Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 321/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-04-2015
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2015:002._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 321/ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 29 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată CA4:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: C. G.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelului declarat de persoana vătămată C. F. împotriva încheierii de ședință din data de 03 martie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 09 aprilie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 21 aprilie 2015 și apoi pentru data de astăzi 29 aprilie 2015 când;
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 3 martie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria B. în dosarul nr._, în baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 republicata a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. 2 și art. 341 alin. 8 Cod procedură penală, invocata de petenta C. F., excepțiile fiind inadmisibile.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul de cameră preliminară a constatat că:
În procedura plângerii împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, petenta C. Filoftei a invocat excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin 8 Cod procedură penală și art. 341 alin 2 teza finală Cod procedură penală.
Cu privire la aceste excepții judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria B. a constatat următoarele:
1.Cu privire la excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 341 alin. 8 Cod procedură penală, s-a reținut că prin decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 341 alin.(6)—(8) Cod procedură penală sunt conforme dispozițiilor legii fundamentale.
Astfel, s-a reținut că deși încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct.1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă, neprevederea unei căi de atac împotriva acestei hotărâri nu este de natură a afecta constituționalitatea articolelor mai sus arătate, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, inclusiv reglementarea căilor de atac, fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin.(2) din Constituție fac referire la „condițiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege”.
Dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.
Totodată, având în vedere că în cadrul acestei proceduri nu se judecă infracțiunea care a format obiectul urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, eliminarea căilor de atac în această materie este justificată și de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.
În aceste condiții, constatând că prevederile art. 341 alin 8 din Cod procedură penală au mai fost cenzurate din perspectiva conformității lor cu legea fundamentală, constatându-se că acestea sunt constituționale, pentru admiterea excepției de neconstituționalitate vizând aceleași prevederi era necesar ca petenta să aducă argumente suplimentare față de cele invocate de către autorii excepției respinse anterior.
Or, petenta a invocat în susținerea excepției aceleași argumente cu cele avute în vedere de către Curtea Constituțională la pronunțarea deciziei de mai sus.
Instanța a mai reținut că dispozițiile art. 29 alin 3 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, instituie doar o condiție negativă, fără a se putea deduce din aceasta o conduită imperativă pentru instanță, de a admite sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, în situația în care, prin decizii anterioare, cenzurând aceleași dispoziții legale, Curtea a constat că ele sunt constituționale.
În aceste condiții, pentru a nu se ajunge la o sesizare pur formală a Curții Constituționale, judecătorul de camera preliminară a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin 8 Cod procedură penală invocată de către petentă.
2.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. 2 teza finală Cod procedură penală, potrivit cărora „persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale”, judecătorul de cameră preliminară a constatat că potrivit dispozițiilor art. 29 alin 1 teza finală din Legea nr. 47/1992, pentru a fi admisibilă o cerere de sesizare a Curții Constituționale, prevederile considerate ca neconstituționale trebuie să aibă legătură cu cauza.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei când de modul în care e interpretată și aplicată depinde hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată în cauză, fiind esențială pentru soluționarea acelei pricinii.
În cauza de față, din actele dosarului de urmărire penală reiese că în cauză nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, dispunându-se o soluție de neîncepere a urmăririi penale, astfel că dispozițiile invocate de către petentă ca fiind neconstituționale nu au nicio legătură cu soluționarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel petenta C. F. care a criticat încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria B., motivele fiind descrise pe larg la filele 19-20 dosar.
În esență, petenta a arătat că a declarat apel deoarece nu i-a fost comunicată încheierea și astfel a fost lipsită de dreptul de a cunoaște conținutul actului ce urma a fi atacat și a invocat o nouă excepție asupra sintagmei „de la pronunțare” prevăzută de art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992. este nevoită să invoce o excepție pentru a fi repusă în termen de la comunicare, nu de la pronunțare. O persoană căreia nu i se comunică un act de respingere este pus în imposibilitatea de a cunoaște cu adevărat actul prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale și astfel i se răpește dreptul la echitatea căii de atac. Astfel, cum poate ataca o persoană un act procedural, dacă nu cunoaște motivarea instanței, pe ce anume argumente și-a bazat soluția de respingere. Practic, persoana se înscrie cu o cale de atac, dar nu știe argumentele pentru a le putea analiza în cunoștință de cauză.
De asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate împotriva acestei piedici care o împiedică să cunoască și să fie repusă într-un termen de a argumenta recursul său de la pronunțare.
Petenta a mai precizat că are și un subsidiar, mai grav, în sensul că o instanță îi oferă o cale de atac, fără a i se comunica actul de procedură respectiv, mai întâi sau concomitent cu această excepție invocată asupra sintagmei „de la pronunțare”, trebuie să fie controlată de Curtea Constituțională, în sensul de a fi găsită această normă ca neconstituțională și să se dea posibilitatea justițiabililor să primească actele de procedură și să se înscrie în recurs tot în 48 de ore, dacă găsește suficient acest termen, dar prin comunicare. Din momentul comunicării să curgă cele 48 de ore, invocând în acest sens dreptul la un proces echitabil, respectiv art. 21 alin. 1- 3 din Constituție. Cunoașterea înseamnă comunicare. Echitatea înseamnă comunicare, respectiv să se cunoască actul pe care legea îl supune unei căi de atac, altfel i se răpește dreptul la un proces echitabil.
Petenta, în final, a precizat faptul că dorește actul scris comunicat pe considerentul că este inechitabil a pune în sarcina omului deoarece nu are cum să și-l comunice singur când are o cale de atac și a solicitat instanței a rupe acest lanț vicios și de a supune aceste chestiuni în atenția Curții Constituționale și dacă instanța va analiza și va găsi și alte articole sau teze, alineate, care ar fi în legătură cu aceste aspecte, respectiv ca termenul să nu fie de la pronunțare, ci de la comunicare, în sensul de echitate și acces la proces. În lipsa comunicării încheierii, nu are cum să aducă alte argumente.
Verificând încheierea atacată în raport cu motivele invocate și de dispozițiile din Legea de Organizare a Curții Constituționale nr. 47/1992, republicată, Curtea constată că apelul este lipsit de suport.
În primul rând, este de observat că în susținerea apelului petenta a invocat alte excepții de neconstituționalitate, pe considerentul că nu i-a fost comunicată încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la fond.
Cum potrivit dispozițiilor legale în materie procesual penală încheierile de ședință nu se comunică, părțile având posibilitatea de a le studia sau de a cere eliberarea unor copii, solicitarea petentei de comunicare și repunere în termen este inadmisibilă.
Cum în apel nu este posibilă susținerea unor noi excepții de neconstituționalitate, instanța va analiza apelul în raport cu motivele invocate la fond.
Este adevărat că singurul control de conformitate constituțională se exercită de către Curtea Constituțională însă, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicată, este necesar ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
Așa cum corect a constatat judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria B. cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral, dispozițiile art. 341 alin. 8 din Cod procedură penală au fost cenzurate de Curtea Constituțională prin decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 și ca atare, o nouă sesizare nu ar conduce la nicio schimbare.
Prin această decizie, instanța de contencios constituțional a reținut că deși încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct.1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă, neprevederea unei căi de atac împotriva acestei hotărâri nu este de natură a afecta constituționalitatea articolelor mai sus arătate, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, inclusiv reglementarea căilor de atac, fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art.126 alin.(2) din Constituție fac referire la „condițiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege”.
Dispozițiile art. 341 alin.(8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.
Totodată, având în vedere că în cadrul acestei proceduri nu se judecă infracțiunea care a format obiectul urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, eliminarea căilor de atac în această materie este justificată și de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.
Relativ la dispozițiile art. 348 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect judecătorul de cameră preliminară a apreciat că nu poate fi admisă o astfel de cerere de sesizare a Curții Constituționale întrucât nu are legătură cu prezenta cauză și mai mult în speță nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară a apreciat, în mod judicios, că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei când de modul în care e interpretată și aplicată depinde hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată în cauză, fiind esențială pentru soluționarea acelei pricinii.
În cauza de față, din actele dosarului de urmărire penală reiese că în cauză nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, dispunându-se o soluție de neîncepere a urmăririi penale, astfel că dispozițiile invocate de către petentă ca fiind neconstituționale nu au nicio legătură cu soluționarea cauzei.
În consecință, instanța constată că încheierea atacată este legală și temeinică și potrivit art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul promovat de petenta C. F..
Cu aplicarea art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana vătămată C. F. împotriva încheierii de ședință din data de 3 martie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă persoana vătămată să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. F. C. G.
Grefier
D. S.
Red.SF/08.01.2016
Tehnoredact.DS/11.01.2016/9 ex.
Jud.fond.A. C. B. - conform cu originalul -
| ← Falsul intelectual. Art.321 NCP. Decizia nr. 317/2015. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 368/2015. Curtea de... → |
|---|
