Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 830/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 830/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-11-2015
R.
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.830/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 26.11.2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A2:
Președinte – R. C. D. - judecător
Judecător – M. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGU S. și partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA, împotriva sentinței penale nr.104/S din data de 23.09.2015, pronunțată de Judecătoria Târgu S., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12.11.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19.11. 2015 iar apoi pentru data de 26.11.2015, când,
CURTEA
Prin sentința penală nr.104 din 23 septembrie 2015 a Judecătoriei Târgu S., s-a dispus, în baza art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, art. 76 alin. 1 Cod penal condamnarea inculpatului P. A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 (un) an și 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la data de 10.12.2013, victimă fiind H. J. – Z..
Nu a aplicat inculpatului pedepse complementare și accesorii.
În baza art. 91 al. 1 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de supraveghere cu durata de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei, stabilit în condițiile art. 92 al. 1 Cod penal.
În baza art. 93 al. 1 Cod penal a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 2 lit. b Cod penal pe durata termenului de supraveghere a impus inculpatului obligația să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții comunitare.
În baza art. 93 al. 3 Cod penal pe durata termenului de supraveghere a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile și a stabilit că instituțiile din comunitate în cadrul cărora inculpatul poate presta muncă sunt: Primăria municipiului Târgu S., județul C. sau Atelierul de muncă în folosul comunității situat în incinta Liceului N. T., din municipiul B..
În baza art. 94 al. 1 Cod penal a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 al. 1 lit. c - e se vor comunica Serviciului de Probațiune C..
În baza art. 404 al. 2 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării cu rea – credință a măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, anume revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere și aplicarea și executarea pedepsei conform art. 96 Cod penal.
În baza art. 19, 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile H. A. – J., H. A. – A., B. E., pentru următoarele sume:
Pentru H. A. – J. suma de 4.226 lei cu titlu de daune materiale și suma de 80.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru H. A. – A. suma de 80.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru B. E. suma de 120.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins restul pretențiilor civile, ca neîntemeiate.
În baza poliței de asigurare ./16/H16/DV nr._ încheiată de inculpat cu partea responsabilă civilmente . – Reasigurare SA, precum și în baza art. 55 al. 1 din Legea nr. 136/1995, a obligat partea responsabilă civilmente la plata către părțile civile a sumelor admise cu titlu de pretenții civile – daune materiale și daune morale.
În baza art. 111 al. 6 din OUG nr. 195/2002 R modificată prin OUG nr.146 /2008 a dispus prelungirea dreptului de circulație al inculpatului acordat cu dovada . nr._/10.12.2013 eliberată de către IPJ C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25.09.2015 și până la data de 24.10.2015, inclusiv.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Târgu S. a reținut următoarele.
Prin rechizitoriul nr. 2/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, la data de 10.12.2013.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că la 10.12.2013, orele 10,00, inculpatul rula pe sensul de mers B. – Târgu S. la volanul autoturismului Ford Mondeo cu nr. înmatriculare_, avându-i ca pasageri pe B. E. și H. J. Z., pe bancheta din spate. La km 53 + 830 m inculpatul s-a angajat într-o depășire dar constatând că din sens opus circula alt autovehicul, a frânat brusc și a tras de volan dreapta pentru a reveni pe sensul de mers, moment în care a pierdut controlul autoturismului, a derapat în afara părții carosabile și a intrat în coliziune cu o movilă de pământ, după care s-a răsturnat pe partea stângă. Urmare a accidentului, victima H. J. Z. a decedat. Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2354-A12/361-a din 11.12.2013 emis de SML C., urmare a recoltării probelor biologice de la inculpat la 10.12.2013, orele 11,10, rezultatul alcoolemiei a fost zero. Raportul medico – legal de necropsie nr. 2355/A3/203 din 11.12.2013 întocmit de SML C. a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningee consecința unui traumatism cranio – cerebral cu fractură de boltă iradiată la bază, produs în cadrul unui politraumatism soldat cu multiple leziuni osoase și viscerale. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire și comprimare între corpuri dure, în condițiile unui accident rutier, cu victima în calitate de ocupant într-un autoturism. Între leziunile tanatogeneratoare și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată. Ca urmare a accidentului B. E. a suferit leziuni traumatice care potrivit raportului de constatare medico – legală nr. 60/A1/6 din 07.01.2014 întocmit de SML C. necesită circa 70 zile de îngrijiri medicale. Având în vedere recomandările Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico – Legale pentru efectuarea unui supliment de expertiză pentru reevaluarea medico – legală cauza s-a disjuns în vederea continuării cercetărilor pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 2, 3 Cod penal. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
În dovedire, s-a depus ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, anume proces verbal de sesizare, proces verbal de efectuare a actelor premergătoare, proces verbal de cercetare la fața locului,m declarații inculpat, declarații părți civile, raport medico – legal de necropsie, buletin de analiză toxicologică – alcoolemie, înscrisuri.
A fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente . – Reasigurare SA, la cererea părților civile.
În baza art. 346 al. 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea rechizitoriului.
În fața instanței inculpatul a arătat că menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, dar nu înțelege să beneficieze de procedura prevăzută de art. 396 al. 10 Cod procedură penală, deoarece dorește să dovedească culpa comună a sa și a victimei care nu a purtat centura de siguranță, ceea ce are consecințe și asupra laturii civile.
S-a audiat partea civilă B. E. cu privire la producerea accidentului și martorii Zadory L. și Szejke Adel cu privire la latura civilă.
Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto privind mecanismul de producere al accidentului, regulile de circulație încălcate de inculpat și eventual de pasageri, cui aparține culpa în producerea rezultatului accidentului rutier, dacă se putea evita decesul sau reduce efectele accidentului rutier prin purtarea centurii de siguranță de către pasageri.
Proba a fost încuviințată, s-a efectuat expertiza solicitată, raportul de expertiză fiind depus la dosar.
Din coroborarea probatoriului cu declarația de recunoaștere a inculpatului, atât starea de fapt reținută cât și vinovăția acestuia sunt dovedite.
În fapt, instanța a reținut că la 10.12.2013, orele 10,00, inculpatul rula pe sensul de mers B. – Târgu S. la volanul autoturismului Ford Mondeo cu nr. înmatriculare_, avându-i ca pasageri pe B. E. și H. J. Z., pe bancheta din spate. La km 53 + 830 m inculpatul s-a angajat într-o depășire dar constatând că din sens opus circula alt autovehicul, a frânat brusc și a tras de volan dreapta pentru a reveni pe sensul de mers, moment în care a pierdut controlul autoturismului, a derapat în afara părții carosabile și a intrat în coliziune cu o movilă de pământ, după care s-a răsturnat pe partea stângă. Urmare a accidentului, victima H. J. Z. a decedat. Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2354-A12/361-a din 11.12.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală C., urmare a recoltării probelor biologice de la inculpat la 10.12.2013, orele 11,10, rezultatul alcoolemiei a fost zero. Raportul medico – legal de necropsie nr. 2355/A3/203 din 11.12.2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală C. a concluzionat că moartea victimei a fost violentă. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire și comprimare între corpuri dure, în condițiile unui accident rutier, cu victima în calitate de ocupant într-un autoturism. Între leziunile tanatogeneratoare și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată. Victima aflată pe locul din spate dreapta nu purta centura de siguranță, deși autovehiculul avea asemenea centură de siguranță. Nu s-a dovedit că inculpatul ar fi cerut victimei și părții civile Bkk E. (pasageră și ea pe locul din spate stânga) să poarte centurile de siguranță, dar aspectul nu are relevanță față de dispozițiile art. 36 din OUG 195/2002 R, față de care inculpatul putea să le recomande pasagerilor purtarea centurii de siguranță dar nu îi putea obliga. Prin purtarea centurii de siguranță victimele ar fi suferit probabil leziuni minore astfel ca viața și integritatea lor să nu fie periclitate.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatului care la 10.12.2013 a condus autovehiculul înmatriculat_ pe DN 11, în sensul de mers Târgu S. – B. și nu a respectat obligația legală de a se asigura la efectuarea manevrei de depășire și la revenirea pe sensul său de mers, pierzând controlul autovehiculului cu consecința accidentării mortale a numitului H. J. - Z. ocupant al autoturismului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fiind culpa cu prevedere, așa cum aceasta este definită de art. 16 Cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile privind scopul pedepsei, ale art. 74 Cod penal privind individualizarea sa judiciară, precum și aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, inculpatul nu are antecedente penale, are vârsta de 64 ani, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului. Lucrează ca taximetrist de douăzeci de ani, nu a mai avut incidente rutiere. Accidentul s-a datorat încălcării de către inculpat a prevederilor art. 45 pct. 3 din OUG 195/2002 R, privind asigurarea că din sensul opus nu se apropie un vehicul și că dispune de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială. Circumstanțele acestei încălcări sunt reprezentate de prezența în fața autovehiculului condus de inculpat a unui autotren. Carosabilul era uscat, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului. La momentul angajării în depășire inculpatul a apreciat că poate efectua manevra, însă în timp ce ștergătorul îi ștergea parbrizul inculpatul a conștientizat că nu are spațiu suficient pentru depășire. Renunțând la efectuarea manevrei pierde controlul direcției datorită bruscării volanului la manevra de repliere, părăsind carosabilul și răsturnându-se pe terenul agricol. Starea de pericol a fost creată de inculpat prin neasigurare la manevra de depășire. Competența sa profesională probată în atâția ani de exercitare a profesiei de taximetrist nu a fost totuși suficientă pentru asigurarea corespunzătoare la efectuarea manevrei de depășire. Victima, pasager pe locul din dreapta spate, nu purta centura de siguranță, încălcând astfel obligația prevăzută în sarcina pasagerilor de autovehicule de art. 36 din OUG 195/2002 R. Aceasta poate fi reținută ca o culpă comună a victimei ce va avea consecințe mai ales la rezolvarea laturii civile a cauzei.
În ce privește legea penală mai favorabilă atât Codul penal de la 1965 cât și Codul penal prevăd aceleași limite de pedeapsă a închisorii (2 – 7 ani).
Inculpatul a solicitat să se considere Codul penal de la 1965 lege penală mai favorabilă datorită posibilității reținerii circumstanțelor atenuante legate de conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și comportarea sinceră în cursul procesului, cu posibilitatea reducerii pedepsei sub minimul special, precum și datorită posibilității suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 Cod penal 1965.
Instanța a constatat că eficiență se poate da acestor atenuante și în baza art. 75 al. 2 lit. b Cod penal, iar consecința reducerii cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege (art. 76 al. 1 Cod penal) nu sunt defavorabile inculpatului în măsura în care instanța nu va individualiza pedeapsa închisorii pe care o va aplica la un cuantum mai mic de cel rezultat prin reducerea cu o treime. Astfel nu este corespunzător gradului de pericol social al faptei un cuantum redus sub doi ani atât de mult încât să scadă sub cuantumul de 1 an și 4 luni ce ar rezulta prin aplicarea art. 76 al. 1 Cod penal.
În ce privește modalitățile de individualizare a executării pedepsei cele prevăzute de Cod penal 1965 nu sunt neapărat mai favorabile, deoarece instanța a apreciat adecvat gradului de pericol social concret fie impunerea în sarcina inculpatului a obligațiilor și măsurilor prevăzute de suspendarea sub supraveghere (fie din vechiul Cod penal, fie din noul Cod penal), fie un cuantum mai ridicat al pedepsei.
Având în vedere că în baza noului Cod penal instanța nu ar aplica inculpatului pedepse complementare și accesorii, va aprecia lege penală mai favorabilă noul Cod penal.
Astfel, a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 4 luni închisoare, în baza art. 75 al. 2 lit. b Cod penal, art. 76 al. 1 Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 91 Cod penal pentru următoarele considerente.
Astfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, pedeapsa aplicată este închisoarea sub 3 ani, nu a mai fost condamnat penal anterior, poate aprecia consecințele negative ale eventualei privări de libertate. A fost de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității. Are un loc de muncă stabil, fiind taximetrist. Din datele personale ale inculpatului și conduita sa profesională până în prezent rezultă că accidentul rutier care a produs decesul pasagerului nu infirmă conștiinciozitatea și seriozitatea cu care inculpatul și-a exercitat munca de taximetrist de-a lungul timpului. Coroborat cu lipsa antecedentelor penale și regretul manifestat în fața organelor de cercetare penală și a instanței este justificată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Este necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată, ca o modalitate de individualizare a gradului de pericol social al infracțiunii.
Termenul de supraveghere a fost stabilit potrivit art. 92 al. 1, 2 Cod penal cu o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei, impunându-se totodată obligațiile prevăzute de art.93 Cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că la producerea rezultatului infracțiunii a existat și culpa victimei care prin nerespectarea obligației de a-și pune centura de siguranță a încălcat dispozițiile art. 36 din OUG 195/2002.
A cuantifica această culpă în procentul de 20 % din rezultatul produs.
Părțile civile H. A. – J. și H. A. – A. au solicitat suma de câte 100.000 lei fiecare cu titlu de daune morale, primul solicitând și suma de 5.282 lei daune materiale reprezentând costul înmormântării și al transportului.
Partea civilă B. E. a solicitat suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale.
Suma de 5.282 lei daune materiale a fost dovedită în cauză și va fi admisă în cuantum de 4.226 lei obținut prin luarea în calcul a culpei comune a victimei în procent de 20 %.
În ce privește daunele morale s-a conturat relația de apropiere umană caracteristică rudeniei dintre victimă și copiii ei, precum și dintre victimă și B. E.. Cuantificarea prejudiciului moral al acestora, cu luarea în vedere a culpei victimei în procent de 20 %, justifică sumele de 80.000 lei pentru fiecare din părțile civile H. A. – J. și H. A. – A. și de 120.000 lei pentru partea civilă B. E., cu titlu de daune morale.
Astfel, în baza art. 19, 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil acțiunea lor civilă a fost admisă în parte, în limitele sus arătate.
Potrivit Normelor aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de autovehicule, partea responsabilă civilmente responsabilă este ținută la plată în locul inculpatului.
În baza poliței de asigurare ./16/H16/DV nr._ încheiată de inculpat cu partea responsabilă civilmente emisă la 18.03.2013 cu valabilitate de la 27.03.2013 la 26.03.2014, în baza art. 55 al. 1 din Legea nr. 136/1995, a obligat partea responsabilă civilmente la plata către părțile civile a sumelor admise cu titlu de pretenții civile.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. și partea responsabilă civilmente .-Reasigurare SA.
În calea de atac promovată, Ministerul Public a criticat hotărârea primei instanțe sub aspect de nelegalitate, apreciindu-se că în mod nejustificat judecătoria a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art.75 alin.2 lit.b Cod penal.
Partea responsabilă civilmente a criticat sentința penală sub aspectul cuantumului danelor materiale și morale acordate părților civile.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate atât sub aspectul laturii penale, cât și a celei civile, luând în considerare materialul probatoriu administrat, precum și principiile enunțate în art.417 și art.418 din Codul de procedură penală, Curtea constată următoarele.
În primul rând, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, aceasta reflectând materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul P. A. însușindu-și, de altfel, starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale.
Sub aspectul derulării evenimentului rutier din data de 10 decembrie 2013, în mod corect s-a reținut că inculpatul rula pe sensul de mers B. – Târgu S. la volanul autoturismului Ford Mondeo cu nr. înmatriculare_, avându-i ca pasageri pe B. E. și H. J. Z., pe bancheta din spate.
La km 53 + 830 m angajându-se în efectuarea unei manevre de depășire, inculpatul a constatat că din sens opus circula alt autovehicul, motiv pentru care a frânat brusc și a tras de volan dreapta pentru a reveni pe sensul de mers. În acest moment, P. A. a pierdut controlul autoturismului, a derapat în afara părții carosabile și s-a izbit de o movilă de pământ, după care s-a răsturnat pe partea stângă.
Urmare a accidentului, victima H. J. Z. a decedat, moartea acestuia fiind violentă. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire și comprimare între corpuri dure, în condițiile unui accident rutier, cu victima în calitate de ocupant într-un autoturism. Între leziunile tanatogeneratoare și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată.
Victima aflată pe locul din spate dreapta nu purta centura de siguranță, deși autovehiculul avea asemenea sistem de siguranță. Prin purtarea centurii de siguranță victima ar fi suferit probabil leziuni minore, astfel după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2354-A12/361-a din 11.12.2013 emis de SML C., urmare a recoltării probelor biologice de la inculpat s-a stabilit că acesta nu consumase alcool.
În raport de această stare de fapt, Curtea apreciază că prima instanță a considerat în mod corect că în cauză sunt întrunite în elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile, instanța de apel constată că în mod corespunzător s-a considerat că noile dispoziții ale Codului penal sunt mai favorabile inculpatului, din perspectiva modalității de executare a pedepsei (suspendarea sub supraveghere). În acest context, se remarcă faptul că în conformitate cu art.92 Cod penal, termenul de supraveghere este mult mai redus comparativ cu durata termenului de încercare s-ar fi putut stabili prin aplicarea dispozițiilor art.862 Cod penal din 1969.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art.74 Cod penal, Curtea consideră întemeiată critica adusă hotărârii de către Ministerul Public.
În cauză nu se pot reține circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal, în raport de natura faptei comise și de modalitatea de săvârșire. Infracțiunea de ucidere din culpă comisă prin încălcarea dispozițiilor legale referitoare la circulația autovehiculelor pe drumurile publice, prin natura sa este o faptă de pericol social. Privitor la circumstanțele comiterii infracțiunii, nu se poate considera că se impune o atenuare a răspunderii penale, în condițiile în care acțiunea care a produs accidentul a fost însăși manevra inițiată în mod nejustificat de către inculpat, motiv pentru care responsabilitatea principală în comiterea faptei revine acestuia.
Împrejurarea că victima nu a purtat centura de siguranță (deși avea o astfel de obligație) nu concură decât la reducerea culpei inculpatului în producerea rezultatului letal, însă în raport de gradul vinovăției victimei (20%) nu se poate considera că este necesar a reține circumstanța atenuantă prevăzută de art.75 alin.2 lit.b Cod penal.
În acest context, apelul Ministerului Public va fi admis, vor fi înlăturate dispozițiile art.75 alin.2 lit.b Cod penal cu consecința majorării pedepsei aplicate.
Privitor la criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, Curtea constată că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare este de natură a realiza scopul preventiv-educativ, avându-se în vedere atitudinea inculpatului manifestată în cursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, gradul vinovăției reținute în sarcina inculpatului, atitudinea de regret manifestată față de evenimentul rutier produs.
Relativ la modalitatea de executare, instanța de apel apreciază că judecătorul de fond a aplicat în mod corespunzător dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere, această modalitate fiind aptă a contribui, alături de pedeapsa menționată, prin măsurile impuse, la îndreptarea inculpatului și la conștientizarea consecințelor acțiunii infracționale, realizându-se totodată și o supraveghere din partea autorităților competente a comportamentului viitor a susnumitului față de relațiile sociale apărate de legea penală.
În acest context, corelativ majorării cuantumului pedepsei, Curtea va majora și durata termenului de supraveghere, conform art.92 alin.1 Cod penal, la 3 ani.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art.94 alin.1 Cod penal, se remarcă faptul că judecătoria a menționat în mod eronat că se vor comunica Serviciului de Probațiune C. datele de la art.85 alin.1 lit.c-e Cod penal, în condițiile în care nu au fost aplicate dispozițiile referitoare la modalitatea de executare a pedepsei prevăzută de art.83 și următoarele Cod penal. În consecință, în cadrul rejudecării, Curtea va dispune comunicarea către Serviciul de Probațiune a datelor prevăzute de art.93 alin.1 lit.c-e Cod penal, corelativ reținerii prevederilor art.91 și următoarele Cod penal.
Sub aspectul modului în care a fost soluționată acțiunea civilă alăturată cele penale, luând în considerare apelul declarat de către partea responsabilă civilmente, în cadrul rejudecării instanța de apel reține următoarele.
Judecătoria Târgu S. a acordat părții civile H. A. Joszef daune materiale în cuantum de 4.226 lei, corespunzător reducerii cu 20% a sumei de 5.282 lei.
Prima instanță a considerat ca dovedită suma de 5.282 lei cu care partea vătămată s-a constitui parte civilă în cauză. În urma reanalizării înscrisurilor depuse și a probațiunii efectuate, având în vedere calcului efectuat de către partea civilă în înscrisul de la fila 273-274 dosar fond, Curtea constată dovedită doar suma de 3355,06 lei având în vedere documentele depuse (chitanțe, facturi, copie bilete de transport).
Relativ la suma de 1926,94 lei (reprezentând cheltuieli de înmormântare: cafea, cozonac băutură servite la cimitir conform tradiției) acestea nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă, martorii Zadori L. și Szejke Adel (filele 306 și 308 dosar fond) nefăcând afirmații cu ocazia audierii din data de 10.06.2015 referitoare la cuantumul cheltuielilor efectuate de către partea civilă cu ocazia înmormântării.
În aceste condiții, având în vedere și nivelul culpei victimei, se vor acorda părții civile H. A. Joszef despăgubiri materiale în cuantum de 2.684,04 lei, urmare a reducerii sumei de 3.355,06 lei cu 20%.
Privitor la cuantumul daunelor morale, Curtea apreciază că apelul declarat de către partea responsabilă civilmente este întemeiat și sub acest aspect, cuantumul stabilit fiind nejustificat, depășind suma rezonabilă care contribuie la acoperirea prejudiciului moral. Pe această cale nu se poate ajunge la o îmbogățire a părților civile, întrucât s-ar denatura sensul pentru care aceste despăgubiri sunt acordate (acoperirea suferinței pricinuită de accidentul rutier).
Sunt evidente suferințele încercate de către părțile civile, având în vedere modul de producere a accidentului și consecințele faptei inculpatului, însă nu trebuie ignorată împrejurarea că indiferent de nivelul despăgubirilor morale care se vor acorda ele nu vor înlătura lipsa numitului H. Joszef Z. din viața acestora. Instanța consideră că este necesar a acorda despăgubiri morale părților civile care au suferit consecințele accidentului de trafic rutier, însă într-un cuantum mai redus, mai ales în situația în care partea responsabilă civilmente nu a respins necesitatea acordării unor sume de bani cu acest titlu.
Cuantificarea suferințelor încercate de către moștenitori și de către soțul supraviețuitor urmare a accidentului de trafic rutier este greu de realizat, însă în cadrul procesului penal nu se poate ajunge la sancționarea asigurătorului prin obligarea acestuia la plata unor daune morale foarte mari. Din acest motiv, instanța de apel apreciază că acordarea unei sume de câte 60.000 lei (rezultată din scăderea culpei de 20% reținută în sarcina victimei) pentru H. A. Joszef și H. A. A. și de 80.000 lei pentru soția victimei, B. E., reprezintă o acoperire justă a prejudiciilor morale, contribuind la atingerea scopului pentru care sunt stabilite.
În acest context, vor fi admise apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. și de către partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA, hotărârea primei instanțe urmând a fi desființată sub aspectul greșitei rețineri circumstanțelor atenuante și al soluționării laturii civile.
În urma rejudecării, în baza art.192 alin.2 Cod penal se va condamna inculpatul P. A. la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art.92 alin.1 Cod penal se va stabili termen de supraveghere de 3 ani.
În baza art.94 alin.1 Cod penal se va dispune ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art.93 alin.1 lit.c-e Cod penal se vor comunica Serviciului de Probațiune.
Sub aspectul acțiunii civile, se va reduce cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile H. A.-Joszef la suma de 2684,04 lei, iar a despăgubirilor morale acordate părților civile H. A.-Joszef și H. A.-A. la câte 60.000 lei și pentru B. E. la 80.000 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Având în vedere modalitatea de soluționare a apelurilor declarate în cauză, va fi respinsă cererea părților civile B. E., H. A.-Joszef și H. A.-A. de acordare a cheltuielilor judiciare în apel.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se include în cheltuielile judiciare și rămâne în sarcina statului.
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. și de către partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr.104 din 23 septembrie 2015 a Judecătoriei Târgu S., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul greșitei rețineri circumstanțelor atenuante și al soluționării laturii civile.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.192 alin.2 Cod penal condamnă inculpatul P. A. la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art.92 alin.1 Cod penal stabilește termen de supraveghere de 3 ani.
În baza art.94 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art.93 alin.1 lit.c-e Cod penal se vor comunica Serviciului de Probațiune.
Reduce cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile H. A.-Joszef la suma de 2684,04 lei.
Reduce cuantumul despăgubirilor morale acordate părților civile H. A.-Joszef și H. A.-A. la câte 60.000 lei și pentru B. E. la 80.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge cererea părților civile B. E., H. A.-Joszef și H. A.-A. de acordare a cheltuielilor judiciare în apel.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se include în cheltuielile judiciare și rămâne în sarcina statului.
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. D. M. D.
GREFIER,
C. G.
Red.R.C.D./14.12.2015
Dact.C.Gh./15.12.2015
2 ex.
Jud fond./K. S.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 829/2015. Curtea de Apel... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 825/2015. Curtea de... → |
|---|
