Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 759/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 759/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-09-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 759/R DOSAR NR._
Ședința publică din 19 septembrie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: C. C. G.
Judecător: A. M.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 14 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 septembrie 2012 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 19 septembrie 2012.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 41/14 februarie 2012 a Judecătoriei Tg. S. s-a dispus:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 alin.1 lit. i Cod procedură penală și coroborat cu art. 13 Cod penal, art. 74 indice 1 alin.2 teza a II-a Cod penal și art. 10 alin.1 teza a III-a din Legea nr. 241/2005, a încetat procesul penal pornit față pe inculpatul K. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, faptă prevăzută și pedepsită de art.6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În baza art. 10 alin.1 teza a III-a din Legea nr. 241/2005, art. 74 indice 1 alin.2 teza a II-a cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 91 lit. c Cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
În baza art. 192 alin.1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 480 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin.6 Cod procedură penală cheltuielile cu plata interpretului rămân în sarcina statului.
A constatat ca inculpatul K. G. până la primul termen de judecată a achitat către bugetul consolidat al statului întregul prejudiciu cu care s-a constituit parte civilă Statului R. prin Agenția Națională de A. F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice C. - Administrația Finanțelor Publice Tg. S..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
Conform certificatului de atestare firmă, . a fost înființată în anul 1994 și a fost înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, cu sediul social în com. Brețcu, ./2, jud. C..
Activitatea principală a societății este „Fabricarea produselor de panificație și patiserie -1581”. . este administrată de inculpatul K. G., conform datelor înscrise în certificatul de atestare firmă (f.13).
La data de 13.02.2011, Poliția mun. Tg. S. s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005 de către inculpatul K. G. (f. 7- d.u.p.)
Prin procesul verbal de sesizare din oficiu, Poliția mun. Tg. S. a susținut că inculpatul K. G. a reținut de la angajații . suma de 2.808 lei compusă din 27 lei impozit pe venituri salariale, 1.183 CAS Asigurați, 139 lei contribuție individuală de asigurări pentru șomaj și 1459 lei CASS Asigurați, sume pe care acesta nu le-a vărsat către bugetul consolidat de stat în termen de 30 zile de la scadență.
Din fișa sintetică emisă la data de 21.11.2011 de A.F.P .Tg. S. rezultă că, . a datorat până la data de 3 iunie 2011 suma totală de 2808 lei în contul impozitului pe venituri din salarii și a contribuțiilor cu stopaj la sursă; sumă ce provin din declarațiile fiscale nr. 6978/18.08.2008, nr. 7759/12.09.2008, nr. 3353/12.05.2008, nr. 4489/17.06.2008, nr. 5640/21.07.2008.
Astfel, societatea comercială administrată de inculpatul K. G. avea obligația ca pentru sumele datorate bugetului consolidat al statului cu titlul de impozit pe venituri din salarii și pentru contribuțiile cu stopaj la sursă (cas asigurați, șomaj asigurați și cass asigurați) să le plătească în termen de 30 zile de la data scadenței, respectiv până la data de 18.09.2008, până la data de 12.10.2008, până la data de 12.06.2008, respectiv până la data de 21.08.2008, conform declaraților amintite.
Din procesul verbal întocmit la data de 2 mai 2011 de lucrătorii de poliție din cadrul Poliției mun. Tg. S. și din statele de plată existente în dosarul cauzei rezultă că . a avut până la data de 01.09.2008 un număr de patru angajați (f.14).
Potrivit art. 22 din Legea nr. 19/2000, calculul si plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I si II din aceeași lege și de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori. De asemenea, calculul și plata contribuției de asigurări sociale pentru șomeri se fac lunar de către instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj. Conform art. 28 din Legea nr. 19/2002, contribuția individuală de asigurări sociale datorată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I si II se reține integral din veniturile care constituie, conform art. 23 alin. (1), baza de calcul si/sau, după caz, din cuantumul îndemnizației de asigurări sociale de sănătate. În baza art. 28 alin.2 din legea menționată, inculpatul în calitate de administrator social la angajatorului . avea obligația să calculeze și să vireze lunar, la bugetul consolidat al statului, contribuția de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat împreuna cu contribuțiile individuale reținute de la asigurați.
Angajatorul calculează și virează lunar, la bugetul consolidat al statului în raza căreia se află sediul acestuia, contribuția de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat împreuna cu contribuțiile individuale reținute de la asigurați.
Termenele de plată a contribuției de asigurări sociale sun stabilite de art. 29 din Legea nr. 19/2000, respectiv pot fi: data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata, sau data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
Conform art. 30 din Legea nr. 19/2000, angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancă, o dată cu documentația pentru plata salariilor și a altor venituri ale asiguraților, și documentele privind plata contribuțiilor cu stopaj la sursă.
Instanța reține că, inculpatul a calculat, a evidențiat și a reținut impozitul pe venituri din salarii și contribuțiile cu stopaj la sursă de la asigurați societății comerciale Siklo însă nu le-a virat către bugetul consolidat al statului așa cum prevedea textele de lege mai sus reiterate.
Astfel, se poate observa din registrul de casă al societății comerciale Siklo, că inculpatul dispunea tot timpul de bani, chiar și în zilele de plata drepturilor salariale avea bani suficienți atât pentru plata drepturilor salariale către asigurați, cât și pentru plata impozitului pe salarii și a contribuțiilor cu stopaj la sursă și chiar și pentru celelalte nevoi ale firmei (materiale, etc).
Din coroborarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale cât și cel administrat în faza de judecată, instanța reține că fapta inculpatului K. G. de a reține în perioada aferentă lunilor mai 2008- septembrie 2008 impozitul pe venituri din salarii și contribuțiile cu stopaj la sursă aferente drepturilor salariale ale angajaților . și de a nu le vărsa la bugetul de stat, deși dispunea de lichidități la data scadenței lor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
La termenul de judecată din 31 ianuarie 2012, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul K. G., respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (8 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 42 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Agenția Națională de A. F. – Administrația Finanțelor Publice Tg. S. în faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpatul K. G. cu suma totală de 2.408 lei (f.61 d.u.p.).
Partea civilă prin cererea nr._/25.10.2011 a susținut că inculpatul K. G. a achitat în întregime paguba fiscală cu care s-a constituit parte civilă și că nu mai are nici o pretenție față de acesta (f.104 vol. II).
Conform art. 10 din Legea nr. 241/2005, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, daca în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, in echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Potrivit art. 74 indice 1 Cod penal (astfel cu a fost introdus prin Legea nr. 202/2010), dacă prejudiciul cauzat și recuperat până la soluționarea cauzei în primă instanță este de până la 50.000 euro, in echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Instanța a reținut că art. 74 indice 1 Cod penal a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 573/03.05.2011 a Curții Constituționale, dar cu toate aceste aspecte pentru că procesul penal a fost pornit împotriva inculpatului K. G. înainte de decizia Curții Constituționale, deci cât timp dispozițiile amintite erau în vigoare și pentru că alți inculpați care au săvârșit astfel de fapte de evaziune fiscală în aceeași perioadă și au beneficiat de dispozițiile anterioare deciziei amintite, urmează a i se aplica dispozițiile art. 13 Cod penal față de aceste dispoziții, cât și față de art. 10 din Legea nr. 241/2005.
Față de faptul că inculpatul Kereks G. a achitat prejudiciul părții civile până la primul termen de judecată, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin.1 teza a III-a din Legea nr. 241/2005.
Instanța nu a reținut ca temei de încetarea procesului verbal dispozițiile art. 10 alin.1 lit. i indice 1 Cod procedură penală, așa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, ci dispozițiile art. 10 alin.1 lit. i Cod procedură penală pentru că, parchetul s-a raportat doar la denumirea marginală a capitolului 3 din Legea nr. 241/2005 intitulat „cauze de nepedepsire și în situația solicitată nu s-ar putea aplica inculpatului nici măcar o sancțiune cu caracter administrativ, iar legiuitorul a statuat că trebuie aplicată în astfel de cazuri o sancțiune administrativă.
Astfel, pentru a se putea aplica o sancțiune cu caracter administrativ se impune aplicarea art. 10 lit. i cod procedură penală pentru că este intitulat „ s-a dispus înlocuirea răspunderii penale” și care se regăsește în dispozițiile art. 90 cod penal intitulat înlocuirea răspunderii penale, text de lege în baza căruia se poate aplica o amendă administrativă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. care a criticat soluția pentru nelegalitate în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 10 Cod procedură penală, arătând că inculpatul a achitat prejudiciul și în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal, însă temeiul este greșit, în condițiile în care dispozițiile art. 74/1 Cod penal au fost declarate neconstituționale. Ministerul Public a precizat că erau incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 teza ultimă din Legea nr. 241/2005. În baza aceluiași text de lege, instanța de fond, prin coroborare cu art. 6 alin. 11 din O.G. nr. 75/2000, trebuia să dispună comunicarea hotărârii pentru efectuarea mențiunilor în cazierul fiscal.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, se constată că acesta este nefondat.
Motivele invocate de Ministerul Public în susținerea recursului nu sunt susținute de dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Așa cum corect a arătat prima instanță, cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral, în speță se impune a observa contradicțiile existente în textele legale și că nu se poate dispune doar conform denumirii marginale a articolelor menționate, ci trebuie să se aibă în vedere conținutul acestora.
Se mai impune precizarea că deși textul art. 74/1 Cod penal a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 572/3 mai 2011 pronunțată de Curtea Constituțională, efectele acestei decizii se produc doar pentru viitor, deoarece sunt aplicabile dispozițiile art. 13 Cod penal privind legea penală mai favorabilă și câtă vreme acest text a fost în vigoare o scurtă perioadă în timp de procesul penal era în derulare, aceste dispoziții rămân aplicabile în speță și vor fi neaplicabile doar faptelor comise după publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial.
Așa cum judicios a reținut prima instanță, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, daca în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Potrivit art. 74/1 Cod penal (astfel cu a fost introdus prin Legea nr. 202/2010), dacă prejudiciul cauzat și recuperat până la soluționarea cauzei în primă instanță este de până la 50.000 euro, in echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Instanța reține că art. 74/1 Cod penal a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 573/03.05.2011 a Curții Constituționale, dar cu toate aceste aspecte pentru că procesul penal a fost pornit împotriva inculpatului K. G. înainte de pronunțarea deciziei Curții Constituționale, deci cât timp dispozițiile amintite erau în vigoare și pentru că alți inculpați care au săvârșit astfel de fapte de evaziune fiscală în aceeași perioadă și au beneficiat de dispozițiile anterioare deciziei amintite, urmează a i se aplica dispozițiile art. 13 Cod penal față de aceste dispoziții, cât și față de art. 10 din Legea nr. 241/2005.
Față de faptul că inculpatul Kereks G. a achitat prejudiciul părții civile până la primul termen de judecată îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin.1 teza a III-a din Legea nr. 241/2005.
Instanța nu poate reține ca temei de încetarea procesului penal dispozițiile art. 10 alin.1 lit. i/1 Cod procedură penală, așa cum a solicitat Ministerul Public, ci dispozițiile art. 10 alin.1 lit. i Cod procedură penală pentru că, parchetul s-a raportat doar la denumirea marginală a capitolului 3 din Legea nr. 241/2005 intitulat „cauze de nepedepsire” și în această situație nu s-ar putea aplica inculpatului nici măcar o sancțiune cu caracter administrativ, iar legiuitorul a stabilit că trebuie aplicată în astfel de cazuri o sancțiune administrativă.
Astfel, pentru a se putea aplica o sancțiune cu caracter administrativ se impune aplicarea art. 10 lit. i Cod procedură penală pentru că este intitulat „s-a dispus înlocuirea răspunderii penale” și care se regăsește în dispozițiile art. 90 Cod penal intitulat înlocuirea răspunderii penale, text de lege în baza căruia se poate aplica o amendă administrativă.
Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. și se va menține hotărârea atacată.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. ultim Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr. 41/14 februarie 2012 a Judecătoriei Tg. S., pe care o menține.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu O. A. M. în sumă de câte 200 lei interpretului de limba maghiară T. R. în sumă de 75 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
Onorariul interpretului de limba maghiară T. R. în sumă de 75 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. F. C. C. G. A. M.
GREFIER,
D. S.
Red.SF/08.10.2012
Tehnoredactat DS/08.10.2012/2 ex.
Jud.fond. V. I. A.
| ← Tulburarea de posesie. Art. 220 C.p.. Decizia nr. 809/2012.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 801/2012.... → |
|---|
