Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 886/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 886/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.886/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 16 decembrie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. și partea civilă R. D. SRL, împotriva sentinței penale nr.2392/S din data de 09 .10.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 decembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a se da posibilitatea apărătorului ales al intimatului inculpat J. I., respectiv domnului avocat F. M. să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 16 decembrie 2015, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2392 din data de 11.11.2014, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
În baza art.396 alin.6 Noul Cod de procedură penală raportat la art.16 lit. g Cod de procedură penală coroborat cu art. 231 alin.2 Cod penal și art.159 Cod Penal a încetat procesul penal privind pe inculpatul J. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 al. 1 raportat la art.229 alin. 1 lit. b cod penal.
În baza art.396 alin.5 Cod de procedură penală raportat la art.16 lit. c Cod de procedură penală a achitat inculpatul J. I. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
A constatat stinsă acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă ..
A constatat că inculpatul a fost reținut în data de 25.01.2012.
A obligat inculpatul și partea civilă . să plătească statului câte 300 de lei, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele-prin rechizitoriul întocmit la data de 19.11.2012 de P. de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului J. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e și g Cod penal.
În actul de sesizare s-au reținut următoarele: în data de 25.01.2012, în jurul orei 1.05, inculpatul J. I., aflat la volanul autoturismului marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare P_ AK, s-a deplasat pe . Peco B. 1 aparținând . pentru a alimenta autoturismul și a părăsit stația Peco fără a achita contravaloarea conbustibilului. Ulterior, inculpatul a fost oprit în trafic de către un echipaj de poliție și deoarece emana halenă a fost testat cu aparatul etilotest, evidențiindu-se o concentrație alcoolică de 0,64 mg./l alcool în aerul expirat la ora 4,09. În urma recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei a rezultat faptul că inculpatul J. I. avut o alcoolemie de 1,45 g/l alcool pur în sânge la prima probă( 04,40)- conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.115/T din data de 25.01.2012.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
În declarația dată în fața instanței inculpatul a arătat că în ziua de 21.01.2012 a mers la o petrecere unde a consumat 3-4 pahare de vin, după care în urma unei dispute cu prietena sa a părăsit petrecerea cu intenția de a petrece noaptea la locuința unor rude în municipiul S.. De asemenea inculpatul a arătat că s-a deplasat la o benzinărie R. unde a alimentat și că după ce a realizat că nu are bani pentru a plăti contravaloarea combustibilului a hotărât să părăsească benzinăria fără a plăti. Inculpatul a arătat în continuare că la momentul la care a realizat că nu a plătit contravaloarea combustibilului l-a sunat pe prietenul său N. V., pe care l-a rugat să se deplaseze la benzinăria în cauză și să achite valoarea combustibilului.
În cauză instanța a procedat la audierea martorilor N. V. I., P. M., N. I., B. A. Betina, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
La dosar a fost atașată declarația autentificată sub numărul 1487/18.09.2014 de BNP F. Alitha prin care . prin reprezentant și inculpatul J. I. au arătat că a intervenit împăcarea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În noaptea de 24/25.01.2012 inculpatul J. I., în jurul orei 00,00 inculpatul a
ajuns la locuința prietenei sale martora B. A. Betina unde avea loc o petrecere. După ce a consumat băuturi alcoolice, aproximativ 3-4 pahare de vin, înainte de ora 01,00, inculpatul, după o dispută cu prietena sa a părăsit locuința acesteia situată în carterul Schei din municipiul B.. Acesta a condus autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare P_ AK, până pe . peco B. 1 aparținând . unde a oprit pentru a alimenta autoturismul cu combustibil.
După ce la ora 1.05 inculpatul a alimentat cu combustibil în valoare de 150 de lei acesta a părăsit benzinăria fără a achita contravaloarea combustibilului. În jurul orei 1,30 autoturismul condus de inculpat a fost oprit de către un echipaj de poliție pe . B. după care inculpatul a fost condus inițial la stația Peco unde a alimentat autoturismul după care a fost condus la secția 5 de poliție B.. La ora 4,09 inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest care a afișat că inculpatul prezintă o concentrație de 0,64 mg./l alcool în aerul expirat după care acesta a fost condus la Spitalul Județean pentru recoltarea probelor biologice. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.115/T din data de 25.01.2012 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,45 g/l alcool pur în sânge la singura probă recoltată la ora 04,40.
La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere declarația dată de inculpat care se coroborează cu declarațiile martorilor N. V. I., P. M., N. I., B. A. Betina, plângerea formulată de ., procesul verbal întocmit la data de 25.01.2012 aflat la fila 24 din dosarul de urmărire penală. Astfel din declarațiile martorilor N. V. I., N. I. și B. A. Betina instanța a reținut că inculpatul a ajuns la petrecerea organizată la locuința martorei la miezul nopții, că acesta a consumat 3-4 pahare de vin și că a plecat în mod intempestiv după aproximativ o oră.De asemenea din plângerea formulată de . instanța a reținut că în data de 25.01.2012 ora 1.05 inculpatul a alimentat autoturismul după care a plecat fără să achite contravaloarea combustibilului.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului s-a constatat că a intervenit împăcarea părților astfel că în baza art.396 alin.6 Noul Cod de procedură penală raportat la art.16 lit. g Cod de procedură penală coroborat cu art.231 alin.2 Cod penal și art.159 Cod Penal a dispus încetarea procesul penal. În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l alcool pur în aerul expirat instanța constată următoarele:
Raportat la situația de fapt reținută în cauză pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că ultimul moment în care inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul a fost în jurul orei 1,30, că acesta a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 04,09 și că s-a procedat la recoltarea de probe biologice la ora 04,40.
Instanța a reținut că în condițiile în care potrivit art.6 lit. d din Normele Metodologicea trecut un interval de 30 de minute de la data depistării în trafic, iar această prelevare trebuie precedată ( conform alin.6 și 7 din OUG 195/2002) de testarea cu un aparat omologat, rezultă cu evidență că testarea cu aparatul etilotest ar trebui să se facă într-un interval de timp mai mic de 30 de minute. Scopul pentru care în legislație au fost prevăzute aceste termene este acela de a se stabili alcoolemia pe care a prezentat-o persoana care a condus autovehicului la un moment cât mai apropiat de momentul în care acesta a fost depistat în trafic, pentru ca astfel să se poată aprecia pericolul pe care acesta l-a prezentat pentru siguranța circulației. Ori în prezenta cauză se constată așa cum s-a arătat anterior că inculpatul a fost depistat conducând autoturismul pe drumurile publice în jurul orei 1,30, că acesta a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 04,09 și că s-a procedat la recoltarea unei singure probe biologice la ora 04,40. În acest context instanța a considerat că refuzul inculpatului de a se supune prelevării unei alte probe biologice nu prezintă valențe juridice, în contextul în care organele de urmărire penală care trebuiau facă toate demersurile pentru aflarea adevărului în cauză, în speță aflarea valorii alcoolemiei inculpatului la un moment cât mai apropiat depistării în trafic, nu au invederat acestuia consecințele unui asemenea refuz. Mai mult instanța s-a constatat că la momentul testării inculpatului cu aparatul alcooltest, ora 04,09 a fost afișată o concentrație de 0,64 mg./l alcool în aerul expirat, iar conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.115/T din data de 25.01.2012 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,45 g/l alcool pur în sânge la singura probă recoltată la ora 04,40. Este îndeobște cunoscut că valoarea concentrației alcoolului pur în aerul expirat este echivalentul unei valori duble a concentrației alcoolului în sânge( Decizia nr.305/2013 a ÎCCJ –Secția Penală), astfel că se constată că la momentul testărilor inculpatul prezenta o alcoolemie în creștere cu 17%( la ora 04.09 o alcoolemie în sânge de aproximativ 1,28 iar la ora 04,40 o alcoolemie de 1,45).Într-un calcul empiric având în vedere creșterea alcoolemie de aproximativ 17% într-un interval de 30 de minute, ar rezulta că la momentul depistării în trafic ora 1,30 valoarea alcoolemiei inculpatului era sub limita legală prevăzută de lege pentru a fi în prezența unei infracțiuni respectiv 0,43 alcool în sânge.
Date fiind aceste aspecte referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la prelevarea de probe în vederea stabilirii alcoolemiei, deși s-a probat că inculpatul a consumat băuturi alcoolice anterior conducerii autoturismului pe drumurile publice, în cauză nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu, că la momentul conducerii autoturismului inculpatul prezenta o valoare a alcoolemiei situată peste valoarea minimă prevăzută de lege de 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar în baza art.396 alin.5 Noul Cod de procedură penală raportat la art.16 lit. c Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului J. I. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă .-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive.
P. cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei a criticat ca nelegală soluția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului J. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt arătând că împăcarea nu a intervenit între inculpat și o persoană împuternicită în mod legal de către partea civilă . acest sens, s-a solicitat pronunțarea de către instanța de apel a unei soluții de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în baza dispozițiilor codului penal din 1969, care a fost apreciat ca lege penală mai favorabilă. Ca modalitate de executare, s-a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 cod penal din 1969.Totodată s-a mai arătat că sunt susținute și motivele din memoriul scris de apel, în cuprinsul căruia era criticată soluția de achitare pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. În memoriul scris de apel s-a susținut că mijloacele de probă administrate dovedesc faptul că inculpatul ar fi săvârșit și această din urmă infracțiune, soluția de achitare pronunțată de către prima instanță, fiind netemeinică. Cu ocazia dezbaterii apelurilor nu s-au adus argumente suplimentare în sensul pronunțării unei soluții de condamnare pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Partea civilă . criticat sentința pentru nelegalitate arătând că împăcarea de care prima instanța a luat act nu este una valabilă deoarece nu a fost făcută de un reprezentant al societății special împuternicit în acest sens, motiv pentru care a solicitat soluționarea pe fond a cauzei atât sub aspectul laturii penale dar și sub aspectul laturii civile.
În fața instanței de apel s-au administrat proba cu martori dar și cu înscrisuri, solicitându-se de la biroul notarial unde s-a realizat împăcarea actele care au stat la baza redactării declarației de împăcare dintre inculpat și șeful stației de combustibil de unde se susține că inculpatul ar fi sustras combustibil. Potrivit adresei de la biroul notarial șeful stației de combustibil nu a prezentat vreo împuternicire specială din partea părții civile pentru a putea să își dea acordul la împăcare. Această verificare a fost efectuată deoarece, s-a susținut de către inculpat în apărare că împăcarea intervenită între părți ar fi una valabilă, deoarece șeful stației care a participat la redactarea declarației notariale de împăcare ar fi avut un mandat special în acest sens dat de către partea civilă.
Verificând hotărârea apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a înscrisurilor noi administrate în fața instanței de apel, Curtea reține că, sunt fondate ambele apeluri, pentru motivul comun invocat, respectiv, pentru faptul că împăcarea de care prima instanță a luat act și care a condus la încetarea procesului penal nu este una valabilă, deoarece nu s-a realizat cu un reprezentant legal al părții civile ..
Așa cum rezultă din verificările instanței de apel, împăcarea realizată între inculpat și șeful stației de combustibil nu este una care poate conduce la încetarea procesului penal, deoarece nu există o împuternicire specială, dată în acest din urmă sens, dată persoanei cu care inculpatul a realizat împăcarea. Aceste aspecte sunt susținute de motivele scrise ale părții civile ., care a criticat valabilitatea împăcării arătând că nu a împuternicit nicio persoană să realizeze împăcarea cu inculpatul J. I.. În cazul unei părți civile, persoană juridică, instanța poate lua act de împăcare, doar dacă aceasta este realizată între inculpat și o persoană împuternicită în acest sens de către partea civilă, condiție care am arătat că nu este îndeplinită în speță.
Curtea constată, contrar celor susținute de către P., că nu se poate proceda, pentru prima dată, în fața instanței de apel, la soluționarea pe fond a acuzației de furt în dauna părții civile .. În acest din urmă sens, instanța de apel are în vedere prevederile articolului 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care recunosc un dublu grad de jurisdicție în materie penală. Soluționarea pentru prima dată în fața instanței de apel a fondului acuzației de furt adusă inculpatului J. I. ar conduce la pronunțarea unei soluții definitive, la lipsirea de un grad de jurisdicție și implicit, la încălcarea dispozițiilor legale anterior amintite din Protocolul nr. 7 Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, vor fi admise cele două apeluri declarate în cauză de către P. și partea civilă, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a soluționa pe fond acuzațiile aduse inculpatului sau pentru a lua act de o împăcare valabil realizată între părți, având în vedere și dispozițiile legale care reglementează momentul procesual până la care se poate realiza împăcarea părților.
Cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, prima instanță va avea în vedere toate criticile formulate cu privire la fondul cauzei de către P., dar și cele invocate de către partea civilă și pe care le-am expus anterior.
Având în vedere soluțiile de admitere a apelurilor, dar și dispozițiile art. 275 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b cod procedură penală coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă R. D. SRL împotriva sentinței penale nr. 2392 din data de 11.11.2014 a Judecătoriei B. pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12. 2015.
Președinte, Judecător,
M. D. R. C. D.
Grefier,
pentru C. G.,
aflată în concediu de odihnă,
semnează grefier sef secție,
D. B.
Red. M.D.-4.01.2016
Dact. C.G.-5.01.2016
2 ex
Jud. fond- L. B.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 46/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 889/2015.... → |
|---|
