Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 152/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 152/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-12-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIAÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 152/CDOSAR NR._

Ședința publicăCamerei de consiliu din data de 07 decembrie 2015

Instanța constituită din:

Complet de judecată FJC5:

Președinte: A. D. - judecător

Grefier: E.-R. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. G. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial B. .

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul C. A. A. împotriva încheierii de ședință din data de 27.11.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul inculpat C. A. A. asistat de apărătorii aleși, avocat I. I. și avocat R. S..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat R. S. depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2015.

Întrebate fiind părțile dacă au cereri sau chestiuni prealabile de formulat, avocat I. I. solicită depunerea la dosar a unui set de înscrisuri, pe care le consideră necesare și utile soluționării prezentei cauze, respectiv copie a actului adițional în discuție și pentru care se susține abuzul, cu semnăturile, act cu care dorește să releve împrejurările noi intervenite la ultimul termen de judecată, arătând că va face referire la declarațiile date de doamna M. T. și domnul B. D., semnatari ai actului.

De asemenea, solicită depunerea la dosar a copiei încheierii din data de 23.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu referire la chestiunile legate de măsura controlului judiciar și posibilitatea încuviințării de către instanță a posibilității de plecare din țară a inculpatului, lista din care reiese întregul parcurs al controlului judiciar, a tuturor măsurilor care au fost luate în legătură cu privarea de libertate, având în vedere că aceasta vizează controlul judiciar, precum și excepția de neconstituționalitate ridicată cu referire la art. 250 Cod de procedură penală, acte ce urmează a fi analizate de către instanța de control judiciar în mod nemijlocit și care au legătură cu ceea ce se discută la acest termen de judecată.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, precizează că aceasta a fost depusă la ultimul termen de judecată avut la instanța de fond, urmând ca aceasta să fie pusă în discuție la un termen ulterior, fapt pentru care a considerat utilă depunerea acesteia la dosar la acest moment procesual, urmând ca instanța de control judiciar să dispună asupra acesteia.

De asemenea, avocat S. R. solicită depunerea la dosar a uni înscris referitor la S.C Gotic S.A.

Reprezentanta Ministerului Public arată că nu se opune depunerii la dosar a înscrisurilor solicitate de apărătorii aleși ai contestatorului inculpat și menționează că într-adevăr s-a formulat excepția de neconstituționalitate în fața instanței de fond, urmând ca aceasta să fie pusă în discuție la un termen de judecată viitor.

Nemaifiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri asupra contestației formulată în cauză.

Având cuvântul pentru contestatorul inculpat C. A. A., avocat ales I. I. solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii prin care au fost respinse cererile referitoare la dispozițiile în materie, respectiv revocarea în parte a măsurilor asigurătorii privind controlul judiciar și modificarea conținutului măsurii controlului judiciar, în sensul eliberării dobânzilor bancare. Arată că, totodată, în fața instanței de fond s-a solicitat și revocarea măsurii controlului judiciar în totalitate, toate cele trei cereri fiind respinse.

Totodată, arată că în motivarea contestației va face referire și la aspectele noi care au intervenit de la termenele de judecată avute în fața primei instanțe și până la acest moment procesual. Astfel, arată că au fost audiate mai multe persoane și există la dosar declarația numitului B. D., la fila 74, persoană care la acea vreme deținea funcția de director executiv al Consiliului Județean, declarația numitei M. T., având funcția de secretar al Consiliului Județean B., declarația persoanei care a pus viză juridică pe documentul respectiv, precum și declarația numitei A. P., directorul economic. În atare situație, la acest moment procesual în desfășurarea cercetării penale au fost audiate cele patru persoane nominalizate în legătură cu coeficientul K, având în vedere că acest coeficient reprezintă problema centrală a procesului. Subliniată că președintele Consiliului județean ocupă o funcție politică și ocupă acest post prin chestiunile și atribuțiile pe care i le dă legea, iar tot aparatul Consiliului se găsește în stare de libertate, nefiind cercetat. Arată că acesta este motivul pentru care a depus la dosar actul adițional, cât și pentru a se observa că în scopul cercetărilor penale nu mai există la acest moment, pe această chestiune, un impediment pentru a nu putea fi ridicată măsura controlului judiciar. Mai arată că în actul adițional depus există formula care se aplică actualizării și reprezintă cheltuielile de materiale și manoperă, formula care reprezintă costurile de salariu și alte chestiuni legate de actualizare. În aceste condiții, instanța de fond a respins cererea formulată cu referire la conținutul controlului judiciar.

În raport de acest aspect, arată că conținutul controlului judiciar este stabilit de art. 215 alin. 2 Cod de procedură penală, potrivit căruia măsurile care formează conținutul controlului judiciar sunt facultative și constituie apanajul instanței de judecată, iar organul judiciar care dispune măsura poate impune una sau mai multe condiții. Astfel, textul de lege și aplicarea strictă a textului de lege dă în puterea suverană a instanței de judecată să aplice una sau mai multe din măsurile prevăzute de lege, motiv pentru care consideră necesar depunerea întregului istoric. Examinând actele dosarului se poate constata că în urmă cu un an, respectiv în anul 2014, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus câteva măsuri, iar măsura controlului judiciar s-a reiterat de instanța de judecată după verificarea și citirea rechizitoriului, moment la care s-au dispus toate măsurile prevăzute în conținutul art. 215 Cod de procedură penală.

În atare situație, interpretarea legală prin prisma procesului echitabil și a tuturor chestiunilor date de art. 14 din Pactul Internațional privitor la Drepturile civile și politice, art. 6 din Convenția Europeană și art. 47 din Carta Uniunii Europene, texte de lege legate de principiul constituțional prevăzut de art. 23 din Constituția României, respectiv libertatea, precum și legate de restrângerile prevăzute de art. 54 din Constituția României și respectiv accesul la justiție, atestă faptul că pentru un proces echilibrat, echitabil, cu egalitate de arme pe contradictorialitate și apărare, persoana trebuie să beneficieze de acele condiții care să-i permită o justă și corespunzătoare apărare și dispută procesuală.

Arată că în conținutul art. 215 Cod de procedură penală sunt și au legătură cu cauza trei texte de lege impuse inculpatului, respectiv lit. a, care prevede obligația de a nu depăși limita teritorială decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată, măsură în legătură cu care a solicitat instanței de fond încuviințarea deplasării pe o perioadă de două săptămâni, la începutul lunii decembrie, în interes politic și interese care vizează statutul de om politic al inculpatului, motiv pentru care a și făcut referire la Pactul Internațional privitor la Drepturile civile și politice. În acest sens a depus ca și practică judiciară hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță superioară în ierarhie, speță în care s-a permis inculpatului H. V. să plece temporar din țară, instanța apreciind că nu impietează cu nimic plecarea din țară a acestuia pentru două săptămâni, chiar pentru considerente asemănătoare. Astfel, în raport de dispozițiile art. 215 lit. a Cod de procedură penală, arată că în textul de lege nu se prevede că este interzisă plecarea din țară, ci se prevede solicitarea încuviințării instanței de judecată, sens în care este necesară prezentarea de documente justificative și în măsura în care se aduc aceste documente, precum și având în vedere prezumția de nevinovăție care caracterizează toată procedura penală, inculpatul beneficiind de această prezumție și de toate drepturile și libertățile asigurate de cele patru documente internaționale, de Constituția României și de art. 5 din Codul de procedură penală. Totodată, arată că intenția inculpatului nu este aceea de a pleca din țară definitiv, având în țară familia și toată existența sa, având în vedere și vârsta acestuia, respectiv 63 de ani, deplasarea sa fiind necesară doar pentru o durată de două săptămâni potrivit scopului. În aceste condiții, consideră că măsura și ingerința instanței de judecată nu este una corespunzătoare cu stadiul și lucrările procesului în care s-au luat declarații în legătură cu coeficientul K de la toate persoanele care au avut legătură cu acest coeficient, iar toate aceste persoane sunt libere, inculpatul fiind singurul cercetat. Din punctul său de vedere acest fapt constituie o discriminare a inculpatului, împrejurare ce se impune a fi verificată de instanța de control judiciar.

Cu privire la lit. b a art. 215 Cod de procedură penală, potrivit căreia s-a impus inculpatului obligația de a nu se apropia de alți participanți la proces, chestiune care relevă o oarecare subtilitate juridică, având în vedere că art. 31 din Codul civil legea permite unei persoane să constituie o masă patrimonială separată, respectiv o societate cu asociat unic. Consideră că în speța de față s-a ajuns la o aberație, care este ruptă de realitatea juridică, întrucât inculpatul ca persoană fizică nu are voie să ia legătura cu însuși inculpatul în calitate de persoană juridică. În aceste condiții acesta nu se poate îngriji de averea sa, de bunurile sale, de angajații săi și de contractele de muncă ale acestora, motiv pentru care apreciază că echilibrul procesual, egalitatea de arme între inculpat și organul de cercetare penală și scopul procesului penal este deturnat și devine abuziv, încălcând limitele.

Din punctul său de vedere, libertatea omului și demnitatea umană primează, iar în legătură cu libertatea s-au prevăzut norme de drept care o limitează, atât pentru persoana fizică căreia îi este adresată norma juridică, cât și pentru autoritatea care se îndreaptă împotriva persoanei fizice cu solicitarea de a-i restrânge drepturile, iar în acel caz egalitatea de arme există.

În opinia sa, în speța de față instanța de judecată a impus în mod nejustificat inculpatului obligația de a nu se apropia de alți participanți în proces, respectiv și de ., al cărui asociat unic este chiar inculpatul, motivând obligația impusă prin faptul că luarea contractului cu Canaris și exercitarea funcției ar putea avea incidență cu luarea și darea de mită.

Arată că în ce privește infracțiunea de luarea și darea de mită se poate constata că aceasta este adăugată în rechizitoriu și este în legătură cu pretinse foloase sau pretinse chestiuni care s-ar fi întâmplat în perioada 2006 – 2007. Consideră că nu poate fi reținută de către instanța de judecată această obligație, întrucât ne aflăm în fața unui paradox juridic, fiind interzis inculpatului de a lua legătura cu el însuși, având în vedere că acesta îmbracă două haine juridice permise de lege. Consideră că în acest caz se încalcă niște principii constituționale și restrângerea nu este corespunzătoare art. 54 din Constituție și cu celelalte texte de lege enunțate anterior, întrucât se interzice activitatea lucrativă, dreptul de a coordona această activitate lucrativă, precum și posibilitatea de a face ceva util societății.

Arată că scopul procesului penal este reinserția socială și nu în mod obligatoriu aplicarea pedepsei, este răspunderea penală astfel cum este instituită de legiuitor în condiții de legalitate. Astfel, apare iarăși limitativă, abuzivă și discriminatorie interdicția impusă în legătură cu dreptul de a avea acces la .., iar această interpretare a făcut-o apărarea din prudență excesivă, întrucât nu se prevede clar în cadrul controlului judiciar interdicția de a se duce la .., având în vedere că printre obligațiile impuse de instanță se prevede interdicția de a lua legătura cu alți coparticipanți procesuali. În atare situație, având în vedere că .. este participant procesual intervine specificitatea acestei cauze, întrucât această societate, respectiv persoana juridică chemată în proces reprezintă numai dedublarea personalității și face trimitere tot ce spune doctrina.

Cu privire la interdicția impusă inculpatului de a exercita profesia de președinte a Consiliului județean arată că această chestiune comportă mari discuții, având în vedere că inculpatul este un președinte politic, fiind numit în această funcție prin mecanismul alegerilor pentru o primă perioadă între 2006 – 2008, apoi în perioada 2008 – 2012 și apoi în perioada 2012 – 2016. Astfel, în această a treia legislatură se blochează inculpatului orice acces în Consiliul județean, structură care funcționează independent de președinte, acesta desfășurând în cadrul acestei instituții o activitate politică, în sensul că asigură coordonarea și luarea unor aprobări, respectiv supravegheri și aducere la îndeplinire în calitate de executiv a actelor Consiliului județean.

În aceste condiții, având în vedere că toți președinții consiliilor județene din țară cercetați, precum și primarul Brașovului se află în stare de libertate, apreciază că inculpatul este discriminat pe de o parte, fiind limitat în drepturile constituționale de a alege și a fi ales, iar pe de altă parte sunt limitate și drepturile celor 500.000 de persoane care l-au ales să le reprezinte interesele. Prin urmare, prin măsura luată de P. sunt lipsiți de persoana pe care mecanismul democratic l-a ales 500.000 de oameni și județul B..

Arată că în momentul de față se democratizează justiția pe plan mondial, iar dreptul la un proces echitabil devine un fundament mondial, dreptul la libertate devine mondial, tinzându-se a se da dreptate oamenilor care fug din calea războiului. Consideră că acest proces este unul ireversibil, este revoluționar pentru justiție și pentru tot ceea ce înseamnă dreptul, libertatea și demnitatea umană.

Arată că, din punctul de vedere al apărării, cu trimitere la textele în materie, cererea urmează să fie admisă, întrucât sunt incidente în cauză inclusiv prevederile art. 5 Cod de procedură penală în aplicarea principiilor urmărite și care spun textual că în tot cursul procesului penal, dacă cel împotriva căruia s-a luat o măsură de restrângere a libertății socotește că este nelegală, are dreptul de a se adresa instanței și să își apere și să obțină drepturile sale legale. În acest sens, inculpatul nu face altceva decât să se apere față de măsura care s-a luat, dar și pe cale de acțiune de a-și exercita apărarea din punct de vedere civil a unor prerogative nepatrimoniale și indirect patrimoniale, întrucât dorește să fie tratat pe tot parcursul procesului ca o persoană nevinovată. Consideră că prezumția de nevinovăție trebuie să primeze și, până la adoptarea unei hotărâri de condamnare, acesta are dreptul de a fi tratat ca persoană nevinovată.

Referitor la măsura sechestrului asigurător arată că instanța de judecată a motivat respingerea cererii pe două considerente, respectiv tardivitate și inadmisibilitate. În opinia sa, niciunul dintre cele două temeiuri juridice nu sunt legale, întrucât motivarea instanței în legătură cu tardivitatea cu referire la art. 250 Cod de procedură penală și posibilitatea de a ataca măsura luată de procuror, care vizează potrivit funcției judiciare numai faza de urmărire penală.

Consideră că sub acest aspect există o problemă de drept pe care doctrina o va clarifica și instanța constituțională o va hotărî. Potrivit tuturor dispozițiilor internaționale cu privire la drepturile omului, orice persoană trebuie să aibă acces la o instanță de judecată liberă, independentă, care să soluționeze într-un termen rezonabil cererea. La momentul la care s-a aplicat măsura sechestrului în faza de urmărire penală, asupra măsurii s-a pronunțat numai judecătorul de drepturi și libertăți, iar în camera preliminară nu s-a discutat măsura sechestrului asigurător, întrucât a intervenit între termene la Înalta Curte de Casație și Justiție și la instanța de fond.

Arată că într-o încheiere anterioară Curtea de Apel B. a motivat că nu există dispoziție legală care să permită atacarea măsurii sechestrului asigurător în fața instanței de judecată. Astfel, textul și reglementarea din Codul de procedură penală încalcă Constituția, care prevede accesul la justiție și care dă dreptul de petiționare și sub multiple aspecte în legătură cu această chestiune. Mai arată că în Codul penal a lui C. din timpul războiului și aproape a dictaturii s-a prevăzut că măsura sechestrului asigurător este valabilă până la sesizarea instanței de judecată, creându-se astfel două excepții de neconstituționalitate, care devin pertinente și admisibile. Una dintre excepții vizează faptul că nu există un termen în care durează sechestrarea averii inculpatului în totalitatea ei, sechestrul fiind instituit din luna octombrie 2014 și poate dura sine die până la terminarea procesului. iar finalul procesului nu este previzibil, sens în care face referire la o directivă europeană care arată că totul trebuie să fie predictibil, previzibil, previzionat și cunoscut de inculpat atunci când este într-un demers penal.

În atare situație, consideră că nu se poate respinge cererea ca inadmisibilă de către instanță pe motiv că legea este neîndestulătoare și face următoare distincție pe care Curtea de Apel B. trebuie s-o facă între acțiunea penală, care constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public, și acțiunea civilă, care este legată de măsurile asigurătorii, care este atribuită Consiliului județean. Arată că sub acest aspect au intervenit modificări magistrale în desfășurarea procesului față de luna octombrie, moment la care s-a luat măsura. În primul rând, Consiliul județean s-a constituit parte civilă ca urmare a cererilor repetate pe care le-a făcut inculpatul, acesta nefiind constituit parte civilă în procesul penal și între timp s-a schimbat textul de lege față de trecut, în sensul că Ministerul Public nu mai poate acționa în numele persoanei vătămate în sensul constituirii de parte civilă decât în anumite condiții prevăzută de lege, în restul situațiilor decizia aparține persoanei vătămate, chiar dacă trebuie să se ia act de către procuror.

Arată că în concret inculpatul este lipsit de totalitatea averii sale și este lăsat fără nicio sumă de bani, fără mijloace de trai și astfel, fără demnitate, cu doi copii și o familie de întreținut, motiv pentru care a solicitat să se revoce în parte măsura sechestrului judiciar, respectiv numai în ce privește dobânda, cererea fiind plauzibilă, pertinentă și menită să asigure acestuia un trai decent și demn la vârsta de 63 de ani.

Precizează că prin cererea formulată acesta a solicitat eliberarea doar a dobânzii, respectiv a fructelor ce i se cuvin, cererea fiind refuzată, situație în care este normal ca inculpatul să se întrebe, în condițiile în care acestuia îi este interzis accesul la funcția deținută la Consiliul județean și accesul la firma pe care o deține, precum și accesul la banii pe care i-a economisit în urmă cu 10 ani și care constituie rezerva și siguranța sa financiară, cum poate să-și asigure mijloacele de existență în situația în care nu i se permite să beneficieze măcar de dobânda produsă de banii economisiți pe motiv de tardivitate și inadmisibilitate a cererii formulate.

Din punctul său de vedere cererea nu este formulată tardiv în situația în care inculpatul are nevoie de aceste resurse la acest moment, apelând chiar și la prieteni în sensul de a garanta pentru inculpat pentru ca instanța de judecată să-i acorde resursele financiare necesare unui nivel de trai demn și decent și care îi sunt cuvenite.

În ce privește inadmisibilitatea consideră că nu se poate invoca în acest caz, motiv pentru care și-a permis să facă distincție între acțiunea civilă și acțiunea penală, sens în care face trimitere și la art. 5 Cod de procedură civilă, care prevede un principiu fundamental al dreptului procesual civil. Astfel, alin. 3 arată că, în cazul în care într-o pricină nu poate fi soluționată în baza legii și nu poate fi soluționată nici în baza uzanțelor, cum este cazul prezentei spețe, pricina va trebui judecată pe baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere circumstanțele și ținând seama de cerințele echității. Acest text de lege, împreună cu art. 251 și următoarele ce reglementează sechestrul asigurător, se aplică indirect prin faptul că textul art. 250 Cod de procedură penală prevede în acest sens.

Președintele completului de judecată atrage atenția apărătorului ales al inculpatului să se limiteze strict la obiectul dedus judecății în prezenta cauză, precum și să indice doar numărul articolului din Codul de procedură penală pe care dorește să îl invoce și să nu mai dea citire conținutului textului cuprins în articolul indicat.

Apărătorul ales al inculpatului invocă cauza Morice c/a Franței și cauza Moore c/a Franței judecată la Convenția europeană a drepturilor omului vorbesc despre dreptul de apărare și posibilitatea de exprimare a avocatului.

În continuare arată că art. 250 Cod de procedură penală prevede că toate dispozițiile în legătură cu măsurile asigurătorii se judecă în conformitate cu reglementările Codului de procedură civilă sau legislației civile și, din dorința de a nu greși a dat citire conținutului textului de lege pentru a se convinge personal că susținerea sa este în concordanță cu litera și spiritul legii și interpretarea legii pe care o va face instanța de judecată față de toate considerentele expuse este conformă cu spiritul legii. Astfel, dacă în legătură cu măsurile asigurătorii legea spune că toate celelalte dispoziții se aplică potrivit textului de procedură civilă, există o normă de trimitere și care face trimitere la legislația civilă, fapt pentru care a făcut distincție între cele două tipuri de acțiuni.

Cu privire la tardivitatea cererii formulate, arată că mijlocul pe care îl oferă Codul de procedură penală vizează numai posibilitatea de a contesta în termenul prevăzut de 3 zile și vizează numai momentul în care se face aceasta pe faza de urmărire penală, ceea ce înseamnă că inculpatul nu a avut acces la un judecător independent și imparțial, întrucât în faza de urmărire penală acesta se afla în curs de cercetare, iar Curtea de Apel B. a reținut în considerente că nu este reglementată în lege posibilitatea contestării măsurilor asigurătorii la instanța de judecată. Din acest motiv a susținut teza potrivit căreia cererea formulată nu poate fi tardivă niciodată, întrucât încălcarea drepturilor fundamentale ale inculpatului sunt încălcate în fiecare zi ce trece, având în vedere că la acest moment acesta nu are resursele necesare subzistenței sale și a familiei sale și, pentru a fi predictibil, plauzibil, pertinent și în concordanță cu scopul procesului penal, a solicitat doar dobânda pe care o produce banii ce constituie o economie făcută de inculpat, dobânda nefiind previzionată la luarea măsurii decât indirect.

Având în vedere acest aspect inculpatul a solicitat deblocarea dobânzii în vederea asigurării mijloacelor de trai, astfel cum acesta a previzionat la momentul constituirii depozitului, solicitare pe care o consideră echitabilă, firească și în raport cu circumstanțele cauzei, cu textul indicat anterior și cu acțiunea civilă.

Mai arată că dorește să precizeze faptul că Consiliul județean s-a constituit la masa credală a firmei .., sens în care a și depus documentele la dosarul cauzei, cu suma pe care o consideră prejudiciu și chestiunea se tranșează într-un alt proces, iar în această chestiune este acel principiu ,,electa una via”. În atare situație, dacă Consiliul județean a ales calea și s-a constituit la masa credală, în eventualitatea existenței unui prejudiciu, inculpatul va răspunde numai dacă rămâne o diferență și numai după ce procedura din acel dosar se va soluționa și clarifica, întrucât raportul juridic în speță este între Consiliul județean și .., societate care nu figurează în prezentul proces.

Arată că toate considerentele expuse la acest termen de judecată au fost susținute în acest mod pentru a ajuta instanța de control judiciar să interpreteze în favoarea drepturilor și libertăților fundamentale, precum și pentru a se da inculpatului posibilitatea de a avea un trai decent, sens în care solicită respectarea următoarelor principii: demnitate umană, libertate și trai decent.

Avocat R. S., având cuvântul, în temeiul art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală solicită admiterea contestației formulată de inculpatul C. A. A., desființarea în parte a încheierii de ședință din data de 04.12.2015 în sensul eliminării a două obligații, respectiv obligația de a nu părăsi țara și obligația de a nu lua legătura cu inculpata ...

Cu privire la obligația de a nu părăsi țara arată că această obligație impusă face parte din categoria obligațiilor facultative și în concret nu există vreo motivare a acestei obligații în niciuna din încheierile de ședință întocmite din data de 18.06.2015, respectiv data la care s-a impus această obligație. Arată că la fiecare verificare a măsurii controlului judiciar judecătorul cauzei îi întreabă care sunt motivele noi care au apărut pentru a se înlătura obligația și ar dori să afle care sunt motivele pentru care s-a dispus această obligație, fiind luată fără nicio motivare.

Din punctul său de vedere, această obligație reprezintă o restrângere a dreptului la libera circulație, întrucât nu s-a pus în discuție nici de către Ministerului Public și nici de către instanța de fond existența vreunui risc ca inculpatul să se sustragă de la judecată prin părăsirea definitivă a teritoriului țării. Astfel, în condițiile în care nu există un asemenea risc și nici măcar nu se pune în discuție, nu se poate vorbi de vreo probă administrată, nu se poate interzice inculpatului dreptul la liberă circulație.

Pe de altă parte, arată că hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și depusă la dosarul cauzei la acest termen de judecată face referire la aceste aspecte și precizează că în cadrul controlului judiciar există obligația de a se prezenta la organul judiciar la datele stabilite de acesta, termene ce pot fi mai scurte decât cele stabilite în prezent, respectiv de două ori pe săptămână și cu privire la care a dovedit că s-a prezentat. În situația în care inculpatul va încălca această obligație va suporta consecințele specifice, putându-se ajunge din nou la măsura arestului preventiv. În opinia sa, buna a desfășurare a procesului penal este asigurată prin obligația pe care o are inculpatul de a se prezenta o dată pe săptămână la verificare.

În ce privește obligația de a nu lua legătura cu inculpata .. solicită ridicarea acesteia, întrucât inculpatul reprezintă însăși societatea Canaris S.R.L., fiind o societate cu răspundere limitată cu asociat unic, unde decizia aparține în întregime asociatului unic.

Arată că apărarea a interpretat extensiv și de bună-credință obligația de a nu lua legătura cu ceilalți participanți la proces prin obligația inculpatului de a nu lua legătura nici cu .. și consideră absurdă situația în care se află inculpatul, în sensul că acesta deține controlul asupra societății în calitate de asociat unic, astfel că poate decide soarta acesteia precum dizolvarea, . orice alte acte de dispoziție cu privire la această societate, însă instanța îi solicită să decidă soarta societății fără a se putea deplasa la sediul acesteia. Pe de altă parte, în calitate de asociat unic inculpatul are o . obligații pe care Legea nr. 31 i le impune și care nu pot ridicate și nici nu au fost ridicate de către instanța penală la momentul la care a impus această interdicție.

În atare situație, aflându-ne la finele anului 2015 inculpatul trebuie să dea hotărâre de asociat unic și să aprobe situațiile financiare și, practic, în calitate de avocat nu știe ce sfat să-i dea, în condițiile în care s-ar putea interpreta ca fiind o încălcare a obligației de a nu lua legătura cu ceilalți participanți din proces.

Mai arată că mereu s-a antamat de către P. că există un administrator și într-adevăr există un administrator, care acționează în limitele mandatului dat de Adunarea generală sau de asociatul unic, astfel cum este și firesc în condițiile în care asociatul este cel care a investit bani în respectiva societate. Însă, deciziile finale și aprobarea situațiilor financiare trebuie să fie date de asociatul unic, întrucât acesta deține controlul acestor sume și nu un administrator, care nu are nicio altă calitate. Astfel că, acesta este obligat de lege să întocmească anumite documente, obligație pe care nu o poate îndeplini întrucât nu poate lua legătura cu societatea, nu se poate deplasa la sediul acesteia și să o conducă așa cum crede de cuviință.

De asemenea, arată că o mare parte dintre bunurile pe care s-a instituit măsura sechestrului aparțin .. astfel că este în interesul inculpatului în primul rând, dar și în interesul statului, ca această avere să fie administrată corect și să nu se deterioreze, întrucât în situația în care societate va intra în faliment vor veni creditorii și se vor îndestula și statul, dacă se va ajunge la condamnare, nu va putea lua nimic. Pe de altă parte, în situația în care inculpatul va fi achitat, acesta va avea dreptul să beneficieze de această avere.

Tot în concret, la acuzația adusă în legătură cu această societate, se poate observa că se reține într-adevăr o infracțiune de dare de mită prin încheierea unor contracte de publicitate. Însă, vorbim deja de niște acte încheiate și ridicate de către organele de cercetare penală și în original și, orice ar face inculpatul nu mai poate să modifice aceste probe care stau în dovedirea acuzației aduse. Mai dorește să releve împrejurarea că instanța de fond, cu privire la menținerea acestei obligații, arată că nu este oportun ca inculpatul să se ducă la .. și, din punctul său de vedere nu oportunitatea se impune a fi analizată, ci modul în care ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal prezența inculpatului la . a cărui control îl deține. În opinia sa, fiind vorba în concret de documente și contracte deja au fost ridicate, de plăți făcute prin bancă, iar toată evidența se află la P., astfel cum poate confirma și reprezentanta Parchetului, nu poate fi vorba de o împiedicare a bunei desfășurări a procesului penal.

Nu în ultimul rând, arată că inculpatul este lăsat fără mijloace de trai și consideră că nu este necesară interdicția de a se ocupa de societate, fiind implicat în activitatea efectivă a acesteia, iar în cazul în care se vor genera bani, care nu vor face decât să asigure parțial o activitate și un mijloc de trai inculpatului la acest moment procesual și să profite statului în situația în care se va dispune o soluție de condamnare.

Apreciază că și în condițiile în care nu există un text de lege care să permită instanței să se pronunțe în acest moment asupra unei solicitări de ridicarea sechestrului pe dobânzii, există și aspectele de umanitate, precum și principiile din Codul de procedură penală care, din punctul său de vedere, trebuie respectate, întrucât în mod real inculpatul nu are nici un venit în acest moment și prin desfășurarea activității la .. îl va putea asigura.

Avocat I. I. depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulată de inculpatul C. A. A..

Cu privire la solicitarea de revocare a măsurii controlului judiciar în totalitate, arată că nu s-au indicat în concret aspecte de nelegalitate ori dacă au încetat temeiurile, astfel cum face referire art. 242 alin. 1 Cod de procedură penală. Sub acest aspect, arată că din susținerile apărării rezultă că temeiurile au încetat dat fiind faptul că, prin prisma declarațiilor de martori și inculpați care au fost administrate până la acest moment procesual, au răzbătut aspecte care țin de neimplicarea inculpatului C. A. A. în activitatea infracțională ce i se impută în legătură cu coeficientul K la firma Gotic. Însă, nu mai puțin adevărat este faptul că până la acest moment au fost administrate foarte puține probe, dar printre probele administrate au fost și declarațiile unor martori, ca de exemplu P. L. și B. A. din care a rezultat modul în care inculpatul s-a implicat în activitatea infracțională. De asemenea, nu mai puțin adevărat este faptul că activitatea infracțională ce i se impută nu este legată doar de firma Gotic și coeficientul K, dar și de aspecte legate de firma . și infracțiuni de luare și dare de mită prin intermediul firmei ..

În atare situație, apreciază că sub acest aspect este acoperită paleta destul de restrânsă pe care o prevede art. 242 alin. 1 Cod de procedură penală în sensul încetării temeiurilor pentru care a fost dispusă, întrucât nu are în vedere doar un aspect din spectrul infracțional, ci întreaga activitate.

În ce privește solicitarea de modificare a măsurii controlului judiciar prin prisma celor trei obligații impuse inculpatului, respectiv interdicția de a părăsi țara, interdicția de a ocupa funcția de președinte a Consiliului județean și respectiv interdicția de a lua legătura direct sau indirect cu societatea .., arată că toate aceste obligații au fost impuse în sarcina inculpatului apelându-se la sintagma binecunoscută ,,buna desfășurare a procesului penal” cuprinsă în textul art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală. Însă, în mod concret acestea sunt evidențiate prin următoarele: interdicția de a părăsi țara este strâns legată cu modalitatea de verificare a îndeplinirii obligațiilor impuse inculpatului. Evident că, în condițiile în care inculpatul s-ar afla în afara granițelor țării, acestea sunt imposibil de realizat astfel încât, nu se poate preconiza în ce mod ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal prin actele sau eventual prin faptele pe care le-ar săvârși acolo.

De asemenea, cu privire la interdicția de a desfășura funcția de președinte a Consiliului județean, arată că Codul de procedură penală nu face distincție cu privire la modul în care s-a obținut această funcție și nu face diferență între modul sau concursul ori altă modalitate de obținere a aceste funcții, astfel încât raportările la criteriul politic și la eventuala reprezentare a persoanelor care l-au ales nu își au considerentul. Este cert că faptele care i se impută sunt săvârșite prin prisma funcției pe care a deținut-o, drept pentru care, din punctul său de vedere, alte aspecte sunt intervenționale.

Cu privire la interdicția de a lua legătura cu inculpata .., arată că inculpatul C. A. a devenit acționar la această societate după ce au fost începute cercetările penale în prezenta cauză, cunoștea acuzațiile care i se aduc. De asemenea, precizează faptul că la un moment dat calitatea de unic asociat o deținea fratele inculpatului și este adevărat că actele au fost ridicate cu ocazia percheziției efectuate la societatea .., însă nu acest lucru este ceea ce îndreptățește să solicite în continuare menținerea acestei obligații, ci faptul că urmează a fi audiate persoane care au legătură cu activitatea desfășurată și eventual modul de încheiere a contractelor și alte aspecte.

Referitor la solicitarea de ridicare parțială a măsurii sechestrului, așa cum a fost formulată pe cele două considerente face doar scurte aprecieri, în sensul că în faza de urmărire penală măsura poate fi contestată la judecătorul de drepturi și libertăți. Arată că sub acest aspect Curtea Constituțională și jurisprudența europeană face referire la dreptul de acces la un judecător independent de la o instanță de judecată. Din punctul său de vedere, judecătorul de drepturi și libertăți îndeplinește acest criteriu, fiind un judecător independent și imparțial, care se pronunță asupra unei măsuri luată de către organul de urmărire penală.

Mai menționează că în Codul de procedură penală există dispoziții exprese și cu privire la modalitatea de contestare a acestei măsuri, funcție de stadiul procesual în care se află dosarul. Cert este că la acest moment această solicitare apare ca fiind tardivă prin prisma dispozițiilor art. 250 alin. 1 Cod de procedură penală, iar în mod frecvent această măsură a sechestrului este privită ca o măsură de siguranță și nu ca o pedeapsă, drept pentru care dispoziții privind existența mai multor căi de atac și dispoziții care prevăd un termen mai îndelungat în care aceasta poate fi contestată apar la acest moment ca fiind inadmisibile.

De asemenea, cu privire la modalitatea de instituire a măsurii sechestrului și a popririi, arată că măsura a fost dispusă în cursul urmăririi penale pe averea ce a fost identificată în ce privește pe inculpat, iar această avere, cu toate fondurile care au fost poprite, nu acoperă prejudiciul pentru care s-a constituit parte civilă Consiliul județean. Iar cu privire la modalitatea de aducere la îndeplinire a acestor măsuri la care, de asemenea, s-a făcut referire poate fi contestată într-un termen, care și acesta este depășit, având în vedere că această modalitate este prevăzută doar prin prisma modului în care se comunică ordonanța organului îndrituit să o aplice și nu prin prisma valorificării bunurilor, astfel cum încerca apărarea să sugereze.

Arată că dobânzile care intră în conturile inculpatului sunt depozite care de asemenea sunt poprite, existând text de lege și, deși s-a făcut referire și la Codul civil, apreciază că acesta ar trebui aplicat și așa este și corect să fie interpretat prin prisma procentului care poate fi poprit, în condițiile în care diverse sume provin din salarii, dobânzi ș.a.m.d.

În replică, avocat S. R., cu privire la trei aspecte antamate de reprezentanta Ministerului Public arată că, în ce privește imposibilitatea verificării îndeplinirii obligațiilor din cadrul controlului judiciar, așa cum a arătat anterior, inculpatul trebuie să se prezinte o dată pe săptămână la poliție, iar dacă se referă la alte aspecte de genul că nu s-ar putea verifica dacă inculpatul contactează vreun inculpat ori vreun martor sau altă persoană, consideră că această verificare care se poate face sau nu se poate face indiferent de locul în care se află inculpatul, respectiv dacă este la Baia M. sau la Munchen, iar dacă organul de urmărire penală poate și dorește să-l monitorizeze pe inculpat, aceasta se poate face indiferent de locație.

Cu privire la .. solicită a se reține că este o societate constituită în anul 1992 ale cărei părți sociale au fost vândute până în anul 2007, când au fost răscumpărate, deci inculpatul nu a cumpărat părțile sociale și nu a redevenit asociat unic după începerea urmăririi penale, ci este din nou asociat unic din anul 2007, sens în care există la dosar un întreg istoric.

În ce privește faptul că se solicită ca inculpatul să nu ia legătura cu .., întrucât sunt de audiat persoane, arată că nicio persoană dintre cele care urmează să fie audiate ori care au fost audiate în calitate de martori nu sunt angajate ale societății .. și există și în acest sens o dovadă la dosarul de fond. Pe de altă parte, și dacă vreo persoană ar fost angajată a acestei societăți, inculpatul are deja impusă o obligație în cadrul controlului judiciar prin interdicția de a lua legătura cu martorii, sub sancțiunile prevăzute de lege, astfel că acest aspect este deja acoperit de această interdicție.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul în replică, arată că aspectul este acoperit doar parțial întrucât, astfel cum se poate observa, persoanele cu care interdicție inculpatul de a lua legătura și care erau angajați ai societății .. nu mai sunt angajați ai acestei societăți de aproximativ 2 luni.

Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat C. A. A., referitor la solicitarea de a pleca în străinătate, arată că a candidat la acest mandat tocmai pentru a face și finaliza aeroportul de la Ghimbav și în acest sens are o invitație în Germania de la președintele de la Lufthansa, tocmai pentru a discuta această chestiune. Arată că s-a ocupat personal de acest aeroport și dacă la acest moment există o pistă la Ghimbav, acesta fapt i se datorează și a făcut-o împotriva voinței multora, care nu și-ar fi dorit și nu-și doresc existența unui aeroport în județul B..

Totodată, arată că peste o lună va împlini vârsta de 64 de ani și nu și-ar dori să plece din țară definitiv, în condițiile în care banii îi sunt blocați, familia sa se află aici în țară și este legat afectiv de acest oraș și de acest județ și consideră că prin tot ceea ce a făcut până în prezent a demonstrat acest lucru.

Președintele completului de judecată solicită contestatorului inculpat să precizeze perioada în care este invitat în Germania, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că invitația era valabilă până la data de 07.12.2015.

Contestatorul inculpat C. A. A. învederează că, într-adevăr, invitația a fost făcută pentru începutul lunii decembrie, însă a avut o discuție telefonică cu persoanele care au intermediat această întâlnire și care i-au comunicat că poate să se ducă oricând și nu va lipsi decât 3 - 4 zile. Mai arată că a avut discuții telefonice și cu primarul orașului Nurnberg, oraș înfrățit cu Brașovul, în scopul realizării acestui aeroport, întrucât, dacă cineva vroia să facă ceva la acest aeroport ar fi putut face ceva pe parcursul unui an de zile în care a lipsit de la Consiliul județean și, din contră, s-au furat 200 de metri de gard, aceasta fiind singura mișcare care s-a întâmplat de la plecarea sa de la Consiliul județean.

În continuarea ultimului cuvânt, contestatorul inculpat C. A. A., cu privire la accesul său la societatea .., arată că la percheziția efectuată au fost ridicate toate documentele firmei și care i-au fost deja restituite. Mai mult, cele trei persoane ce urmează a fi audiate în cauză nu mai lucrează de mai mult timp la această societate și nu doar de două luni astfel cum a susținut reprezentanta parchetului.

Dorește să sublinieze că această societate este un trust de presă, care a avut peste 500 de angajați de-a lungul existenței sale și care a creat o facultate de jurnalism ce a fost absolvită de peste 500-600 de studenți și mai mult, aceasta a virat foarte multe milioane de euro impozite la stat de-a lungul existenței sale.

În ce privește interdicția de a deține funcția de președinte a Consiliului Județean B., cunoaște faptul că în meseria sa totul are o bază și o logică matematică și este convins că și dreptul, cât și toate legile din Codul penal, au o bază logică. Arată că, vis-a-vis de legalitatea a ceea ce s-a întâmplat în Consiliul Județean, au dat declarații atât secretarul, respectiv doamna M. T., cât și domnul D. B., care era director la serviciul juridic, iar aceștia și-au asumat și au susținut că tot ceea ce s-a făcut a fost și este legal, sens în care solicită a fi avute în vedere declarațiile acestor persoane care răspundeau de partea de legalitate.

În aceste condiții, arată că nu înțelege motivul pentru care se mai află în această stare și de ce trebuie să i se mai impună aceste restricții.

CURTEA,

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27.11.2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ 15 s-au dispus următoarele:

În baza art. 208 Cod procedură penală raportat art. 207 alin. 4 Cod procedură penală s-a menținut măsura controlului judiciar prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Noul Cod procedură penală privitor la inculpații:

1. D. I. - fiul lui A. și R., născut la data de 16.03.1962 în ., domiciliat în B., .. 10, ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, căsătorit.

2. G. M. - fiica lui M. S. și M. Istina, născută la data de 23.01.1961 în ., jud. A., domiciliată în B., .. 9A, . și fără forme legale în B., ., . în cadrul . român, fără antecedente penale, CNP_.

3. I. R. P. - fiul lui V. și V., născut la data de 16.04.1951, în mun. F., domiciliat în mun. F., ., căsătorit, fără antecedente penale, administrator public al județului B., CNP_.

4. B. G. - fiul lui C. și P., născut la data de 21.06.1952, ., domiciliat în mun. B., ., CNP_, cetățean român, fără antecedente penale.

5. C. A. A. - fiul lui A. și V., născut la data de 17.01.1952 în Timișoara, CNP_, domiciliat în loc Rășnov, ., jud. B., cetățean român, fără antecedente penale.

S-au respins cererile inculpaților indicați de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar.

S-a respins cererea inculpatului C. A. A. de încuviințare a părăsirii țării în perioada 1.12 – 8.12.2015.

S-au respins cererile inculpatului C. A. A. de modificare a condițiilor controlului judiciar respectiv de „ridicare parțială a sechestrului”.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 49/P/2014 întocmit de către D. – S. Teritorial B. s-au dispus următoarele:

1. Trimiterea în judecată a inculpatului C. A. A. pentru comiterea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 309 Cod penal și art. 5 Cod penal;

- abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- luare de mită prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 și art. 7 lit. a din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

- spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin.1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal;

- trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 și art. 7 lit. a din Legea 78/2000;

- instigare la tentativă la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 32 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal;