Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 64/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 64/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 12 iunie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată FJC10:
Președinte: M. L. - judecător
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. I. - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial B..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul G. M. împotriva încheierii de ședință din data de 9 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 4.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat G. M., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat T. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind de instanță, apărătorul ales al inculpatului și reprezentantul Ministerului Public, declară că nu au cereri de formulat sau chestiuni prealabile de invocat.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în baza art. 206 alin. 3 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Pentru contestatorul inculpat G. M., apărătorul ales, avocat T. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 9 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 4, având în vedere dispozițiile art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a raportat la art. 242 alin. 2, art. 223 alin. 2, art. 202 și art. 218 Cod procedură penală, prin care a fost respinsă cererea de înlocuire a arestului preventiv cu arestul domiciliar ca fiind nefundat. Arată că, inculpatul este trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni de trafic de persoană, trafic de minori, constituirea unui grup infracțional organizat aflându-se sub măsura arestului preventiv de un an și cinci luni de zile. În tot acest interval, procesul penal și-a urmat fazele normale în sensul că urmărirea penală a fost finalizată, a fost sesizată instanța de judecată cu rechizitoriul, s-a trecut de procedura de cameră preliminară, în acest moment dosarul aflându-se în fază de judecată pe fond, la finalul judecății. Precizează că, la acest moment procesual nu mai există persoane vătămate sau martori din rechizitoriu care să mai fie de audiat. În acest fel, consideră că măsura preventivă a arestului este mult prea dură și nu se mai impune menținerea acesteia raportat la scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală și la o bună desfășurare a procesului penal. Nu înțelege cum inculpatul G. ar mai putea să influențeze declarațiile persoanelor vătămate sau ale unor martori care au dat declarații atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești. Arată că, nu există nicio rațiune juridică potrivit căreia inculpatul ar putea să influențeze declarațiile propriilor martori care urmează să susțină în fața instanței o anumită stare de fapt. De asemenea din declarațiile date de persoanele vătămate în cercetarea judecătorească nu se confirmă rechizitoriul sub aspectul stării de fapt și a încadrării în drept, împrejurare față de care instanța de fond a supus spre analiză o schimbare de încadrare juridică din infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori în infracțiuni de proxenetism. În momentul când se vor cobora declarațiile persoanelor vătămate se va constata că modifică esențial starea de fapt avută în vedere de către judecătorul de drepturi și libertăți când s-a dispus luarea măsurii. Precizează că, o mare parte din persoanele vătămate au declarat că nu le-a fost îngrădită sub nicio formă libertatea de către inculpatul G., că aveau cunoștință despre ce trebuiau să facă în G., aveau cunoștință de toate condițiile care existau acolo, nu i-au dat nici un ban inculpatului G. M., că nu locuiau împreună cu inculpatul G. M., persoanele care se ocupau de persoanele vătămate formau un grup anterior ca inculpatul să intervină în această stare de fapt, motiv pentru care apreciază că din probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu se conturează infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. A se avea în vedere declarația inculpatului care recunoaște că are anumite legături cu trei dintre persoanele vătămate dar nu cu toate. Solicită a fi analizată și starea de pericol care trebuie să fie actuală și trebuie raportată la momentul procedurii, la persoana inculpatului, la timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive. Precizează că, nu invocă depășirea termenului rezonabil întrucât speța a fost complexă, însă trebuie surprins și faptul că apărarea nu a amânat niciodată acest dosar. Din punctul său de vedere cercetarea judecătorească a avut tot concursul pentru o bună desfășurare, fără a încerca să denatureze cercetarea judecătorească. Mai arată că, ar trebuie făcută o nouă analiză și dacă noua măsură care se solicită, și anume arestul domiciliar, este suficientă pentru o bună desfășurare a procesului penal în continuare. Consideră că, plasarea inculpatului într-o stare de arest domiciliar este suficientă pentru o bună desfășurare a procesului penal atâta timp cât există serviciul de supraveghere în cadrul IPJ C., care poate realiza o supraveghere efectivă, iar codul de procedură penală prevede anumite obligații în sarcina inculpatului G. în scopul de a asigura o bună desfășurare a procesului penal. A se avea în vedere că, legiuitorul în momentul în care a stabilit că durata arestului domiciliar poate fi dedusă dintr-o eventuală pedeapsă, practic a pus pe același palmier măsura arestului preventiv cu măsura arestului domiciliar. Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației și depune în scris concluzii scrise pentru a fi atașate la dosar și avute în vedere la analiza contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulate de inculpat. A se avea în vedere că, în data de 26 mai 2015 s-a judecat contestația împotriva Încheierii prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive. În contestație, instanța de control judiciar a avut în vedere declarațiile sus amintite. De asemenea, precizează că între 26 mai 2015 și 12 iunie 2015 a avut loc un termen pe fond al cauzei, termen la care nu au fost audiate persoane noi sau care să fi invocat aspecte noi. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică nu mai este la fel de accentuat ca în anul 2014, însă trebuie avută în vedere multitudinea de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, respectiv nouă infracțiuni de trafic de persoane, constituirea unui grup infracțional organizat, transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni. Totodată, a se avea în vedere antecedența penală a inculpatului și infracțiunile pentru care a fost condamnat anterior, respectiv pentru tâlhărie, șantaj, acesta fiind specializat în comiterea infracțiunilor de violență. Ținând cont de faptul că mai sunt două sau trei termene până când dosarul va ieși pe fond, apreciază că până la acest moment instanța de fond a analizat și a ajuns la concluzia că martorii și persoanele din rechizitoriu, având în vedere declarația acestora că inculpatul prezintă în continuare un pericol pentru ordinea publică, apreciază că se impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv. Dacă starea de fapt s-ar fi modificat esențial, atunci în mod cert atât judecătorul de fond, cât și instanța de control judiciar să constate că starea de fapt este diferită și pe cale de consecință să se impună modificarea stării de arest preventiv. Pentru aceste considerente, se impune respingerea contestației formulate de inculpatul G. M..
În replică, apărătorul ales, avocat T. I., având cuvântul, precizează că antecedentele penale ale inculpatului au fost avute în vedere de către judecătorul de drepturi și libertăți în momentul în care a admis propunerea de arestare preventivă și vor fi avute în vedere dacă au consecințe juridice în momentul în care instanța va individualiza juridic pedeapsa. A aduce ca motiv de respingere a contestației acest aspect, consideră că nu poate fi primită pentru că nu a solicitat o revocare a măsurilor preventive, ci a se constata că starea de pericol a suferit schimbări prin trecerea timpului, prin parcurgerea procedurilor, prin probele administrate, cu încadrarea în drept care nu mai este aceeași. Solicită a se da valoare prezumției de nevinovăție, întrucât din concluziile reprezentantului Ministerului Public se înțelege că inculpatului ar trebui să îi fie menținută măsura arestului preventiv pentru încă două, trei termene, până la sfârșirea procesului, fiind practic niște concluzii puse de reprezentantul Ministerului Public pentru viitor. Contestatorul inculpat G. M., personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi avute în vedere concluziile apărătorului său ales. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Lăsat în libertate, nu are să influențeze nicio parte.
CURTEA
Constată că prin încheierea din ședința publică din data de 09.06.2015, Tribunalul C. a dispus, cu privire la inculpatul G. M., în baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2, 5 Cod procedură penală, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C. nr. 8/D/P/2012 din 21.07.2014 înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 22.07.2014 sub dosar nr._ 4, printre altele, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G. M. pentru comiterea infracțiunilor de: „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal vechi și art. 5 Cod penal; „trafic de persoane” prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal vechi și art. 5 Cod penal (9 fapte); „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal vechi și art. 5 Cod penal; „transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri” prevăzută de art. 29 al. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal vechi și art. 5 Cod penal (3 fapte); „disimularea adevăratei naturi a provenienței bunurilor cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni” prevăzută de art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr.656/2002 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal vechi și art. 5 Cod penal; „dobândirea de bunuri cunoscând, că provin din săvârșirea de infracțiuni” prevăzută de art. 29 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal vechi și art. 5 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal vechi; și
În esență, prin actul de sesizare, au fost reținute următoarele fapte în sarcina inculpatului G. M.:
- în perioada anilor 2010-2012 împreună cu N. G. și cetățeanul maghiar Darab S. au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de trafic de persoane, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al.1,2,3 din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal ,;
- în cursul lunii iunie 2011 a transportat persoana vătămată O. T. E. din România în G. cunoscând că anterior a fost recrutată prin inducere în eroare de G. S. și N. G. în vederea practicării prostituției, în folosul lui și al lui N. G., G. S., Darab S., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal,;
- la începutul anului 2012 a recrutat persoana vătămată Ș. H. M., care era minoră la acea dată, și a obligat-o la practicarea prostituției pe teritoriul mun. S. G., jud. C., iar apoi i-a propus să practice prostituția în folosul lui în G., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori” prevăzută de art.211 al.1 din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal ,;
- la începutul anului 2012 a recrutat prin inducere în eroare persoana vătămată N. Dorottya și a obligat-o la practicarea prostituției pe teritoriul mun. S. G., jud. C., iar apoi i-a propus să practice prostituția în folosul lui în G., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal;
- în cursul lunii ianuarie 2011 a transportat din România în G. persoana vătămată Rapolti E. E. cunoscând că anterior a fost recrutată prin inducere în eroare de N. G. în vederea practicării prostituției în G., în folosul lui și a lui N. G., Darab S., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal,
- în cursul lunii ianuarie 2011 a transportat din România în G. persoana vătămată Pacular N. cunoscând că anterior a fost recrutată prin inducere în oroare de N. G. în vederea practicării prostituției în G., în folosul lui și a lui N. G., Darab S., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal,
- în primăvara anului 2010, împreună cu N. G. a recrutat prin inducere în eroare persoana vătămată Suncă A. M. în vederea practicării prostituției în folosul lor pe teritoriul Greciei, în folosul lui și a lui N. G., Darab S., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal,
- în cursul lunii septembrie 2011, a recrutat prin inducere în eroare martorul F. A. în vederea practicării prostituției în folosul lui pe teritoriul Greciei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art. 210 al.1 lit.a din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal;
- în cursul lunii martie 2012 a recrutat prin inducere în eroare și transportat din România în G. persoana vătămată F. B. Zsuszanna în vederea practicării prostituției pe teritoriul Greciei în folosul lui și a lui N. G., Darab S., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal,
- în cursul lunii martie 2012 a recrutat prin inducere în eroare și transportat din România în G. persoana vătămată F. R. în vederea practicării prostituției pe teritoriul Greciei în folosul lui și a lui N. G., Darab S., fapră ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal,
- în cursul lunii martie 2012 a transportat din România în G. persoana vătămată B. A., care fusese anterior recrutată prin inducere în eroare de către inculpata N. G., în vederea practicării prostituției pe teritoriul Greciei în folosul lui și a lui N. G., Darab S., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art.210 al.1 lit.a din Codul Penal, cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal;
- în perioada 2010-2012, a transferat sumele de bani rezultate din exploatarea persoanelor vătămate vătămate O. T. E., Rapolti E. E., Pacular N., Suncă A. M., F. B. Szuszanna, F. D., C. M., N. K. și B. A. prin obligarea la practicarea prostituției, către B. M. și G. V., suma totală transferată fiind de 62.000 euro, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri” prevăzută de art.29 al.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal, în perioada 2010-2012, a transferat sumele de bani rezultate din exploatarea persoanelor vătămate vătămate O. T. E., Rapolti E. E., Pacular N., Suncă A. M., F. B. Szuszanna, F. D., C. M., N. K. și B. A. prin obligarea la practicarea prostituției, către B. M. și G. V., suma totală transferată fiind de 62.000 euro.
- în perioada 2010-2013, a achiziționat bunuri cu sumele de bani provenite din exploatarea părților vătămate O. T. E., Rapolti E. E., Pacular N., Suncă A. M., F. B. Szuszanna și B. A. prin obligarea la practicarea prostituției, suma totală cheltuită în acest sens fiind de 83.847 euro, după cum urmează: la data de 10.10.2011 spațiu comercial (110 MP) (CF_) situat în mun. - S. G., ..43, ..; autoturism marca Audi A8, la data de 09.08.2010 ; autoturism marca Mercedes Benz_, la data de 19.02.2013; teren intravilan situat în mun. S. G. de 222 MP, CF_, la data de 06.10.2011; Apartament situat în mun. S. G., ., . (21 MP) (CF_), la data de 26.08.2010; apartament situat în or. C., .) (CF_), la data de 10.02.2010, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „disimularea adevăratei naturi a provenienței bunurilor cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni” prevăzută de art.29 al.1 lit. b din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal,
- în cursul lunii august 2012, a înstrăinat, cu ajutorul inculpatului G. S., către B. C. un autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ care îi aparținea inculpatei N. G. pentru a disimula adevărata proveniență a bunului, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri” prevăzută de art.29 al.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal,
- în cursul lunii februarie 2013, a înstrăinat, către B. C. un autoturism marca Audi A8 cu numărul de înmatriculare_ cunoscând că autoturismul este urmărit de autoritățile judiciare din G., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri” prevăzută de art.29 al.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal,
- în cursul lunii august 2012, a dobândit de la inculpata N. G. suma de 1.000 euro cunoscând că provine din exploatarea persoanelor vătămate Suncă A. M. și C. M., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ dobândirea de bunuri cunoscând, că provin din săvârșirea de infracțiuni” prevăzută de art.29 al.1 lit. c din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.37 lit. b Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal(1969) și art. 5 din Codul Penal;
Prin încheierea nr. 4 din 30.01.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 136 alin. 1 lit. d și alin. 5, art. 1491 raportat la art. 143 și art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G. M. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 30 ianuarie 2014 și până la data de 27 februarie 2014, inclusiv.
În acel moment, instanța a constatat existența indiciilor temeinice care justificau presupunerea rezonabilă că inculpatular fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost urmărit penal și cu privire la care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, precum și incidența cazului prevăzut de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală vechi, referitor la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpaților și pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea lor în libertate.
Tribunalul a analizat natura, gravitatea și numărul mare al infracțiunilor presupus a fi comise de către acest inculpat, consecințele faptelor penale reținute în sarcina sa, numărul persoanelor presupus a fi implicate în activitatea infracțională, precum și al victimelor acestora, aria activității infracționale cu implicații transfrontaliere, antecedentele penale ale acestuia, precum și impactul faptelor reținute în sarcina sa, toate aceste împrejurări evidențiind faptul că o măsură preventivă mai ușoară nu ar fi aptă în cazul inculpatului G. M. să atingă scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală și ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
S-a considerat că această concluzie se desprinde și din materialul probator administrat în mod nemijlocit de către instanță, până în acest moment procesual, respectiv din declarațiile persoanelor vătămate și depozițiile martorilor audiați în cauză care evidențiază necesitatea protejării interesului public, în detrimentul interesului personal al acuzatului.
Au fost avute în vedere și consecințele infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, în vederea protejării efective a presupuselor victime care astfel cum rezultă din rapoartele întocmite de A.N.I.T.P. B. se află în stare de vulnerabilitate.
Ca urmare, s-a apreciat că măsura preventivă mai puțin aspră a arestului la domiciliu nu poate asigura atingerea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și poate periclita buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește durata arestării preventive a inculpatului, instanța de fond a considerat că aceasta nu depășește maximul prevăzut de art. 239 alin. 1 Cod procedură penală, termen care se calculează potrivit alin. 2 al aceluiași articol, respectiv de la data de 22.07.2014, data sesizării instanței.
Mai mult, față de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și a organelor judiciare care au fost nevoite să apeleze la instrumentele de cooperare judiciară internațională în materie penală în vederea îndeplinirii actelor de procedură cu inculpatul Darab S., cetățean maghiar, (comunicare rechizitoriu și citație prin comisie rogatorie internațională, audiere prin videoconferință) și cărora nu i se poate impute vreo culpă în prelungirea procesului penal, durata arestării preventive respectă și exigențele C.E.D.O. și își păstrează caracterul rezonabil.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul G. M., care a arătat, prin apărător ales, că, la acest moment procesual, nu mai există persoane vătămate sau martori din rechizitoriu care să mai fie de audiat. În acest fel, a considerat că măsura preventivă a arestului este mult prea dură și nu se mai impune menținerea acesteia raportat la scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală și la o bună desfășurare a procesului penal. Nu înțelege cum inculpatul G. ar mai putea să influențeze declarațiile persoanelor vătămate sau ale unor martori care au dat declarații atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești. A arătat că nu există nicio rațiune juridică potrivit căreia inculpatul ar putea să influențeze declarațiile propriilor martori care urmează să susțină în fața instanței o anumită stare de fapt. De asemenea, din declarațiile date de persoanele vătămate în cercetarea judecătorească nu se confirmă rechizitoriul sub aspectul stării de fapt și a încadrării în drept, împrejurare față de care instanța de fond a supus spre analiză o schimbare de încadrare juridică din infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori în infracțiuni de proxenetism. În momentul când se vor cobora declarațiile persoanelor vătămate se va constata că modifică esențial starea de fapt avută în vedere de către judecătorul de drepturi și libertăți când s-a dispus luarea măsurii. Precizează că o mare parte din persoanele vătămate au declarat că nu le-a fost îngrădită sub nicio formă libertatea de către inculpatul G., că aveau cunoștință despre ce trebuiau să facă în G., aveau cunoștință de toate condițiile care existau acolo, nu i-au dat nici un ban inculpatului G. M., că nu locuiau împreună cu inculpatul G. M., persoanele care se ocupau de persoanele vătămate formau un grup anterior ca inculpatul să intervină în această stare de fapt, motiv pentru care a apreciat că din probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu se conturează infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. A mai solicitat a fi analizată și starea de pericol care trebuie să fie actuală și trebuie raportată la momentul procedurii, la persoana inculpatului, la timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive. A mai considerat că plasarea inculpatului într-o stare de arest domiciliar este suficientă pentru o bună desfășurare a procesului penal atâta timp cât există serviciul de supraveghere în cadrul IPJ C., care poate realiza o supraveghere efectivă, iar codul de procedură penală prevede anumite obligații în sarcina inculpatului G. în scopul de a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Analizând contestația formulată, judecătorul reține următoarele:
În mod corect a reținut judecătorul de la instanța de fond că la acest moment procesual al fazei de judecată subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului Ghiorhjică M., dispusă pentru prima dată la sfârșitul lunii ianuarie 2014.
Probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, până în prezent, creează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a participat, alături de ceilalți inculpați, cu care s-a constituit într-un grup organizat, la săvârșirea mai multor fapte de trafic de persoane, relativ la 10 persoane vătămate, dintre care una minoră, activitatea de prostituție a acestora desfășurându-se atât pe raza orașului S. G. cât și pe teritoriul Greciei. Se observă deci caracterul repetat și transfrontalier al activității infracționale imputate inculpatului, ceea ce poate creea suspiciuni că aceasta a fost activitatea obișnuită a inculpatului pe parcursul anilor 2011-2012 și numărul relativ mare de persoane vătămate implicate în această activitate. Inculpatul mai este acuzat și că a dobândit și a înstrăinat bunuri și a primit sume de bani de un alt coinculpat, cunoscând că acești bani au provenit din săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv de la victimele traficate în G., tocmai pentru a ascunde proveniența ilicită a banilor.
Aceste acuzații sunt foarte grave și denotă o preocupare a inculpatului pentru identificarea unor surse de finanțare de natură ilicită pe parcursul mai multor ani, ceea ce creează un pericol pentru ordinea publică suficient de mare astfel încât să se impună menținerea unei măsuri preventive severe.
Starea de pericol pentru ordinea publică ce trebuie înlăturată prin privarea de libertate a inculpatului rezultă din ușurința cu care a constituit grupul infracțional, cu care a recurs la traficarea mai multor persoane vătămate într-o altă țară, acționând pentru o perioadă îndelungată de timp, atât pe planul obținerii sumelor de bani pe cale ilicită cât și pe planul spălării acestor bani, prin vânzări și cumpărări, astfel cum au fost indicate în încheierea atacată.
La acest moment, Curtea consideră că infracțiunile de care este acuzat inculpatul tulbură ordinea juridică atât în comunitatea din care fac parte inculpatul și persoanele vătămată, dar și în țara în care au fost traficate acele persoane, G., mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual penal și creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare într-o societate civilizată, astfel că se impune o reacție fermă a autorităților în fața unor asemenea fapte.
În mod corect a apreciat prima instanță că nu a intervenit niciun element nou de la momentul arestării inculpatului, care să facă necesară revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate. Nicio altă măsură preventivă nu poate conduce, în acest moment, la atingerea scopului bunei desfășurări a cercetării judecătorești întrucât inculpatul, prin multitudinea și gravitatea acuzațiilor, prin atitudinea de nerecunoaștere a acuzațiilor, reliefează un pericol concret pentru ordinea publică mare, lăsarea sa în libertate putând conduce la încercări de influențare a martorilor sau a persoanelor vătămate, știut fiind că pe durata arestului la domiciliu supravegherea inculpatului un este continuă ci la anumite intervale orare. Personalitatea inculpatului, astfel cum rezultă din actele dosarului, conduce judecătorul la concluzia că și-ar putea asuma riscul de a încerca să influențeze aceste persoane pentru a da alte declarații în cursul cercetării judecărorești, ce pot conduce, în final, la împiedicarea instanței de a afla adevărul în cauză. Inculpatul nu a făcut dovada că ar fi conștientizat gravitatea acuzațiilor.
Durata de timp trecută de la data arestării, având în vedere complexitatea cauzei, ilustrată prin numărul mare al inculpaților, al faptelor și al persoanelor vătămate, nu este una care să depășească termenul rezonabil, în condițiile în care urmărirea penală s-a finalizat dispunându-se trimiterea în judecată a inculpaților, iar judecata cauzei este în plină desfășurare.
Măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, atâta vreme cât cercetarea judecătorească este aproape finalizată iar inculpatul nu recunoaște faptele, fiind deci imperios necesară administrarea în cele mai bune condiții a tuturor mijloacelor de probă pentru aflarea adevărului în cauză.
Se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul G. M. împotriva încheierii din ședința publică din data de 09.06.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 4, pe care o va menține și va fi obligat contestatorul G. M. la plata sumei de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul G. M. împotriva încheierii din ședința publică din data de 09.06.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 4, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă contestatorul G. M. la plata sumei de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2015.
PreședinteGrefier
M. LițăDenis C.
Red.M.L./10.07.2015
Dact.D.C./15.07.2015/4exemplare
Jud.fond. M.D.C.
| ← Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
