Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 53/Ap DOSAR NR._
Ședința Camerei de Consiliu din data de 29 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ2
- Președinte - R. C. D. - judecător
- Judecător- M. G. L.
- Grefier - C. G.
Pe rol fiind examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul M. V. împotriva sentinței penale nr.114/S din 07 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr._ .
Procedură fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 431 alin. 1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Zărnești împreună cu toate dosarele componente.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
C U RT E A
Asupra prezentei cauze penale constată următoarele.
La data de 28 noiembrie 2014, condamnatul M. V. a formulat o contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.114 din 7 mai 2013 a Judecătoriei Zărnești, definitivă prin decizia penală nr.825/R din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel B., prin care a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969 la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969 în condițiile art.71 din Codul penal din 1969.
În baza art.293 alin.1 din codul penal din 1969, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969 și art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969 în condițiile art.71 din Codul penal din 1969.
În baza art.31 alin.2, raportat la art.289 alin.1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969 și art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969 în condițiile art.71 din Codul penal din 1969.
A constatat că pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr.2151/21 decembrie 2005 a Judecătoriei baia M., definitivă prin decizia penală nr.651/11 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, și prin sentința penală nr.351/6 martie 2007, definitivă prin neapelare, pentru fapte concurente au fost contopite prin sentința penală nr.53/21 februarie 2011 a Judecătoriei D. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 luni închisoare și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969.
În baza art.39 alin.1 din Codul penal a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969 cu pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969 stabilită prin sentința penală nr.53/21 februarie 2011 a Judecătoriei D., în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969 în condițiile art.71 din Codul penal din 1969.
În baza art.39 alin.1 din Codul penal a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.293 alin.1 din codul penal din 1969, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969 și art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 cu pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969 stabilită prin sentința penală nr.53/21 februarie 2011 a Judecătoriei D., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 luni închisoare și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969 în condițiile art.71 din Codul penal din 1969.
În baza art.39 alin.1 din Codul penal a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.31 alin.2, raportat la art.289 alin.1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969 și art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 cu pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969 stabilită prin sentința penală nr.53/21 februarie 2011 a Judecătoriei D., în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969 în condițiile art.71 din Codul penal din 1969.
În baza art.33 lit.a, raportat la art.34 lit.b și art.35 din Codul penal din 1969 a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969, de 4 ani și 2 luni închisoare și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969 și de 5 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969, urmând ca în final inculpatul M. V. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969 în condițiile art.71 din Codul penal din 1969.
În baza art.88 alin.1 din Codul penal din 1969 a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare perioada reținerii și arestării preventive, de la 27 iulie 2011 și până la data de 1 august 2011 inclusiv și perioada deja executată de la 4 august 2011 la zi.
Pe latură civilă instanța a luat act că partea vătămată Mălușel I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Din adresa nr.K-_ din data de 21 octombrie 2013 a Penitenciarului C. rezultă că M. V. a început executarea pedepsei menționate la data de 4 august 2011 (fila 25 dosar nr._, vol.II).
În prezenta contestație în anulare, condamnatul M. V. invocă faptul că ar fi fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune fără a exista prejudiciu, intervenind împăcarea părților pe parcursul cercetărilor penale, acest lucru fiind reafirmat și în ața instanței.
Cererea este întemeiată de către contestator pe dispozițiile art.426 lit.b din Codul de procedură penală, coroborat cu art.16 lit.g și h din Codul de procedură penală, raportat la art.245 alin.3 din Codul penal actual.
Analizând admisibilitatea admiterii în principiu a cererii condamnatului, din perspectiva dispozițiilor art.431 din Codul de procedură penală, Curtea constată că cererea acestuia privind anularea sentinței penale nr.114/2013 a Judecătoriei Zărnești, definitivă prin decizia nr.825/R/16.10.2013 a Curții de Apel B., este inadmisibilă, la dosarul cauzei neexistând probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
În cursul procesului penal derulat în cauză, partea vătămată Mălușel I. a fost audiat, conform declarațiilor existente în dosarul de urmărire penală la filele 67-75, menționând în mod expres că dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului.
De asemenea, fiind audiat în fața Judecătoriei Zărnești, partea vătămată nu a făcut afirmații referitoare la intervenirea unei eventuale împăcări cu autorul faptei.
Pe de altă parte, se remarcă faptul că în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2012 a Judecătoriei Zărnești, instanța a luat act de împrejurarea că Mălușel I. nu s-a constituit parte civilă datorită recuperării prejudiciului.
Totodată, se constată că la data judecării în mod definitiv a dosarului, din punct de vedere al dispozițiilor legale care incriminau infracțiunea de înșelăciune, legiuitorul nu prevăzuse posibilitatea împăcării, acțiunea penală punându-se în mișcare din oficiu.
Astfel, din punctul de vedere al admisibilității în principiu a contestației în anulare, Curtea constată că în dosar, până la data soluționării definitive a cauzei (conform art.132 alin.2 din Codul penal din 1969), nu existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal (respectiv cea a împăcării părților), condamnatul nedepunând alte dovezi în susținerea cererii sale întemeiată pe dispozițiile art.426 lit.b din Codul de procedură penală.
În aceste condiții, în temeiul art.431 din Codul de procedură penală, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către M. V. împotriva sentinței penale nr.114 din 7 mai 2013 a Judecătoriei Zărnești, definitivă prin decizia penală nr.825/R din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel B..
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, condamnatul va fi obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.431 din Codul de procedură penală, RESPINGE ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul M. V. împotriva sentinței penale nr.114/7 mai 2013 a Judecătoriei Zărnești, definitivă prin decizia penală nr.825/R/16 octombrie 2013 a Curții de Apel B., pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Zărnești.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința Camerei de Consiliu, azi, 29 ianuarie 2015.
Președinte,Judecător,
R. C. D. M. G. L.
Grefier,
C. G.
Red.R.C.D./10.02.2015
Dact.C.Gh./11.02.2015
2 ex.
Jud fond/S. M.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 825/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 54/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
