Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-07-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 87/CDosar nr._
Ședința publică din data de 27 iulie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată FJC3:
Președinte – S. F. - judecător
- Grefier – N. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – P. M. D. M. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ – D. – S. Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației declarată de inculpatul P. I. împotriva încheierii de ședință din 23.07.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penalnr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat P. I., în stare de arest preventiv – deținut în Penitenciarul C. - asistat de apărătorul ales, avocat D. D..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat D. D., având cuvântul pentru contestatorul inculpat P. I., solicită revocarea măsurii arestului preventiv întrucât apreciază că în cauză au trecut aproximativ 8 luni de zile și termenul rezonabil a fost împlinit. Precizează expres faptul că în cursul cercetării judecătorești au apărut elemente și împrejurări noi care nu justifică menținerea în continuare a acestei măsuri preventive. Apreciază că în cauză s-a finalizat întreaga procedură de audiere a martorilor propuși de parchet și care au concluzionat expres faptul că inculpatul este vinovat în opinia unui colaborator de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, iar în opinia unui martor direct, nu mai este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, schimbându-și în totalitate declarația motivând expres faptul că a fost constrâns de o declarație care îl incriminează pe inculpat. În cauză singurul colaborator audiat la termenul trecut, este cel care îl nominalizează pe inculpat cum că i-ar fi vândut o cantitate infimă de droguri, respectiv sub 0,5 grame. Astfel, apreciază că, legiuitorul dacă a scos sintagma de trafic de stupefiante, măsura arestării preventive se bazează exclusiv în prezent doar pe condițiile de la alin.2, respectiv pedeapsă mai mare de 5 ani și acele condiții privind gravitatea faptei și împrejurările avute pentru înlăturarea pericolului.
Apreciază că, în cauză 8 luni de zile au trecut în favoarea inculpatului, în sensul că pericolul social nu mai există, așa cum nu a existat nici la începutul cercetării penale. Precizează că inculpatul are un loc de muncă stabil, fiind depus în acest sens o adeverință din care rezultă că acesta este angajat cu carte de muncă, are un copil minor de 3 ani.
Prin urmare, apreciază că în cauză s-a încheiat cercetarea judecătorească în privința inculpatului P. I. cu privire la infracțiunea de trafic de droguri, iar la termenul anterior a fost audiat singurul martor direct care a declarat că a fost constrâns de procurorul șef la declarația dată în faza de urmărire penală.
Prin urmare, apreciază că nu mai subzistă prevederile art.223 alin.2 Cod procedură penală, referitor la existența unor probe care să ducă la suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prevederile art.242 alin.1 Cod procedură penală stabilește că măsura se revocă dacă au încetat temeiurile care au determinat luarea acesteia s-au dacă au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea. Ori, în această cauză nu s-a modificat nimic din această perspectivă, iar în ceea ce privește dispozițiile art.223 sintagma analizată de Curtea Constituțională, trafic de stupefiante nu poate fi reținută pentru că pe de o parte decizia este nepublicată în Monitorul Oficial și pe de altă parte, acuzația formulată în actul de începerea urmăririi penale în continuare față de suspecți și de inculpat și în mandatul de arestare, mențiunile sunt făcut cu privire la săvârșirea infracțiunii de droguri și nu de trafic de stupefiante.
Prin urmare, toate temeiurile invocate în susținerea cererii de revocare a măsurii arestului preventiv nu se circumscriu textelor de lege care stau la dispoziție pentru a putea invocată și analizată de instanță, sens în care, solicită respingerea contestației formulată de inculpatul P. I..
Contestatorul inculpat P. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, respectiv înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a controlului judiciar. Arată că are în întreținere un copil de 3 ani. De asemenea, arată că a fost acuzat că minora a consumat droguri, în urma analizelor, dar nu are cunoștință de așa ceva.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 23 iulie 2015, Tribunalul B. a respins cererea inculpatului P. I. de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – ST B. a fost trimis în judecată, alături de altă persoană, inculpatul P. I. pentru comiterea infracțiunilor de:
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art.2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 17.10.2014 a vândut colaboratorului „M.” al investigatorului „D.” (primul lucrător de poliție judiciară) cantitatea de 0,52 grame cocaină și alfa -PVP contra sumei de 200 lei, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa - PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 30.10.2014 i-a vândut lui P. V. I. cantitatea de 0,29 grame cocaină și alfa - PVP, cantitate pe care ultimul a remis-o colaboratorului „L.” al investigatorului acoperit „D.” (al doilea lucrător de poliție judiciară) contra sumei de 200 lei, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa - PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la data de 2 decembrie 2014 a deținut, în vederea comercializării, pe holul blocului unde locuia, într-un loc special amenajat pentru a putea fi ascunse obiecte de mici dimensiuni, cantitatea de 7,54 grame substanță pulverulentă de culoare albă, în care a fost pusă în evidență cocaină și alfa-PVP, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa-PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
toate cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal și art.41 din Codul penal.
Lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. B. s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că numitul P. I. are preocupări legate de traficarea substanțelor stupefiante.
Prin ordonanța din data de 17.10.2014 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „D.” (primul lucrător de poliție judiciară) și a colaboratorului acoperit al acestuia „M.”, aceștia fiind autorizați să procure droguri de la numitul P. I. sau interpuși ai acestuia.
Pentru perfectarea tranzacției, la data de 17.10.2014, colaboratorul „M.” a mers în locuința lui P. I., amplasată la parterul unui . acesta și în scurt timp cel din urmă a ieșit din locuință, fără a părăsi imobilul. După câteva minute P. I. a revenit cu o cantitate mai mare de substanță pulverulentă de culoare albă din care i-a remis o cantitate mai mică colaboratorului „M.”.
Astfel, a fost realizată o cumpărare autorizată de substanțe stupefiante prin intermediul colaboratorului „M.” al investigatorului acoperit „D.”, fiind achiziționată de la P. I. cantitatea de 0,52 grame substanță pulverulentă de culoare albă, contra sumei de 200 lei, în substanța menționată fiind pusă în evidență cocaină și alfa - PVP.
Prin ordonanța din data de 03.11.2014 s-a dispus reunirea dosarului 221D/P/2014 la prezenta cauză penală.
În data de 30.10.2014, în prezenta cauză s-a dispus introducerea investigatorului sub acoperire „D.” (al doilea lucrător de poliție judiciară) și a colaboratorului acoperit al acestuia „L.”, aceștia fiind autorizați să procure droguri de la inculpatul P. V. I. sau interpuși ai acestuia.
În cursul după amiezii aceleiași zile, colaboratorul acoperit „L.” s-a întâlnit cu numitul P. V. I. și împreună cu acesta s-a deplasat cu un autovehicul, din localitatea C., în orașul Râșnov, până în zona ., .> În timp ce se aflau în autovehicul colaboratorul „L.” i-a remis lui P. V. I. suma de 200 lei.
După oprirea autoturismului, colaboratorul „L.” a rămas în mașină, iar inculpatul P. V. I. a intrat în blocul menționat mai sus, s-a întâlnit cu inculpatul P. I. în locuința acestuia și după aproximativ 6 minute a revenit la autovehicul și s-au deplasat în localitatea C..
În timpul tranzacției, autoturismul marca Honda cu numărul de înmatriculare_, aparținând inculpatului P. I. a fost observat lângă intrarea în . un alt semn al disponibilității furnizorului de droguri pentru a realiza tranzacții.
Înainte de a se despărți, inculpatul P. V. I. i-a înmânat colaboratorului acoperit „L.” cantitatea de 0,29 grame de substanță pulverulentă de culoare albă, în care au fost ulterior evidențiate cocaină, alfa-PVP, cafeină, tetracaină și levamisol.
Pentru lămurirea fără echivoc a cauzei, a fost solicitată o constatare tehnico-științifică prin care să fie comparate substanțele analizate conform raportului nr._/23.10.2014 cu cele analizate conform raportului nr._/05.11.2014.
Urmare a solicitării a fost întocmit raportul de constatare tehnico-științifică_/19.01.2015 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, în concluziile căruia s-a stabilit că ambele probe au o concentrație de cocaină de aproximativ 19% (± 2%) și că despre substanțele comparate se poate afirma că sunt asemănătoare în ceea ce privește compoziția chimică, forma cromatogramelor, intensitatea picurilor, raportul picurilor principalilor componenți și concentrația în cocaină. Concluziile sunt că există o legătură foarte strânsă între substanțe și este posibil ca cele două să provină din același lot.
În data de 02.12.2014, s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „R.” și a colaboratorului acoperit al acestuia „E.”, aceștia fiind autorizați să procure droguri de la P. V. I. sau interpuși ai inculpatului.
Cei doi s-au deplasat la locuința inculpatului P. V. I., unde au discutat despre o eventuală tranzacție cu droguri.
Inculpatul și-a exprimat disponibilitatea procurării substanțelor stupefiante, a părăsit locuința în jurul orei 15:10 și a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul_ .
Deși avea permisul de conducere suspendat și îi fusese eliberată dovada . nr._ din 16.10.2014, cu valabilitate de 15 zile, de la 17.10.2014, până la 31.10.2014, inculpatul s-a deplasat pe traseul . și retur.
În localitatea Rîșnov, inculpatul P. V. I. s-a deplasat la locuința inculpatului P. I., apoi s-a întâlnit cu cel din urmă în centrul localității și, fără a perfecta vreo tranzacție de droguri, a revenit la domiciliul său.
La data de 02.12.2014, s-au solicitat și au fost încuviințate mai multe percheziții la locuințele unde domiciliază și/sau la cele unde locuiesc fără forme legale inculpații.
În cadrul percheziției domiciliare efectuată la locuința lui P. I., pe holul comun al blocului, pe partea stângă față de ușa de intrare a locuinței, la o distanță de aproximativ 2 metri, a fost identificată o nișă de aproximativ 40x50 cm, cu ușă metalică. După deschiderea ușii, în interiorul nișei a fost găsită o cheie, despre care P. I. a declarat verbal că îi aparține, dar nu mai ține minte exact de unde este. Continuându-se verificarea nișei, în partea stângă sus, într-o scobitură a peretelui, a fost identificat un pachețel învelit în hârtie, iar în interiorul pachețelului a fost identificată o substanță pulverulentă de culoare albă, sub formă de bulgăre, iar P. I. a declarat că nu-i aparține, substanță în care ulterior au fost evidențiate cocaină, alfa - PVP, cafeină, tetracaină și levamisol. C. face parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa-PVP face parte din tabelul Anexă III al Legii nr.143/2000.
În concluziile aceluiași raport s-a precizat că proba examinată prezintă o concentrație a cocainei de 19,61% ( ± 2%) și, fiind comparată cu probele expertizate anterior prin rapoartele_/23.10.2014 și_/05.11.2014, a rezultat că se poate afirma că acestea sunt asemănătoare în ceea ce privește compoziția chimică, forma cromatogramelor, intensitatea picurilor, raportul picurilor principalilor componenți și concentrația în cocaină. Concluziile finale sunt că există o legătură foarte strânsă între substanțe și este posibil ca cele două să provină din același lot.
Pentru lămurirea cauzei, s-a dispus și efectuarea unei expertize genetice judiciare asupra hârtiei și a țiplei în care era ambalată cocaina ridicată la percheziția domiciliară a inculpatului P. I..
Astfel, a fost întocmit raportul de expertiză criminalistică nr._ din 09.01.2015, în concluziile căruia s-a reținut că pe două microurme ridicate de pe hârtia examinată a fost pus în evidență un profil genetic majoritar, identic cu cel al inculpatului P. I., iar pe o microurmă ridicată de pe țiplă a fost pus în evidență un amestec de profile genetice, în cadrul căruia este inclus și profilul genetic al inculpatului P. I..
Inculpatul P. I., prin apărător ales, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive,având în vedere decizia Curții Constituționale pronunțată la data de 16.07.2015, prin care a fost declarat neconstituțional art.223 al.2 Cod procedură penală.
În probațiune s-a atașat extras de pe comunicatul Curții Constituționale.
În conformitate cu prevederile art.242 al.1 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
Față de motivarea cererii de revocare a măsurii arestării preventive, tribunalul constată că se invocă a doua teză a textului de lege menționat, respectiv apariția unei cauze de nelegalitate a măsurii preventive dispuse față de inculpat ca urmare a deciziei Curții Constituționale.
În primul rând, tribunalul constată că decizia Curții Constituționale la care face referire petentul nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial. Or, în conformitate cu prevederile art.147 al.4 din Constituția României, republicată, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Prin urmare, prezenta cerere de revocare a măsurii preventive se întemeiază pe o decizie a Curții Constituționale care nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial, neproducând încă efecte erga omnes.
Trecând peste acest aspect și sub rezerva consultării ulterioare a considerentelor deciziei Curții Constituționale, strict pe baza celor care rezultă din comunicatul Curții, tribunalul constată că prin decizia din 16.07.2015, Curtea Constituțională nu a constatat neconstituționalitatea art.223 al.2 Cod procedură penală în integralitatea sa, astfel cum susține apărarea.
Curtea Constituțională a constatat doar, în esență, că întrucât în legislația penală nu există reglementată o infracțiune cu denumirea specifică „trafic de stupefiante”, sintagma „trafic de stupefiante” din cuprinsul art.223 al.2 Cod procedură penală este neconstituțională.
Or, din chiar mandatul de arestare preventivă emis pe numele inculpatului rezultă că nu s-a dispus arestarea acestuia, și nici ulterior menținerea măsurii, în raport cu infracțiunea cu denumirea „trafic de stupefiante”, care de altfel nu există în legislația penală, ci în raport cu presupusa săvârșire a infracțiunilor de „trafic de droguri de risc”, respectiv „trafic de droguri de mare risc”, prevăzute de art.2 al.1, respectiv art.2 al.2 din Legea nr.143/2000. Pentru ambele infracțiuni menționate limita maximă a pedepsei prevăzute de lege depășește pragul minim de 5 ani închisoare prevăzut de art.223 al.2 Cod procedură penală, acestea încadrându-se în ultima teză a textului de lege menționat, respectiv „o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare”, pentru care se poate dispune arestarea conform temeiului menționat.
În concluzie și în raport cu motivele invocate în susținerea cererii, tribunalul constată că nu a intervenit nicio cauză de nelegalitate a măsurii arestării preventive, impunându-se respingerea cererii de revocare a acesteia.
Cât privește motivele suplimentare prezentate oral de către apărătorul inculpatului, tribunalul reamintește că în procedura măsurilor preventive nu se soluționează fondul cauzei și nu se stabilește vinovăția sau nevinovăția inculpatului. Așa cum a arătat chiar apărarea teoretic este posibil ca unele probe să susțină iar altele să infirme acuzațiile aduse unui inculpat, stabilirea stării de fapt reale din perspectiva adevărului judiciar se va face abia la finalul procesului penal. În acest stadiu este suficientă doar existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la posibila săvârșire a respectivelor fapte, condiție care rămâne îndeplinită și din perspectiva martorilor audiați la ultimul termen de judecată.
De asemenea, în intervalul scurs de la precedenta verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive, efectuată la data de 08.07.2015, nu au intervenit modificări semnificative nici din perspectiva celorlalte condiții prevăzute de art.223 al.2 Cod procedură penală, iar cercetarea judecătorească nu a fost încă finalizată. Motivele care au justificat menținerea măsurii preventive și pentru care s-a apreciat că aceasta rămâne necesară și singura adecvată în cauză au fost expuse pe larg în încheierile precedente și își mențin valabilitatea, în raport și cu intervalul scurt de timp scurs de la ultima menținere a arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul P. I., criticând încheierea atacată arătând că au apărut elemente și împrejurări noi care nu justifică menținerea în continuare a acestei măsuri preventive, că în cauză s-a finalizat întreaga procedură de audiere a martorilor propuși de parchet și care au concluzionat expres faptul că inculpatul este vinovat în opinia unui colaborator de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, iar în opinia unui martor direct, nu mai este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, schimbându-și în totalitate declarația motivând în clar faptul că a fost constrâns de o declarație care îl incriminează pe inculpat. În cauză singurul colaborator audiat la termenul trecut, este cel care îl nominalizează pe inculpat cum că i-ar fi vândut o cantitate infimă de droguri, respectiv sub 0,5 grame. Astfel, legiuitorul dacă a scos sintagma de trafic de stupefiante, măsura arestării preventive se bazează exclusiv în prezent doar pe condițiile de la alin. 2, respectiv pedeapsă mai mare de 5 ani și acele condiții privind gravitatea faptei și împrejurările avute pentru înlăturarea pericolului.
Inculpatul a mai arătat că în cauză cel 8 luni de zile au trecut în favoarea inculpatului, în sensul că pericolul social nu mai există, așa cum nu a existat nici la începutul cercetării penale, că inculpatul are un loc de muncă stabil, există în acest sens o adeverință din care rezultă că acesta este angajat cu carte de muncă, are un copil minor de 3 ani.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, Curtea constată că este nefondată, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele care vor fi arătate mai jos.
Inculpatul contestator a fost reținut și arestat preventiv la data de 2 decembrie 2014 de către Tribunalul B., în temeiul art. 226 alin. 1, 223 alin. 2 și art. 202 Cod procedură penală.
În fapt, acuzațiile care i se aduc prin actul de sesizare sunt următoarele:
- „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art.2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 17.10.2014 a vândut colaboratorului „M.” al investigatorului „D.” (primul lucrător de poliție judiciară) cantitatea de 0,52 grame cocaină și alfa - PVP contra sumei de 200 lei, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa - PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
- „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 30.10.2014 i-a vândut lui P. V. I. cantitatea de 0,29 grame cocaină și alfa - PVP, cantitate pe care ultimul a remis-o colaboratorului „L.” al investigatorului acoperit „D.” (al doilea lucrător de poliție judiciară) contra sumei de 200 lei, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa - PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
- „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la data de 2 decembrie 2014 a deținut, în vederea comercializării, pe holul blocului unde locuia, într-un loc special amenajat pentru a putea fi ascunse obiecte de mici dimensiuni, cantitatea de 7,54 grame substanță pulverulentă de culoare albă, în care a fost pusă în evidență cocaină și alfa - PVP, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa - PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi, toate cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal și art.41 din Codul penal.
Curtea precizează, cu titlu preliminar, faptul că la acest moment procesual al exercitării funcției judiciare de judecată, nu se realizează o analiză amănunțită a mijloacelor de probă, deoarece nu se stabilește vinovăția inculpatului, această operațiune juridică, urmând a se realiza la momentul analizei pe fond a cauzei, așa cum corect a constatat și judecătorul fondului.
Bănuiala legitimă și rezonabilă, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat, rezultă din probele administrate până în prezent, respectiv cele din cursul urmăririi penale, descrise de judecătorul de la Tribunalul B. anterior, astfel că nu vor mai fi reluate, argumentele fiind însușite de Curte integral.
Potrivit art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă, că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Așa cum am arătat, la dosarul cauzei sunt mijloace de probă care susțin bănuiala legitimă, în sensul că, inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare pericol concret pentru ordinea publică, în acest sens, Curtea are în vedere gravitatea infracțiunilor ce i se impută inculpatului, natura acestor fapte penale, cantitatea de drog, consecințele și traumele pe care le produc astfel de fapte, față de persoanele care consumă aceste substanțe, cât și față de comunitate.
Pe cale de consecință, se constată că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a următoarei etape procesuale.
De asemenea, durata arestării preventive, de aproximativ 7 luni de zile, rămâne rezonabilă față de celeritatea cu care s-a desfășurat urmărirea penală și celelalte date ale cauzei.
Toate aceste aspecte coroborate, justifică pericolul social concret pentru ordinea publică, dar și faptul că buna desfășurare a procesului penal se poate desfășura cu inculpatul la acest moment, doar în stare de arest preventiv, măsura fiind necesară și proporțională cu gravitatea acuzației, ceea ce atrage și soluția respingerii cererii formulate de inculpat de revocare a acestei măsuri.
Cu privire la neconstituționalitatea sintagmei „trafic de stupefiante” potrivit deciziei pronunțate de Curtea Constituțională, se constată că în mod corect prima instanță a stabilit că aceasta nu produce efectul revocării măsurii preventive.
În primul rând, instanța de contencios constituțional nu a constatat neconstituționalitatea art.223 al.2 Cod procedură penală în integralitatea sa; în esență, decizia a statuat că întrucât în legislația penală nu există reglementată o infracțiune cu denumirea specifică „trafic de stupefiante”, sintagma „trafic de stupefiante” din cuprinsul art.223 al.2 Cod procedură penală este neconstituțională.
Or, din chiar mandatul de arestare preventivă emis pe numele inculpatului rezultă că nu s-a dispus arestarea acestuia, și nici ulterior menținerea măsurii, în raport cu infracțiunea cu denumirea „trafic de stupefiante”, care de altfel nu există în legislația penală, ci în raport cu presupusa săvârșire a infracțiunilor de „trafic de droguri de risc”, respectiv „trafic de droguri de mare risc”, prevăzute de art.2 al.1, respectiv art.2 al.2 din Legea nr.143/2000. Pentru ambele infracțiuni menționate limita maximă a pedepsei prevăzute de lege depășește pragul minim de 5 ani închisoare prevăzut de art.223 al.2 Cod procedură penală, acestea încadrându-se în ultima teză a textului de lege menționat, respectiv „o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare”, pentru care se poate dispune arestarea conform temeiului menționat.
Se mai poate adăuga și faptul că termenul de „stupefiante” potrivit Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române desemnează „substanță din categoria drogurilor) care produce alterări ale funcțiilor psihice; (substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de dependență; halucinogen, drog”.
Pe de altă parte, termenul „drog”, potrivit aceluiași dicționar, desemnează „substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant; (fam.) medicament; numele tuturor substanțelor întrebuințate de farmaciști, chimiști, boiangii”.
Rezultă că noțiunea de „stupefiante” este mai largă față de cea de „droguri” și probabil acesta a fost motivul ce a stat la baza deciziei instanței de contencios constituțional, dar nu este un motiv apt să conducă la nelegalitatea măsurii preventive.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația și va menține încheierea atacată.
Față de prevederile art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D ECIDE:
Respinge contestația declarată de inculpatul P. I. împotriva încheierii de ședință din data de 23 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
Obligă inculpatul P. I. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. FranguloiuNadia B.
Red.SF/4.09.2015
Dact.BN/14.09.2015/ex.2
Jud.fond.A.I.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
