Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 368/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
- SECȚIA PENALĂ -
DECIZIA PENALĂ NR. 368/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 13 mai 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A5:
PREȘEDINTE - M. Ș. - judecător
JUDECĂTOR - A. C. M.
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SF. G. și partea responsabilă civilmente . SA împotriva sentinței penale nr. 25 din 9 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 aprilie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 mai 2015, când,
CURTEA
Prin sentința penală nr. 22 din 09.03.2015 a Judecătoriei Sf. G. cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, în baza art. 178 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod de procedură penală inculpatul N. A. M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 81 al. 1 Cod penal din 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni.
În baza art. 19, 397 Cod de procedură penală raportat la art. 1357 cod civil și art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995,
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. A. și partea responsabilă civilmente, societatea de asigurare A. Ț., a fost obligată la plata către aceasta a sumelor de 7.950 lei daune materiale și 25.000 euro daune morale (în echivalent lei la curs BNR la data plății), respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate în cauză;
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. R. și partea responsabilă civilmente, societatea de asigurare A. Ț., a fost obligată la plata către aceasta a sumei de 20.000 euro daune morale (în echivalent lei la curs BNR la data plății), respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate în cauză;
S-a constatat că S. Județean de Urgență ,,Dr. Fogolyan Kristof” S. G. cu sediul în ., jud. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 397 alin. 3 Cod de procedură penală s-a dispus ridicarea custodiei instituite prin procesul verbal din 11.12.2012 (fila 40 dosar urmărire penală) și restituirea autoturismului marca Renault Megane cu nr. de identificare VF1BZA_ către utilizatorul S.C. Autoliv România S.A.
În baza art. 274 al. 1 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în data de 07.12.2012, în jurul orei 17.50, inculpatul N. A. M. a condus autoturismul marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ aparținând Rci Finanțare România S.R.L, utilizator Autoliv România S.A. pe D.N. 11, deplasându-se pe sensul de mers din direcția Târgu S. spre B. cu o viteză de aproximativ 89 km/h. În zona stației CFR din localitatea Chichiș, inculpatul a observat cu întârziere victima P. E., care se afla în traversarea carosabilului în calitate de pieton, astfel că, deși a frânat puternic și a viraj spre stânga, nu a mai putut evita impactul cu acesta. În urma accidentului, victima a fost proiectată pe capota motor a autoturismului, iar ulterior pe carosabil, producându-se decesul acesteia.
Pentru a reține această situație de fapt,instanța a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 14-32 dosar urmărire penală) în conformitate cu care la data de 07.12.2012 organele de poliție s-au deplasat pe DN11 la km. 20+400m în localitatea Chichiș la intersecția cu . cu producerea unui accident de circulație. La fața locului a fost identificat autoturismul Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ care se afla parțial pe partea carosabilă, paralel cu axul drumului și era orientat spre mun. B., precum și cadavrul victimei P. E.. S-a constat că autovehiculul prezenta urme specifice unei loviri, avariile fiind concentrate în partea dreaptă față, la nivelul barei de protecție, a capotei motor și parbrizului. Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana inculpatului N. A. M.. De asemenea, s-a întocmit schița locului accidentului fiind reprezentate grafic poziția autoturismului, a victimei precum și urmele identificate la fața locului, inclusiv diverse obiecte din vestimentația acesteia și fragmente din material plastic desprinse din caroseria vehiculului (fila 18 dosar urmărire penală).
Instanța a reținut, cu privire la consecințele accidentului, raportul medico-legal de necropsie nr. 2295/A3/227 din data de 08.12.2012 al Serviciului de Medicină Legală C. (filele 50-52 dosar urmărire penală) din care rezultă că moartea numitei P. E. a fost violentă, leziunile traumatice constatate la autopsie putându-se produce printr-un mecanism complex de lovire-proiectare în condițiile unui accident rutier cu victima în calitate de pieton, între aceste leziuni și deces existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
Cu privire la dinamica producerii accidentului, instanța a avut în vedere declarațiile oferite de inculpat în cursul urmării penale (filele 105-107, 109-110 dosar urmărire penală), care a relatat că la data de 07.12.2012 în jurul orelor 17:55, în timp ce se deplasa spre mun. B., deodată a observat o persoană ce se deplasa dinspre stânga spre dreapta, la acel moment acesta fiind trecută de axul drumului, fapt ce l-a determinat să frâneze brusc și să vireze spre stânga, însă a lovit cu partea frontal dreaptă a autoturismului victima, care a rămas un timp scurt pe capota motorului și apoi a alunecat spre dreapta, inculpatul constatând înainte de a opri că parbrizul nu mai era estompat de corpul victimei.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale martorului N. S.-N. (filele 56-58 dosar urmărire penală) aflat la momentul impactului în autoturismul condus de inculpat. Acesta a arătat că a văzut brusc, într-o clipă, un obstacol care s-a izbit de parbrizul autoturismului, care a mai rulat câțiva zeci de metrii, iar după ce acesta a fost oprit pe partea dreaptă a observat o persoană căzută în afara pății carosabile.
În același sens instanța a reținut și concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 31 din 4 martie 2014 (filele 74-81 dosar urmărire penală) în conformitate cu care autoturismul condus de inculpat a rulat în momentul impactului cu o viteză de cca. 89 km/h, fapt care a declanșat o stare de pericol potențial pentru toți participanții la traficul desfășurat în acele momente pe segmentul respectiv de drum. De asemenea, expertiza a stabilit că, rulând cu viteza stabilită, inculpatul N. A. M. nu putea evita prin frânare producerea evenimentului rutier, dar ar fi putut preveni producerea incidentului dacă s-ar fi deplasat cu autovehiculul pe care îl conducea cu o viteză inferioară celei de 51 km/h, care ar fi permis oprirea acestuia până în locul impactului.
Referitor la condițiile favorizante ale accidentului, instanța a avut în vedere că inculpatul a relatat, în declarațiile sale, faptul că vizibilitatea era redusă întrucât afară era întuneric iar iluminatul public în acea zonă nu funcționa. De asemenea, acesta a invocat faptul că victima purta haine de culoare închisă, ceea ce a făcut mai imposibilă observarea acesteia din timp astfel încât să evite accidentul.
Instanța a reținut că așa cum rezultă din cuprinsul procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, intersecția DN11, km. 20+400m cu . prin rețeaua locală de iluminat public, care se afla în funcțiune la momentul efectuării, iar obiectele vestimentare în care era îmbrăcată victima erau într-adevăr de culoare închisă. De asemenea, conform adresei nr. 4234 din data de 21.12.2012 emisă de Primăria Chichiș (filele 42 dosar urmărire penală), pe timp de iarnă iluminatul stradal funcționează în localitate începând cu ora 17:30, iar în perioada 07.12._12 responsabilul cu funcționarea rețelei de iluminat public nu a semnalat probleme majore în funcționarea sistemului.
În mod similar, martorul N. S.-N. a relatat cu ocazia celei dintâi audieri (fila 58 dosar urmărire penală) că la momentul producerii accidentului pe raza localității Chichiș în zona stației CFR era întuneric și se circula la lumina farurilor, fiind aprinși doi stâlpi de iluminat stradal. Cu toate acestea, în cuprinsul declarației oferite ulterior, N. S.-N. a revenit asupra acestor aspecte, susținând că iluminatul public în zona respectivă nu funcționa.
În raport de toate acestea, instanța a apreciat că cea dintâi declarație oferită de martorul N. S.-N. prezintă un grad mai mare de credibilitate având în vedere că audierea a avut loc imediat după producerea accidentului și, totodată, această probă se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului și adresa Primăriei Chichiș, urmând a reține varianta expusă de inculpat doar cu privire la faptul că victima purta obiecte vestimentare de culoare închisă.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, în conformitate cu procesul verbal de cercetare la fața locului, accidentul s-a produs la o distanță de aproximativ 21 de metrii de locul în care era amplasat indicatorul rutier cu semnificația ,,trecere pentru pietoni” și marcajul rutier specific trecerilor de pietoni, de unde rezultă că deși exista un loc special amenajat și semnalizat corespunzător, victima a traversat drumul printr-un loc nepermis, asumându-și în mod conștient un risc ridicat și expunându-se pericolului.
Reținând vinovăția inculpatul, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa arătată mai sus, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, legea penală mai favorabilă fiind Codul penal anterior.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că în cauză s-au constituit părți civile soțul și fiul victimei, respectiv numitul P. A. cu sumele de 200.000 euro daune morale și 30.000 lei daune materiale (cheltuieli de înmormântare, parastase și monument funerar) și numitul P. R. cu suma de 200.000 euro daune morale, în timp ce S. Județean de Urgență ,,Dr. Fogolyan Kristof” S. G. nu a invocat pretenții civile în cauza de față.
Având în vedere că la data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat era asigurat conform contractului de asigurare obligatorie RCA ./07/R7/YD nr._ (fila 38 dosar urmărire penală) încheiat cu asiguratorul . SA, această societate a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.
Instanța a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajată răspunderea civila delictuala a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor. Instanța reține existența unei fapta ilicite – infracțiunea de ucidere din culpă, prejudiciul creat – cheltuielile realizate de părțile civile și daunele morale, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu, precum și vinovăția acestuia sub forma culpei.
În ceea ce privește daunele materiale create părții civile P. A., instanța a constatat că facturile și chitanțele depuse la dosarul cauzei dovedesc suportarea de către partea civilă a sumei de 9.685 lei (filele 126-140) constând în cheltuieli de înmormântare, monumentul funerar, dar și cele aferente datinilor creștine de pomenire.
În afara acestor sume, în cauză a fost audiată martora M. D. (filele 147-148) care a atestat efectuarea unor cheltuieli suplimentare de către partea civilă față de cele dovedite prin înscrisuri. Astfel, martora a relatat că pentru comemorarea victimei au fost organizate un număr de cinci parastase la fiecare dintre acestea participând aproximativ 60 de persoane, iar sume cheltuite numai în acest scop de partea civilă P. A. au fost mai mari de 10.000 lei. În plus, cu referire la celelalte cheltuieli, a mai precizat că partea civilă a achiziționat un monument funerar din marmură, fără a putut indica însă o suma aproximativă care ar fi fost plătită cu această ocazie.
În raport de aceste probe coroborate, instanța a reținut că doar pentru înmormântare și monument funerar, suplimentar cheltuielilor ocazionate de realizarea tradițiile de pomenire, a fost achitată suma de 5.900 lei, cuantum ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
Instanța a reținut că una dintre condițiile pentru repararea prejudiciului este ca acesta să fie cert atât sub aspectul existenței sale dar și al cuantumului, prejudiciul trebuind să fie determinat sau determinabil. În speță, probele administrate nu au furnizat informații care să ofere instanței posibilitatea determinării celorlalte cheltuieli realizate de către părțile civile, astfel că cererea privind obligarea la despăgubiri materiale, altele decât cele dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei și declarația martorei M. D., este neîntemeiată.
Pe cale de consecință, reținând suma minimă la care martora a făcut referire, precum și cele rezultate din înscrisuri, instanța a constatat că prejudiciul material se ridică la suma de 15.900 lei, în urma reducerii cu procentul de 50% devenind 7.950 lei.
Cu privire la daunele morale, instanța a avut în vedere declarația martorei audiată în cauză care a afirmat că relațiile de familie între părțile civile și victimă erau bune, fiind o familie fericită, victima și fiul acesteia stabilit în Italia păstrau legătura, discutând la telefon săptămânal, iar decesul acesteia a reprezentat un șoc pentru membrii familiei, fiind vizibil afectați de acest eveniment. Totodată, din declarația martorei reiese că urmăririle au fost resimțite în mod negativ pentru o perioadă lungă de timp în condițiile în care soțul victimei a fost cuprins de o stare de depresie, iar fiul acesteia a devenit foarte îngrijorat în legătură cu tatăl său, apelând inclusiv la martoră pentru a-i verifica starea de sănătate. De altfel, aceste aspecte sunt confirmate și prin înscrisurile medicale depuse la doar, precum și de susținerile părții civile P. A. care a relatat cu ocazia audierii (fila 149) că decesul soției s-a reflectat negativ și asupra stării sale de sănătate, în prezent necesitând tratament medical de specialitate, iar pe de altă parte, acestuia îi este foarte greu să se acomodeze să trăiască singur, având în vedere că fiul său îl vizitează o singură dată pe an, în concediu, acesta, la rândul său, fiind în continuare foarte afectat de decesul mamei.
Față de toate acestea, instanța a apreciat că celor două părți civile li s-a cauzat un prejudiciu moral, astfel, că reținând și culpa cu 50% în producerea accidentului, a acordat părții civile P. A. suma de 25.000 euro cu titlu de daune morale, iar părții civile P. R. suma de 20.000 euro, sume ce se vor achita în lei la cursul BNR din ziua plății.
Cu privire la debitorul obligației de plată, instanța a avut în vedere că moartea victimei a intervenit în cadrul unui accident de circulație, autoturismul fiind asigurat RCA la . SA cu sediul în mun. București, sect. 1, Căderea Bastiliei nr. 80-84 și sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în mun. B., .. 10B, jud. B., astfel cum s-a arătat mai sus. Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 49, 50 și 51 din Legea nr. 136/1995 în conformitate cu care asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, despăgubirile vizândsumele stabilite ca despăgubiri precum și cheltuielile de judecată. De asemenea, instanța a avut în vedere că asigurătorul este obligat la despăgubiri chiar dacă autoturismul asigurat nu a fost condus de titularul asigurării.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare realizate de părțile civile, s-au avut în vederea înscrisurile depuse la dosar (filele 145-146) atestând plata sumei totale de 4.200 lei, reprezentând contravaloarea expertizei tehnice (1.200 lei), ce a fost achitată de către partea civilă P. A., și onorariul apărătorului (3.000 lei). Având în vedere că din cuprinsul chitanței care atestă plata onorariul avocațial rezultă că suma de 3.000 lei a fost încasată de la ambele părți civile, pentru a hotărî asupra cuantumului total al cheltuielilor ce se cuvin a fi restituite fiecăreia dintre acestea, în lipsa altor precizări, instanța a considerat că părțile civile au suportat în mod egal aceste cheltuielile, respectiv câte 1.500 lei fiecare.
Față de acestea, reținând și culpa cu 50% în producerea accidentului, în baza art. 276 al. 1, 2 și 6 Cod de procedură penală raportat la art. 50 din Legea 136/1995 a obligat-o pe partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare realizate de părțile civile, respectiv a sumei de 1.350 lei (din care suma de 600 lei - taxa pentru efectuarea expertizei și 750 lei - onorariu avocat) către partea civilă P. A. și 750 lei (onorariu avocat) către partea civilă P. R..
Instanța a constatat că în cauză a fost instituită custodia asupra autoturismului marca Renault Megane cu nr. de identificare VF1BZA_, proprietatea RCI Finance Leasing S.R.L., utilizator S.C. Autoliv România S.A., ce a fost lăsat în custodia inculpatului, conform procesului verbal din data de 11.12.2012 (f. 40 dup).
Raportat la soluția pronunțată, în baza art. 397 alin. 3 Cod de procedură penală, a dispus ridicarea custodiei și restituirea autoturismului către utilizatorul S.C. Autoliv România S.A.
În ceea ce privește aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 7 din Legea 76/2008, instanța a apreciat că nu se impune recoltarea de probe biologice de la inculpat. Astfel, instanța a avut în vedere că legea dispune că infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, instituind posibilitatea și nu obligația unei astfel de operațiuni. Pe de altă parte, în partea introductivă, art. 1 din actul normativ, se stabilesc scopurile urmărite prin această lege respectiv constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism iar art. 3 expune explicit aceste scopuri, respectiv (a) excluderea persoanelor din cercul de suspecți și identificării autorilor infracțiunilor cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta lege; b) stabilirii identității persoanelor - victime ale catastrofelor naturale, ale accidentelor în masă și ale actelor de terorism; c) realizării schimbului de informații cu celelalte state și combaterii criminalității transfrontaliere; d) identificării participanților la comiterea infracțiunilor cuprinse în anexă.
Or, în raport de persoana inculpatului, de lipsa antecedentelor penale și de caracterul neintenționat al infracțiunii, nu există nici un indiciu cu privire la posibila implicare ulterioară a acestuia în săvârșirea infracțiunilor la care face referire art. 1. În același timp, la acest moment, recoltarea de probe de la inculpat nu ar corespunde obiectivelor indicate de art. 3 din Legea 76/2008, în speță identificarea participanților la comiterea infracțiunii nereprezentând o problemă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel:
- P. de pe lângă Judecătoria Sf. G., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind recoltarea de probe biologice de la inculpat, întrucât anexa la actul normativ indicat precizează și infracțiunea de ucidere din culpă.
- partea responsabilă civilmente ..A., apelul vizând procentul de culpă reținut victimei și cuantumul exagerat al daunelor morale acordate.
Reținerea pentru victimă a unui grad de culpă egal cu cel al inculpatului, care într-adevăr a comis fapta prin nerespectarea obligației impuse cu privire la limita de viteză, depășind-o, este eronată, având în vedere că producerea accidentului a fost determinat de comportamentul victimei și prin urmare culpa în proporție majoritară revine victimei.
În ce privește cuantumul daunelor morale raportate la celelalte circumstanțe ale cauzei, potrivit doctrinei și jurisprudenței, acestea nu au un caracter reparator, ci pur și simplu au rostul de a compensa oarecum prejudiciul suferit prin pierderea apropiatului ca urmare a accidentului produs și trebuie să aibă un caracter rezonabil. Or, în cauză, dacă nu se reține culpa concurentă a victimei, ci doar culpa exclusivă a inculpatului, apreciază că daunele care s-ar fi acordat ar fi fost în cuantum de 100.000 de euro. Solicită a se observa prin comparație, care este venitul soțului victimei și consideră că acest venit nu poate depăși un venit anual de 3000 de euro, iar în situația în care i s-ar acorda daune în sumă de 50.000 de euro, sumă ce ar depăși valoarea veniturilor ce le-ar putea realiza într-o perioadă de 20-30 de ani, apreciază că este o îmbogățire fără justă cauză și nicidecum nu au un caracter compensator de manieră rezonabilă.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul parchetului este fondat, iar apelul părții responsabile civilmente este nefundat, pentru următoarele motive:
Fapta comisă de inculpat, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală și rezultă din starea de fapt reținută de instanța de fond și însușită de inculpat, care a recunoscut fapta și învinuirea, solicitând soluționarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea reține că, raportat la dispozițiile art.72 Cod penal, modul, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și persoana inculpatului, care este o persoană tânără, nu are antecedente penale, integrată social, a recunoscut și regretat fapta comisă conving instanța de control judiciar că pedeapsa a fost corect stabilită de instanța de fond. La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, de 1 an și 6 luni închisoare, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, fiind realizat scopul preventiv al pedepsei, conform dispozițiilor art. 52 Cod penal anterior.
În ceea ce privește motivul de apel al Parchetului, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 76/2008 „S.N.D.G.J. conține profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii:
a) suspecți - persoanele despre care există date și informații că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracțiunilor cuprinse în anexă;
b) persoane condamnate definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă la pedeapsa închisorii, precum și persoanele pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei”.
Astfel, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoare, chiar dacă nu este cu executare în regim de detenție, iar infracțiunea de ucidere din culpă este cuprinsă în anexa la prezenta lege la punctul 3, Curtea reține că apelul parchetului este fondat și în baza art.7 din Legea nr.76/2008 modificată se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul N. A. M. de către personalul Poliției Române instruit în acest sens, imediat după comunicarea hotărârii definitive de condamnare, fără nici o altă notificare prealabilă.
Inculpatul va fi informat că probele biologice ce se vor recolta vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Cu privire la motivele de apel ale părții responsabile civilmente, Curtea reține că instanța de fond în mod corect a reținut culpa concurentă a inculpatului și a victimei în proporții egale, vinovați de producerea faptei fiind deopotrivă inculpatul, care a circulat cu o viteză peste limita legală, accidentul putând fi evitat dacă inculpatul respecta regimul legal de viteză, dar fiind și culpa victimei, care a traversat drumul printr-un loc nepermis. Nu se poate cuantifica și reține pentru victimă un procent al culpei mai mare decât cel al inculpatului, astfel cum a solicitat partea responsabilă civilmente, astfel că acest motiv de apel este nefondat.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel al părții responsabile civilmente, privind cuantumul daunelor morale, Curtea apreciază că sumele acordate de instanța de fond sunt proporționale față de suferințele pricinuite părților civile ca urmare a intervenirii decesului soției, respectiv mamei, ca urmare a accidentului rutier.
Curtea apreciază că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, probele testimoniale, raportat la prejudiciul psihic și afectiv suferit de părțile civile, trauma psihică și pierderea inestimabilă încercată de acestea, ca urmare a decesului victimei, compensația stabilită, cu scopul de a alina prin mijloacele reparațiunii bănești aceste suferințe trebuie să fie efectivă și adecvată și a fost corect cuantificată de instanța de fond, motive pentru care nu se impune micșorarea sumelor acordate, aceste despăgubiri fiind proporționale cu suferințele pricinuite părților civile P. A. și P. R..
Curtea apreciază că sumele acordate de instanța de fond sunt îndestulătoare, raportat la prejudiciul psihic și afectiv suferit de părțile civile, trauma psihică și pierderea inestimabilă încercată de acestea.
Curtea apreciază că o compensație, acordată de către instanță cu scopul de a alina prin mijloacele reparațiunii bănești aceste suferințe trebuie să fie efectivă și adecvată, astfel cum a apreciat și instanța de fond, motive pentru care apelul părții responsabile civilmente nu este fondat, sumele acordate nefiind disproporționate față de suferințele pricinuite părților civile ca urmare a accidentului din data de 07.12.2012, sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale părților civile fiind îndestulătoare, fără a se putea raporta cuantumul despăgubirilor morale la veniturile părților civile, astfel cum a argumentat apelanta – parte responsabilă civilmente, stabilirea cuantumului prejudiciul moral fiind diferit de cuantumul veniturilor anterioare sau viitoare ale părților civile, astfel că și acest motiv de apel este nefondat.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, analizând apelurile potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. și în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente . și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală apelana parte responsabilă civilmente va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală celelalte cheltuieli vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria S. G. împotriva sentinței penale nr. 25 din 09.03.2015 a Judecătoriei S. G. pe care o desființează sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și, rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 modificată dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul N. A. M. de către personalul Poliției Române instruit în acest sens, imediat după comunicarea hotărârii definitive de condamnare, fără nici o altă notificare prealabilă.
Informează pe inculpat că probele biologice ce se vor recolta vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente ..A.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe apelanta parte responsabilă civilmente să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penalăcelelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. Ș. A. C. M.
GREFIER,
R. G.
Red. A.C.M./16.06.2015
Dact. R.G./19.06.2015/2 ex
Jud.fond: B. C. M.
| ← Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 321/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 371/2015. Curtea... → |
|---|
