Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 65/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 65/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 12 iunie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată FJC10
Președinte – M. L.- judecător
- Grefier - D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – SERVICIUL TERITORIAL B. împotriva încheierii din data de 9 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat B. F., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul ales, avocat T. I..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales T. I. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică încheiat cu inculpatul B. F..
Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorul ales al intimatului inculpat cât și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, judecătorul de cameră preliminară constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 9 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15 și a se dispune menținerea în continuare în stare de arest a inculpatului B. F.. Arată că de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent urmărirea penală a fost efectuată cu celeritate, trecând și de faza camerei preliminare, fiind stabilit și un prim termen pe fond. Precizează că, instanța de fond, așa cum a apreciat și la un termen anterior, a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul B. F. cu o altă măsură preventivă, fiind firesc ca acesta să își mențină poziția anterioară. Precizează că și după prima înlocuire a măsurii arestării preventive, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. a formulat contestație împotriva acelei încheieri, s-a admis contestația Parchetului iar la următorul termen de judecată când s-a discutat menținerea măsurii arestării preventive, judecătorul de cameră preliminară și-a menținut poziția anterioară, în sensul că la fel a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive. A se avea în vedere că motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive încă subzistă. A se avea în vedere că în această cauză, inculpatul B. F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de droguri de risc, în condițiile în care anterior a mai fost condamnat la 2 pedepse cu închisoarea, a căror executare a fost suspendată condiționat. D. urmare, faptele pentru care este trimis în judecată în acest moment inculpatul B. F. au fost comise de acesta în stare de recidivă. În fapt, s-a reținut că în lunile februarie-martie 2015 inculpatul B. F. a vândut diferite cantități de droguri unui colaborator prin intermediul unui investigator. Arată că la momentul realizării flagrantului, undeva în zona străzii Soarelui din B., a fost oprită mașina inculpatului, acesta a fost scos din mașină și pe lângă drogurile găsite și care au constituit obiectul tranzacției, inculpatul la acel moment avea un joint pregătit. De asemenea, atrage atenția asupra faptului că la percheziția domiciliară, în casă și în beci s-au găsit aproximativ 130 de grame de cannabis. În cauză, apărarea susține că cele 130 de grame de cannabis erau destinate consumului propriu. Ține să precizeze în legătură cu acest aspect, că un gram de cannabis costă între 40 și 50 de lei iar dacă facem o socoteală simplă, valoarea de piață a acestei cantități de 130 de grame este de peste 5.000 de lei. Mai mult decât atât, dacă s-ar merge pe varianta apărării, în sensul că această cantitate era destinată consumului, solicită a se ține cont de faptul că din cele 130 de grame s-ar procura circa 520 de țigări. În legătură cu susținerea inculpatului că marfa găsită în casă era pentru consum, solicită a se avea în vedere frecvența cu care inculpatul B. F. a vândut drogurile. De asemenea, pe lângă faptul că inculpatul B. F. a vândut droguri unui colaborator, a se constata că din interceptările telefonice rezultă că zilnic acesta, în perioada în care a fost monitorizat, vindea droguri. Așadar, în cauză sunt reținute patru infracțiuni de trafic de droguri de risc, dintre care trei vânzări și a patra constând în deținerea celor 130 de grame în vederea vânzării. Mai mult decât atât, ține să sublinieze că cele patru infracțiuni au fost comise de inculpat în perioada termenului de încercare. Atrage atenția și asupra atitudinii inculpatului B. F. care, din punctul său de vedere, prin această susținere că cele 130 de grame erau destinate consumului propriu își face mai mult rău, nefiind nimeni atât de naiv să creadă această variantă. Consideră că toate aceste aspecte mai sus prezentate duc la concluzia că inculpatul B. F. prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică și face vorbire aici la siguranța copiilor, la siguranța tinerilor. Arată că părinții își fac griji în ce locuri merg copiii lor, în ce anturaje intră aceștia iar în momentul în care organele statului prind un vânzător, un traficant de droguri, nu contează cantitățile vândute, ci perseverența acestui inculpat. Nu se poate ca atunci când se prinde un astfel de traficant, să se spună dintr-o dată că acesta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. Dacă dorim să ne trimitem copiii în locuri publice fără a ne face griji cu privire la eventualele probleme legate de consumul de droguri, de legătura cu astfel de indivizi, aceștia din urmă trebuie ținuți la arest. Nu se poate aprecia că faptele de vânzare a unor cantități de droguri, trei fapte într-un termen scurt și a patra de deținere, nu constituie un pericol pentru ordinea publică și astfel, pe acest considerent, inculpatului să îi fie înlocuită măsura. Este posibil să greșească, însă și pedepsele anterioare au fost comise de inculpat pentru același gen de infracțiuni. Or, în aceste condiții, cum se poate spune că inculpatul B. F., care și neagă comiterea faptelor, nu constituie un pericol pentru ordinea publică. Este adevărat că această negare a faptelor reprezintă opțiunea inculpatului, însă în momentul în care la dosar sunt probe care în opinia Ministerului Public atestă aceste vânzări, până la urmă inculpatul neagă evidența. Apreciază că toate aceste aspecte mai sus prezentate, duc la concluzia că inculpatul B. F. prezintă un pericol pentru ordinea publică din B. și să nu fie generic, un pericol pentru copiii și tinerii din B. pentru că inculpatul din această activitate trăia. Mai mult decât atât, la efectuarea percheziției a venit un alt tânăr de la care inculpatul cumpărase o mașină cu 4-5.000 de euro sau căruia inculpatul avea să îi dea o diferență în acest sens. Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 9 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15 și pe cale de consecință, a se dispune ca inculpatul B. F. să fie cercetat în continuare în stare de arest preventiv.
Avocat ales T. I., având cuvântul pentru intimatul inculpat B. F., solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 9 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, văzând dispozițiile art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca fiind nefondată. Motivele susținute de reprezentantul Ministerului Public nu au legătură cu instituția de drept care este supusă analizei. Precizează că, este împotriva traficului de droguri de mare risc, din analiza dosarului rezultă că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru patru infracțiuni de droguri de risc. Supune instanței o problemă a încadrării juridice pentru că a fost trimis în judecată cu art. 38 alin. 1 Cod penal, fără a se analiza dacă aceste fapte au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, al unei infracțiuni continuate sau nu. A se constata că starea de pericol trebuie să fie actuală, așa cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului și spre care se îndreaptă și practica națională. Precizează că, nu a solicitat și tribunalul nu a admis înlocuirea arestului preventiv cu un control judiciar, ci a admis înlocuirea arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, considerând că este o măsură suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. Arată că, prezenta cauză nu este stufoasă sau grea care să aibă ca obiect infracțiunea de trafic de droguri. Mai mult decât atât, inculpatul lăsat în libertate nu are cum să influențeze probele ce urmează să fie administrate. Consideră că, societatea și comunitatea din care face parte inculpatul B. F. a primit o reacție promptă din partea organelor judiciare în momentul în care acesta a fost extras din cadrul comunității și plasat într-un loc de detenție pentru o perioadă de timp. Inculpatul B. F., lăsat în libertate, va respecta programul de supraveghere impus de instanță. În opinia sa, la acest moment, fără a mai exista posibilitatea de influențare, începând cercetarea judecătorească, stabilind al doilea termen de judecată în data de 27 iulie 2015, consideră că procesul penal se poate desfășura și cu inculpatul în stare de arest domiciliar. Precizează că, în cursul cercetării fondului cauzei, legiuitorul a pus practic un semn de egalitate între cele două măsuri, a arestului preventiv și a arestului domiciliar. A se avea în vedere că, inculpatul B. F. nu are antecedente penale, este la primul contact cu legea penală. De asemenea, consideră că s-a antamat fondul cauzei și s-a încercat crearea unei presiuni asupra instanței pentru a deturna atenția de la instituția de drept care trebuie analizată și anume suficiența noii măsuri, starea de pericol care trebuie să fie actuală, chiar și eventuala încadrare în drept, motiv pentru care solicită respingerea contestației și depune concluzii scrie pentru a fi atașate la dosar.
Intimatul inculpat B. F., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău pentru cele întâmplate și solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B..
CURTEA
Constată că prin încheierea de ședință din data de 09.06.2015, Tribunalul B. a dispus, cu privire la măsura arestării preventive, în baza art. 362 Cod procedură penală, art. 208 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin 5 Cod procedură penală raportat la raportat la art. 242 Cod procedură penală și art. 218 și urm. Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul B. F. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, măsura fiind executorie de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală a impus inculpatului obligația de a nu părăsi locuința din municipiul B., ., ., apt.8, județul B. fără permisiunea instanței.
În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală pe durata arestului la domiciliu, inculpatul B. F. are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața judecătorul de cameră preliminară ori a instanței de judecată ori de câte ori este chemat.
b) să nu comunice direct sau indirect cu martorii indicați în actul de sesizare al instanței P. M. V. (din B., ..62, ., județul B.), L. A. A. (B., ..36A, apt.19, județul B.) P. A. M. (B., ., ., județul B.),I. M. S.( B., ., apt.4, județul B.),C. M. A.(B., ..34, apt.10, județul B.),G. A. P.(B., ..7, ., județul B.)
În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art. 221 alin. 9 Cod procedură penală a stabilit organ de supraveghere Biroul de supravegheri din cadrul SIC al IJP B., care va verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care se constată încălcări ale acestora va sesiza de îndată instanța investită cu soluționarea cauzei.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 221 alin. 5 Cod procedură penală, în sensul că, pe durata măsurii arestului la domiciliu poate părăsi imobilul în care locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora și asupra art. 221 alin. 10 Cod procedură penală în sensul că pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu aceasta.
A adus la cunoștința inculpatului dreptul de acces la asistență medicală de urgență, și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestului la domiciliu cu o altă măsură preventivă.
A dispus comunicarea la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri organului de supraveghere Biroul de supravegheri din cadrul SIC al IJP B., Serviciul public comunitar de Evidență a Persoanelor și organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Ministerul Public P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT Serviciul Teritorial B. nr.29/D/P/2015 a fost trimis în judecată inculpatul B. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 din Codul penal și a art.38 alin.1 din Codul penal (4 fapte).
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul B. F. în data de 05 februarie 2015, a vândut colaboratorului „R.” cantitatea de 1,99 grame cannabis, contra sumei de 180 lei; în data de 19 februarie 2015 B. F. i-a vândut colaboratorului „R.” cantitatea de aproximativ 2,51 grame cannabis, contra sumei de 350 lei;în data de 05 martie 2015, B. F. a deținut, în vederea comercializării, cantitatea de aproximativ 3 grame fragmente vegetale cu aspect și miros specifice cannabisului, pe care urma să i le înmâneze colaboratorului „R.”, după ce în prealabil încasase de la acesta suma de 180 lei și în data de 05 martie 2015 a deținut la domiciliu, în boxa apartamentului și în autoturismul marca Audi A3, de culoare gri, cu numărul de înmatriculare_, cantitatea totală de 133,26 grame fragmente vegetale cu aspect și miros specifice cannabisului, în vederea vânzării.
Sub aspectul legalității măsurii, instanța a constatat că la momentul luării măsurii preventive au fost respectate dispozițiile legale, fiind îndeplinită atât condiția obiectivă a unei bănuieli rezonabile asupra săvârșirii faptelor și până în acest moment nu s-a probat că ar fi existat o provocare din partea agenților statului, deoarece cel puțin în acest moment nu reiese că acțiunile ar fi fost manifestate doar datorită prezenței agenților statului deghizați în cumpărători de droguri.
Faptul că a fost autorizat un investigator a fost necesar pentru a se demonstra caracterul efectiv și de obicei al conduitei inculpatului cu privire la obținerea de venituri din traficul de droguri. Pe de altă parte, s-a constatat că procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și înregistrările aferente coroborate cu declarațiile martorilor audiați, respectiv martorul cu identitate protejată R., martorii I. M. S. și L. A. A. audiați în cursul urmăririi penale, sunt apte să confirme existența unei bănuieli rezonabile față de acuzația de trafic de droguri adusă inculpatului.
Mai mult, cantitatea de droguri găsită în locuința și dependințele acesteia, precum și în mașina condusă de către inculpat, modalitatea în care ele erau deja ambalate oferă indicii în legătură cu suspiciunea rezonabilă că toată această cantitate ar fi putut fi destinată punerii ei în circulație, fiind îndeplinită astfel condiția prevăzută de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000.
Sub aspectul oportunității măsurii arestării preventive, s-a constatat că la momentul luării măsurii s-a reținut că aceasta asigură atât buna desfășurare a procesului penal, cât și înlăturarea unui eventual risc infracțional.
La acest moment procesual, urmărirea penală este finalizată, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul B. și se află în procedura de judecată, cu termen la 22.07.2015.
Instanța a constatat că persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave, chiar dacă rămân factori pertinenți, cum este și situația din prezenta cauză, nu pot justifica doar prin ele însele o perioadă lungă de arestare preventivă.
Menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concret, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Astfel, la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că inculpatul ar prezenta vreun risc infracțional viitor, a pierdut contactul cu bunurile pe care le trafica și și-a manifestat dorința de a urma un curs de consiliere antidrog, nu există date că se va sustrage, ori că va influența negativ bunul mers al cercetării judecătorești.
Dacă pericolul concret pentru ordinea publică, avut în vedere în prezenta cauză la menținerea inculpatului în detenție ar fi apreciat în continuare numai prin prisma rezonanței sociale a faptelor de care este acesta acuzat, s-ar da măsurii arestării preventive a altă natură juridică, respectiv una punitivă, ori funcționalitatea măsurii arestării preventive constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică realizarea în bune condiții a procesului penal.
Acuzațiile aduse inculpatului și care au justificat luarea măsurii arestului preventiv sunt unele grave din punctul de vedere al naturii infracțiunilor, dar și al împrejurărilor concrete, în care se reține că s-ar fi săvârșit, însă aceste argumente nu pot susține, în mod nelimitat menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, în cauză intervenind și alte împrejurări, de natură să schimbe temeiurile de arestare preventivă, precum, finalizarea urmăririi penale, timpul scurs de la momentul luării măsurilor preventive, consecințele pe care izolarea de societate le-a avut asupra inculpatului.
Judecătorul a constatat că, la acest moment al procedurii, menținerea în stare de detenție a inculpatului nu mai este nici proporțională și nici oportună și se impune înlocuirea măsurii preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Aceasta va fi în măsură, prin conținutul ei concret, prin conținutul măsurilor de supraveghere și obligațiilor care vor fi impuse inculpatului, să asigure buna desfășurare în continuare a procesului penal, dar și să conștientizeze pe inculpat asupra faptului că împotriva sa se desfășoară o procedură penală care reclamă adoptarea unui comportament conform.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație Ministerul Public, care a arătat, în esență, că de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent urmărirea penală a fost efectuată cu celeritate, trecând și de faza camerei preliminare, fiind stabilit și un prim termen pe fond. S-a considerat că motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive încă subzistă, inculpatul B. F. fiind trimis în judecată pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de droguri de risc, în condițiile în care anterior a mai fost condamnat la 2 pedepse cu închisoarea, a căror executare a fost suspendată condiționat. S-a apreciat că inculpatul B. F. prezintă un pericol pentru ordinea publică din B. și nu unul generic, ci un pericol pentru copiii și tinerii din B. pentru că inculpatul din această activitate trăia.
Analizând contestația formulată, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară, fiind necesară în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Există, și la acest moment, probe temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul B. F., așa cum a reținut și indicat și instanța de fond în analiza efectuată, pe care instanța de control judiciar și-o va însuși, această primă condiție prevăzută de art. 202 Cod de procedură penală fiind îndeplinită.
În analiza criteriilor prevăzute de art. 223 alineat 2 Cod de procedură penală pentru stabilirea stării de pericol pentru ordinea publică pe care ar reprezenta-o lăsarea în libertate a inculpatului Curtea reține că inculpatul a fost acuzat de săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de droguri de risc în decurs de o lună, respectiv a vândut sau a deținut spre vânzare, unui colaborator cu numele R., cantitățile de 1,99 grame, 2,51 grame și respectiv 3 grame de cannabis. În urma percheziției efectuate în data de 05.03.2015 a fost identificată cantitatea totală de 133,26 grame de cannabis ascunsă în autoturismul, boxa apartamentului și la domiciliu, cantitatea fiind destinată vânzării.
Acestea sunt acuzații foarte grave prin prisma impactului social al faptelor și al urmărilor pe care le pot avea în rândul consumatorilor de droguri, prin repetabilitatea lor și prin cantitățile de droguri descoperite asupra inculpatului, ce denotă că acesta avea ca și îndeletnicire traficul de droguri. Ușurința cu care drogurile ajung la consumatori și efectele negative pe care consumul sau dependența de droguri le au asupra acestora, fac din traficul de droguri o infracțiune cu un puternic impact negativ asupra membrilor societății și cu un pericol concret pentru ordinea publică deosebit de mare.
Cantitatea descoperită la percheziție asupra inculpatului este una mare și ar fi permis realizarea mai multor vânzări de droguri, ilustrând deci un pericol concret pentru ordinea publică suficient de mare cât să impună menținerea în stare de arest a inculpatului la acest moment.
Se observă că inculpatul nu are o atitudine procesuală care să impună înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară, din moment ce, în condițiile în care probele administrate în faza de urmărire penală creează presupunerea rezonabilă, confirmată de judecători, că acea cantitate de 133 de grame de cannabis era destinată vânzării, acesta susține în continuare că toată cantitatea era destinată consumului propriu, în condițiile în care se puteau confecționa sute de țigări. Această atitudine denotă că inculpatul nu conștientizează gravitatea acuzațiilor.
Cu privire la antecedentele penale ale inculpatului, se observă că acesta este condamnat definitiv la două pedepse cu închisoarea cu suspendarea executării pedepsei, prezentele acuzații fiind săvârșite în termenul de încercare al suspendării. Inculpatul nu a conștientizat nici avertismentele și nici clemența organelor judiciare care i-au acordat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei în două rânduri și nu conștientizează nici gravitatea acuzațiilor aduse în prezenta cauză, minimalizând și încercând să evite răspunderea penală.
Toate aceste împrejurări concrete referitoare la faptele presupus a fi săvârșite, ce denotă un pericol mare pentru ordinea publică, coroborate cu conduita procesuală a inculpatului și antecedentele penale ale acestuia, determină instanța de control judiciar să considere că cele două criterii enumerate de art. 242 alienat 2 Cod de procedură penală nu permit, la acest moment, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, arestul preventiv fiind singura măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni.
Curtea consideră deci că lăsarea în libertate a inculpatului B. F. prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, o altă măsură preventivă nefiind suficientă, astfel că referirea primei instanțe la o perioada lungă de arestare nu are nici un suport real.
Curtea mai consideră că timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive nu este suficient de lung astfel încât să considerăm că menținerea în continuare a arestării preventive nu ar mai fi necesară pentru atingerea scopului privind buna desfășurare a procesului penal și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, din moment ce inculpatul nu recunoaște una dintre fapte iar cercetarea judecătorească ce va avea loc va trebuie să afle adevărul, fără vreo posibilitate de implicare din partea inculpatului pentru influențarea probelor.
În cauză, ignorarea de către inculpat a celor două condamnări anterioare prin încălcarea obligației de a nu mai săvârși alte infracțiuni, neasumarea consecințelor prezentelor acuzații prin afirmațiile făcute în sensul că toată cantitatea de 133 de grame de cannabis era destinată consumului, în condițiile în care probele par să dovedească contrariul, faptul că acuzațiile au fost săvârșite cu o oarecare regularitate, pe parcursul unei luni, fiind stopate de intervenția organelor de poliție, ceea ce denotă că inculpatul se ocupa cu traficul de droguri în mod constant, nefiind un incident izolat, sunt aspecte care pun în evidență un puternic risc ca inculpatul, odată lăsat în libertate, să săvârșească alte infracțiuni.
Se impune menținerea arestului preventiv pentru că inculpatul reprezintă un pericol pentru ordinea publică rezultat din împrejurările legate de faptele săvârșite și cele referitoare la persoana și antecedentele sale penale, astfel cum au fost analizate mai sus.
Se va admite contestația formulată de Ministerul Public – DIICOT - Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 09.06.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o va desființa în ceea ce privește soluția de înlocuire a măsurii arestului preventiv a inculpatului B. F. cu măsura arestului la domiciliu.
Rejudecând, va constata legalitatea și temeinicia și va menține măsura arestării preventive a inculpatului B. F..
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 2 litera a Cod de procedură penală, admite contestația formulată de Ministerul Public – DIICOT - Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 09.06.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o desființează în ceea ce privește soluția de înlocuire a măsurii arestului preventiv a inculpatului B. F. cu măsura arestului la domiciliu.
Rejudecând, constată legalitatea și temeinicia și menține măsura arestării preventive a inculpatului B. F., fiul lui N. și A., născut la data de 06.03.1989 în B., domiciliat în B., ., ., . CI . nr._, CNP_.
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2015
Președinte,Grefier,
M. LițăDenis C.
Red.M.L./10.07.2015
Dact.D.C./15.07.2015/4 exemplare
Jud. Fond.A.C.T.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
