Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.. Decizia nr. 14/2016. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-01-2016
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:028._
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.14/C DOSAR NR._
Ședința publică din 19 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
- Complet de judecată C2:
Președinte – M. D. - judecător
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației formulată de P. DE PE L. T. C., împotriva sentinței penale nr.34 din data de 08 octombrie 2015, pronunțată de T. C., în dosarul penal nr,_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2016 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 ianuarie 2016, când,
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 34 din data de 08.10.2015, T. C. a hotărât următoarele:
În temeiul art. 583 al. 1 cod procedură penală s-a admis sesizarea Serviciului de probațiune și, în consecință, în temeiul art. 86 ind. 4 Cod penal vechi raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului D. S. potrivit dispozițiilor Sentinței penale nr. 26/2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr. 31/A/2012 a Curții de A. B., modificată prin decizia penală nr. 463/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei de 2 ani închisoare.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: prin adresa nr. 3062/15.05.2015, Serviciul de Probațiune C. S. a sesizat această instanță în vederea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată condamnatului D. S., prin sentința penală nr. 26/31.05.2010 pronunțată de T. C. în dosarul penal nr._, modificată prin decizia penală nr. 31/A/09.03.2012 a Curții de A. B., modificată prin decizia penală nr. 463/08.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept, s-au invocat art. 864 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 67 alin. 1 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, art. 56 alin.1 din Legea nr. 253/2013, privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate.
În motivarea sesizării se arată că, prin ordinul din data de 22.02.2013, emis de judecătorul delegat la biroul executări penale din cadrul Tribunalului C.-S., înregistrat la data de 26.02.2013, Serviciul de Probațiune C.-S. a fost delegat cu executarea
dispozițiilor privind măsurile de supraveghere impuse inculpatului D.
S., prin sentința penală nr. 26/31.05.2010, pronunțată de T. C. în
dosar nr._, modificată prin decizia penală nr. 31/A/09.03.2012 a Curții de
A. B., modificată prin decizia penală nr. 463/08.02.2013 a înaltei Curți de
Casație si Justiție.
Supravegherea efectivă a modului de îndeplinire a măsurilor de supraveghere impuse de instanța de judecată a început la data de 07.03.2013, dată la care a avut loc prima întrevedere cu persoana condamnată. În urma evaluării inițiale și a discuțiilor avute cu ocazia întrevederilor de supraveghere au rezultat următoarele aspecte:
D. S. provine dintr-o familie legal constituită. În urmă cu aproximativ 6 ani s-a implicat într-o relație de concubinaj cu C. Miniodora - E., relație oficializată în anul 2013. Din această relație a rezultat un minor, D. losif Neșa, acum în vârstă de 4 ani și 6 luni. Relațiile persoanei condamnate cu familia de origine sunt bune, locuind și gospodărindu-se împreună.
Deși este absolvent al unei instituții de învățământ superior (Facultatea de D. „C. B." din Tg. J.), nu a fost angajat niciodată cu forme legale, preferând să desfășoare diverse activități, deseori la limita între licit și ilicit, din care să câștige relativ ușor sume mari de bani. De altfel, și motivul participării la săvârșirea infracțiunilor pentru care este condamnat a fost de natură financiară.
De la data intrării în evidența serviciului de probațiune nu a desfășurat activități lucrative; a susținut că a preferat că să se implice în creșterea și educarea fiului său și în unele activități gospodărești. În ceea ce privește modul de respectare a măsurilor impuse de instanță, prin planul de supraveghere nr.484/07.03.2013 s-a stabilit ca prezentarea condamnatului să se facă trimestrial, în a treia zi de luni lucrătoare a celei de-a treia luni. Acesta s-a prezentat la toate termenele de supraveghere stabilite până la data de 22.12.2014. Întrucât persoana condamnată nu s-a prezentat la termenele din 16.03.2015, 15.06.2015 și nici nu a justificat neprezentările prin prisma unor motive obiective, s-au transmis la adresa de domiciliu Avertismentul nr.1 si Avertismentul nr. 2, D. Sârgian având la cunoștință termenele stabilite prin planul de supraveghere și înscrise în orarul cu termenele de supraveghere, ambele înmânate sub semnătură. La termenul stabilit pentru data de 21.09.2015 condamnatul nu s-a prezentat la sediul serviciului și nici nu a contactat, în vreun fel, serviciul de probațiune. Se mai arată că în perioada în care s-a aflat în evidența serviciului de probațiune persoana condamnată nu a avut loc de muncă, a respectat măsura de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență, depunând la dosar acte justificative privind situația familială, locativă, financiară (copii ale actelor de identitate ale membrilor familiei, cupoane de pensie ale tatălui și bunicii, cupon alocație copil, copia contractului de închiriere a unui imobil, adeverințe privind salariul soției sale). Se mai învederează că T. D. a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/16.01.2015 privind pe D. S., cercetat în dosarul nr._ pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de un grup infracțional organizat și contrabandă și că, după cum reiese din adresa Poliției M. Nouă din 20.01.2015, nu a fost găsit și se sustrage de la executarea mandatului, fiind dat în urmărire, precum și faptul că, din nota telefonică nr.2951/12.05.2015, întocmită în urma convorbirii avute cu mama acestuia, D. D., rezultă că, acesta a plecat de la domiciliu de mai mult timp, fără a anunța serviciul de probațiune, nerespectând, cu rea-credință, măsura de a anunța, în prealabil, serviciului de probațiune orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 26/31.05.2010 pronunțată de T. C. în dosarul penal nr._, modificată prin decizia penală nr. 31/A/09.03.2012 a Curții de A. B., modificată prin decizia penală nr. 463/08.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numitul D. S. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit. b pct.16 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.9 din Legea nr.39/2003 și art.41 alin.2 Cod penal și contrabandă, prevăzută de art.175 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În drept, s-au reținut dispozițiile art. 583 al. 1 cod procedură penală raportat la art. 86 ind. 4 Cod penal vechi raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012.
Potrivit art.86 ind.4 al.2 cod penal, dacă cel condamnat nu îndeplinește, cu rea credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de către instanță, aceasta revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dispunând executarea acesteia în întregime.
Din adresa nr. 3062/15.05.2015 a Serviciului de Probațiune C. S., rezultă că persoana condamnată nu s-a prezentat la termenele din 16.03.2015, 15.06.2015, 21.09.2015 și nici nu a justificat neprezentările prin prisma unor motive obiective, către acesta transmițându-se la adresa de domiciliu Avertismentul nr.1 si Avertismentul nr. 2, în condițiile, în care termenele stabilite prin planul de supraveghere și înscrise în orarul cu termenele de supraveghere i-au fost înmânate sub semnătură.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit adresei Poliției M. Nouă din 20.01.2015 T. D. a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/16.01.2015 privind pe D. S., cercetat în dosarul nr._ pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de un grup infracțional organizat și contrabandă și că acesta se sustrage de la executarea mandatului, fiind dat în urmărire, precum și faptul că, din nota telefonică nr.2951/12.05.2015, întocmită în urma convorbirii avute cu mama acestuia, D. D., rezultă că acesta a plecat de la domiciliu de mai mult timp, fără a anunța serviciul de probațiune, nerespectând, cu rea-credință, măsura de a anunța, în prealabil, serviciului de probațiune, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile legale pentru a dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și în consecință, s-a admis sesizarea Serviciului de Probațiune C. S. și s-a dispus executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei.
Deși, reprezentantul Ministerului Public a solicitat la ultimul termen de judecată contopirea pedepselor aplicate până în prezent condamnatului, instanța nu a procedat la această contopire, apreciind că deși rezolvarea problemei de drept deduse judecății cade în competența instanței de executare, în prezenta procedură nu ne regăsim pe tărâmul „modificării unei pedepse” în înțelesul vizat de denumirea marginală a textului legal, ci al modificării modalității de executare a unei pedepse.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație P. de pe lângă T. C., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că prima instanță nu a dedus din pedeapsa pe care condamnatul o are de executat, perioada reținerii și arestării preventive.
Al doilea motiv de contestație a vizat omisiunea instanței de a aplica pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară și cea accesorie, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere.
În memoriul scris de contestație, P. a mai invocat și faptul că, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de contopire a pedepselor, însă cu ocazia dezbaterii contestației, procurorul de ședință a arătat că nu mai susține acest motiv, deoarece nu se poate efectua pentru prima dată operațiunea juridică a contopirii în calea de atac.
Instanța învestită cu soluționarea prezentei contestații, a efectuat următoarele verificări în calea de atac, constatându-se următoarele:
- persoana condamnată D. S. nu figurează încarcerată, în vreun penitenciar din țară, figurează la locuind la aceeași adresă cu cea la care a fost citat, s-a prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. C. S., ultima dată, la 22.12.2014.
Potrivit verificărilor efectuate de către instanța de contestație la Serviciul de Probațiune care îl are sub supraveghere, s-a comunicat faptul că, mama condamnatului a comunicat că acesta este plecat de mai multe luni de la domiciliu și nu cunoaște unde poate fi găsit. În acest sens, au fost atașate și o declarație dată de mama condamnatului și o notă telefonică întocmită de către Serviciul de Probațiune C. S..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației declarate, C. constată că, aceasta este fondată pentru cele două motive invocate în memoriul scris și susținute cu ocazia dezbaterilor, respectiv nededucerea perioadei executate și neaplicarea pe lângă pedeapsa principală a pedepsei complementare și a celei accesorii.
D. S. a fost condamnat prin sentința penală nr. 26/31.05.2010 pronunțată de T. C. în dosarul penal nr._, modificată prin decizia penală nr. 31/A/09.03.2012 a Curții de A. B., modificată prin decizia penală nr. 463/08.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit. b pct.16 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.9 din Legea nr.39/2003 și art.41 alin.2 Cod penal și contrabandă, prevăzută de art.175 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Ca modalitate de individualizare a executării pedepsei aplicate s-a dispus suspendarea sub supraveghere, prevăzută de dispozițiile art. 86 ind. 1 cod penal din 1969.
Condamnatul a fost luat în evidență pentru a fi supravegheat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă T. C. S..
Supravegherea efectivă a modului de îndeplinire a măsurilor de supraveghere impuse de instanța de judecată a început la data de 07.03.2013, dată la care a avut loc prima întrevedere cu persoana condamnată.
Potrivit verificărilor efectuate de către prima instanță, dar și de către cea de contestație, condamnatul D. S. s-a prezentat ultima dată la acest Serviciu, în data de 22.12.2014 ( în urmă cu mai mult de 1 an de zile). De la această dată și până la judecarea prezentei contestații, nu a mai luat legătura cu Serviciul de Probațiune, a plecat de la domiciliu, nu a încunoștiințat Serviciul despre schimbarea domiciliului sau a reședinței.
Mai mult, a fost dat în urmărire internațională, împotriva sa fiind emis, potrivit verificărilor efectuate, un mandat de arestare preventivă, în lipsă și care până în prezent nu a fost pus în executare.
Potrivit art.86 ind.4 al.2 cod penal, dacă cel condamnat nu îndeplinește, cu rea credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de către instanță, aceasta revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dispunând executarea acesteia în întregime.
În cauză din actele de cercetare efectuate în cauză, rezultă, în mod evident că persoana condamnată nu și-a îndeplinit cu rea credință măsurile de supraveghere și obligațiile care îi reveneau și care decurgeau din condamnarea aplicată prin sentința penală nr. sentința penală nr. 26/31.05.2010 pronunțată de T. C. în dosarul penal nr._ modificată și rămasă definitivă, în condițiile mai sus arătate. Astfel, așa cum în mod temeinic a stabilit și prima instanță, condamnatul nu s-a mai prezentat la Serviciul de Probațiune de mai bine de 1 an de zile, deși a cunoscut despre planul de supraveghere și de obligațiile care decurg din condamnarea mai sus arătată.
De asemenea, condamnatul nu a adus la cunoștiința Serviciului de Probațiune nici actuala adresă.
Împrejurarea că nerespectarea măsurilor de supraveghere a fost făcută cu rea – credință, mai rezultă și din adresa nr. 3062/15.05.2015 a Serviciului de Probațiune C. S., potrivit căreia, persoana condamnată nu s-a prezentat la termenele din 16.03.2015, 15.06.2015, 21.09.2015 și nici nu a justificat neprezentările prin prisma unor motive obiective.
Sesizarea făcută de către Serviciul de Probațiune C. S. și adresată Tribunalului C., ca instanță de executare, s-a efectuat după efectuarea unor acte de căutare și de încunoștiințare a condamnatului, despre consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere. În acest sens au fost trimise către condamnat la adresa de domiciliu Avertismentul nr.1 si Avertismentul nr. 2, în condițiile, în care termenele stabilite prin planul de supraveghere și înscrise în orarul cu termenele de supraveghere i-au fost înmânate sub semnătură.
Toate aceste mijloace de probă, dovedesc reaua credință a condamnatului în ceea ce privește neexecutarea măsurilor de supraveghere, motiv pentru care, C. apreciază ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de către prima instanță de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului D. S. potrivit dispozițiilor Sentinței penale nr. 26/2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ și executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei de 2 ani închisoare.
În privința primului motiv de contestație al Parchetului, C. constată că este fondat, deoarece prima instanță a omis să deducă din pedeapsa aplicată și pe care condamnatul o are de executat, perioada reținerii și arestării preventive.
Potrivit fișei de cazier judiciar a persoanei condamnate, aflată la fila 33 dosar primă instanță, D. S. a fost reținut și arestat preventiv, în perioada 16.05._06, această perioadă urmând a-i fi dedusă.
Este fondat și cel de-al doilea motiv de contestație al Parchetului, deoarece prima instanță a omis să aplice pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b cod penal din 1969 pe o durată de 2 ani, aplicată ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit. b pct.16 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.9 din Legea nr.39/2003 și art.41 alin.2 Cod penal și contrabandă, prevăzută de art.175 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
De asemenea, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei principale de 2 ani închisoare ar fi trebuit să revoce și suspendarea pedepselor accesorii și să dispună și executarea acestora alături de pedeapsa principală.
Cel de-al treilea motiv de contestație, respectiv cel care viza contopirea pedepsei a cărei executare s-a dispus, cu alte pedepse pentru infracțiuni concurente, nu a mai fost susținut de către P. și de altfel, nici nu s-ar fi putut efectua operațiunea de contopire, pentru prima dată în fața instanței de contestație, care pronunță o hotărâre definitivă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 cod procedură penală, va admite contestația declarată de către P. de pe lângă T. C. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 08.10.2015 a Tribunalului C., pe care o va desființa sub următoarele aspecte:
1.nededucerea perioadei reținerii și arestării preventive;
2.neaplicarea pedepsei complementare și a celei accesorii alături de pedeapsa principală;
Rejudecând în aceste limite,
1. Va deduce din pedeapsa de 2 ani închisoare pe care o are de executat condamnatul D. S. perioada reținerii și arestării preventive de la 16.05.2006 până la 10.08.2006 inclusiv.
2.În temeiul art. 86 ind. 4 cod penal din 1969 raportat la art. 15 din legea nr. 187/2012 va revoca suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b cod penal din 1969 și va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 26/31.05.2010 pronunțată de T. C., definitivă și modificată prin decizia penală nr. 463/08.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Va dispune executarea pedepsei complementare de către condamnatul D. S. constând în interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b cod penal din 1969, aplicată ca urmare a condamnării la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit. b pct.16 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.9 alin.2 din Legea nr.39/2003 și art.41 alin.2 Cod penal, art. 74 lit. c și art. 76 lit. d cod penal din 1969, prin sentința penală nr. 26/31.05.2010 pronunțată de T. C., definitivă și modificată prin decizia penală nr. 463/08.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Va menține restul dispozițiilor sentinței contestate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în calea de atac vor rămâne în sarcina acestuia (inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 130 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎNN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite contestația declarată de către P. de pe lângă T. C. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 08.10.2015 a Tribunalului C., pe care o desființează sub următoarele aspecte:
1.nededucerea perioadei reținerii și arestării preventive;
2.neaplicarea pedepsei complementare și a celei accesorii alături de pedeapsa principală;
Rejudecând în aceste limite,
1. Deduce din pedeapsa de 2 ani închisoare pe care o are de executat condamnatul D. S. perioada reținerii și arestării preventive de la 16.05.2006 până la 10.08.2006 inclusiv.
2.În temeiul art. 86 ind. 4 cod penal din 1969 raportat la art. 15 din legea nr. 187/2012 revocă suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b cod penal din 1969 și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 26/31.05.2010 pronunțată de T. C., definitivă și modificată prin decizia penală nr. 463/08.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dispune executarea pedepsei complementare de către condamnatul D. S. constând în interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b cod penal din 1969, aplicată ca urmare a condamnării la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit. b pct.16 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.9 alin.2 din Legea nr.39/2003 și art.41 alin.2 Cod penal, art. 74 lit. c și art. 76 lit. d cod penal din 1969, prin sentința penală nr. 26/31.05.2010 pronunțată de T. C., definitivă și modificată prin decizia penală nr. 463/08.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Menține restul dispozițiilor sentinței contestate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în calea de atac rămân în sarcina acestuia (inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 130 lei).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2016
PREȘEDINTE,
M. D.
GREFIER,
C. G.
Red.M.D./19.01.2016
Dact.C.Gh./19.01.2016
2 ex.
Jud.fond/A. C.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 929/2015. Curtea... → |
|---|
