Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 46/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 46/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 46/F DOSAR NR._
Ședința publică din data de 11 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată Fond 10:
Președinte: A. C. M. – judecător
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de către condamnatul P. D. cu privire la sentința penală nr. 19/F pronunțată de Curtea de Apel București la data de 14 ianuarie 2014 în dosarul penal nr. 2475/2013.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul condamnat P. D. (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu – avocat J. A..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța procedează la identificarea persoanei – condamnate P. D., care se identifică cu datele de stare civilă de la dosar.
Întrebată fiind doamna avocat pe ce temei de drept își întemeiază prezenta contestație la executare, aceasta arată că temeiul de drept al contestației la executare este art. 598 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, întrucât s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau o împiedicare la executare.
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la temeiul de drept invocat, respectiv art. 598 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, apreciază că acesta este.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, temeiul de drept pe care se bazează contestația la executare, art. 598 alin. 2 teza a III-a Cod procedură penală și sentința penală nr. 19 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, pune în discuția părților competența teritorială a soluționării contestației la executare de către Curtea de Apel București.
Apărătorul din oficiu al contestatorului – condamnat P. D., respectiv avocat J. A., consideră că Curtea de Apel B. este competentă a soluționat prezenta contestație la executare, chiar dacă hotărârea a fost pronunțată de Curtea de Apel București, având în vedere că contestatorul se află încarcerat în Penitenciarul C..
Reprezentantul Ministerului Public consideră că, competența de soluționare a contestației la executare aparține Curții de Apel București, având în vedere dispozițiile exprese prevăzute de art. 598 alin 2 teza a III a Cod procedură penală, care prevede că, în cazul prevăzut de alin. 1 lit. c Cod procedură penală, ca instanța care a pronunțat în fond această hotărâre. În situația în care prin sentința penală nr. 19 din 14 ianuarie 2014 a recunoscut hotărârea străină prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani și 3 luni închisoare, practic se execută hotărârea Curții de Apel București. Prin urmare, se impune declinarea dosarului la Curtea de Apel București.
Contestatorul – inculpat P. D., având ultimul cuvânt, precizează că nu renunță la contestația de executare formulată și după ce i se explică situația de fapt, solicită declinarea competenței Curții de Apel București.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1887 din 28.10.2015 a Judecătoriei B. în temeiul art. 50 raportat la art. 598 alin. 1 lit. d și alin.2 Noul Cod procedură penală, art. 144 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată din oficiu, și în consecință:
S-a declinat competența privind soluționarea dosarului penal nr._ având ca obiect cererea de contestație la executare formulată împotriva sentinței penale nr. 19/14.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar penal nr. 2475/2013, definitivă prin neapelare la data de 07.03.2014, de către persoana condamnată P. D., fiul lui N. și C., născut la data de 27.12.1972, încarcerat în cadrul Penitenciarului C., în favoarea Curții de Apel B..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.07.2015 sub număr de dosar_, petentul condamnat P. D. a solicitat recunoașterea zilelor de muncă pe care le-a executat pe durata detenției, cât timp s-a aflat încarcerat în cadrul penitenciarelor din Austria.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La dosarul cauzei, au fost depuse următoarele înscrisuri relevante pentru soluționarea cauzei: fișa privind situația juridică a persoanei condamnate P. D. și fișa de cazier judiciar (fila 24, fila 39).
Din oficiu, la termenul de judecată din data de 05.10.2015, au fost luate măsuri privind acvirarea dosarului penal nr. 5071/2013 al Curții de Apel București precizat în cuprinsul fișei privind situația juridică a persoanei condamnate, ulterior la termenul de judecată din data de 19.10.2015, constatându-se că dosarul solicitat nu a fost înaintat instanței conform adresei dispusă în acest sens.
La termenul de judecată din data de 19.10.2015, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, conform prevederilor art. 351 alin. 2 Noul Cod procedură penală, instanța a reținut următoarele:
În fapt, din cuprinsul fișei privind situația juridică a persoanei condamnate P. D. și al fișei de cazier judiciar, s-a constatat că acesta se află în executarea unei pedepse în cuantum de 10 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală FN/03.12.2009 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale Graz în dosar penal nr. 16 HV 121/09.
Sentința precizată mai sus a fost recunoscută de autoritățile române conform sentinței penale nr. 19/14.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția II Penală în dosar penal nr. 2475/2013 (în cuprinsul fișei privind situația juridică se menționează dosarul penal nr.5071/2013), definitivă prin neapelare la data de 07.03.2014, fiind emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 26/2014 din data de 14.02.2014.
În drept, pentru delimitarea atribuțiilor pe care le au organele judiciare este nevoie de un anumit criteriu cu ajutorul căruia să fie stabilită sfera atribuțiilor pe care le are de îndeplinit, conform normelor procesuale, fiecare categorie de organe judiciare în cadrul procesului penal.
Competența materială reprezintă categoria juridică prin intermediul căreia se stabilește care dintre organele judiciare de grade diferite poate instrumenta anumite categorii de cauze penale, în vreme ce competența teritorială reprezintă criteriul cu ajutorul căruia se determină care dintre organele de același grad este competent să soluționeze o anumită cauză, regulile instituite în această materie impunându-se cu aceeași forță juridică și în etapa procesuală vizând executarea hotărârilor penale definitive, care au intrat în autoritatea de lucru judecat.
Raportând precizările de mai sus la cauza dedusă soluționării, s-a constatat faptul că, cererea formulată de către persoana condamnată P. D., prin care acesta a solicitat recunoașterea zilelor de muncă prestate pe durata detenției executată pe teritoriul Austriei, se încadrează în dispozițiile cuprinse în art. 598 alin. 1 lit. d Noul Cod procedură penală, privitoare la motivul de contestație la executare referitoare la situația în care se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Sub aspectul competenței privind soluționarea cererii având ca obiect contestația la executare promovată pentru motivul precizat mai sus, de observat este incidența prevederilor cuprinse în art. 598 alin. 2 raportat la art. 597 alin. 6 Noul Cod procedură penală, conform cărora competența de soluționare revine instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
În continuare, se impun a fi observate prevederile cuprinse în art. 553 alin. 1 Noul Cod procedură penală, potrivit cărora hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată, singura derogare de la această regula fiind instituită în privința hotărârilor pronunțate în prima instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâri care se pun în executare, după caz, de Tribunalul București sau de tribunalul militar.
Prin raportare la specificul cauzei, se impun a fi observate și prevederile cuprinse în art. 144 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 care, în acord cu dispozițiile deciziei cadru nr. 2008/909/JAI, statuează în sensul că atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent se deduce din durata totală a pedepsei sau măsurii privative de libertate care trebuie executată în România.
Având în vedere considerentele mai sus expuse și observând faptul că, prin decizia penală nr. 15/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 455/25.05.2015, au fost formulate aprecieri cu privire la modul de aplicare al art. 17 din decizia cadru nr. 2008/909/JAI sub aspectul regimului juridic și al consecințelor juridice care pot fi generate de situația în care o persoană condamnată a prestat muncă pe durata executării pedepsei aplicată de autoritățile străine, instanța a apreciat în sensul că se impune declinarea competenței privind soluționarea cauzei în favoarea instanței competentă material, respectiv în favoarea Curții de Apel B., spre a se constata, dacă, în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate raportat la cererea formulată de persoana condamnată P. D..
Competența materială și teritorială a Curții de Apel B. este determinată de împrejurarea conform căreia, cererea formulată de petentul deținut P. D., încarcerat în cadrul Peniteniarului C., vizează printre altele reducerea pedepsei în cuantum de 10 ani și 3 luni închisoare aplicată de Tribunalul pentru cauze penale Graz, ulterior această pedeapsă fiind recunoscută de Curtea de Apel București conform sentinței penale nr. 19/14.01.2014.
În continuarea aceluiași aspect, de observat este faptul că, deși, prevederile cuprinse în art. 96 din Legea nr.254/2013, instituie regulile după care se calculează pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate în procedura aflată în competența comisiei pentru liberare condiționată, în cauza analizată, instanța apreciază în sensul că se impune, cu prioritate, lămurirea situației juridice a persoanei condamnate, pentru a se constata partea de pedeapsa care eventual a fost executată pe teritoriul Austriei și numărul de zile de muncă pe care acesta le-ar fi prestat pe durata detenției, în scopul clarificării cauzei sub toate aspectele de către instanța competentă material.
Prin raportare la cele mai sus analizate, în temeiul art. 50 raportat la art. 598 alin. 1 lit. d și alin.2 Noul Cod procedură penală, art. 144 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată din oficiu, și s-a declinat competența privind soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel B..
Primind dosarul cauzei, la termenul din 11.12.2015 de la Curtea de Apel B., contestatorul prin apărătorul său a arătat temeiul de drept pe care se întemeiază contestația la executare, respectiv art. 598 alin. 1 lit. c Cod de procedură penală „ când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare”.
Hotărârea în baza căreia contestatorul se află în executare și cu privire la care își întemeiază temeiul contestației este sentința penală nr. 19/F din 14.01.2014 a Curții de Apel București – secția a II – a penală, care a statuat faptul că „ Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște sentința penală pronunțată la data de 03 septembrie 2009 de Tribunalul pentru cauze penale Graz în dosarul nr. 16 Hv 121/09f, decizia pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 11OS 46/10i-4 din 18 mai 2010 și decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Graz în dosarul nr. 10Bs216/1Of, referitoare la persoana condamnată P. D..
Dispune transferarea persoanei condamnate P. D., într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 10 ani și 3 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada de arest preventiv și perioada executată, de la 14.03.2009 la zi.”, sentință rămasă definitivă prin nerecurare –fila 40 dos._ al Curții de Apel București.
Ca urmare a pronunțării acestei sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 26/_/14.02.2014 de către Curtea de Apel București – secția a II- a penală – fila 37 dos._ al Curții de Apel București.
Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. 2 Cod de procedură penală „ … contestația se face, …, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”.
Având în vedere cele arătate mai sus, faptul că instanța care a pronunțată hotărârea care se execută este Curtea de Apel București – secția a II – a penală și temeiul de drept invocat de către contestator – art. 598 alin. 1 lit. c Cod de procedură penală, potrivit dispozițiilor art. 47 Cod de procedură penală Curtea de apel B. va admite excepția de necompetența teritorială a acestei instanțe și în temeiul art. 50 Cod de procedură penală va dispune declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat P. D. privind sentința penală nr. 19/F din 14.01.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în favoarea Curții de Apel București și va trimite, de îndată, dosarul instanței competente: Curtea de Apel București.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 130 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 50 Cod de procedură penală declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat P. D. privind sentința penală nr. 19/F din 14.01.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în favoarea Curții de Apel București și trimite, de îndată, dosarul instanței competente: Curtea de Apel București.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 130 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. C. M. D. C.
Red.A.C.M./15.01.2016
Dact.D.C./15.01.2016/4 exemplare
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 865/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 886/2015. Curtea de... → |
|---|
