Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 531/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 31-05-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 531/R DOSAR NR._
Ședința publică din 31 mai 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CRU23:
PREȘEDINTE: A. M. - judecător
Judecător: C. G.
Judecător: A. D.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații F. O. G. și F. B. împotriva încheierii de ședință din data de 28 mai 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat F. O. G., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. A. și recurentul inculpat F. B., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat F. B..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 318 Cod procedură penală procedează la verificarea identității inculpaților: inculpatul F. O. G. menționează că este fiul lui G. și E. și este născut la data de 24.05.1988 în F., județul B. și inculpatul F. B. menționează că este fiul lui G. și E., născut la data de 14.11.1990 în F., județul B..
Întrebați fiind, apărătorii inculpaților și reprezentantul Ministerului Public, declară că nu au alte cereri sau chestiuni de formulat.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul cu privire la recursurile promovate de către inculpați.
Pentru recurentul inculpat F. O. G., avocat din oficiu A. A., având cuvântul, susține recursul promovat împotriva încheierii de ședință din data de 28 mai 2013 pronunțată de Tribunalul B., prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și solicită revocarea măsurii arestării preventive apreciind că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică sau că inculpatul lăsat în stare de libertate ar putea influența declarațiile unor martori sau ar zădărnici în vreun fel aflarea adevărului. Prezumția de nevinovăție îi profită inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Solicită a avea în vedere că inculpatul are copii minori în îngrijire și dorește să se ocupe de creșterea și educarea acestora.
Consideră că îngrădirea dreptului de circulație a inculpatului la . impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
P. urmare, solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admiterea recursului pentru considerentele expuse.
Pentru recurentul inculpat F. B., avocat din oficiu G. A., având cuvântul, solicită în conformitate cu dispozițiile art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 160b alin. 2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
Instanța de fond în motivarea încheierii arată că nu există temeiuri noi care să justifice lăsarea în libertate a inculpaților. Textul art. 160b Cod procedură penală menționează că trebuie să existe temeiuri noi pentru privarea de libertate. Solicită a observa că fapta nu este săvârșită în mod aleatoriu, a fost comisă în contextul unor conflicte mai vechi cu partea vătămată. Din probele de la dosar nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor promovate de către inculpați ca nefondate și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul B. la data de 28 mai 2013, ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și a menținut starea de arest preventiv.
Instanța a avut în vedere gravitatea faptei comise de către cei doi inculpați, care prin acțiunile lor conjugată asupra părții vătămate, impactul social pe care l-a avut activitatea lor, raportat la momentul comiterii faptei, unde s-au adunat foarte multe persoane, peste 100 de persoane, se poate concluziona că lăsarea în libertate a inculpaților ar avea rezonanță negativă pentru comunitatea respectivă.
P. urmare, raportat la stadiul procesual al cauzei, în mod corect a apreciat instanța de fond că în vederea realizări unei bune desfășurări a procesului penal se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților. Pune concluzii de respingerea a recursurilor și obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare.
Recurentul inculpat F. O. G., personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Susține că cei care au pornit conflictul sunt inculpați ca și ei și se află în stare de libertate. Menționează că are doi copii în întreținere, soția sa nu are venituri și el este singurul întreținător al familiei.
Recurentul inculpat F. B., personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
P. încheierea de ședință din data de 28.05.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților F. O. G. și F. B., deținuți în Penitenciarul C. în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 1 și 2 din 30.01.2013 emise de Tribunalul B. S-au respins cererile inculpaților de revocare și de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații F. O. G. și F. B. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, pentru comiterea de către fiecare a câte unei tentative de omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 20 cod penal raportat la art. 174 al.1 – 175 al. 1 lit. i cod penal.
În fapt s-a reținut, în esență, că inculpații F. O. G. și F. B. împreună cu L. C., printr-o acțiune conjugată la data de 29.01.2013, în jurul orei 18,00 – 19,00, în public, respectiv în comuna L., ., pe stradă, în dreptul imobilului cu nr. 384, i-au aplicat lui F. I. multiple lovituri cu corpuri contondente cu potențial agresogen ridicat (F. B. lopată, F. O. hârleț), zona principal vizată fiind capul (secundar trunchiul), rezultatul fiind punerea în primejdie a vieții, leziunile necesitând 65-70 de zile de îngrijiri medicale.
La arestarea inculpaților F. O. G. și F. B. au fost avute în vedere ca temeiuri prevederile art. 136, 143 și 148 lit. f cod de procedură penală.
S-a apreciat că arestarea s-a realizat cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor instituite de lege în favoarea inculpaților și temeiurile care au determinat arestarea nu au dispărut și nu au suferit modificări și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
S-a reținut că probatoriul administrat până în prezent atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești confirmă îndeplinirea condiției prevăzute de art. 143 cod de procedură penală privind existența probelor și indiciilor temeinice că inculpații au comis faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt trimiși în judecată; de altfel, inculpatul F. B. a declarat la primul termen de judecată că recunoaște acuzațiile aduse prin actul de sesizare a instanței, arătând că dorește să uzeze de prevederile art. 3201 cod de procedură penală. Conținutul depoziției date în fața instanței a determinat respingerea cererii de judecare a cauzei față de acest inculpat potrivit procedurii prevăzute de textul de lege menționat, însă tribunalul a reținut că acest inculpat nu contestă îndeplinirea condiției prevăzute de art. 143 cod de procedură penală.
În ceea ce privește actualitatea condiției subiective (condiția obiectivă nu este criticată și îndeplinirea acesteia rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 -175 Cod penal) prevăzute de art. 148 lit. f Cod de procedură penală tribunalul a subliniat faptul că pentru reținerea acestei condiții în justificarea luării și menținerii arestării preventive nu este necesar să existe la dosar probe distincte de cele administrate pentru stabilirea situației de fapt, câtă vreme aceste probe confirmă existența pericolului reprezentat de punerea în libertate a inculpaților pentru ordinea publică. Acest pericol nu trebuie confundat cu existența unei stări de temere a membrilor comunității față de punerea în libertate a inculpaților, și nici cu pericolul reprezentat de fapta ce li se impută inculpaților. Îndeplinirea condiției analizate este dată de starea de pericol pentru ordinea publică generată de punerea în libertate a inculpaților, or noțiunea de „ordine publică” se raportează la percepția opiniei publice asupra modului în care este respectată și în care este impusă respectarea normelor în vigoare în vederea asigurării unui climat de siguranță și liniște în comunitate.
S-a apreciat că, în speță, inculpații sunt acuzați de comiterea unei fapte de gravitate extremă care aduce atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, faptă săvârșită în public, de către mai multe persoane împreună asupra unei singure persoane, prin utilizarea de unelte agricole cu componente metalice, iar rezultatul produs a fost punerea în primejdie a vieții victimei prin leziuni produse în zone vitale care au necesitat pentru vindecare un număr mare de zile de îngrijiri medicale. Comunitatea nu s-a arătat dezinteresată de existența conflictului și deznodământul acestuia, din declarațiile martorilor audiați la acest termen de judecată rezultând că la finalul conflictului la fața locului s-au adunat peste 100 de persoane; în acest context punerea în libertate a inculpaților acuzați de comiterea faptei poate fi interpretată ca o lipsă de reacție consecventă din partea autorităților statului care ar dovedi astfel că tolerează prin pasivitate manifestări de această natură.
Potrivit art. 139 cod de procedură penală înlocuirea arestării cu altă măsură preventivă se poate realiza dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii s-au modificat. În cazul de față,tribunalul a considerat că nu au intervenit modificări ale temeiurilor arestării, simpla trecere a timpului neputând avea semnificația diminuării impactului produs în rândul opiniei publice de comiterea faptei cu consecința înlocuirii arestării cu o măsură preventivă mai blândă, ținând seama de faptul că nu există elemente probatorii noi și durata măsurii răspunde exigențelor impuse de interpretarea dispozițiilor CEDO privind caracterul rezonabil ce trebuie că caracterizeze măsurile preventive.
Cercetarea judecătorească nu este finalizată, astfel încât tribunalul a apreciat că măsura preventivă este în continuare justificată sub aspectul scopului urmărit potrivit art. 136 Cod de procedură penală, instanța constatând că nu au intervenit modificări nici din acest punct de vedere.
În concluzie în baza art. 3002 raportat la art. 160b al. 1 și 3 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării dispuse cu privire la cei doi inculpați și s-a menținut starea de arest, cererile de revocare și înlocuire a arestării fiind respinse.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații F. O. G. și F. B. care au solicitat instanței casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să nu le mai fie menținută starea de arest întrucât nu au antecedente penale, au comis faptele pe fondul unui conflict între familii care nu a atras oprobiul public, fiind de scurtă durată, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, persoana pe care au agresat-o are la rândul ei calitatea de inculpat și este cea care a pornit întregul conflict, dar este cercetată în stare de libertate, doresc să fie lângă familiile lor care depind de susținerea lor financiară.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, văzând și dispozițiile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect că, în raport de probatoriul administrat până la acest moment procesual, luând în considerație declarațiile parțiale de recunoaștere a inculpaților în privința existenței unui conflict cu partea vătămată-inculpat F. I. subzistă bănuiala rezonabilă că inculpații sunt posibili autori ai infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al.1 – 175 al. 1 lit. i Cod penal, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143/1 și art. 68/1 Cod procedură penală, cu respectarea, desigur, a prezumției de nevinovăție de care inculpații beneficiază, până la soluționarea definitivă a cauzei conform art. 5/2 Cod procedură penală, art. 23 alin 11 din Constituție și art. 6 par 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că există dovezi certe cu privire la pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Inculpații sunt acuzați de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, o infracțiune cu un grad de pericol social abstract ridicat, aspect ce se reflectă în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor.
Circumstanțele reale de comitere a faptei, împreună cu mai multe persoane, în public consecințele grave asupra stării de sănătate a victimei vor impune, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați, reținerea unui grad de pericol social concret ridicat.
Acest aspect, chiar dacă până în acest moment în privința inculpaților sunt reținute, în raport cu măsura arestării numai indiciile prevăzute de art. 143/1 Cod procedură penală, este o dovadă a existenței pericolului public ce rezidă într-o percepție profund negativă a membrilor societății față de lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de fapte grave, ceea ce ar echivala cu incapacitatea autorităților de a acționa prompt pentru apărarea ordinii de drept încălcate prin săvârșirea acestor fapte.
Nu este relevantă împrejurarea că inculpații sunt întreținători de familie raportat la împrejurarea din care denotă gravitatea faptelor presupus comise. Împrejurarea că au comis fapta pe fondul unui conflict între familii nu este de natură a diminua pericolul pe care aceasta îl prezintă. Este, de asemenea, nerelevant faptul că victima F. I. are în dosar și calitatea de inculpat și că este cercetat în stare de libertate deoarece măsura arestării este o măsură procesuală cu caracter personal care se ia în considerația pericolului pe care-l reprezintă cercetarea în libertate a fiecărui inculpat în parte analizat prin prisma circumstanțelor reale, a contribuției efective la comiterea faptei și a circumstanțelor personale.
Curtea constată că, în raport cu data arestării, față de complexitatea cauzei, nu a fost încălcat termenul rezonabil în care inculpații au dreptul la judecarea cauzei lor sau la eliberarea în cursul procedurilor judiciare conform art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursurile declarate de inculpații. F. O. G. și F. B. împotriva Încheierii din data de 28.._, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile 192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F. O. G. și F. B. împotriva Încheierii din data de 28.05.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariile avocaților din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 100 de lei se avansează din fondul Ministerului justiției și se includ în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții-inculpați la plata sumei a câte 200 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.05.2013,
Președinte Judecător JUDECĂTOR
A. M. C. G. A. D.
Grefier
D. S.
red.AD/06.06.2013
tehnoredact.DS/07.06.2013/2 ex.
jud.fond.R. D. R.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 523/2013.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 607/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
