Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 523/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-05-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.523/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 30 mai 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte - A. D.
Judecător - C. G.
Judecător - A. C. M.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T.–
din cadrul Parchetului de pe Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul A. M. împotriva sentinței penale nr. 658/S din data de 5 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat A. M., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat N. C. .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu inculpatul arestat.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat N. C., pentru recurentul inculpat A. M., solicită admiterea recursului formulat de către inculpat și înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de instanța de fond Aceasta este solicitarea recurentului, având în vedere faptul că pedeapsa aplicată pentru fapta concurentă cea de 4 ani închisoare, consideră că este suficientă pentru întregul concurs de infracțiuni de care se face vinovat recurentul . În ceea ce privește faptele din dosarul pendinte solicită a se observa că s-a făcut aplicarea art. 3201Cod procedură penală. În ceea ce privește circumstanțele atenuante care ar fi trebuit reținute în mod corect față de poziția inculpatului și față de toate aspecte în care aceste fapte s-au petrecut, consideră că ar fi trebuit aplicate niște pedepse mai mici .
Apreciază că în urma concursului de infracțiuni, acest spor de 6 luni nu mai trebuia aplicat .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond. Instanța de fond, a dispus condamnarea in- culpatului, având în vedere dispozițiile art. 3201Cod procedură penală, la pedepse de 1 ani și 2 luni închisoare și 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni lor de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere și conducerea autovehiculului având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, însă raportat la antecedența sa penală, respectiv la o condamnare de 4 ani închisoare pentru o infracțiune de tâlhărie, a apreciat, în mod justificat, că se impune aplicarea acestui spor de pedeapsă în urma contopirii pedepsei rezultante din infracțiunile deduse judecății cu pedeapsa din sentința anterioară.
Ca urmare, o apreciază ca legală și temeinică pedeapsa aplicată de instanța de fond, sens în care solicită respingerea recursului declarat de inculpat și obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.
Recurentul inculpat A. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat și înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală 658 din 05.04.2013 a Judecătoriei B. în baza art.86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată raportat la art.3201 al.7 Cod de procedură penală inculpatul A. M., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere.
În baza art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 modificată și republicată raportat la art.3201 al.7 Cod de procedură penală același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art.36 al.1 Cod penal s-au contopit pedepsele din prezenta sentință cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2170/2012 a Judecătoriei B., definitivă la 14.03.2013, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, astfel că în final inculpatul execută 4 ani și 6 luni închisoare.
Inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b, c Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada anterior executată, de la 30.01.2013 la zi.
S-a menținut dispoziția din sentința penală nr.2170/2012 a Judecătoriei B. de prelevare de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., conform art. 7 din Legea nr. 76/2008.
S-a anulat vechiul mandat de executare (nr.2030/2012 din 15.03.2013 emis de Judecătoria B.) și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform dispozițiilor prezentei sentințe.
În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, În seara zilei de 22.08.2011 inculpatul A. M. a consumat băuturi alcoolice la o terasă din B., împreună cu S. C. și B. G. A.. În jurul orelor 00.00 au plecat cu autoturismul înmatriculat sub nr._, aparținând lui S. C., la volanul căruia s-a urcat inculpatul A. M.. Pe . oprit de un echipaj de poliție, care a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere și se afla sub influența alcoolului.
Fiind condus la spital, inculpatului i s-au recoltat două probe de sânge, pe baza cărora s-a stabilit că la ora 00.40 prezenta o alcoolemie de 1,20 g ‰, iar la 01.40 de 1,00 g ‰. Conform buletinului de examinare clinică manifestările neurologice și psihice ale inculpatului erau în limite normale.
Reținând vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa arătată mai sus, ținând cont de dispozițiile art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin înlăturarea sporului de 6 luni, aplicat de către instanța de fond, întrucât față de atitudinea de recunoaștere a inculpatului, acesta ne se justifică, pedeapsa rezultantă fiind mult prea mare raportat și la circumstanțele săvârșirii faptelor.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 385/6 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Faptele comise de inculpat, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului au fost corect stabilită de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.
Și pedepsele de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată și cea de 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată au fost bine individualizate, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, instanța de fond ținând seama de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, pe care le-a aplicat în mod just.
Totodată instanța a ținut cont și de atitudinea de recunoaște a inculpatului, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 3201 Cod de procedură penală.
Nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, întrucât aplicarea unei pedepse mai mici nu ar fi de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și nici a funcțiilor educative și sancționatorii ale acesteia.
Trebuia menționat faptul că infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, astfel că pedepsele stabilite de instanța de fond sunt just individualizate, în raport de circumstanțele comiterii faptei și persoana inculpatului.
În ceea ce privește aplicarea sporului de 6 luni închisoare, Curtea reține că acesta a fost în mod corect aplicat de către instanța de fond și nu trebuie înlăturat, față de antecedentele penale ale inculpatului – cazier fila 18 dosar urmărirea penală. La data soluționării cauzei la instanța de fond inculpatul se afla în executarea pedepsei de 4 ani închisoare, potrivit Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2030 din 15.03.2013 emis de Judecătoria B., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar la data de 26.10.2012 a fost condamnat de Judecătoria Oslo la 45 de zile închisoare pentru furt calificat, potrivit adresei nr._/AS din 18.01.2013 a Biroului Național Interpol – fila 35, astfel că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei inculpatului, prin înlăturarea sporului de 6 luni, față de antecedentele penale ale inculpatului.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând recursul potrivit art. 385/6 Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 189 Cod de procedură penală se va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a onorariului cuvenit avocatului desemnat din oficiu. Și se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. M. împotriva sentinței penale nr. 658 din 05.04.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada începând cu data de 05.04.2013 până azi 30.05.2013.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se achită din fondul Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. D. C. G. A. C. M.
Grefier,
C. G.
Red. A.C:M.-5 .06.2013
Dact. C.G.-7.06.2013
3 ex
Jud. fond - C.G.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
