Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 60/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 60/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 8 iunie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată FJC 10:
PREȘEDINTE – M. G. L.
Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. G. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA- Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de PARCHETULUI DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DNA- SERVICIUL TERITORIAL B. împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2015 a Tribunalului B., în dosarul nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat V. A., în stare de arest preventiv ( deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărător ales, avocat G. C., intimatul inculpat L. D., în stare de arest preventiv ( deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărător ales, avocat T. I. și intimatul inculpat T. D., în stare de arest preventiv ( deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărător ales, avocat D. O..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu sunt cereri, chestiuni prealabile de formulat în cauză.
Nefiind cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 388 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra contestaților formulate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de către parchet, desființarea încheierii din data de 4 iunie 2015 a Tribunalului B. și rejudecând, în baza art. 208 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, a se constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive cu consecința menținerii măsurii dispusă inițial în ceea ce privește pe cei trei inculpați. Arată că instanța de fond a considerat, în mod netemeinic, că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, apreciind că ar exista un echilibru care a fost disproporționat între pericolul pe care inculpații l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați în libertate și dreptul de libertate al individului. Aprecierea parchetului este că instanța de fond a făcut aplicarea în mod eronat dispozițiile art. 242 Cod procedură penală, care ne impune să avem în vedere, în măsura în care se dispune înlocuirea unei măsuri, împrejurările concrete ale cauzei și atitudinea procesuală a inculpaților. Elementele de vârstă, de stare de sănătate, elementele de posibilitate sau nu de desfășurare a unei activități profesionale ale inculpaților nu sunt avute în vedere raportat la dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală de legiuitor, în măsura în care se dorește înlocuirea măsurii preventive. De altfel și toate aspectele care au fost reliefate de instanța de fond pot fi contraargumentate prin faptul că nu s-a făcut în niciun fel dovada că inculpații nu sunt asistați medical din punct de vedere al sănătății în stare de arest preventiv și că nu există motive care au împiedicat în mod obiectiv desfășurarea activității în ceea ce privește, de exemplu, pe inculpatul L. prin efectuarea unei procurii și în favoarea unei alte persoane pentru desfășarea activității profesionale comerciale pe care o desfășura înainte.
Instanța de fond a considerat că raportat la perioada de timp în care inculpații au stat în stare de arest preventiv este suficientă și au înțeles motivele pentru care s-a dispus această măsură preventivă față de aceștia. Din punctul de vedere al parchetului acest lucru nu este îndeplinit, susține acest lucru raportat la faptul că după începerea urmării penale și după efectuarea cercetărilor în cauză au fost descoperite anumite înregistrării ale unor convorbiri telefonice între inculpați care încercau să preconstituie anumite înscrisuri pentru a justifica legal din punctul lor de vedere faptele de natură infracțională pe care le săvârșiseră.
O altă măsură preventivă, respectiv ce a arestului la domiciliu sau controlul judiciar astfel, cum au solicitat inculpații, din punctul de vedere la parchetului, nu este aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal. Este adevărat că și măsura arestului la domiciliu este o măsură restrictivă de libertate cu anumite impunerii însă este foarte greu de controlat din punctul de vedere al organelor de urmărire penală și ceea ce ar trebuit preleve, din punctul de vedere al parchetului, în continuare -buna desfășurare a procesului penal.
Raportat doar la simplul fapt că a trecut o perioadă de timp, de 4 luni de zile, însă având în vedere că de acum 3 săptămâni, de când s-a verificat măsura preventivă nu a intervenit niciun fel de motiv sau de element care să ne conducă la concluzia că procesul penal s-ar putea desfășura în condiții corecte și normale, apreciind această înlocuire a măsurii preventive ca fiind justificată.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestație și menținerea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați.
Avocat G. C., având cuvântul pentru intimatul inculpat V. A., arată că nu se impune menținerea măsururii arestului preventiv față de acest inculpat. Așa cum a arătat și instanța de fond și așa cum arată și dispozițiile legale aplicabile în materie, motivul pentru care nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive rezidă din aceea că măsurile preventive nu au scop sancționator, ci sunt destinate strict bunei desfășurării a procesului penal. Prin raportare la acest deziderat într-o perioadă în care se trenează procesul penal ( respectiv camera preliminară) a se menține o măsură preventivă strict din perspectiva faptului că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, în condițiile în care ancheta judiciară nu evoluează sub nici aspect, nu se justifică în mod evident.
Pe de altă parte, noutatea pe care a adus-o Noul Cod procedură penală este faptul că oferă o plajă mai largă de măsurii preventive în funcție de care aceste măsurii preventive, prin raportare la persoana inculpatului, pot fi particularizate. Oferă, de asemenea, o mai mare suplețe în aplicarea normelor de procedură penală în materia măsurilor preventive. Măsura arestului la domiciliu este o măsură la fel de restrictivă ca măsura arestului preventiv pentru că legea este cea care recunoaște aceleași valențe arestului la domiciliu ca și arestul preventiv prin prisma computării din durata unei eventuale pedepse privative de libertate. Prin urmare din această perspectivă se poate spune că este o egalitate de tratament în ceea ce privește efectele acestor măsurii. Că în mod evident este o diferență de grad între arestul preventiv și arestul la domiciliu, asta a făcut instanța când a dispus măsura în consecință în sensul că a analizat față de persoana inculpaților respectiv, dacă singura măsură de natură să răspundă exigențelor legale este arestul preventiv, categoric nu și atunci a apreciat că ar fi suficient prin raportare la elementele respective de circumstanțiere, de particularizare în funcție de persoana inculpatului și de mersul judecății, aplicarea acestei măsurii mai puțin restrictivă. Argumentele privitoare la vârstă, posibilitățile de influențare sau starea de sănătate și perioada de timp avute în vedere de instanță la adoptarea unei alte măsurii preventive, contează chiar dacă s-a încercat a se susține că nu trebuie avute în vedere asemenea argumente, că numai atitudinea procesuală este ceea care are relevanță în stabilirea măsurii preventive care trebuie adoptată în continuare. Apărarea apreciază că nu este tocmai așa, pentru că legea spune că trebuie să ne raportăm și la circumstanțele persoanele ale inculpatului, la circumstanțele cauzei și una dintre aceste circumstanțe este și posibilitatea concretă de a influența sau impieta asupra bunei desfășurării a judecăți în continuare.
Același dispoziții legale, aceeași practică europeană la care suntem nevoiți să ne raportăm atunci când avem sentimentul că legislația română mai necesită anumite interpretării sau actualizări, ne obligă, într-un astfel de moment procesual, să avem în vedere posibilitățile de a afecta pe mai departe ordinea publică prin adoptarea unei alte măsuri decât aceea a arestului preventiv. Pentru că nu se poate spune că ordinea publică ar fi pe mai departe afectată prin lăsarea în libertate a inculpatului, respectiv fără a se aduce un argument concret în susținerea acestei idei. Simpla aclamare a unui asemenea pericol pentru ordinea publică prin raportare strict la încadrarea juridică a faptelor respective nu este suficientă, în opinia practici europene, pentru a susține o asemenea idee.
Apreciază că, nu trebuie transformată o măsură destinată strict bunei desfășurării a procesului penale într-o o măsură cu caracter execuțional, într-o anticipare a unei eventuale pedepse privative de libertate pentru că, în opinia sa, la 4 luni de la luarea măsurii arestării preventive să se susțină în continuare fără argumente credibile că singurul mod de desfășurare a procesului penal ar fi prin menținerea inculpatului în stare de arest preventiv nu este altceva decât o anticipare sau o afectare gravă a acestui principiu despre care a făcut vorbire privitor la scopul măsurilor preventive care nu are nimic de a face cu o executare a unei eventuale sancțiuni dacă va fi cazul la momentul potrivit pentru toate argumentele pe care le-a expus și în memoriul depus la dosarul instanței de fond prin care a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv, pentru toate motivele invocate de instanța de fond pe care a adoptat-o. Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației formulată de către Ministerul Public.
Avocat T. I., având cuvântul intimatul inculpat L. D., pune concluzii de respingere a contestației formulată de către parchet ca fiind nefondată, având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 425 alin.7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la dispozițiile de drept avute în vedere de judecătorul fondului care prin încheierea din 4 iunie 2015 a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Din motivele orale expuse de reprezentanta Ministerului Public a desprins că au fost suspuse analizei instanței de control judiciar următoarele instituții de drept: respectiv s-a discutat momentul actual al procedurii . Apreciază că într-adevăr momentul actual trebuie avut în vedere de către instanță pentru că acea stare de pericol( singurul temei care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive ) trebuie analizată la fiecare moment procesual . Ori la acest moment procesual a se avea în vedere că procedura de cameră preliminară este finalizată, fiind fixat termen de judecată pentru debutul cercetării judecătorești. Raportat la această procedură de cameră preliminară inculpatul L. D. nu are cum să influențeze o bună desfășurare a procesului penal. Consideră că fiecare măsură trebuie să fie raportată la scopul măsurilor preventive . Atitudinea inculpatului L. este o atitudine a unei persoane care se consideră nevinovată și care a încercat să explice starea de fapt, care a depus înscrisuri și din propria inițiativă și prin apărători încercând să demonstreze că acea învinuire care i se aduce, respectiv complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, complicitate la o tentativă de abuz în serviciu, nu prezintă în niciun caz aspecte penale. Arată că a criticat, deși procedura de cameră preliminară s-a finalizat, modul în care este „precizată”stare de fapt care i se impută inculpatului L., pentru că complicitate presupune o acțiune prin care a înlesnit sau a ajutat în vreun mod autorul infracțiuni de abuz în serviciu ( autor care de la debutul cercetării penale se află sub măsura controlului judiciar). Din rechizitoriu nu rezultă modalitatea în care a oferit acest ajutor. P. modalități în care se presupune că inculpatul L. D. ar fi săvârșit infracțiunea de complicitate care din actele depuse de apărare sunt demontate 100%. Se discută de neexecutarea unor lucrării, însă există procesele-verbale semnate de ambele părți, care nu au fost niciodată contestate, precum nici faptul că în cursul urmării penale nu s-au făcut o constatare sau expertiză de către organele de urmărire penală din care să rezulte dacă s-au executat lucrările respective sau nu. De asemenea, se vorbește despre neexecutarea în întregime sau necorespunzătoare a lucrărilor, însă din punct de vedere științific nici acest lucru nu este dovedit.
Cu privire la starea de fapt, supune atenție faptul că prejudiciul a fost calculat de către organul de urmărire penală într-un mod care nu are legătură cu disciplina financiar-contabilă, respectiv s-au adunat valorile în întregime a facturilor rezultate din acele contracte spunându-se că acesta este prejudiciul. Precizează că atâta timp cât sunt lucrările, cât timp facturile sunt purtătoare de TVA, că s-a plătit impozit pe profit, se întreabă cum se poate susține că sumele trecute în facturi în totalitate reprezintă prejudiciu, consideră că sunt aspecte care trebuiesc lămurite.
Totodată, nu s-a analizat și nu s-a luat în discuție de către organul de urmărire penală natura juridică a fondurilor folosite pentru efectuarea acelor achiziții, respectiv este vorba de fonduri proprii obținute de societate . exercitarea obiectului comercial al acestei societăți sau vorbim de fonduri subvenționate de la bugetul statului. Solicită a se avea în vedere și acest aspect care conduce la o neaplicare a dispozițiilor OUG 34/2006- care reglementează achizițiile, pentru că puteau să cumpere orice vroia cu bani produși la B.,iar bani veniți de la bugetul statului erau cu destinații clare, în nici un caz pentru investiții sau pentru lucrările pe care le-a făcut inculpatul L..
În ceea ce privește analiza persoanei inculpatului L., arată că tot timpul se aduce în discuție de judecătorul cauzei și reprezentantul Ministerului Public ce s-a întâmplat de la ultima menținere atât de semnificativ încât să se înlocuiască măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Arată că de la ultima menținere societatea inculpatului L. D. este sub spectrul falimentului, iar angajați pe care îi avea există posibilitatea de a nu-și mai primi salariile, bunurile societății au început să fie scoase la vânzare, autoturismul care este deținut pe această societate urmează să fie vândut, astfel că lipsa inculpatului din cadrul acestei societăți a produs consecințe deosebite de grave.
Arată că nu a solicitat și nici instanța de fond a nu a admis revocarea măsurii preventive, a solicitat a se constata că raportat la învinuirile care i se aduce inculpatului L., raportat la stare de fapt neclar precizată în rechizitoriu, raportat la probe neadministrate în cursul urmării penale pentru lămurirea acestei stării de fapt, raportat la atitudinea procesuală a inculpatului (pentru că este dreptul acestuia să dea sau nu declarații) consideră că la acest moment se poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu, apreciind că măsura arestului la domiciliu este acea măsură suficientă potrivit textului de la art. 242 Cod procedură penală care să asigure o bună desfășurare a procesului penal. Pentru că din punct de vedere al consecințelor juridice, cele două măsurii preventive sunt similare prin faptul că până și măsura arestului la domiciliu este supusă computării dintr-o eventuală pedeapsă, iar faptul că se vine și se invocă ca argument al contestației poziția procesuală, drept pentru care nu se are de ce a se înlocuii măsura arestului preventiv, solicită a se primi cu rezerve un altfel de motiv pentru că dreptul de a face declarații, consfințit de Codul de procedură penal, este un drept propriu. De asemenea, a-și alege poziția procesuală, ar însemna ca inculpatul L. să-și recunoască niște fapte care nu le-a comis. Consideră că, în momentul de față sistemul judiciar din România începe să devină tributar la două instituții de drept, la procedură simplificată și la denunț.
Solicită respingerea contestației ca fiind nefondată, sens în care depune la dosarul cauzei concluzii scrise la care este atașată și practica europeană, pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Avocat D. O., având cuvântul intimatul inculpat T. D., solicită respingerea contestație formulată de Ministerul Public și menținerea încheierii pronunțată de către instanța de fond. Solicită a se avea în vedere art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului-care garantează dreptul la libertate și la dreptul la siguranță a persoanei. Din acest punct de vedere analizând acest principiu practica CEDO a considerat că fiind un drept absolut astfel în cât îngrădirile la libertatea și la siguranța persoanei sunt acceptate doar în cele 6 cazuri prevăzute de art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Apreciază că instanța de control judiciar are de analizat eventualele motive apărute ulterior punerii în discuție a măsurii în sine. Reprezentatul parchetului a vorbit de poziția procesuală a inculpatului T. în sensul de nerecunoaștere. Consideră că este o chestiune pe care apărarea o susține, în sensul că inculpatul a dat o declarație în fața organului de urmărire penală cu privire la modul în care s-au petrecut faptele, astfel încât ar fi o absurditate juridică din punctul apărării de vedere ca acesta să recunoască ceva care nu a săvârșit. Inculpatului i se reține în sarcina sa săvârșirea infracțiuni de abuz în serviciu, chestiune care dintr-un anumit punct de vedere este discutabilă sub aspectul caracterului continuu al infracțiunii. Deci este un dubiu în ceea ce privește încadrarea juridică, dubiu care profită inculpatului.
Precizează că măsura arestului preventiv trebuie să aibă un caracter excepțional. În același timp în practica CEDO s-a statornicit o . de aspecte practice cu privire la durata măsurii respective. Trebuie subliniat faptul că arestarea preventivă nu trebuie să reprezinte anticiparea unei pedepse. Măsura arestului preventiv se bazează pe alte motive, pe care instanța este obligată să analizeze și să dispună în consecință. În primul rând practica CEDO s-a referit la pericolul social care îl constituie persoana inculpatului prin infracțiunile săvârșite, situație față de care apărarea arată că având în vedere durata arestului preventiv, de 4 luni de zile, consideră că la acest moment, precum și la momentul la care s-a dispus față de acesta măsura arestului preventiv, inculpatul nu prezintă un pericol social. Consideră că ne aflăm în prezența unei infracțiuni cu conținut pur economic și nu este o infracțiune care prin definiție, prin încadrare să constituie o infracțiune care să prezinte un pericol social pentru societate. Inculpatul în acest moment nu mai deține funcția de director C.N Romarm, fiind revocat din funcție, astfel încât în acest moment nu are cum să influențeze modul în care se va derula cercetarea judecătorească în continuare, în cauză fixându-se termen de judecată în data de 7 iulie 2015, în condițiile în care aspectele legate de camera preliminară au fost epuizate.
Arată că în ceea ce privește prejudiciul sunt inadvertențe cu privire la valoarea prejudiciului. Din punctul de vedere al apărării, folosul material al infracțiuni era discutabil, pentru că prestațiile care au fost selectate ca ofertă au fost efectiv executate, există note de recepție cu privire la calitatea acestor lucrării. Plățile s-au făcut în condiții cât se poate de legale, din punct de vedere civil sau comercial. În condițiile date ar putea să rețină un prejudiciu doar sub aspectul calității prestațiilor efectuate, diferența dintre ceea ce a primit ca preț și prejudiciul care este cauzat prin calitatea îndoielnică a lucrărilor executate sau se referă la chestiunea că prejudiciul s-au folosul material se cantonează spre valoarea în întregime a tuturor celor 5 contracte încheiate .
Inculpatul T. D. are reținută în sarcina sa această infracțiune de abuz în serviciu, în condițiile în care interceptarea telefonică se referă la o singură faptă, celelalte 5 contracte au fost încheiate de către cei care conduceau la vremea aceea . s-a reținut în rechizitoriu modalitatea în care putea să influențeze conducerea . fiind faptul că era director la C.N Romarm, să impună un anumit fapt ilicit în activitatea de selecție a ofertelor, chestiune care este discutabilă din mai multe puncte de vedere, dar care face obiectul cauzei pe fond.
În ceea ce privește circumstanțele persoanele ale inculpatului T., solicită a se avea în vedere faptul că nu are antecedente penale, că provine dintr-o familie organizată, că are studii superioare, are un copil la facultate, fiind cel care îl întreține la facultate, iar percepția detenției, este cu totul alta față de cei care săvârșesc alte infracțiuni mult mai grave (infracțiuni de violență), perioada de 4 luni, din punctul de vedere al apărării, a fost suficientă pentru ca acesta să realizeze ceva din toată chestiunea aceasta.
De asemenea, face referire la practica Înaltei Curții de Casație și Justiție în ceea ce privește măsura preventivă, pentru după cum s-a observat atât din mass-media, precum și prezentarea în fața instanței în calitate de apărători a constat că la infracțiuni cu prejudicii cu mult mai marii decât din prezentul dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Sub acest aspect solicită a se analiza, având în vedere situațiile juridice arătate, a modului în care măsurile preventive sunt luate în cauză și să respingă contestația formulată și menținerea dispoziției instanței de fond sub aspectul arestului la domiciliu
Intimatul inculpat V. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestație formulată de DNA, având în vedere faptele săvârșite, precum și faptul că a colaborat cu organele de cercetare, că nu s-a sustras anchetei penale în nici un fel. De asemenea, solicită a se ține cont de o anumită egalitate de tratament între el și ceilalți inculpați care sunt cercetați în stare de libertate sau sub control judiciar. Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că toate probele au fost administrate, declarațiile au fost date și nici nu mai este director la . nu mai poate influența în nici un fel buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, arată că nu prezintă un pericol public, întrucât niciodată nu a avut de a face cu legea penală. A se avea în vedere și faptul că are o familie, care îi este alături, un domiciliu stabil și se va prezenta de fiecare dată de câte ori va fi solicitat și va respecta cu strictețe toate restricțiile impuse prin arestul la domiciliu.
Intimatul L. D., având ultimul cuvânt, arată că în luna octombrie 2014, fiind chemat la DNA să prezinte niște dosare în ceea ce privește contractele încheiate cu . prezentat tot setul de acte care atestă că lucrările au fost efectuate ( toate actele prezentate sunt atașate la dosarul cauzei). Din octombrie 2014 și până în februarie 2015 au trecut 4 luni de zile în care nu s-a întâmplat nimic. În februarie 2015, iar a fost chemat la DNA, care după 1 oră și jumătate în calitate de suspect a plecat încătușat. A se avea în vedere că are 45 ani, că are o facultate și administrează această companie . SRL de mai bine de 23 ani de când era student și a încercat prin toate afacerile făcute să o mențină pe linia de plutire, asigurându-le oamenilor de lucru și plătind toate taxele și impozitele la stat, nu a făcut evaziune fiscală, nu a sprijinit grupuri infracționale. Consideră că măsura arestării preventive este o excepție. Arată că pe suspiciunii rezonabile a fost arestat, însă au trecut 45 de zile și urmărirea penală a fost finalizată, au fost puse sechestre, iar martorii au fost audiați. Au trecut încă 2 luni și jumătate petrecute în Penitenciarul C. pentru diminuarea pericolului social pe care îl reprezintă, dacă ar fi fost în libertate. Reprezentantul parchetului a arătat, la un alt termen de judecată, că având în vedere că inculpații au studii superioare, aceștia prezintă un pericol pentru ordinea publică, însă apreciază că acesta nu poate fi un motiv pentru a nu fi lăsat în libertate pentru a-și pregăti apărarea alături de apărătorul său pentru că este acuzat de niște fapte pe care nu le-a făcut. A se avea în vedere faptul că lucrările au fost efectuate, iar cu privire la prejudiciu a se avea în vedere faptul că .-a constituit parte civilă însă nu știe cu ce sumă. A solicitat efectuarea unei expertize încă de la începutul urmării penale, pentru a demonstra faptul că lucrările au fost efectuate.
Pentru aceste motive, consideră că nu prezintă un reprezintă un pericol pentru ordinea publică după 4 luni de arest preventiv și se poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere și faptul că are un tată bolnav, iar soția sa este însărcinată și urmează să nască peste o lună de zile . Sens în care solicită respingerea contestație formulată de DNA – Serviciul Teritorial B. și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul B. – respectiv menținerea arestului la domiciliu cu obligațiile care se impun.
Intimatul T. D., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestație formulată de către parchet și menținerea încheierii Tribunalului B. în ceea ce privește schimbarea stării de arest preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Deși la instanța de fond a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar nu a contestat decizia instanței de fond și solicită menținerea acesteia. Arată că la vârsta pe care o are și la cei 30 de ani de conducere nu crede că mai poate reprezenta un pericol social pentru ordinea publică. Arată că nu putea deține aceste funcții dacă ar fi avut vreun conflict cu legea penală, deci nu poate fi mai rău în acest moment decât atunci când a comis „groaznica” infracțiune de instigare la abuz în serviciu. De asemenea, solicită a se avea în vedere starea de sănătate care se agravează pe zi ce trece, precizând că sunt acte doveditoare la dosarul cauzei. După această perioada petrecută în arest suspiciunile rezonabile pot persista, dar nu s-a adus nimic nou, camera preliminară s-a finalizat și judecata pe fond a cauzei a început, apreciind că nu mai poate influența nici martorii și nici probele din dosar. Mai mult nu mai lucrează la . la sfârșitul anului 2012, astfel că se întreabă ce legătură mai are cu personalul de acolo, iar de la ultimul loc de muncă nu există decât un singur document la dosarul cauzei, respectiv contractul de management.
Pentru aceste motive solicită respingerea contestației formulată în cauză și menținerea încheierii Tribunalului B..
CURTEA:
Constată că prin încheierea din ședința publică din data de 04.06.2015 Tribunalul B. a înlocuit, în baza art. 348 al. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 242 al. 2 și art. 218 Cod procedură penală, măsura arestului preventiv a inculpaților V. A., T. D. și L. D. cu măsura arestului la domiciliu, urmând a se verifica măsura preventivă până cel mai târziu la 02.08.2015.
Potrivit art. 221 al. 2 Cod de procedură penală, s-a stabilit în sarcina inculpaților V. A., T. D. și L. D., pe durata arestului la domiciliu, obligații:
- să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori sunt chemați,
- să nu comunice direct sau indirect sub orice formă între ei și cu martorii O.-S. M.-M., P. M., H. C., S. S., B. G., E. V., D. V. D., G., Said Kansou, G. Torel N., B. D., B. V., T. M. A., T. M. P., D. V., B. E., Mădăran A., A. T., B. M.-L., C. D., B. F., I. G., T. G., P. O., B. T., A. R.-V., B. G. C., C. I., C. M. P., M. R.-A., S. C. E., L. L. L., cu excepția inculpatului L. D. căruia îi este permis să locuiască la domiciliul comun cu al martorei și să ia legătura cu aceasta, M. C. A., F. V., S. V., B.-M. L.-I., T. V. și F. M..
S-a desemnat organ de supraveghere Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul Serviciului de Investigații Criminale B. pentru inculpații V. A. și T. D. și respectiv Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul Secției de Poliție nr. 26, sector 4 București, pentru inculpatul L. D..
În baza art. 221 al. 4 Cod procedură penală a atras atenția inculpaților V. A., T. D. și L. D. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a respins cererea inculpatului T. D. de revocare a arestării preventive și de înlocuire a arestării preventive cu controlul judiciar și a inculpatului L. D. de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
S-a dispus plasarea în arest la domiciliu a inculpaților V. A., T. D. și L. D. după rămânerea definitivă a încheierii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 30 martie 2015 întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 46/P/2014 de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial B. s-a dispus, între altele, trimiterea în judecată a inculpaților V. A., T. D. și L. D. după cum urmează:
1.V. A. pentru infracțiunile de:
- abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal,
- tentativă la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin. 1 Cod penal,
2.T. D. pentru infracțiunile de:
- instigare laabuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută art. 47 Cod penal raportat la art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal;
3.L. D. pentru infracțiunile de:
- complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art.48 alin.1 Cod penal raportat la art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal,
- complicitate la tentativă la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art.48 alin.1 Cod penal raportat la art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal,
S-a reținut în esență că:
- inculpatul V. A. în calitate de director general al . perioada iulie 2013 – iulie 2014, încălcându-și atribuțiile de serviciu, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, la inițiativa inculpatului T. D. și în urma unei înțelegeri prealabile frauduloase cu inculpatul L. D., a încheiat mai multe contracte de prestări servicii cu societatea deținută de acesta, . SRL (contractul nr. 1/17.07.2013, contractul nr. 1/17.07.2013, contractul nr. 779/14.11.2013, contractul nr.780/14.11.2013, contractul nr.4/26.03.2014, contractul nr.5/10.07.2014) având același obiect, respectiv igienizarea/curățarea/ecologizarea a unor spații, hale de producție, din incinta societății brașovene, contaminate cu substanțe toxice, metale grele și cianuri, rezultate din procesul tehnologic de producție, precum și alte înscrisuri în vederea perfectării acestor contracte (decizii de comitet director, procese verbale, referate) cu încălcarea procedurilor de achiziție publică (lipsă publicitate, lipsă cerere ofertă, ofertele avute în vedere depuse toate de suspectul L. D., lipsă proces verbal al comisiei de selecție a ofertelor), contracte neexecutate sau executate necorespunzător, cu consecința prejudicierii . suma totală de 770.857,26 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit pentru . SRL, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art.132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.
- inculpatul V. A., în calitate de director general al . cu încălcarea atribuțiilor de serviciu și pentru favorizarea inculpatului L. D., a încheiat contractul nr. 126/04.08.2014, având ca obiect vânzarea a două mijloace fixe, un strung și o mașină de filetat, pentru prețul de total de 48.646 lei, contract perfectat cu . SRL, deținută de soția inculpatului L. D. și administrată în fapt de acesta, cu încălcarea procedurilor de achiziție publică, știind că toate ofertele pentru această achiziție au fost depuse de inculpatul L. D., adevăratul beneficiar, contract care nu a mai fost executat datorită intervenției organelor judiciare, fiind reziliat după efectuarea percheziției la sediul Carfil SA, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: tentativă la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal. La încadrarea juridică au fost reținute în final dispozițiile art. 38 alin. 1 Cod penal. care reglementează concursul de infracțiuni.
- inculpatul T. D., acționând în calitate de director general al CN ROMARM SA, începând cu luna iunie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în urma unei înțelegeri prealabile frauduloase cu inculpatul L. D., administrator la . SRL, l-a determinat pe inculpatul V. A., director general al . a CN ROMARM SA), folosindu-și influența reală avută asupra acestuia, să încheie mai multe contracte de prestări servicii cu . SRL (contractul nr. 1/17.07.2013, contractul nr. 1/17.07.2013, contractul nr. 779/14.11.2013, contractul nr. 780/14.11.2013, contractul nr. 4/26.03.2014,contractul nr. 5/10.07.2014) având același obiect,respectiv igienizarea/curățarea/ecologizarea a unor spații, hale de producție, din incinta societății brașovene, contaminate cu substanțe toxice, metale grele și cianuri, rezultate din procesul tehnologic de producție, cu încălcarea procedurilor de achiziție publică (lipsă publicitate, lipsă cerere ofertă, ofertele avute în vedere au fost depuse toate de inculpatul L. D., lipsă proces verbal al comisiei de selecție a ofertelor), contracte ulterior neexecutate sau executate necorespunzător, cu consecința prejudicierii . suma totală de 770.857,26 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit pentru . SRL, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută art. 47 Cod penal raportat la art.132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal,
- inculpatul L. D., administrator al . SRL, firmă pe care o deține, care, în perioada iulie 2013 – iulie 2014, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale la inițiativa inculpatului T. D. și în urma unei înțelegeri frauduloase cu inculpatul V. A., a ajutat persoanele din conducerea . își încalce atribuțiile de serviciu în legătură cu procedura achizițiilor publice, punând la dispoziția acestora înscrisuri (oferte de preț) și semnând apoi mai multe contracte de prestări servicii (contractul nr. 1/17.07.2013, contractul nr. 1/17.07.2013, contractul nr. 779/14.11.2013, contractul nr. 780/14.11.2013, contractul nr. 4/26.03.2014, contractul nr. 5/10.07.2014) având același obiect, respectiv igienizarea/curățarea/ecologizarea a unor spații, hale de producție, din incinta societății brașovene, contaminate cu substanțe toxice, metale grele și cianuri, rezultate din procesul tehnologic de producție, contracte încheiate cu încălcarea procedurilor de achiziție publică (lipsă publicitate, lipsă cerere ofertă, ofertele avute în vedere au fost depuse toate de inculpatul L. D., lipsă proces verbal al comisiei de selecție a ofertelor), contracte ulterior neexecutate sau executate necorespunzător, cu consecința prejudicierii . suma totală de 770.857,26 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit pentru . SRL, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art.48 alin.1 Cod penal raportat la art.132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.
- inculpatul L. D. a pus la dispoziția persoanelor cu atribuții în domeniu din cadrul . multe înscrisuri – oferte de preț pentru vânzare utilaje, respectiv un strung și o mașină de filetat, pentru prețul de total de 48.646 lei, ajutând astfel la încheierea cu încălcarea procedurilor de achiziție publică a contractului perfectat de . . SRL (firmă deținută de soția sa, L. L. L.), contract care nu a mai fost executat datorită intervenției organelor judiciare, fiind reziliat după efectuarea percheziției la sediul Carfil SA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: complicitate la tentativă la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal. La încadrarea juridică au fost reținute în final dispozițiile art. 38 alin. 1 Cod penal. care reglementează concursul de infracțiuni.
Față de inculpații V. A., T. D. și L. D. prin încheierea nr. 17 din 11 februarie 2015 s-a dispus măsura arestării preventive pe o perioadă de câte 30 de zile; la acel moment s-au constatat întrunite condițiile prevăzute de art. 223 al 2 Cod procedură penală, art. 226 Cod procedură penală. Măsura arestării preventive a fost verificată în calea de atac a controlului judiciar, fiind menținută ca legală și temeinică.
Ulterior, prin încheierea nr. 32 din data de 5 martie 2015 judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați anterior menționați, apreciindu-se că temeiurile ce au justificat dispunerea măsurii preventive continuă să subziste, iar măsura preventivă este în continuare necesară pentru buna derulare a urmăririi penale n raport cu datele cauzei. Măsura preventivă a arestării a fost verificată în calea de atac a controlului judiciar, fiind menținută ca legală și temeinică. Prin încheierile judecătorului de cameră preliminară nr. 81/24.03.2015, nr. 103/17.04.2015 și respectiv 115/11.05.2015 - astfel cum a fost modificată în contestație, s-a constatat legalitatea și temeinicia sării de arest preventiv și a fost menținută măsura preventivă dispusă față de acești inculpați.
Instanța a reținut că măsurile preventive au fost dispuse în cauză cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale instituite de lege în favoarea inculpaților.
De la analizele anterioare ale măsurilor preventive realizate prin încheierile judecătorului de cameră preliminară nr. 81/24.03.2015, nr. 103/17.04.2015 și respectiv nr. 115/11.05.2015 nu s-au administrat probe care să modifice aprecierea privind îndeplinirea condiției existenței probelor și indiciilor temeinice privind suspiciunea rezonabilă a comiterii de către inculpați a faptelor pentru care sunt trimiși în judecată. Aspectele invocate de inculpatul T. D. în susținerea cererii de revocare a arestării preventive sunt aspecte ce privesc fondul cauzei și vor fi analizate la pronunțarea sentinței.
De asemenea condiția privind limitele de pedeapsă pentru infracțiunile ce li se impută inculpaților a rămas nemodificată.
În ceea ce privește temeinicia măsuri arestului preventiv dispus față de inculpații V. A., T. D. și L. D. instanța a reținut că faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt grave și aduc atingere nu doar relațiilor de serviciu dar și încrederii publice în persoanele care își desfășoară activitatea într-un domeniu strategic și în legătură cu fapte ce produc consecințe nu doar asupra patrimoniului dar și asupra siguranței persoanelor care muncesc în spațiile cu privire la care se impunea igienizarea și decontaminarea și a mediului înconjurător.
Instanța de fond a apreciat, în raport cu durata arestului preventiv de aproape 4 luni și cu circumstanțele concrete ale cauzei, că motivele avute în vedere la arestare nu mai pot justifica în acest moment menținerea celei mai grave măsuri preventive sub aspectul proporționalității și necesității pentru buna desfășurare a procesului penal. Astfel, pe de o parte ordinea publică nu mai este efectiv amenințată într-o asemenea măsură încât numai plasarea inculpaților în detenție să poată asigura echilibrul între nevoia de reacție a organelor statului și dreptul la libertate al inculpaților; acest echilibru este influențat de vârsta inculpaților, faptul că starea de sănătate a acestora este inevitabil afectată de menținerea în mediul de detenție, de împrejurarea că soția inculpatului L. D. este însărcinată în luna a opta, iar față de societatea pe care o administrează s-a formulat cerere de deschidere a procedurii de insolvență și bunurile societății sunt scoase la licitație; pe de altă parte, perioada petrecută de inculpați în arest preventiv a diminuat influența potențială a acestora asupra persoanelor care urmează a fi audiate ca martori, în condițiile în care inculpații V. și T. nu mai ocupă funcțiile de conducere în cadrul . CN Romarm SA; faza de urmărire penală s-a încheiat, astfel încât riscul apariției unor înscrisuri preconstituite este diminuat și pe de altă parte instanța nu are în vedere revocarea măsurii preventive, ci înlocuirea cu altă măsura preventivă privativă de libertate, însă mai blândă, în cadrul căreia sunt stabilite măsuri și obligații ce garantează o conduită procesuală ce permite buna desfășurare a judecății, între care și interdicția de a lua, direct sau indirect prin orice mijloace, legătura între ei și cu martorii propuși prin rechizitoriu.
S-a mai reținut că este adevărat că posibilitatea de control asupra activităților inculpaților este diminuată față de cea care se poate exercita în cazul arestului preventiv, însă libertatea de mișcare și acțiune a inculpaților va fi în continuare limitată, apreciindu-se că inculpații au înțeles necesitatea de adoptare a unei atitudini procesuale corecte, cu păstrarea dreptului de avea propria poziție asupra acuzațiilor ce li se aduc. Ținând seama și de caracterul excepțional al arestului preventiv, de împrejurarea că cercetarea judecătorească se poate prelungi în timp afectând disproporționat dreptul la libertate al inculpaților, de obligația instanței de analiza posibilitatea realizării obiectivelor măsurilor preventive prin adoptarea graduală a măsurilor ce restrâng exercițiul drepturilor fundamentale, instanța de fond a dispus în baza art. 242 al. 2 Cod procedură penală înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Constatându-se legalitatea măsurilor preventive dar și diminuarea intensității pericolului reprezentat pentru ordinea publică de lăsarea în libertate a inculpaților V. A., T. D. și L. D., s-a înlocuit arestul preventiv dispus față de inculpați cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, cu instituirea obligațiilor prevăzute de art. 221 al. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație Ministerul Public. În susținerea orală a contestației, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii din data de 4 iunie 2015 a Tribunalului B. și rejudecând, în baza art. 208 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, a se constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive cu consecința menținerii măsurii dispusă inițial în ceea ce privește pe cei trei inculpați. A arătat că instanța de fond a considerat, în mod netemeinic, că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, apreciind că ar exista un echilibru care a fost disproporționat între pericolul pe care inculpații l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați în libertate și dreptul de libertate al individului. Aprecierea parchetului este că instanța de fond a făcut aplicarea în mod eronat dispozițiile art. 242 Cod procedură penală, care ne impune să avem în vedere, în măsura în care se dispune înlocuirea unei măsuri, împrejurările concrete ale cauzei și atitudinea procesuală a inculpaților. Elementele de vârstă, de stare de sănătate, elementele de posibilitate sau nu de desfășurare a unei activități profesionale ale inculpaților nu sunt avute în vedere raportat la dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală de legiuitor, în măsura în care se dorește înlocuirea măsurii preventive. De altfel și toate aspectele care au fost reliefate de instanța de fond pot fi contraargumentate prin faptul că nu s-a făcut în niciun fel dovada că inculpații nu sunt asistați medical din punct de vedere al sănătății în stare de arest preventiv și că nu există motive care au împiedicat în mod obiectiv desfășurarea activității în ceea ce privește, de exemplu, pe inculpatul L. prin efectuarea unei procurii și în favoarea unei alte persoane pentru desfășarea activității profesionale comerciale pe care o desfășura înainte.
Instanța de fond a considerat că raportat la perioada de timp în care inculpații au stat în stare de arest preventiv este suficientă și au înțeles motivele pentru care s-a dispus această măsură preventivă față de aceștia. Din punctul de vedere al parchetului acest lucru nu este îndeplinit, susține acest lucru raportat la faptul că după începerea urmării penale și după efectuarea cercetărilor în cauză au fost descoperite anumite înregistrării ale unor convorbiri telefonice între inculpați care încercau să preconstituie anumite înscrisuri pentru a justifica legal din punctul lor de vedere faptele de natură infracțională pe care le săvârșiseră.
O altă măsură preventivă, respectiv ce a arestului la domiciliu sau controlul judiciar astfel, cum au solicitat inculpații, din punctul de vedere la parchetului, nu este aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal. Este adevărat că și măsura arestului la domiciliu este o măsură restrictivă de libertate cu anumite impunerii însă este foarte greu de controlat din punctul de vedere al organelor de urmărire penală și ceea ce ar trebuit preleve, din punctul de vedere al parchetului, în continuare - buna desfășurare a procesului penal.
Raportat doar la simplul fapt că a trecut o perioadă de timp, de 4 luni de zile, însă având în vedere că de acum 3 săptămâni, de când s-a verificat măsura preventivă nu a intervenit niciun fel de motiv sau de element care să ne conducă la concluzia că procesul penal s-ar putea desfășura în condiții corecte și normale, s-a apreciat că această înlocuire a măsurii preventive nu este justificată.
Analizând contestația formulată, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat în mod corect condițiile prevăzute de art. 242 alineat 2 Cod de procedură penală, apreciind că împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților impun aplicarea unei măsuri preventive mai ușoare, aceasta din urmă fiind suficientă pentru atingerea scopului bunei desfășurări a procesului penal, aflat în prezent, în faza de judecată.
Este adevărat că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații au un pericol social mare și, în contextul amplificării fenomenului corupției, mai ales la nivelul unor structuri superioare, astfel cum pare a fi cazul în prezenta speță, se impune luarea unor măsuri eficiente de politică penală preventive pentru aflarea adevărului în cauză, astfel încât buna desfășurare a procesului penal să nu fie influențată, dar, în același timp, trebuie să analizăm comparativ aceste acuzații în raport cu altele, mult mai grave, cum ar fi infracțiunile contra vieții, care ilustrează un pericol pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului mult mai mare.
Cele mai severe măsuri preventive au fost luate și în prezenta cauză, cei trei inculpați fiind arestați preventiv pe o durată de aproape 4 luni, pe parcursul întregii urmăririi penale, până în acest moment, al finalizării procedurii de cameră preliminară, asigurându-se astfel cele mai bune condiții pentru strângerea probelor în faza de urmărire penală și pentru desfășurarea în bune condiții a acestei faze a procesului penal.
Astfel cum a subliniat și instanța de fond, în condițiile în care se prefigurează o judecată ce se va întinde o bună perioadă de timp, fiind multe mijloace de probă de administrat, nu pot fi menținute la nesfârșit măsurile arestului preventiv față de inculpați, în condițiile în care probele nu au reliefat împrejurări concrete ale cauzei noi, necunoscute la momentul luării măsurii arestului preventiv, care să impună menținerea stării de acest preventiv.
În condițiile în care acuzațiile aduse inculpaților și împrejurările concrete ale cauzei au rămas neschimbate de la data luării măsurii arestului preventiv, în mod corect s-a apreciat, la aproximativ 4 luni de la data arestării preventive, că o altă măsură preventivă, respectiv arestul la domiciliu, este suficientă pentru atingerea scopului bunei desfășurări a judecății în continuare.
Tot de împrejurările concrete ale cauzei țin și elementele ce circumstanțiază persoanele acuzaților, astfel că în mod corect au fost analizate de instanța de fond lipsa antecedente penale, vârstă mai înaintată a inculpaților, integrați familial și profesional, considerându-se că aceștia nu mai prezintă, la acest moment, un pericol pentru ordinea publică atât de mare încât să se impună menținerea celei mai severe măsuri preventive, fiind suficientă o măsură preventivă mai ușoară.
Cu privire la conduita procesuală a inculpaților, instanța reține că aceștia au o conduită normală, în care își formulează apărările pe care le consideră de cuviință prin intermediul apărătorilor aleși. Nu mai există, la acest moment, elemente ce țin de conduita procesuală a inculpaților, care să reliefeze un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal dacă inculpații ar fi lăsați în libertate. Niciunul dintre inculpați nu au săvârșit acte procesuale care să împiedice buna desfășurare a procesului penal, care să facă necesară menținerea celei mai severe măsuri preventive. Faptul că, din înregistrările convorbirilor telefonice, a rezultat o înțelegere între inculpați pentru preconstituirea unor probe, a fost avută în vedere în faza de urmărire penală și nu poate cântări decisiv la acest moment, când procesul a ajuns în faza de judecată, în condițiile în care nu există alte indicii sau probe că, în continuare, inculpații au asemenea intenții procesuale, de preconstituire de probe.
Prin urmare, din analiza celor două criterii legale, în mod corect prima instanță a ajuns la concluzia că măsura arestului la domiciliu, prin constrângerile și obligațiile stabilite, este suficientă pentru atingerea scopului bunei desfășurări a procesului penal, astfel că va fi respinsă ca nefondată contestația formulată de procuror.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial B., împotriva încheierii din ședința publică din data de 04.06.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. G. L. pentru C. G.
aflată în concediu de odihnă, semnează grefier desemnat de
Președintele instanței – L. G.
Red.M.G.L/24.08.2015
Dact.A.I.P/26.08.2015/6 exemplare
Red.jud.fond D.R.R./04.06.2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
