Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 524/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-05-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.524/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 30 mai 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte - A. D.
Judecător - C. G.
Judecător - A. C. M.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. –
din cadrul Parchetului de pe Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul B. N. A. împotriva sentinței penale nr. 59/S din data de 19 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat B. N. A., asistat de avocat S. V. în substituirea apărătorului ales, avocat S. A. .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, față de împrejurarea că în fața instanța de fond, respectiv Judecătoria B., inculpatul B. N. A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, pune în discuție prevederile art. 38514 alin.11 Cod procedură penală.
Astfel, instanța potrivit dispozițiilor art.70 Cod procedură penală, aduce la cunoștința inculpatului faptul că poate sau nu, să dea declarație în fața instanței de recurs și faptul că cele declarate pot fi folosite și împotriva sa.
Întrebat fiind, recurentul inculpat B. N. A., arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs, menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat S. V., pentru recurentul inculpat B. N. A., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului, în principal, motivat de faptul că fapta săvârșită de acesta nu este prevăzută de legea penală, iar al doilea motiv pentru a dispune achitarea inculpatului, întrucât apărarea consideră că lipsesc unele elemente constitutive ale infracțiuni, respectiv lipsa intenției inculpatului în săvârșirea acestei fapte.
În subsidiar, dacă totuși se va considera că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, solicită ca urmare a rejudecării, redozarea pedepsei aplicate, în sensul diminuării acesteia .
Consideră că, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, în acest sens solicitând a se avea în vedere că în mod greșit instanța de fond, a reținut deși așa cum a arătat și la termenul anterior, depunând expertiza topografică întocmită de doamna expert M., întocmit într-o cauză civilă, nu rezultă din nici o probă, nici din extrasul depus la instanța de fond, că terenul de pe care se presupune că a tăiat inculpatul cei trei este pădure, pășune împădurită sau vegetație forestieră cu o consistență mai mare de 0,4. A spus că se presupune că a tăiat de pe acel teren, pentru că organele de cercetare penală nu au efectuat nici o probă din care să rezulte că într-adevăr s-a tăiat din acel perimetru, exact locul, mai mult de atât nu s-a stabilit în mod cert cum a fost citată, în calitate de parte vătămată, proprietarul acelui teren în cazul în care el ar fi fost stabilit . Astfel, având în vedere aceste considerente, apreciază că fapta inculpatului nu se circumscrie prevederilor legale, cu referire la dispozițiile art. 108 alin 1 lit. c din Legea nr.46/2008, care prevede în mod clar pentru a constitui infracțiune terenul de pe care ar fi fost tăiați acei arborii ar fi trebuit așa cum a menționat să fie din fondul forestier, național sau vegetație forestieră sau pășune împădurită sau vegetație forestieră cu o consistență egală sau mai mare de 0,4.
În ceea ce privește al doilea motiv pentru care a solicitat achitarea inculpatului este cel prevăzut de art.10 lit. d Cod procedură penală, respectiv faptul că infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive și anume intenția inculpatului de a săvârși această infracțiune. Consideră că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că inculpatul a săvârșit această faptă cu intenție directă. În realitate, se poate vorbi doar despre o culpă în modalitatea neglijenței inculpatului, care deși i-a fost solicitat să taie cei trei arbori de către bunicul său care era în vârstă și care avea mâna în ghips, la momentul săvârșirea faptei, nu i-a solicitat acestuia dacă are o cerere pentru marcarea acelor copaci și dacă urmare a formulării acestei cererii a fost aprobată. A acceptat acest lucru doar datorită faptului că i-a fost solicitată de către o persoană în vârstă și care se afla în neputință de a face acest lucru singur. În acest sens învederează că nu a tăiat aceia arborii pentru ai valorifica în nume propriu sau în numele bunicului, ci doar pentru ai asigur acestuia lemnele necesare focului.
Așa cum au arătat și martorii, în cursul cercetării judecătorești, că terenul de pe care au fost tăiați arborii aparține bunicului acestuia și că există un contract de întreținere în favoarea tatălui inculpatului și pe acel teren există niște arbori răzleții în cuantum de cinci.
Însă, în subsidiar, solicită, dacă nu se va lua în considerare achitarea inculpatului, redozarea pedepsei în sensul diminuării acesteia. În acest sens, a se avea în vedere pe lângă modalitatea de săvârșire a faptei așa cum a învederat anterior la solicitarea bunicului a tăiat acei arborii și circumstanțele personale ale acestui inculpat, faptul că se află la primul contact cu legea penală, că este încadrat în muncă și, așa cum reiese din caracterizările depuse, că este cunoscut în comunitate ca fiind un bun cetățean. Având în vedere aceste circumstanțe, apreciază că și aplicarea unui amenzii penale în sarcina inculpatului ar conduce la îndeplinirea scopului pedepsei și la corijarea așa zisului comportament infracțional al inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că instanța de fond a dispus confiscarea masei lemnoase lăsată în custodia inculpatului, deși apărarea consideră că în mod nelegal a dispus acest lucru, întrucât partea vătămată nu a solicitat contravaloarea sau acea masă lemnoasă . Se întreabă care parte vătămată, pentru că nu a fost citată în prezenta cauză nici o persoană în calitate de parte vătămată
Depune, în ședință publică, la dosarul cauzei practică judiciară.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Apreciază că în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus condamnarea acestui inculpat pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, situat în afara fondului forestier național și anume din fânețe împădurite. Înscrisul depuse de către apărare relevă foarte clar faptul că terenul respectiv era deținut de bunicul inculpatului împreună cu alte multe persoane, rude ale acestuia, așa cum arată și contractul de întreținere, acesta avea o cotă indiviză, iar raportul de expertiză efectuat în cauza civilă relevă că terenurile asupra cărora există toți acești proprietarii coindivizații menționați alături de bunicul său dețin pe lângă terenul arabil și fâneața, ori această fâneață era împădurită și ca urmare potrivit dispozițiilor în raportul 50 anexa 1 a Legii nr. 46/2008 - vegetația forestieră situată în afara fondului forestier național face parte și fâneața împădurită, ca urmare, consideră că inculpatul se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, în primul rând pentru că a comis această infracțiune cu intenție directă, întrucât nu poate invoca că era în eroare asupra faptului că era sau nu marcat pentru că aceste marcaje se aplică la nivel vizibil de către personalul silvic, astfel încât când a tăiat arborii putea să vadă marcajul silvic. Ca urmare, consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și ca urmare instanța de fond, analizând, a considerat că se impune condamnarea acestuia.
În ceea ce privește redozarea pedepsei solicită respingerea ei, apreciind pedeapsa aplicată ca fiind ca temeinică.
În ceea ce privește susținerile apărării ca fiind nelegală măsura confiscării, apreciază că vizavi de obligația instituită de către Codul Silvic, în sensul de a se dispune confiscarea materialului lemnos, în mod corect instanța de fond a procedat în această manieră întrucât acest material lemnos era proprietatea tuturor coproprietarilor la acel moment .
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.
Avocat S. V., în replică,arată că nu a invocat faptul că pășunea împădurită nu ar fi asimilată de către textul legal ca făcând parte din pădure, însă invocă că nu s-a făcut prin nici o modalitate dovada că acea fâneață era împădurită și cu consistența necesară pentru a se putea considera că aceasta este o pășune împădurită .
De asemenea reprezentantul parchetului a susținut că erau mai mulți coproprietarii ai terenului, în această situație în acest caz apreciată că cea mai bună soluție ar fi casarea cauzei și trimiterea spre rejudecare pentru a fi citații toți coproprietarii pentru a vedea dacă aceștia se constituie părți civile în cauză și solicită contravaloarea arborilor tăiați.
Totodată, reprezentatul Ministerului Public a susținut că nu se impune redozarea pedepsei, consideră că în mod concret nu s-a făcut dovada că pericolul social concret al acestei fapte este minim.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Recurentul inculpat B. N. A., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 59 din 19.02.2013 a Judecătoriei Zărnești în baza art.108 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.74 alin.1 și art.76 alin.1 lit.d Cod Penal inculpatul B. N. A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tǎiere fǎrǎ drept de arbori.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod Penal.
În baza art.81 alin.1 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni, stabilit conform art.82 Cod Penal.
În baza art.71 alin.5 Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentință pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 alin.1 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
S-a luat act cǎ nu existǎ constituire de parte civilǎ în prezenta cauzǎ.
În baza art.118 alin.1 lit.e și alin.4 Cod Penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. N. A., în principal, a materialului lemnos cu un volum total de 10.49 mc, lǎsat în custodia inculpatului, iar, în subsidiar, în mǎsura în care materialul lemnos nu mai existǎ, dispune confiscarea de la inculpatul B. N. A. a sumei de 3287.77 lei.
În baza art.357 alin.2 lit.e Cod Procedură Penală raportat la art.118 alin.6 Cod Penal s-a dispus restituirea cǎtre inculpatul B. N. A. a motofierǎstrǎului marca Husqvarna 55, seria_.
În baza art.191 alin.1 Cod Procedură Penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în data de 17.03.2012, inculpatul, însoțit de martorii B. I. și V. I., s-a deplasat pe terenul categoria fâneațǎ împǎduritǎ, situat în ., .. B., proprietatea tatǎlui sǎu, martorul B. I., de unde, deși nu avea autorizarea personalului silvic, a tǎiat cu motofierǎstrǎul marca Husqvarna 55, seria_, un arbore esențǎ fag, un arbore esențǎ frasin și un arbore esențǎ paltin, nemarcați, cu un volum total de 10.49 mc, în valoare de 2651.42 lei (fǎrǎ TVA).
Reținând vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa arătată mai sus, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea sentinței recurate și în principal a se dispune achitarea inculpatului, motivat de faptul că fapta săvârșită de acesta nu este prevăzută de legea penală, în al doilea rând a se dispune achitarea întrucât lipsesc unele elemente constitutive ale infracțiuni, respectiv lipsa intenției inculpatului în săvârșirea acestei fapte, iar în subsidiar, dacă totuși se va considera că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni solicită redozarea pedepsei aplicate în sensul diminuării acesteia, întrucât nu rezultă din nici o probă, nici din extrasul depus la instanța de fond, că terenul de pe care se presupune că a tăiat inculpatul cei trei este pădure, pășune împădurită sau vegetație forestieră. Totodată, infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive și anume intenția inculpatului de a săvârși această infracțiune. Consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că inculpatul a săvârșit această faptă cu intenție directă. În realitate bunicul său, care are o vârstă înaintată și avea o mână în ghips, i-a solicitat să taie arborii pentru a avea lemne de foc, iar inculpatul nu i-a solicitat acestuia să-i arate dacă are cerere pentru marcarea acelor arbori.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 385/6 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive ce vor fi arătate în continuare.
Fapta comise de inculpatul recurent B. N. A., împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.
Și pedeapsa de 1 an și 4 luni ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008, a fost bine individualizată ca întindere instanța de fond ținând seama de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, pe care le-a aplicat în mod just.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, instanța de fond a analizat și situația familială a inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, aprecierea de care se bucură din partea angajatorului, atitudinea de recunoaștere a infracțiunii, motive pentru care a dispus, în mod corect, aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 Cod penal.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, întrucât aplicarea unei pedepse mai reduse nu ar fi de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și nici a funcțiilor educative și sancționatorii ale acesteia, astfel că acest motiv de recurs nu este fondat.
În ceea ce privește motivul de recurs prin care se solicită achitarea inculpatului, întrucât fapta săvârșită de acesta nu este prevăzută de legea penală și nu rezultă din nici o probă, nici din extrasul depus la instanța de fond, că terenul de pe care se presupune că a tăiat inculpatul cei trei este pădure, pășune împădurită sau vegetație forestieră, Curtea reține, astfel cum a stabilit și instanța de fond că potrivit pct. 50 din Anexa 1, care face parte integrantǎ din Legea nr.46/2008, prin vegetație forestieră din afara fondului forestier național se înțelege vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, care nu îndeplinește unul sau mai multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuită din următoarele categorii: a) plantațiile cu specii forestiere de pe terenuri agricole; b) vegetația forestieră de pe pășuni cu consistență mai mică de 0,4; c) fânețele împădurite; d) plantațiile cu specii forestiere și arborii din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare; e) arborii situați de-a lungul cursurilor de apă și canalelor; f) zonele verzi din intravilan, altele decât cele definite ca păduri; g) parcurile dendrologice și arboretumurile, altele decât cele cuprinse în păduri; h) aliniamentele de arbori situate de-a lungul căilor de transport și comunicație. Locul din care inculpatul a tăiat cei trei arbori, chiar dacă nu fac parte din fondul forstier național sunt de pe o suprafață de teren ce intră în categoria fânețelor împădurite, astfel că acest motiv de recurs este nefondat.
Cu privire la achitarea inculpatului, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția, deoarece, inculpatul susține că nu i-a solicitat bunicului său cererea privind marcarea arborilor și a dorit să îl ajute cu lemne de foc, Curtea apreciază că acest motiv este nefondat și că instanța de fond în mod corect a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Inculpatul, în momentul când a tăiat arborii, putea constata cu propriile simțuri lipsa marcajului care se aplică de către organele abilitate în acest sens, astfel că nu ar fi fost necesară o confirmare din partea bunicului său. Nu contestăm bunele intenții ale inculpatului care a dorit să asigure confortul pentru iarnă bunicului său, în ceea ce privește încălzirea cu lemne, însă în mod constant inculpatul a recunoscut că arborii tăiați nu erau marcați, ba în plus fâneața aparținea în cote părți indivize mai multor proprietari, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică depus la filele 14 și următoarele dosar Curte și din contractul de întreținere de la filele 16-17 dosar urmărire penală.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând recursul potrivit art. 385/6 Cod de procedură penală, îl va respinge.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. N. A. împotriva sentinței penale nr. 59 din 19.02.2013 a Judecătoriei Zărnești, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. D. C. G. A. C. M.
Grefier,
C. G.
Red. A.C:M.-10 .06.2013
Dact. C.G.-12.06.2013
2 ex
Jud. fond – S.M.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 52/2012.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 523/2013.... → |
|---|
