Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 865/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 865/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-12-2015
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2015:002._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 865/ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 15 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A4:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: C. G.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpații B. I. și B. L. E. împotriva sentinței penale nr. 444 din data de 12 martie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 decembrie 2015.
CURTEA,
Constată că prin sentința penală nr. 444/12.03.2015 a Judecătoriei B., în temeiul art. 180 alin. 2 Cod Penal 1969, cu reținerea art. 75 alin. 1 lit. c Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod Penal a fost condamnat inculpatul B. I., fiul lui A. și E., ns. la data de 13.07.1994 în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. S., .. 6, jud. B., cetățean român, necăsătorit, studii: 4 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă comisă la 18/19.10.2013, persoană vătămată C. C. D.).
În baza art. 33 lit. a din Codul penal din 1969 s-a constatat că fapta dedusă judecății este concurență cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2231/23.09.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia Penală 2/..2015 a Curții de Apel B..
S-a descontopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel: 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. c Cod Penal din 1969 și art. 5 Cod Penal; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzură de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal din 1969, art. 74 alin. 1 lit. a, alin.2, art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal din 1969 și art. 5 Cod Penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod Penal din 1969, art. 5 Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care o sporește cu 3 luni, în final 1 an și 3 luni.
În baza art. 12 LPACP, art. 71 alin. 1 Cod Penal din 1969, raportat . la art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 86 ind. 1 Cod Penal din 1969, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei stabilind termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
Conform art. 86 ind. 3 cod Penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Conform art. 86 ind. 3 alin. 3 Cod Penal din 1969, impune inculpatului să urmeze un curs de calificare profesională și să nu ia legătura cu persoana vătămată C. C. D.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 alin. 2 Cod Penal din 1969, se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod Penal din 1969, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 118 Cod Penal, cu aplicarea art. 5 cod Penal, s-a dispus luarea măsurii educative a supravegherii pe o durată de 6 luni față de inculpatul B. L. E., fiul lui A. și E., ns. la data de 30.03.1996 în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. S., .. 6, jud. B., cetățean român, necăsătorit, studii: 4 clase, fără ocupație, necunoscut cu antecedente penale, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 113 și urm. Cod Penal (faptă comisă la 18/19.10.2013, persoană vătămată C. C. D.).
În temeiul art. 121 alin. 1 Cod penal, se impune inculpatului respectarea următoarelor obligații: să urmeze un curs de pregătire profesională; să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată C. C. D.; să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 Cod Penal referitoare la posibilitatea înlocuirii măsurii neprivative de libertate cu una privativă de libertate.
În baza art. 397 Cod Penal, s-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1, 2 Cod de procedură penală, obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1000 lei (atât pentru faza de urmărire penală cât și pentru faza de judecată), câte 500 lei fiecare inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că În data de 18/19.10.2013, în jurul orelor 00,00-01,00, persoana vătămată C. C. D., împreună cu martorii V. A. și B. M. au coborât dintr-un taxi în mun. S., pe ., în fața unui magazin mixt, cu intenția de a cumpăra țigări, suc și ceva de băut. Până să intre în magazin, de cei trei s-au apropiat inculpații B. I. și B. L. E. care fără nici un motiv aparent au început să o lovească pe persoana vătămată cu pumnii și picioarele pe întreaga suprafață a corpului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un umăr de 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, din declarația persoanei vătămate C. C. D. (f. 9 dosar urmărire penală) reiese că acesta, întorcându-se din mun. B. cu taxiul împreună cu martorii B. M. și V. A., au coborât în fața unui magazin, moment în care s-au apropiat două persoane pe care nu le cunoștea la acel moment și care au început fără motiv să îl lovească. Această declarație se coroborează cu cea a martorei V. A. (f. 23 dosar urmărire penală) care a relatat aceleași aspecte ca persoana vătămată, menținându-și declarația și în fața instanței, mai mult decât atât, arătând că îi recunoaște pe cei doi inculpați ca fiind cele două persoane aflate în boxă. În ceea ce îl privește pe martorul B. M. (f. 26), acesta a declarat că inculpații s-au apropiat de persoana vătămată, pe care au lovit-o cu pumnii și picioarele, moment în care a intervenit pentru a-i îndepărta. În fața instanței a arătat că nu știe care a fost motivul conflictului, îi știa din vedere pe cei doi inculpați însă îi recunoaște ca fiind cei din boxă. În consecință, toate aceste probe se coroborează, dovedind faptul că inculpații B. I. și B. L. E. au exercitat violențe în contra persoanei vătămate, care s-au soldat cu 3-4 zile de îngrijiri medicale, după cum reiese din certificatul medico legal (f. 10 dosar urmărire penală).
Inculpatul B. I. a declarat (f. 13-15) că nu este adevărat că ar fi lovit-o pe persoana vătămată, pe care nu o cunoaște. Aceeași atitudine de negare a comiterii faptei a adoptat-o și inculpatul B. L. E. (f. 18-20 dup) care a susținut că nu a fost la locul și data indicate de persoana vătămată, pe care nu o cunoaște și pe care evident, nu a lovit-o.
Instanța de fond consideră că nu există nici un fel de motiv pentru a pune sub semnul întrebării veridicitatea declarației oferite de persoana vătămată dar mai ales declarațiile celor doi martori audiați în cauză, în condițiile în care în mod constant au oferit aceeași variantă. Cei doi martori au descris suficient de detaliat modul de comitere al faptei și, chiar dacă sunt prieteni ai persoanei vătămate, nu există nici un indiciu care să denote lipsa de credibilitate a celor relatate de ei.
În consecință, instanța de fond consideră că s-a făcut dovada faptului că ambii inculpați au acționat împreună, agresând persoana vătămată C. C. D., creându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale.
În drept, s-a reținut că fapta inculpaților B. I. și B. L. E. care, în seara de 18/19.10.2013, în jurul orelor 00,00-01,00, au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, fără un motiv întemeiat, persoanei vătămate C. C. D., creându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal din 1969,în prezent aceeași infracțiune prevăzută de art. 193 al. 2 Cod Penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că există o acțiune de lovire, producându-se rezultatul socialmente periculos prevăzut de lege, respectiv leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, între acțiune și urmarea socialmente periculoasă existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpații a acționat cu intenție directă, urmărind producerea respectivelor leziuni traumatice.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, s-a constatat că de la data săvârșirii infracțiunilor indicate mai sus și până la soluționarea prezentei a existat o succesiune de legi penale, astfel că se impune alegerea legii penale mai favorabile conform art. 5 al. 1 Cod Penal. Analizând limitele de pedeapsă prevăzute de lege se constată că pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, pedeapsa este închisoarea între 3 luni și 2 ani sau amenda penală în timp ce pentru art. 193 al. 2 Cod Penal pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea între 6 luni și 5 ani închisoare alternativ cu amenda penală.
În raport de acestea se constată că legea penală mai favorabilă inculpatului major B. I. este, vechiul Cod penal. Totodată, la concluzia că mai favorabil inculpatului este Codul Penal din 1969 instanța va avea în vedere și faptul că acesta, conform mențiunilor din cazierul judiciar, a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 2231/2014 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală 2/. Apel B. pentru două infracțiuni concurente cu cea din prezenta cauză. Întrucât conform Codului Penal din 1969, în ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului, legea prevede aplicarea unui spor facultativ, pe când conform Codului penal în vigoare aplicarea unui spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse este obligatorie, este evident mai favorabilă vechea reglementare.
Față de considerentele expuse, pentru alegerea și aplicarea sancțiunii inculpatului B. I., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul si mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond constată că infracțiunea a fost săvârșită în mod spontan, urmările, reflectate și în numărul de zile de îngrijiri medicale, nu au fost grave, iar cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului se constată că acesta nu este la prima abatere.
În consecință, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod Penal.
Totodată, instanța de fond reține incidența prevederilor art. 75 alin. 1 lit. c cod Penal din 1969, respectiv săvârșirea infracțiunii de către un infractor major împreună cu un minor, având în vedere că la comiterea faptei a participat și inculpatul B. L. E., care la acel moment avea 16 ani.
Din fișa de cazier instanța de fond constată că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 2231/2014 a Judecătoriei B., definitivă la 09.01.2015, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, pentru comiterea a două infracțiuni, respectiv tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1 Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal, art. 76 alin. 1 lit. c Cod Penal din 1969 precum și pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1 Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal, art. 76 alin. 1 lit. c Cod Penal din 1969.
Având în vedere că aceste două fapte sunt concurente cu infracțiunea dedusă judecății, fiind toate comise înainte de ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța de fond a făcut aplicarea art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b Cod în sensul că a descontopit pedeapsa de 1 an aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2231/2014 a Judecătoriei B. în pedepsele componente, de 1 și 8 luni, pe care le-a repus în individualitatea lor, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni, în final 1 an și 3 luni.
Față de prevederile art. 12 din Legea de punere în aplicare a Codului Penal, instanța a aplicat inculpatului prevederile art. 71 Cod Penal din 1969, interzicând acestuia drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod Penal.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv pedeapsa este mai mică de 4 ani închisoare și, raportat la circumstanțele sale personale, se poate aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și că nu va săvârși alte infracțiuni chiar în lipsa executării efective a pedepsei. Instanța consideră că, ținând cont de elementele analizate la momentul individualizării pedepsei dar și la numeroasele sale antecedente penale, simpla suspendare a executării pedepsei, fără impunerea anumitor constrângeri acestuia, nu ar fi suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.
În raport de aceste considerente instanța, în baza art. 86¹ Cod penal va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 Cod penal. În baza art. 863 al. 1 Cod penal instanța va obliga inculpatul la respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, respectiv: să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Conform art. 86 ind. 3 alin. 3 Cod Penal din 1969, a impus inculpatului să urmeze un curs de calificare profesională și să nu ia legătura cu persoana vătămată C. C. D..
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 alin. 2 Cod Penal din 1969, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod Penal din 1969, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Referitor la inculpatul minor B. L. E., în privința legii penale mai favorabile, efectuând o analiză globală a celor două incriminări succesive ale faptei de loviri și alte violențe, respectiv art. 180 al. 2 Cod Penal din 1969 și art. 193 al. 2 din Codul Penal din 2009, instanța de fond apreciază mai favorabile prevederile Codului penal în vigoare, nu atât prin prisma limitelor de pedeapsă ci datorită faptului că, potrivit art. 114 Cod Penal, față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, nemaiputând fi dispusă o soluție de condamnare.
La individualizarea măsurii educative, instanța de fond a ținut seama, conform art. 116 Cod Penal, de prevederile art. 74 Cod Penal, dar și de concluziile referatului de evaluare aflat la dosarul cauzei.
Având în vedere că inculpatul B. L. E. are, conform mențiunilor din fișa de cazier (f. 40 dosar instanță) numeroase antecedente penale, fiind totodată pusă în mișcare acțiunea penală în 3 dosare, instanța de fond apreciază că se impune luarea măsurii educative a supravegherii pe durata maximă prevăzută de lege, respectiv 6 luni, apreciind că prin obligațiile ce pot și vor fi impuse inculpatului se poate realiza un control adecvat al comportamentului acestuia, în vederea reeducării sale și pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni. În consecință, instanța de fond apreciază că măsura educativă a supravegherii pe o durată de 6 luni este proporțională cu fapta comisă, urmând ca, în baza art. 121 alin. 1 Cod Penal să-i impună acestuia respectarea următoarelor obligații: să urmeze un curs de pregătire profesională; să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată C. C. D.; să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 Cod Penal referitoare la posibilitatea înlocuirii măsurii neprivative de libertate cu una privativă de libertate.
Pe latură civilă, instanța de fond a luat act de faptul că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpații Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpații B. I. și B. L. E..
În ședința publică din data de 26.11.2015, intimatul persoană vătămată C. D., personal, menționează că își retrage plângerea față de ambii inculpați, respectiv B. I. și B. L. E..
Față de acest aspect, s-au pus concluzii de admitere a apelului Ministerului Public și apelul inculpaților B. I. și B. L. E. împotriva sentinței penale nr. 444 din data de 12 martie 2015 pronunțată de Judecătoria B., raportat la manifestarea de voință a persoanei vătămate și de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. g. Cod procedură penală, încetarea procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelurile declarate sunt întemeiate, sub aspectul soluției de condamnare a inculpaților, având în vedere retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată, în faza apelului.
Astfel, la data de 26.11.2015, fiind prezentă personal în fața instanței de apel, persoana vătămată C. C. a declarat că își retrage plângerea prealabilă față de ambii inculpați, respectiv atât față de inculpatul B. I. cât și față de inculpatul B. L. E..
Având în vedere că inculpații au fost condamnați pentru o infracțiune la care punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale este condiționată de introducerea și menținerea plângerii prealabile, atât sub imperiul vechiului Cod penal, cât și sub imperiul noului Cod penal, curtea va lua act de manifestarea de voință a persoanei vătămate și va dispune încetarea procesului penal față de ambii inculpați. Astfel, pentru infracțiunea de lovire au alte violențe, prevăzută de art. 193 din noul Cod penal și de art. 180 din vechiul Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Față de retragerea plângerii prealabile de către aceasta din urmă, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpații B. I. și B. L. E., împotriva sentinței penale nr. 444/12.03.2015 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o va desființa sub aspectul soluției de condamnare a inculpaților.
Rejudecând, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul B. I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 5 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată, iar în temeiul art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul B. L. E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată.
În ce privește dispoziția instanței de fond de obligare a celor doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare în fond, față de manifestarea de voință explicită a inculpaților de a suporta ei cheltuielile judiciare către stat, curtea va menține această dispoziție a sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpații B. I. și B. L. E., împotriva sentinței penale nr. 444/12.03.2015 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul soluției de condamnare a inculpaților.
Rejudecând,
În temeiul art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal față de inculpatul B. I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 5 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată.
În temeiul art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal față de inculpatul B. L. E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.12.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. FranguloiuCristinel G.
Grefier
D. S.
Red.CG/12.01.2016/Tehnoredact.DS/12.01.2016/2 ex./Jud.fond. D. C.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 46/2015.... → |
|---|
