Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 686/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 octombrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 385 din 04 martie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 octombrie 2015, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 385/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ , a fost condamnat, în baza art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, inculpatul I. R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 alin. 2 Vechiul Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Vechiul Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Vechiul Cod penal.
În baza art. 86/1 Vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 86 alin. 1 și 3 Vechiul Cod penal, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B. la termenele stabilite de această instituție, b) să anunțe, în prealabil, către această instituție orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice acestei instituții informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, e) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 din Vechiul Cod penal raportat la art. 83 din Vechiul Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Vechiul Cod penal, s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate să se suspende și executarea pedepsei accesorii
A fost respinsă acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă P. G..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu numărul 4709/P/2012 din data de 03.09.2013, înregistrat la instanță la data de 20.06.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt la plângere prealabilă, prevăzută de art. 210 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, două infracțiuni de distrugere, prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal (fapte săvârșite împotriva persoanei vătămate I. N.) precum și pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal (față de persoana vătămată P. G.), în final cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea din data de 28.01.2014, s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar având ca obiect săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de persoana vătămată P. G., dosar înregistrat cu nr._ .
Prin sentința penală nr. 239/31.01.2014 a Judecătoriei B., în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate I. N., împotriva inculpatului I. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt la plângere prealabilă, prevăzută de art. 210 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal (2 fapte), ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
Rămânând investită cu soluționarea, în procedură obișnuită, a infracțiunii de lovire sau alte violențe față de persoana vătămată P. G., instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 18.06.2012, persoana vătămată P. G. și martorul D. B. efectuau lucrări de reparații la fațada imobilului în care locuiau la acel moment părinții inculpatului I. R. și martorul. În timp ce se afla pe o schelă, persoana vătămată l-a observat pe inculpatul I. R. care se afla la baza schelei și l-a întrebat pe acesta care a fost motivul pentru care într-o seară precedentă a spart geamurile locuinței tatălui său și a stricat fațada imobilului. Inculpatul a fost deranjat de discuția provocată de persoana vătămată, astfel că a început să adreseze acestuia injurii și a încercat să urce pe schelă pentru a ajunge astfel la locul unde se afla persoana vătămată. Aceasta a reușit să îl determine pe inculpat să nu urce pe schelă, după care a coborât de pe schela în cauză. În momentul în care a ajuns la baza schelei, inculpatul, aflat în imediata apropiere, a lovit-o pe aceasta cu o piatră în zona feței, după care, în momentul în care persoana vătămată căzuse pe pământ, a aplicat acesteia mai multe lovituri cu picioarele. Urmare a loviturilor aplicate de inculpat, persoana vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
La stabilirea situației de fapt, instanța de fond a arătat că a avut în vedere declarațiile date de persoana vătămată P. G. care se coroborează cu declarațiile martorilor P. M. și D. B., cu declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale și cu certificatul medico-legal eliberat persoanei vătămate.
Declarația persoanei vătămate se coroborează și cu certificatul medico-legal nr. 1690/E/22.06.2012, conform căruia la examenul medico-legal s-a constatat că ambele regiuni orbito-palpebrale sunt echimozate violaceu și tumefiate, prezintă hemoragie subconjunctivală cadran extern glob ocular, plagă contuză palpebral inferior dreapta, excoriație piramida nazală și plăgi contuze pe fața vestibulară a buzei superioare, leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure ce pot data din data de 18.06.2012 și au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere situația de fapt reținută pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a considerat că fapta inculpatului care, în data de 18.06.2012, a aplicat persoanei vătămate P. G. mai multe lovituri, provocând acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În ceea ce privește pedeapsa ce se impune a fi aplicată inculpatului, instanța de fond a avea în vedere faptul că, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 1 noul Cod penal, conform cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În ceea ce privește regimul sancționator, instanța de fond a constatat că actele normative succesive sancționează infracțiunea de lovire sau alte violențe cu pedepse cuprinse între aceleași limite. Prin raportare la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, în condițiile în care inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și manifesta acordul cu privire la prestarea unei munci în folosul comunității, condiție obligatorie potrivit noului Cod penal pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei, prima instanță a apreciat că Vechiul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă acestuia, întrucât pedeapsa pentru care a optat în concret este închisoarea fără ca aceasta să fie executată în regim de detenție.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a arătat că a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Vechiul Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere criteriile de mai sus dar și împrejurările concrete în care inculpatul a agresat persoana vătămată, instanța de fond a considerat că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, scopul și funcțiile pedepsei vor fi atinse.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 86/1 Vechiul Cod penal, în sensul că pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani, inculpatul nu a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni, prima instanță a considerat că în speță se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, cu obligația acestuia de a respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B. la termenele stabilite de această instituție, b) să anunțe, în prealabil, către această instituție orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, d) să comunice acestei instituții informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, e) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
În baza art. 71 alin. 2 Vechiul Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Vechiul Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Vechiul Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
Cu privire la latura civilă, prima instanță a constatat că persoana vătămată P. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 de lei reprezentând daune materiale. Constatând că partea civilă nu a făcut dovada prejudiciului material încercat urmare a faptei ilicite a inculpatului, s-a apreciat că se impune respingerea acțiunii civile promovată de aceasta în cadrul procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se stabilească o pedeapsă rezultantă pentru inculpat în raport de întreaga pluralitate de infracțiuni comisă de către acesta, astfel cum rezultă din actele dosarului.
În dezvoltarea motivelor de apel, P. a arătat că inculpatul I. R. a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond în prezenta cauză la pedeapsa de 1 an închisoare, în modalitatea de executare prevăzută de art. 861 Cod penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal anterior. Până la soluționarea acestei cauze, inculpatul I. R. a mai suferit o condamnare de 2 luni închisoare pentru o faptă concurentă. Pe cale de consecință, apreciază că instanța de fond trebuia să anuleze modalitatea de executare a suspendării condiționate prevăzută pentru acea infracțiune pentru care fusese condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, să efectueze concursul, să stabilească o pedeapsă rezultantă iar apoi să dispună modalitatea de executare în prezenta cauză.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de P. este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit, pe baza materialului probator administrat în dosar (declarațiile date de persoana vătămată P. G., declarațiile martorilor P. M. și D. B., declarația dată de inculpatul I. R. în cursul urmăririi penale și cu certificatul medico-legal nr. 1690/E/22.06.2012 eliberat de Serviciul medico-legal B. persoanei vătămate) o corectă stare de fapt, constând, în esență, în aceea că, la data de 18.06.2012, inculpatul I. R. în contextul unui conflict spontan a aplicat persoanei vătămate P. G. mai multe lovituri, provocând acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
S-a apreciat de asemenea corect de către prima instanță că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal de la 1969, în cauză fiind întrunite condițiile tragerii inculpatului la răspundere penală.
Din perspectiva succesiunii de legi penale în timp intervenite de la data comiterii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei, instanța de fond a stabilit în mod judicios legea penală mai favorabilă inculpatului, iar în ceea ce privește pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea dedusă judecății, instanța de apel constată că au fost avute în vedere de către prima instanță toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal de la 1969, pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului I. R. fiind în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal de la 1969.
Este adevărat că prima instanță nu a ținut seama la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului I. R. de dispozițiile sentinței penale nr. 280/S/26.11.2013 a Tribunalului B., astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 20/. a Curții de Apel B., prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni concurente de lovire, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal, astfel că nu a fost rezolvată și sancționată pluralitatea de infracțiuni comisă de inculpat, însă culpa în neefectuarea acestei contopiri nu a aparținut instanței de fond, care nu avea cum să cunoască de existența acestei condamnări câtă vreme în cazierul pe care l-a solicitat și i-a parvenit chiar înaintea pronunțării sentinței penale nr. 385/04.03.2015, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 luni închisoare (care survenise cu aproape un an în urmă) nu era menționată.
Cu toate acestea, Curtea analizând situația inculpatului I. R. prin prisma criticilor aduse de P. hotărârii atacate, constată că într-adevăr infracțiunea de lovire sau alte violențe (comisă la data de 09/10.07.2013) pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare prin sentința penală nr. 280/S/26.11.2013 a Tribunalului B., astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 20/. a Curții de Apel B., este concurentă cu infracțiunea dedusă judecății, iar la suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare nu se cunoștea că inculpatul mai comisese infracțiunea de lovire și alte violențe dedusă în prezent judecății. În raport de această situație, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 85 din Codul penal de la 1969 în ceea ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 280/S/26.11.2013 a Tribunalului B., astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 20/. a Curții de Apel B..
Întrucât ambele infracțiuni au fost comise sub imperiul Codului penal de la 1969, iar dispozițiile acestuia sunt mai favorabile inculpatului în toate privințele – atât în ceea ce privește regimul sancționator pentru fiecare infracțiune în parte cât și regimul sancționator al pluralității de infracțiuni și modalitățile de executare a pedepselor - văzând dispozițiile art. 34 și art. 36 din Codul penal de la 1969, Curtea constată că pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele și rezolvarea situației juridice complete a inculpatului, se impune, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 385/4.03.2015 pronunțată de Judecătoria B., desființarea hotărârii în ceea ce privește omisiunea primei instanțe de a contopi pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa aplicată acestuia prin sentința penală nr. 280/S/20.11.2013 a Tribunalului B., astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 20/. a Curții de Apel B., pentru infracțiunea concurentă și stabilirea unei pedepse rezultante.
Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 Cod penal de la 1969, se va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 280/S/20.11.2013 a Tribunalului B., astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 20/. a Curții de Apel B..
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 36 alin. 1 Cod penal de la 1969, se va contopi pedeapsa de 2 luni închisoare, devenită executabilă în urma anulării suspendării condiționate a executării pedepsei, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de prima instanță pentru infracțiunea dedusă judecății și se va dispune executarea pedepsei celei mai grele de 1 an închisoare.
Având în vedere vârsta inculpatului, gradul de instruire școlară a acestuia, posibilitățile concrete de reintegrare și reeducare, gravitatea faptelor comise și împrejurarea că acesta este integrat în comunitatea din care provine, Curtea apreciază că scopul pedepsei rezultante poate fi atins fără privare de libertate, sens în care, în temeiul art. 86 alin. 1 Cod penal de la 1969 (ale cărui condiții sunt îndeplinite), se va suspenda sub supraveghere pedeapsa rezultantă principală de 1 an închisoare.
În raport de dispozițiile art. 862 și art. 865 Cod penal din 1969, instanța de apel va stabili un termen de încercare de 4 ani care curge, conform art. 865 Cod penal din 1969, de la data de 21.02.2014.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea cauzei în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 385/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în ceea ce privește:
- omisiunea primei instanțe de a contopi pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa aplicată acestuia prin sentința penală nr. 280/S/20.11.2013 a Tribunalului B., astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 20/. a Curții de Apel B. pentru o infracțiune concurentă,
- cuantumul termenului de încercare stabilit,
- data de la care curge termenul de încercare.
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 85 Cod penal, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 280/S/20.11.2013 a Tribunalului B., astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 20/. a Curții de Apel B..
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 36 alin. 1 Cod penal de la 1969, contopește pedeapsa de 2 luni închisoare, devenită executabilă în urma anulării suspendării condiționate a executării pedepsei cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de prima instanță pentru infracțiunea dedusă judecății și dispune executarea pedepsei celei mai grele de 1 an închisoare.
În baza art. 861 alin. 1 Cod penal de la 1969, suspendă sub supraveghere pedeapsa rezultantă principală de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani care curge, conform art. 862, art. 865 Cod penal din 1969, de la data de 21.02.2014.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea cauzei în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.H./13.11.2015
Dact. O.S./16.11.2015
3 exemplare
Jud. fond: B. L.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 682/2015. Curtea de... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 821/2015. Curtea... → |
|---|
