Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 825/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 825/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.825/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 26 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

- Complet de judecată A2:

Președinte – R. C. D. - judecător

Judecător – M. D.

- Grefier – C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. D. -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpatul Ș. I., împotriva sentinței penale nr.939/S din data de 28 mai 2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 noiembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 noiembrie 2015 și apoi pentru astăzi 26 noiembrie 2015 când,

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 939 din data de 28.05.2014, Judecătoria B. a hotărât următoarele:

I) În baza art.16 alin.1 lit. f Cod de procedură penală raportat la art.122 lit. d și art.124 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal a încetat procesul penal privind pe inculpatul M. D., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 alin.1 Vechiul Cod penal.

În baza art.16 alin.1 lit. f Cod de procedură penală raportat la art.122 lit. d și art.124 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal încetează procesul penal privind pe inculpatul M. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal din 1969.

În baza art.25 raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Vechiul Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, art.74 alin.2 și art.76 lit. c Cod penal din 1969, art.5 Cod penal, art.396 alin.10 Cod de procedură penală a condamnat inculpatul M. D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

A revocat beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului privind pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2943/2004 a Judecătoriei G. și pe cale de consecință contopește pedeapsa de 2 ani de mai sus cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 718 zile urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.25 raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, art.74 alin.2 și art.76 lit. c Cod penal din 1969 art.5 Cod penal, art.396 alin.10 Cod de procedură penală a condamnat inculpatul M. D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

A contopit fiecare dintre pedepsele rezultante de mai sus cu pedeapsa de 11 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.288/13.02.2013 a Judecătoriei Focșani astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.983/R/25.06.2013 a Curții de Apel G., rezultând două pedepse de 11 ani și 2 luni închisoare.

A contopit cele două pedepse de 11 ani și 2 luni închisoare de mai sus cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.340/2013 a Judecătoriei Bârlad, pedeapsa rezultantă finală fiind de 11 ani și 2 luni închisoare.

A dedus perioada executată de la 12.10.2011 la zi.

A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentințelor penale nr.288/13.02.2013 a Judecătoriei Focșani și nr.340/2013 a Judecătoriei Bârlad și a dispus emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispozițiilor prezentei.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II si b Cod penal din 1969.

II) În baza art.16 alin.1 lit. f Noul Cod de procedură penală raportat la art.122 lit. d și art.124 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal a încetat procesul penal privind pe inculpatul inculpatul Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 Vechiul Cod penal.

În baza art.16 alin.1 lit. f Noul Cod de procedură penală raportat la art.122 lit. d și art.124 Cod penal din 1969 și art.5 Noul Cod penal a încetat procesul penal privind pe inculpatul inculpatul Ș. I., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal din 1969.

În baza art.215 alin.1, 2 și 3 Vechiul Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, art.74 alin.2 și art.76 lit. c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a condamnat inculpatul Ș. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.215 alin.1, 2 și 3 Vechiul Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, art.74 alin.2 și art.76 lit. c Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal a condamnat inculpatul Ș. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

A contopit pedepsele rezultând două pedepse de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, pe o perioadă de 4 ani.

A contopit pedepsele rezultante de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă finală de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, pe o perioadă de 4 ani.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II si b Cod penal pe durata executării pedepse.

A dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate din 20.03.2002 până la 07.08.2006, de la 11.03.2009 la 01.02.2014 și începând cu data de 01.03.2014 la zi.

A anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. nr.19/2014 a Tribunalului B. astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.3/C/13.02.2014 a Curții de Apel G. și a dispus emiterea unui nou mandat potrivit prezentei.

A admis acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă ORANGE ROMÂNIA S.A. și pe cale de consecință a obligat inculpații în solidar să plătească acesteia suma de 661,51 lei.

A admis acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă VODAFONE ROMÂNIA S.A.. și pe cale de consecință a obligat inculpații în solidar să plătească acesteia suma de 1.103,98 lei și contravaloarea în lei la data plății a sumei de 1.000 USD.

A anulat înscrisurile aflate la filele 93 și 119 din vol. II al dosarului de urmărire penală.

A obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul întocmit la data de 13.09.2011 de P. de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciuneșiuz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin.2 si 3 Cod penal (2 fapte) și art. 291 Cod penal (2 fapte), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la înșelăciuneșifals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal (2 fapte) și art. 290 alin. 1 Cod penal (2 fapte), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 20.10.2006 învinuitul Ș. I. folosind două împuterniciri contrafăcute, a încheiat în calitate de împuternicit al ..(societate in care nu avea nici o calitate) contractul seria_ cu ORANGE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu in cuantum de 661,51 lei si contractul . nr._ cu VODAFONE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu in cuantum de 1.103,98 lei, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciunesiuz de fals, prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 si 3 (2 fapte) și art. 291 Cod penal din 1969 (2 fapte), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. De asemenea învinuitul M. D. a falsificat două împuterniciri în care se menționa în mod nereal că ar fi emise de administratorul .., R. B. I., pe care apoi le-a încredințat învinuitului Ș. I., determinându-1 în acest mod să încheie contractul seria_ cu ORANGE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu în cuantum de 661,51 lei și contractul . nr._ cu VODAFONE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu în cuantum de 1.103,98 lei.

Inculpatul Ș. I. audiat fiind în cursul urmăririi penale a arătat că inculpatul M. D. i-a comunicat că este angajat la . și l-a rugat să încheie în numele acestei societăți două contracte de abonament pentru că el nu putea să încheie astfel de contracte în condițiile în care datora bani acestor societăți, că a încheiat respectivele contracte și că pentru ajutorul dat inculpatului M. D. nu a primit nici o sumă de bani.

Inculpatul M. D. audiat fiind în cursul urmăririi penale a arătat că nu a avut nici o calitate în cadrul ., că nu l-a rugat niciodată pe inculpatul Ș. I. să încheie în numele acestei societăți contracte cu ORANGE ROMÂNIA S.A. sau VODAFONE ROMÂNIA S.A, că nu a completat și nu a semnat nici o împuternicire în numele respectivei societăți comerciale.

În fața instanței inculpatul M. D. a solicitat, după ce i-a fost comunicat rechizitoriul întocmit în cauză (filele 79, 80, 101 din vol. I) atât prin memoriile depuse la dosar (fila 191, 194 dosar) cât și prin declarația dată în fața instanței la data de 28.05.2012 ca judecarea cauzei să se facă în ceea ce îl privește conform dispozițiilor art.320/1 Vechiul Cod de procedură penală, în vigoare la acel moment referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Cererea formulată de inculpat a fost admisă de instanță după ce aceasta a fost pusă în discuția părților. Ulterior inculpatul prin numeroase memorii depuse la dosarul cauzei a arătat că revine asupra declarației inițiale, că nu mai înțelege să recunoască infracțiunile reținute în sarcina sa în actul de sesizare. Instanța, a considerat că cererile formulate în acest sens de inculpat sunt inadmisibile, declarația dată de acesta în cadrul căreia a ales procedura pe baza căreia urma a fi judecată cauza neputând fi retractată, nefiind vorba de o declarație a inculpatului în sensul art. 97 Cod de procedură penală ci de o manifestare de voință a acestuia consemnată în cuprinsul unei declarații asumate de acesta prin semnătură și că judecarea cauzei conform procedurii obișnuite se poate dispune, în această situație doar în situația în care se constată că manifestarea de voință a inculpatului este lovită de nulitate. În condițiile în care din conținutul memoriilor la care s-a făcut referire mai sus rezultă în mod evident că inculpatul a înțeles conținutul acestor dispoziții legale (a căror aplicare a fost solicitată de acesta ca și lege penală mai favorabilă), iar manifestarea de voință a fost consemnată în cadrul declarației date după ce instanța s-a asigurat că inculpatul a înțeles aceste dispoziții legale, în prezența unui apărător desemnat pentru inculpat din oficiu, instanța a dispus respingerea cererii formulate de inculpat ca judecarea cauzei în ceea ce îl privește să se facă procedurii obișnuite.

Inculpatul Ș. I. audiat fiind în cadrul cercetării judecătorești a reiterat aspectele menționate în cadrul declarației date în cursul urmăririi penale.

În cauză au fost audiați în calitate de martori numiții Prindii G., T. C. și Strete G., declarațiile date de aceștia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. De asemenea instanța a constatat imposibilitatea audierii martorilor R. B. I. și R. E. S., declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale urmând a fi avute în vedere la momentul deliberării.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

În cursul lunii octombrie 2006 martorul R. B. I. a publicat un anunț în ziarul „Prețul Zilei” din B. prin care își manifesta intenția de a vinde părțile sociale ale .., al cărei asociat si administrator era de aprox. 3 luni. Urmare a acestui anunț în data de 18.10.2006 martorul R. B. I. a fost contactat de o persoană care s-a recomandat a fi Ș. I. și care si-a arătat intenția de a cumpără societatea. La un interval de câteva ore inculpatul M. D. s-a prezentat la sediul societății situat în municipiul B., . și i-a solicitat martorului actele societății, sub pretextul ca vrea sa le duca contabilei sale sa le verifice. Considerând că o verificare a societății ale cărei părți sociale societății intenționezi să le cumperi este normală, martorul a predat inculpatului M. D. în copie actele societății precum și ștampilele acesteia. După aproximativ o oră inculpatul a restituit martorului plasa în care acesta introdusese înscrisurile și ștampilele, din care lipsea ștampila rotundă a societății și a stabilit cu acesta o întâlnire pentru ziua următoare pentru a întocmi actele de vânzare cumpărare. Inculpatul M. D. a întocmit împuternicirile aflate la filele 93 și 119 din dosarul de urmărire penală în sensul că acestea au fost scrise și semnate de inculpat, conform cărora martorul R. B. I. în calitate de administrator al . îl împuternicea pe inculpatul Ș. I. să încheie contracte pentru abonament telefonic cu ORANGE ROMÂNIA S.A. și VODAFONE ROMÂNIA S.A.

În data de 20.10.2006 inculpatul Ș. I. s-a prezentat la sediul . situat în municipiul B., ., unde pe baza împuternicirii de la fila 93din dup. a încheiat contractul . nr._ în numele .. Cu această ocazie inculpatul a ridicat cinci telefoane mobile, fiind emisă factura . nr._/20.10.2006, factură semnată de primire de către inculpatul Sopârlă I..

În aceeași zi inculpatul Ș. I. s-a prezentat la sediul Euro GSM 2000 SRL din B., ..5 unde pe baza împuternicirii de la fila 119 din dosar urmărire penală a încheiat contractul seria_ în numele .. Cu această ocazie inculpatul a ridicat șase telefoane mobile, fiind emisă factura . nr._/20.10.2006, factură semnată de primire de către inculpatul Sopârlă I.. La data de 26.10.2006 martora R. E. S. a fost contactată de un reprezentant al S.C. ORANGE ROMÂNIA din București care i-a spus ca în numele .. fuseseră încheiate mai multe abonamente de către o persoana care se prezentase ca fiind Ș. I. și care acesta a fost împuternicit de către administratorul societății R. B. I.. De asemenea, la începutul lunii noiembrie 2006 R. E. S. i-a comunicat lui R. B. I. că la sediul .. a sosit o factură aferentă mai multor abonamente încheiate în numele .. cu VODAFONE.

La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere declarațiile date de martorii R. E. S. și R. B. I., care se coroborează cu declarațiile martorilor T. C., Strete G., Prindii G., cu procesul verbal întocmit la momentul recunoașterii după fotografie din data de 29.07.2010, cu rapoartele de constatare tehnico-științifice nr._/07.01.2010 și nr._/14.04.2009 și parțial cu declarațiile date de inculpatul Ș. I.. Astfel, din declarația martorului R. B. I. instanța a reținut aspectele referitoare la modalitatea în care inculpatul M. D. a intrat în posesia documentelor și ștampilelor ., respectiv după ce a fost contactat de o persoană care s-a recomandat a fi Ș. I. și că ulterior a aflat că în numele societății pe care o administrează au fost încheiate contracte de abonament cu Orage și Vodafone. Declarația martorului R. B. I. se coroborează cu procesul verbal întocmit la momentul recunoașterii după fotografie din data de 29.07.2010 potrivit căruia persoana cu care martorul R. B. s-a întâlnit și i-a predat actele și ștampilele societății a fost în realitate inculpatul M. D.. Sub acest aspect declarația martorului se coroborează cu declarațiile date de inculpatul Ș. I. potrivit cărora anterior încheierii contractelor actele societății și împuternicirile la care s-a făcut referire anterior i-au fost predate de către inculpatul M. D.. De asemenea, martorii T. C. și Strete G. au arătat în cadrul declarațiilor date că cele două contracte de telefonie mobile seria_ și . nr._ au fost încheiate din partea . de inculpatul Ș. I. în calitate de împuternicit al administratorului acestei societăți. De asemenea, potrivit raportului de constatare_/07.01.2010 semnătura de la rubrica „administrator” din partea de jos a împuternicirii prin care se menționează că este împuternicit Ș. I. să încheie contract cu firma Orange pentru abonament telefonic și semnătura de la rubrica „administrator” din partea de jos a împuternicirii prin care se menționează că este împuternicit Ș. I. să încheie contract cu firma Vodafon pentru abonament telefonic, au fost executate de M. D.. În cadrul aceluiași raport de constatare tehnico-științifică se menționează că scrisul de completare a celor două împuterniciri datate 20.06.2006 a fost executat de inculpatul M. D. și că semnăturile de la rubrica „date privind expediția” și „semnătura de primire” de pe factura . nr._/20.10.2006 și de pe factura . nr._/20.10.2006 au fost executate de către inculpatul Ș. I.. În ceea ce privește declarațiile date de inculpații M. D. în cursul urmăririi penale și Ș. I. instanța constată că acestea nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză și nici chiar între ele. Astfel în ceea ce privește declarația dată de inculpatul M. D. conform căreia nu a participat în nici un mod la faptele deduse judecății, în sensul că nu a scris/semnat nici o împuternicire, nu i-a cerut inculpatului Ș. I. să încheie contracte în numele societății ., firmă în cadrul căreia nu are nici o calitate instanța constată pe de o parte că aceasta este infirmată de declarațiile date de inculpatul Ș. I. conform cărora inculpatul M. i-a comunicat că este angajat al societății în cauză, i-a înmânat mai multe înscrisuri și l-a rugat să încheie contractele respective, de declarațiile martorului R. B. I. potrivit cărora anterior datei de 20.10.2006 a predat actele societății inculpatului M. D. dar și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică potrivit cărora, astfel cum s-a arătat mai sus, inculpatul M. D. a scris (completat) și semnat împuternicirile în baza cărora au fost încheiate cele două contracte. Prezența inculpatului M. D. în zona și perioada indicată de inculpatul Ș. I., respectiv Piața Sfatului din municipiul B., este confirmată și de martorul Prindii G. care în cadrul declarațiilor date a arătat că în cursul anului 2006 s-a întâlnit cu cei doi inculpați. Cât privește declarațiile date de inculpatul Ș. I. potrivit cărora a crezut că inculpatul este angajat al . și a acceptat cererea acestuia de a încheia contractele respective procedând astfel în mod legal, instanța consideră, urmare a analizei materialului probator administrat în cauză, că nu corespunde realității date fiind următoarele considerente: Inculpatul Ș. I. a arătat că în luna octombrie 2006 s-a întâlnit cu inculpatul M. D. și cu martorul Prindii G. pe care îi cunoștea din perioada în care toți au fost încarcerați în Penitenciarul G., că inculpatul M. D. i-a comunicat că este angajat la ., că l-a rugat să încheie în numele acestei societăți contractele de telefonie mobilă și că s-a deplasat cu acesta în magazinele dealelilor Orange și Vodafon unde inculpatul M. D. a completat câte o împuternicire pe numele său după care i-a predat telefoanele respective, fără a obține vreun folos material. Declarația inculpatului este puțin credibilă în condițiile în care acesta cunoștea, așa cum rezultă din declarația sa, că inculpatul M. D. locuiește la Bârlad, mai ales în condițiile în care din conținutul împuternicirilor rezultă că persoana care l-a împuternicit să încheie respectivele contracte este R. B. I., administratorul societății iar nu inculpatul M. D.. De asemenea instanța constată că în declarația dată în fața instanței în încercarea de a acredita ideea că în realitate administratorul societății . a fost prezent la momentul încheierii contractelor, inculpatul Ș. I. a arătat că inculpatul M. D. era însoțit de o persoană în vârstă de aproximativ 25 de ani despre care a bănuit că este administratorul societății, aspecte care nu se regăsesc în declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Date fiind aspectele mai sus menționate instanța a înlăturat declarațiile date de inculpații M. D. în cursul urmăririi penale și Ș. I., considerând că acestea nu corespund realității.

În drept, faptele inculpatului Ș. I. care, în data de 20.10.2006, folosind două împuterniciri contrafăcute, a încheiat in calitate de împuternicit al . contractul seria_ cu ORANGE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu în cuantum de 661,51 lei și contractul . nr._ cu VODAFONE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu in cuantum de 1.103,98 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 si 3 Vechiul Cod penal (2 fapte) și art. 291 Cod penal (2 fapte), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Instanța constată că acțiunea inculpatului se circumscrie și alineatului 2, pentru săvârșirea înșelăciunii fiind folosite mijloace frauduloase – respectiv înscrisuri false. De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de al. 3, inducerea în eroare fiind utilizată la încheierea și executarea contractelor de telefonie mobilă.

Faptele inculpatului M. D. care a falsificat două împuterniciri în care se menționa în mod nereal că ar fi emise de administratorul .., R. B. I., pe care apoi le-a încredințat învinuitului Ș. I., determinându-1 în acest mod să încheie contractul seria_ cu ORANGE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu în cuantum de 661,51 lei, și contractul . nr._ cu VODAFONE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu în cuantum de 1.103,98 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor deinstigare la înșelăciuneșifals în înscrisuri sub semnătura privată, fapte prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal (2 fapte) și art. 290 alin. 1 Cod penal (2 fapte), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunile de uz de fals și fals in înscrisuri sub semnătură privată instanța constată prin raportare la datele la care au fost săvârșite aceste infracțiuni că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, conform art. 122 lit.d și art.124 din vechiul Cod penal. Instanța a reținut că înscrisurile au fost falsificate de inculpatul M. D. și utilizate de inculpatul Ș. I. la data de 20.10.2006, astfel că termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni s-a împlinit până la acest moment. Date fiind aceste aspecte, în baza art. 16 alin.1 lit.f Noul Cod de procedură penală raportat la art.122 lit.d și art.124 Vechiul Cod penal va înceta procesul penal privind pe inculpații Ș. I. și M. D. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals și respectiv fals in înscrisuri sub semnătura privata întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpaților în prezenta cauză este Codul penal din 1969, în condițiile în care potrivit dispozițiilor acestuia a intervenit prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de uz de fals și fals in înscrisuri sub semnătura privata iar potrivit acelorași dispoziții legale regimul concursului de infracțiuni respectiv recidivei, incidente în cauză este mai blând.

Constatând întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu dar și vinovăția inculpaților, instanța a admis acțiunile civile promovate în cadrul procesului penal de părțile civile ORANGE ROMÂNIA S.A. și VODAFONE ROMÂNIA S.A și pe cale de consecință va obliga inculpații în solidar să plătească acestora suma de 661,51 lei către ORANGE ROMÂNIA S.A și respectiv 1.103,98 lei și contravaloarea în lei la data plății a sumei de 1.000 USD către VODAFONE ROMÂNIA S.A.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel:

P. de pe lângă Judecătoria B. criticând-o pentru nelegalitate în ceea ce privește modalitatea de efectuare a operațiunii de contopire a celor doi inculpați, dar și pentru netemeinicie, în ceea ce privește cuantumul redus al pedepselor aplicate inculpaților. În susținerea motivelor P., a arătat că prima instanță, în ceea ce privește operațiunea de contopire nu a procedat mai întâi la repunerea pedepselor în individualitatea lor, ci în mod greșit a contopit pedepse rezultante. În privința motivului de netemeinicie, P. a invocat starea de recidivă, în care au fost comise infracțiunile, de natură să agraveze răspunderea penală a inculpaților, perseverența infracțională a inculpaților în comiterea aceluiași gen de infracțiuni. S-a mai arătat că în mod greșit, prima instanță nu a aplicat un spor de pedeapsă având în vedere multitudinea de condamnări anterioare ale inculpaților și numeroasele pedepse, care intră, în operațiunea juridică a contopirii.

Inculpatul Ș. I. în memoriul scris de apel de la fila 9 dosar a invocat nelegalitatea modului de efectuare a contopirii de către prima instanță, arătând că, pedeapsa rezultantă nu a fost corect stabilită, că nu s-a procedat la efectuarea descontopirii pedepselor componente ale pedepsei rezultante și nu s-a aplicat corespunzător regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii, fără a arăta în acest din urmă sens, în concret care anume dispoziții legale au fost nesocotite.

În fața instanței de apel, au fost depuse de către intimatul inculpat M. D. memorii prin care acesta critică perioada îndelungată în care s-a desfășurat prezentul proces penal dar și faptul că nu s-ar fi efectuat corect procedeul de contopire, arătând în concret, care sunt sentințele prin care a fost condamnat anterior și ce perioadă ar trebui dedusă.

Verificând hotărârea apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, Curtea constată că sunt fondate cele două apeluri declarate, doar în ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate, respectiv procedeul de contopire care a fost efectuat în mod greșit de către instanță.

Curtea constată că, prin cele două apeluri declarate nu au fost criticate starea de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor, aceste două aspecte fiind corect stabilite de către prima instanță.

În esență, starea de fapt constă în următoarele:

1. Inculpatul Ș. I. în data de 20.10.2006, folosind două împuterniciri contrafăcute, a încheiat in calitate de împuternicit al . contractul seria_ cu ORANGE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu în cuantum de 661,51 lei și contractul . nr._ cu VODAFONE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu în cuantum de 1.103,98 lei.

Prima instanță a stabilit în mod judicios că faptele săvârșite de către acest inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciuneși uz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Codul penal din 1969 (2 fapte) și art. 291 Cod penal din 1969 (2 fapte), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969. S-a constatat în mod judicios că acțiunea inculpatului se circumscrie și alineatului 2, pentru săvârșirea înșelăciunii fiind folosite mijloace frauduloase – respectiv înscrisuri false. Reținerea alineatului al treilea al art. 215 Cod penal din 1969 a fost determinată de faptul că inducerea în eroare a fost folosită la încheierea și executarea contractelor de telefonie mobilă.

2. Inculpatul M. D. a falsificat două împuterniciri în care se menționa în mod nereal ca ar fi emise de administratorul .., R. B. I., pe care apoi le-a încredințat învinuitului Ș. I., determinându-1 în acest mod să încheie contractul seria_ cu ORANGE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu în cuantum de 661,51 lei, și contractul . nr._ cu VODAFONE ROMÂNIA S.A., cauzând un prejudiciu în cuantum de 1.103,98 lei.

Prima instanță a apreciat în mod judicios că faptele acestui inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor deinstigare la înșelăciuneșifals in înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 (2 fapte) și art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969 (2 fapte), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969.

În mod legal, prima instanță a stabilit că, în privința infracțiunilor de fals, așa cum le-am descris mai sus și care au fost săvârșite de către inculpații Ș. I. și M. D., prin raportare la datele la care au fost săvârșite (20.10.2006), s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale (7 ani și 6 luni), având în vedere dispozițiile art. 122 lit. d și art.124 Cod penal din 1969.

În mod judicios a stabilit prima instanță faptul că, inculpații Ș. I. și M. D. sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, așa cum le-am descris mai sus. Prima instanță a realizat și o analiză amănunțită a mijloacelor de probă, din care rezultă fără nici un dubiu că inculpații au săvârșit infracțiunile. În privința inculpatului M. D., instanța a avut în vedere că, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, dar și caracterul irevocabil al unei astfel de declarații. Declarația de recunoaștere a acestui din urmă inculpat se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar cu procesele verbale de recunoaștere după planșă fotografică, rapoartele de constatare tehnico științifică, dar și cu cele ale martorilor R. E. S., R. B. I., T. C., S. G. și Prindii G.). Toate aceste mijloace de probă dovedesc, așa cum a stabilit și prima instanță, fără nici un dubiu, vinovăția inculpaților. Prin apelul Parchetului și cel al inculpatului Ș., nu s-au adus critici cu privire la starea de fapt sau încadrarea juridică a infracțiunilor, corect stabilite de către prima instanță.

În privința legii penale mai favorabile, prima instanță a apreciat în mod temeinic că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, având în vedere că, inculpații au numeroase condamnări anterioare, iar dispozițiile legale care reglementează concursul de infracțiuni și regimul sancționator al recidivei, în Codul penal din 1969 sunt unele mai favorabile decât cele din actualul Cod penal. Codul penal din 1969 este legea penală mai favorabilă și datorită faptului că termenele de prescripție ale răspunderii penale, prevăzute de acest din urmă Cod au condus la constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale și implicit la încetarea procesului penal, pentru aceste infracțiuni.

Curtea constată nefondat motivul de apel al Parchetului, în privința temeiniciei cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați, prin sentința apelată.

Prima instanță a avut în vedere, în operațiunea juridică a individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, atât cele care țin de faptă, dar și cele care țin de persoana inculpatului.

În privința inculpatului M. D. acesta a săvârșit două infracțiuni de înșelăciune în forma instigării. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestui inculpat, prima instanță a avut în vedere, pe de o parte reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, având în vedere că în privința acestui inculpat judecarea cauzei s-a făcut în baza procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, devenind incidente dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Totodată, prima instanță a mai reținut și circumstanțe atenuante judiciare, arătând și în ce constau acestea, respectiv perioada de timp ce s-a scurs de la declanșarea procesului penal și până la pronunțarea sentinței apelate. Este adevărat că, inculpatul M. D. are foarte multe condamnări anterioare, că în prezent se află în executarea unei alte pedepse aplicate pentru același gen de infracțiuni, că a perseverat în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, însă Curtea apreciază că, perioada de timp de-a lungul căreia s-a desfășurat procesul penal, prezentarea inculpatului în fața instanței de judecată, a contribuit la o parte din reeducarea inculpatului, neimpunându-se, așadar, majorarea pedepselor aplicate acestuia.

Și în privința inculpatului Ș. I. prima instanță a avut în vedere toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, atât cele care țin de gravitatea faptei, dar și cele care vizează persoana inculpatului. Regimul sancționator al acestui inculpat este un pic mai aspru față de cel al primului inculpat, având în vedere că acesta nu a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii simplificate. Și în privința inculpatului Ș. au fost reținute circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969, circumstanțe atenuante determinate de perioada de timp ce a trecut de la declanșarea procesului penal în cauză, și consecințele pe care le produce o astfel de perioadă atât față de faptă dar și față de inculpat, în sensul că acesta din urmă participă o perioadă îndelungată la o procedură judiciară.

Curtea constată că, este fondat apelul Parchetului și cel al inculpatului Ș. I., în privința motivului comun de nelegalitate, privitor la operațiunea juridică a contopirii pedepselor realizată de către prima instanță față de ambii inculpați.

Având în vedere numeroasele condamnări anterioare ale celor doi inculpați, în considerentele care urmează, instanța de apel va expune pentru fiecare inculpat în parte sentințele prin care inculpații au fost condamnați, după care va realiza operațiunea juridică a contopirii.

I. Astfel,inculpatul Ș. I. a fost condamnat după cum urmează:

Prin sentința penală nr. 474/06.10.2003 a Tribunalului G., definitivă la data de 14.09.2004 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 11 ani și la pedeapsa complementară, prevăzută de art.64 alin. l lit. a și b Cod penal 1968, pe o perioadă de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, în anul 1999.

Prin sentința penală nr. 1622/14.07.2005 a Judecătoriei G., a fost condamnat la pedepsele de 6 ani închisoare, pentru înșelăciune, 2 ani închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată și 3 ani închisoare, pentru uz de fals. Prin aceeași sentință, pedepsele aplicate au fost contopite cu pedeapsa de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art.64 alin. l lit. a și b Cod penal 1968, pe o perioadă de 4 ani, întrucât se aflau în concurs, aplicându-se pedeapsa ce mai grea de 11 ani închisoare, la care s-a mai adăugat un spor de 1 an (în total 12 ani).

Prin sentința nr. 1277/10.05.2006 a Judecătoriei G., a fost condamnat la pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru înșelăciune și 4 ani și 6 luni închisoare, pentru înșelăciune. Prin această sentință s-au contopit pedepsele aplicate cu cea de 11 ani (din sentința nr.474/06.10.2003 a Trib G.), s-a adăugat un spor de 1 an (în total 12 ani) și pedeapsa complementară, prevăzută de art.64 alin. l lit. a și b Cod penal din 1969.

Prin sentința nr. 1096/20.04.2006 a Judecătoriei G. definitivă prin decizia nr.605/2008 a Curții de Apel G., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și s-a contopit pedeapsa aplicată cu cea de 11 ani (sentința penală nr. 474/06.10.2003 a Trib G.), la care se adaugă un spor de 1 an (în total 12 ani).

Prin sentința nr. 46/09.01.2009 a Judecătoriei G. definitivă la data de 1.10.2010 a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru complicitate la înșelăciune. Prin sentința nr. 235/26.01.2011 a Judecătoriei G. s-au contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale expuse anterior, adăugându-se un spor de 2 și și 6 luni la pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare (în total 13 ani și 6 luni).

Prin sentința nr.19/01.02.2014 a Trib. B., definitivă prin decizia nr. 3/C/13.02.2014 a CA G., făcându-se aplicarea art.6 din Noul Cod penal, s-a descontopit pedeapsa aplicată prin sentința nr.235/26.01.2011 a Jud. G., și s-au redus pedepsele de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința nr.474/06.10.2003 a Tribunalului G., și de 6 ani închisoare aplicată prin sentința nr.1622/14.07.2005 a Judecătoriei G., la câte 5 ani închisoare (maximul prevăzut de art.244 Cod penal), apoi aceste pedepse sunt contopite cu celelalte conform noilor dispoziții penale ce reglementează concursul de infracțiuni. Astfel că, instanța a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani, la care a adăugat un spor de o treime de restul pedepselor, ajungând astfel la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni. Această sentință a fost modificată în parte, prin decizia nr. 3/C/13.02.2014 a Curții de Apel G., în sensul că, s-au considerat nelegale reducerile celor două pedepse de 11 și, respectiv, 6 ani închisoare, considerându-se că se impunea reducerea doar a pedepsei de 11 ani închisoare, la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni, conform noilor normelor de drept penal din Codul penal, corespondente celor aplicate, inculpatului, conform vechii legi penale pentru fapta comisă, respectiv, art.244 alin. l și 2, art.36 alin. l și art.43 alin.5 Cod penal. S-a aplicat pedeapsa cea de 10 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani și 6 luni (deci, în final 13 ani).

Prin sentința penală nr.2931/25.11.2014 a Judecătoriei B. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (în recidivă postcondamnatorie).

Analizând hotărârile anterior expuse, dar și pedepsele aplicate în prezenta cauză, Curtea constată că modalitatea de contopire a tuturor pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului Ș. I., nu este legală, întrucât nu s-a procedat la descontopirea pedepselor cu care se aflau în concurs pedepsele din cauză, și nici nu s-a aplicat corect tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii, prevăzute de art.39 alin.2 cu referire la art.37 alin. l lit. a Cod penal din 1969.

Având în vedere că pedepsele aplicate prin sentința apelată sunt în concurs cu toate celelalte pedepse enumerate anterior (mai puțin cea aplicată prin sentința nr. 474/06.10.2003 a Tribunalului G.) prima instanță ar fi trebuit să procedeze la descontopirea pedepsei de 13 ani închisoare, aplicată prin sentința nr.2931/25.11.2014 a Judecătoriei B. în pedepsele componente: 10 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin. sentința nr. 474/06.10.2003 a Tribunalului G. și modificată prin decizia nr. 3/C/13.02.2014 a Curții de Apel G.,5 ani închisoare aplicată prin sentința nr.46/09.01.2009 a Judecătoriei G., 6 ani închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1622/14.07.2005 a Judecătoriei G., 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin sentințanr.1277/10.05.2006, 3 ani închisoare, aplicate prin sentința nr. 1096/20.04.2006 ambele aceste din urmă sentințe ale Judecătoriei G., 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2931/25.11.2014 a Judecătoriei B. și un spor de 2 ani și 6 luni închisoare.

Curtea constată că infracțiunile pentru care inculpatul Ș. a fost condamnat în această cauză reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, în raport cu pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată inculpatului, prin sentința nr.474/06.10.2003 a Tribunalului G., pedeapsă ce a fost întreruptă la data de 07.08.2006, când a rămas un rest de pedeapsă neexecutat de 2416 zile de închisoare (6 ani, 7 luni și 18 zile).

Având în vedere că prin decizia penală nr. 3/C/13.02.2014 a Curții de Apel G., pedeapsa de 11 ani închisoare s-a redus, conform art.6 din Cod penal, la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, se impune ca din restul de pedeapsă neexecutat de 6 ani, 7 luni și 18 zile, aferent sentinței nr.474/06.10.2003 a Tribunalului G., să se scadă perioada de 6 luni, corespondentă reducerii de pedeapsă în discuție, astfel încât contopirile, în cazul recidivei, la care am făcut referire mai sus, să se realizeze cu un rest de pedeapsă de 6 ani, 1 lună și 18 zile.

Prin urmare, mai întâi trebuie aplicat tratamentul sancționator prevăzut de art.39 alin.2 Cod penal din 1969, respectiv, să contopească, fiecare dintre cele două pedepse de câte 2 ani închisoare, aplicate inculpatului, cu restul de pedeapsă de 6 ani, 1 lună și 18 zile neexecutată, aplicată prin sentința nr. 474/06.10.2003 a Tribunalului G..

Aceste două pedepse rezultante arătate în paragraful anterior urmează a fi contopite conform art.34 Cod penal din 1969 cu celelalte pedepse pe care le-am descontopit mai sus și cu care infracțiunile din cauza dedusă judecății sunt concurente cu excepția celei de 11 ani închisoare ( ce a fost redusă la cea de 10 ani și 6 luni închisoare, prin decizia nr. 3/C/3.02.2014 a Curții de Apel G.), întrucât, cum s-a arătat anterior, aceasta a constituit primul termen al recidivei relevate anterior.

La pedeapsa rezultantă de 6 ani, 1 lună și 18 zile închisoare, instanța de apel va aplica un spor de 3 ani închisoare (compus dintr-un spor de 2 ani și 6 luni închisoare, intrat în puterea lucrului judecat și a cărui aplicare este obligatorie și 6 luni ce se aplică prin prezenta decizie, dată fiind multitudinea de pedepse ce intră în operațiunea juridică a contopirii, dar și pentru a nu crea sentimentul de impunitate pentru inculpat, față de celelalte pedepse ce intră în procesul de contopire. Totodată sporul de pedeapsă aplicat are menirea de a descuraja comportamentul infracțional al inculpatului).

La pedeapsa principală rezultantă de 9 ani, 1 lună și 18 zile se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit. a, b și g Cod penal și această din urmă pedeapsă complementară intrată și ea în puterea lucrului judecat pe o perioadă de 4 ani, și cea accesorie, corespondentă celei complementare.

Potrivit datelor înscrise în fișa de cazier judiciar a inculpatului, dar și din procesele verbale încheiate ca urmare a verificărilor efectuate de către această instanță (fila 64 dosar apel), inculpatul a executat pedepsele în următoarele perioade de la 11.03._14 și de la 01.03.2014 până la 19.05.2015 inclusiv. Aceste perioade executate se vor deduce din pedeapsa rezultantă.

II. Cu privire la inculpatul M. D., Curtea reține că acesta a fost condamnat după cum urmează, așa cum rezultă din coroborarea datelor înscrise în fișa de cazier judiciar a inculpatului și sentințele penale atașate la dosar de către prima instanță, dar și enumerate în memoriile depuse la dosarul cauzei de către inculpat:

Inculpatul s-a aflat în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 2943/09.12.2004 a Judecătoriei G., în perioada 01.12._05, când acesta a fost eliberat condiționat, cu un rest de pedeapsă de 718 zile.

Prin sentința nr. 1939/14.08.2006 (definitivă în 12.02.2007) a Judecătoriei Slobozia, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru înșelăciune. S-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 383 zile de închisoare, aplicată prin sentința nr. 606/1998 a Judecătoriei Bârlad, pe care 1-a contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa finală de 3 ani închisoare.

Prin sentința nr.1273/04.12.2009 a Judecătoriei Oradea, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de: 3 ani și 6 luni închisoare, pentru înșelăciune, 6 luni închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, 6 luni închisoare, pentru uz de fals, în formă continuată și 8 luni închisoare, pentru fals material în înscrisuri oficiale. S-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de 718 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani aplicată prin sentința nr. 2943/09.12.2004 a Judecătoriei G., rezultând, ca urmare a contopirii în temeiul art.39 alin.2 C.pen.1969, o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 pedepse de 718 zile de închisoare, care s-au contopit în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Prin sentința nr.2152/22.07.2010 a Judecătoriei Iași, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 5 ani închisoare, pentru înșelăciune și 2 ani închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată. Prin această sentință s-au descontopit pedepsele aplicate prin sentința nr.852/26.04.2007 a Judecătoriei Slobozia, s-a înlăturat sporul aplicat atunci, iar apoi, pedepsele rezultate s-au contopit, conform tratamentul sancționator specific recidivei postcondamnatorii (art.39 alin.2 Cod penal 1968), cu pedepsele de 2 ani și, respectiv, de 5 ani închisoare; această din urmă pedeapsă fiind și cea aplicată în final inculpatului.

Prin sentința nr. 222/01.06.2010 a Tribunalului G., definitivă prin decizia nr. 425/15.02.2012 a ÎCCJ, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru înșelăciune. S-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de 772 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni aplicată prin sentința nr.852/26.04.2007 a Judecătoriei Slobozia, pe care 1-a contopit, în temeiul art.39 alin.2 C.pen.1969, cu pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicându-se, în final, pedeapsa sporită de 10 ani și 2 luni închisoare.

Prin sentința nr.288/13.02.2013 a Judecătoriei Focșani, modificată și definitivă prin decizia nr. 983/R/25.06.2013 a Curții de Apel G., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru înșelăciune. S-a constatat că pedepsele aplicate prin sentința nr.852/26.04.2007 a Judecătoriei Slobozia, sentința nr. l273/04.12.2009 a Judecătoriei Oradea și nr.2152/22.07.2010 a Judecătoriei Iași s-au aflat în concurs. Au fost repuse în individualitatea lor, s-a aplicat cea mai grea de 5 ani, la care s-a aplicat un spor de 3 ani, în final având de executat 8 ani. Prin urmare, din această hotărâre rezultă aplicarea unui spor de 3 ani închisoare, cu autoritate de lucru judecat.

Apoi, s-a descontopit pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 222/01.06.2010 a Tribunalului G., în pedepsele componente (10 ani și restul de 722 zile închisoare) și s-a înlăturat sporul de 2 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicându-se pedeapsa cea mai grea (de 10 ani închisoare), la care s-a adăugat un spor, inculpatul executând în final 11 ani de închisoare. Prin urmare, în această a doua etapă de contopire s-a mai aplicat un spor de 1 an închisoare, intrat în puterea lucrului judecat

Potrivit art.39 alin.2 C.pen.1969, s-a contopit pedeapsa rezultantă de 11 ani de închisoare cu restul neexecutat (stabilit anterior) de l an, 6 luni și 722 zile de închisoare, aplicând, în final, pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, sporită la 11 ani și 2 luni închisoare.

Prin sentința nr. 340/2013 a Judecătoriei Bârlad a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru înșelăciune.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, infracțiunile pentru care inculpatul M. D. a fost condamnat prin sentința apelată sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele la care am făcut referire anterior. Se constată că, modalitatea de contopire a acestora din urmă, cu celelalte pedepse ce i-au fost aplicate inculpatului, realizată de către prima instanță, nu este legală, întrucât nu s-a procedat la descontopirea pedepselor cu care se aflau în concurs cele din sentința apelată, și nici nu s-a aplicat corect tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii.

Concluzionând, Curtea constată că, pedepsele aplicate prin sentința apelată sunt în concurs cu toate celelalte pedepse aplicate în timp inculpatului și pe care le-am expus mai sus, cu excepția restului de pedeapsă de 718 zile de închisoare din sentința nr. 2943/09.12.2004 a Judecătoriei G..

Prin urmare, prima instanță trebuia să procedeze la descontopirea pedepselor aplicate prin următoarele sentințe: nr.l939/14.08.2006, nr.852/26.04.2007 ambele ale Judecătoriei Slobozia, nr.l273/04.12.2009 a Judecătoriei Oradea, nr.2152/22.07.2010 a Judecătoriei Iași, nr. 222/01.06.2010 a Tribunalului G., sentința nr. 288/2013 a Judecătoriei Focșani, modificată și prin decizia nr.983/2013 a Curții de Apel G. și sentința nr. 340/2013 a Judecătoriei Bârlad, în pedepsele componente, respectiv:

- restul de 718 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2943/2004 a Judecătoriei G.;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1939/2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la 12.02.2007;( fila 29, vol.II dosar fond)

- 3 ani și 6 luni închisoare, 718 zile închisoare, 718 zile închisoare și 718 zile închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1273/2009 a Judecătoriei Oradea; ( fila 22, vol II. Dosar fond)

- 5 ani închisoare, 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2152/2010 a Judecătoriei Iași;

- 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b, c Cod penal din 1968 pe o perioadă de 2 ani, aplicate prin sentința penală nr. 222/2010 a Tribunalului G.; ( fila 85, vol. II, dosar fond ).

- 3 ani închisoare, sporul de 1 an închisoare, sporul de 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 288 din data de 13.02.2013 a Judecătorie Focșani modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 983/2013 a Curții de Apel G.;(fila 112-113, vol. II, dosar fond).

- 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/2013 a Judecătoriei Bârlad;

Infracțiunile din prezenta cauză săvârșite de către inculpatul M. D. sunt concurente cu infracțiunile pentru care acest inculpat a fost condamnat prin sentințele mai sus arătate. Cea mai mare pedeapsă ce intră în operațiunea de contopire este cea de 10 ani închisoare. La aceasta se adaugă sporul de 4 ani închisoare, intrat în puterea lucrului judecat și care provine din hotărârile judecătorești la care vom face trimitere mai jos.

Sporurile aplicate prin sentințele evidențiate mai sus, (3 ani închisoare și 1 an închisoare) aplicate în două etape prin sentința nr. 288/13.02.2013 a Judecătoriei Focșani, modificată și definitivă prin decizia nr. 983/R/25.06.2013 a Curții de Apel G., au intrat în autoritatea de lucru judecat și vor fi aplicate la pedeapsa cea mai grea dintre cele descontopite, respectiv de 10 ani închisoare. În minuta decizie penale nr. 983/2013 a Curții de Apel G. aflată la fila 112 din volumul II al primei instanțe, se arată foarte clar că suntem în prezența a două sporuri de pedeapsă aplicate în două etape.

Prin urmare, aplicarea sporului total de 4 ani închisoare este obligatorie de către instanța de judecată, în final inculpatul M. D. având de executat o pedeapsă de 14 ani închisoare la care se va adăuga și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II a, b și c C.pen.1968, pe o perioadă de 2 ani, precum și cea accesorie, cu același conținut ca cea accesorie.

Prima instanță a realizat de asemenea un calcul greșit al pedepselor după contopirea celor două pedepse aplicate prin sentința apelată, în sensul că deși a contopit în mod legal ( pedepsele aplicate prin sentința apelată) conform art.61 Cod penal din 1969 cu restul de pedeapsă de 718 zile de închisoare, totuși, în final, nu a ales pedeapsa cea mai grea de 718 zile de închisoare ci, pe cea de 1 an și 6 luni, care, după cum ușor se observă, este mai mică.

Având în vedere mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului M. D. de la filele 56-58 dosar primă instanță, dar și adresele înaintate de locurile de deținere de la filele 29, 33, volumul II, dosar fond, din pedeapsa rezultată, urmează a se deduce perioadele executate de către inculpatul M. D., respectiv, de la 25.02._07și de la 12.10.2011, la zi.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. 1. pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul Ș. I. împotriva sentinței penale nr. 939 din data de 28.05. 2015 a Judecătoriei B., pe care o va desființa cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor aplicate inculpaților M. D. și Ș. I.,

Rejudecând în aceste limite,

I. Va repune în individualitatea lor pedepselor componente, după cum urmează:

Față de inculpatul M. D. pedeapsa rezultantă de 11 ani și 2 luni închisoare în pedepsele componente:

-1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal din 1969 și art. 37 lit. a, art. 74 alin. 2 și 76 lit. c Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal art. 396 alin. 10 Cod penal, pedeapsă aplicată prin sentința apelată;

- restul de 718 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2943/2004 a Judecătoriei G.;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1939/2006 a Judecătoriei Slobozia;

- 3 ani și 6 luni închisoare, 718 zile închisoare, 718 zile închisoare și 718 zile închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1273/2009 a Judecătoriei Oradea;

- 5 ani închisoare, 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2152/2010 a Judecătoriei Iași;

- 3 ani închisoare, sporul de 1 an închisoare, sporul de 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 288 din data de 13.02.2013 a Judecătorie Focșani modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 983/2013 a Curții de Apel G..

- 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/2013 a Judecătoriei Bârlad;

I. În temeiul art. 61 Cod penal din 1969 va revoca în raport de fiecare pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința apelată beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului M. D. privind pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2943 /2004 a Judecătoriei G. și va contopi restul de 718 zile închisoare rămas de executat din această din urmă pedeapsă cu fiecare dintre cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința apelată, rezultând 2 pedepse de câte 718 zile închisoare fiecare.

II. În temeiul art. 36 alin. 2 Cod penal din 1969 va contopi pedepsele anterior arătate și repuse în individualitatea lor (3 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 718 zile închisoare, 718 zile închisoare, 718 zile închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 10 ani închisoare, 3 ani închisoare, 4 ani închisoare), cu pedepsele de 718 zile închisoare, 718 zile închisoare stabilite prin prezenta decizie la pct. I, va aplica pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care se va adauga sporul de pedeapsă intrat în puterea lucrului judecat de 4 ani închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 288 din data de 13.02.2013 a Judecătorie Focșani modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 983/2013 a Curții de Apel G..

Va dispune ca inculpatul M. D. să execute în final pedeapsa de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal din 1969, pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului M. D. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal din 1969.

În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal va scădea din pedeapsa stabilită perioada executată de la 25.02.2007 până la 13.07.2007 și de la 12.10.2011 la zi.

II. Va repune în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului Ș. I., în pedepsele componente:

- 2 închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal din 1969 și art. 37 lit. a, art. 74 alin. 2 și 76 lit. c Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, pedeapsă aplicată prin sentința apelată;

- 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 474/2003 a Tribunalului G. ( astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 3/C/13.02.2014 a Curții de Apel G.)

- 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46/2009 a Judecătoriei G.;

- 6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1622/14.07.2005 a Judecătoriei G.;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1277/2006 a Judecătoriei G.;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1096/2006 a Judecătoriei G.;

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2931/2014 a Judecătoriei B.;

- înlătură temporar sporul de 2 ani și 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 2931/2014 a Judecătoriei B.;

Va constata că pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate inculpatului Ș. I. prin sentința apelată reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii în raport cu pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 474/2003 a Tribunalului G., astfel cum a fost modificată prin decizia 3/C/13.02.2014 a Curții de Apel G..

În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal din 1969 va contopi fiecare dintre pedepsele de 2 ani închisoare aplicate prin sentința apelată cu restul rămas neexecutat de 6 ani, 1 lună și 18 zile (rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 474/2003 a Tribunalului G., astfel cum a fost modificată prin decizia 3/C/13.02.2014 a Curții de Apel G.), rezultând 2 pedepse, de câte 6 ani, 1 lună și 18 zile închisoare fiecare.

În temeiul art. 36 Cod penal va contopi cele două pedepse de câte 6 ani, 1 lună și 18 zile închisoare fiecare cu pedepsele anterior repuse în individualitatea lor (5 ani închisoare, 6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare), va aplica pedeapsa cea mai grea de 6 ani, 1 lună și 18 zile închisoare, la care adaugă un spor de 3 ani, inculpatul Ș. I. urmând să execute pedeapsa de 9 ani 1 lună și 18 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, c Cod penal din 1969 pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 71 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului Ș. I. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, c Cod penal din 1969.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ș. I. perioada executată de la 11.03.2009 până la 01.02.2014 inclusiv și de la 01.03.2014 până la data de 19.05.2015 inclusiv.

Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia inclusiv onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 360 lei fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul Ș. I. împotriva sentinței penale nr. 939 din data de 28.05. 2015 a Judecătoriei B., pe care o desființează cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor aplicate inculpaților M. D. și Ș. I.,

Rejudecând în aceste limite,

I. Repune în individualitatea lor pedepselor componente, după cum urmează:

Față de inculpatul M. D. pedeapsa rezultantă de 11 ani și 2 luni închisoare în pedepsele componente:

- restul de 718 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2943/2004 a Judecătoriei G.;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1939/2006 a Judecătoriei Slobozia;

- 3 ani și 6 luni închisoare, 718 zile închisoare, 718 zile închisoare și 718 zile închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1273/2009 a Judecătoriei Oradea;

- 5 ani închisoare, 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2152/2010 a Judecătoriei Iași;

- 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/2013 a Judecătoriei Bârlad;

I. În temeiul art. 61 Cod penal din 1969 revocă în raport de fiecare pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința apelată beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului M. D. privind pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2943 /2004 a Judecătoriei G. și contopește restul de 718 zile închisoare rămas de executat din această din urmă pedeapsă cu fiecare dintre cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința apelată, rezultând 2 pedepse de câte 718 zile închisoare fiecare.

II. În temeiul art. 36 alin. 2 Cod penal din 1969 contopește pedepsele anterior arătate și repuse în individualitatea lor ( 3 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 718 zile închisoare, 718 zile închisoare, 718 zile închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 10 ani închisoare, 3 ani închisoare, 4 ani închisoare), cu pedepsele de 718 zile închisoare, 718 zile închisoare stabilite prin prezenta decizie la pct. I, aplică pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care adaugă sporul de pedeapsă intrat în puterea lucrului judecat de 4 ani închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 288 din data de 13.02.2013 a Judecătorie Focșani modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 983/2013 a Curții de Apel G..

Dispune ca inculpatul M. D. să execute în final pedeapsa de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal din 1969, pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 Cod penal din 1969 interzice inculpatului M. D. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b și c Cod penal din 1969.

În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal scade din pedeapsa stabilită perioada executată de la 25.02.2007 până la 13.07.2007 și de la 12.10.2011 la zi.

II. Repune în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului Ș. I., în pedepsele componente:

- 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 474/2003 a Tribunalului G. ( astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 3/C/13.02.2014 a Curții de Apel G.)

- 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46/2009 a Judecătoriei G.;

- 6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1622/14.07.2005 a Judecătoriei G.;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1277/2006 a Judecătoriei G.;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1096/2006 a Judecătoriei G.;

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2931/2014 a Judecătoriei B.;

- înlătură temporar sporul de 2 ani și 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 2931/2014 a Judecătoriei B.;

Constată că pedepsele de câte 2 ani închisoare aplicate inculpatului Ș. I. prin sentința apelată reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii în raport cu pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 474/2003 a Tribunalului G., astfel cum a fost modificată prin decizia 3/C/13.02.2014 a Curții de Apel G..

În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal din 1969 contopește fiecare dintre pedepsele de 2 ani închisoare aplicate prin sentința apelată cu restul rămas neexecutat de 6 ani, 1 lună și 18 zile ( rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 474/2003 a Tribunalului G., astfel cum a fost modificată prin decizia 3/C/13.02.2014 a Curții de Apel G.), rezultând 2 pedepse, de câte 6 ani, 1 lună și 18 zile închisoare fiecare.

În temeiul art. 36 Cod penal contopește cele două pedepse de câte 6 ani, 1 lună și 18 zile închisoare fiecare cu pedepsele anterior repuse în individualitatea lor ( 5 ani închisoare, 6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare), aplică pedeapsa cea mai grea de 6 ani, 1 lună și 18 zile închisoare, la care adaugă un spor de 3 ani, inculpatul Ș. I. urmând să execute pedeapsa de 9 ani 1 lună și 18 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, c Cod penal din 1969 pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 71 Cod penal din 1969 interzice inculpatului Ș. I. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, c Cod penal din 1969.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ș. I. perioada executată de la 11.03.2009 până la 01.02.2014 inclusiv și de la 01.03.2014 până la data de 19.05.2015 inclusiv.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

R. C. D. M. D.

GREFIER,

C. G.

Red. M.D./11.12.2015

Dact. E.R.G./14.12.2015/6 ex.

Jud.fond. L. B.

← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 830/2015. Curtea de...		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 53/2015. Curtea de... →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 825/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 825/2015. Curtea de Apel BRAŞOV