vedere că în fața instanței, inculpatul s-a preocupat și de acoperirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, depunând la dosarul cauzei chitanțele . nr._ din 28.01.2015 și TS257 nr._ din 28.01.2015 emise de Trezoreria municipiului Târgu S. pentru sumele de 3245 lei și respectiv, 2781 lei. Această atitudine poate fi luată în considerare la reținerea circumstanțelor atenuante, neputându-se susține în mod întemeiat că de fapt mobilul inculpatului ar fi fost acela de a beneficia de o cauză de impunitate, iar nu de a acoperi o parte din prejudiciu.
Față de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și de modul concret în care acestea au fost săvârșite, curtea constată că individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia a fost făcută în mod just de către instanța de fond, neimpunându-se nici majorarea cuantumului acesteia și nici schimbarea modalității de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul C., inculpatul L. L. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței penale nr. 9/23.02.2015 a Tribunalului C., dată în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 și 3 Cod de procedură penală obligă pe inculpatul L. L. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. la plata sumei de câte 100 de lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. D. C. C. G.
GREFIER,
R. G.
Red. C.C.G./15.06.2015
Dact. R.G./17.06.2015/2 ex
Jud.fond: R. I. Z.
| ← Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 404/2015. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
