Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 83/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 01-02-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 83/R DOSAR NR._
Ședința publică de la 1 februarie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR1
PREȘEDINTE M. D.
Judecător C. E.
Judecător O. B.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă T. C., partea civilă . și inculpatul B. Z., împotriva deciziei penale nr.1/A din data de 02 octombrie 2012, pronunțată de T. C., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 24 ianuarie 2013, și apoi pentru astăzi 1 februarie 2013, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
P. decizia penală nr. 1 /A din data de 2 octombrie 2012, T. C. a decis următoarele:
A respins ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. și partea civilă . – Export SRL Sf. G. împotriva sentinței penale nr.13 din 15 ianuarie 2010 a Judecătoriei Sf. G., pe care a menținut-o.
A respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul B. Z. și în consecință, a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul B. Z. împotriva aceleiași sentințe.
A obligat apelanta – parte civilă . – Export SRL Sf. G. să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare în apel și pe apelantul – inculpat să plătească statului 100 lei, cu același titlu.
Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 100 lei, rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie T. a reținut următoarele: prin sentința penală nr.13 din 15 ianuarie 2012, Judecătoria Sf. G. a dispus următoarele:
In baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridica a faptelor reținute in sarcina inculpatului B. Z., prin actul de sesizare, din infracțiunile prevăzute de art. 215 al. 1,2,3,4 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal (17 acte materiale) și art. 84 al.1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 in infracțiunile prevăzute de art. 215 al.1,3 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal (8 acte materiale) și art. 84 al.1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal (10 acte materiale).
In baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 al.1 lit. d Cod procedură penală a achitat pe același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune in forma continuata, prevăzută de art. 215 al.1,3 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal ( 8 acte materiale).
In baza art. 84 al.1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 (10 acte materiale) a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de CEC-uri fără a avea acoperire.
A revocat suspendarea condiționata a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 291/27.07.2006 a Judecătoriei Sf. G. și a dispus executarea in întregime a pedepsei aplicate, alături de pedeapsa stabilita prin prezenta hotărâre, in final inculpatul executând pedeapsa de 2 ani și 6 luni ( doi ani și șase luni ) închisoare.
In baza art. 71 Cod penal inculpatul a pierdut drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza II, b Cod penal de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
A respins pretențiile civile formulate de părțile civile ., . –L. SRL,, . SA, ., ., SC A. V. SRL, ca neîntemeiate in cadrul procesului penal.
In baza art. 191 al.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. la data de 23.02.2009 sub nr. 94/P/2008 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului B. Z. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 215 al.1,2,3 și 4 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal ( 17acte materiale) și art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
In esența, prin actul de sesizare a instanței de judecata s-a reținut ca .in baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a indus in eroare, in perioada noiembrie 2007-ianuarie 2008 părțile vătămate ., ., SC A. V. SRL, ., SC S. D. SRL, achiziționând marfa in valoare totala de 142.068,27 lei, emițând in vederea efectuării plății mai multe instrumente de plata, respectiv 9 file CEC și 8 bilete la ordin, care fiind introduse la plata in sistemul bancar au fost refuzate pentru lipsa totala a disponibilului, inculpatul cunoscând ca la momentul emiterii nu exista acoperirea necesara, cu consecința prejudicierii parților vătămate, inculpatul emițând de asemenea o fila CEC cu titlu de garanție parții vătămate . fara a exista disponibil la tras. Audiat in cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reținute in sarcina sa, prejudicierea parților vătămate, învederând insa ca la aceasta situație s-a ajuns din cauza faptului ca deși a vândut marfa achiziționata de la societățile comerciale care ., semnând facturile fără a primi insa sumele menționate in facturi de la cumparatorul ..
Prezent in fața instanței de judecata la termenul din data de13.04.2009, inculpatul, prin declarația data, a învederat aceleași aspecte, precizând totodată ca nu a avut intenția de a induce in eroare părțile vătămate, fiind de acord cu achitarea despăgubirilor solicitate de acestea.
In fața instanței de judecata au fost audiați martorii L. I. (f. 51), Szekely B. (f. 69), Foldes L. (f. 70), S. K. (f. 72), reprezentantul parții civile .( f. 146), reprezentantul parții civile . (f. 185) .
In fapt instanța a reținut ca in cursul lunii noiembrie 2007 inculpatul - administrator al ., s-a prezentat la sediul parții vătămate . Sf. G. solicitând marfa, reprezentantul societății parte vătămata fiind de acord sa-i livreze inculpatului marfa, cu condiția emiterii unei file CEC scadente la 5 zile de la livrare. Inculpatul a fost de acord achiziționând marfa, emițând fila CEC și ulterior, după 5 zile de la livrare, inculpatul achitând contravaloarea mărfii, conform înțelegerii.
In aceeași modalitate s-au derulat relațiile comerciale la data de 05.12.2007, pentru factura in valoare de 22.661,17 lei.
La data de 07.12.2007 partea vătămata a livrat din nou marfa inculpatului, fiind emisa factura pentru suma de 22.761,73 lei, pentru plata căreia inculpatul a lăsat fila CEC – la data livrării, pe fila CEC fiind insa trecuta o data ulterioara-13.12.2007 la șase zile de la data livrării, conform înțelegerii cu partea vătămata, fila CEC care la data de 13.12.2007 a fost introdusa la plata și refuzata pentru lipsa disponibil.
Totodată, anterior refuzului primei file CEC, inculpatul a achiziționat marfa de la partea vătămata, la data de 11.12.2007, la aceeași data înmânând reprezentantului parții vătămate o a doua fila CEC, pe care din nou a trecut o data ulterioara - 14.12.2007, care fiind introdusa la 14.12.2007 la plata, a fost refuzata pe același motiv al lipsei disponibilului.
In ceea ce privește relațiile comerciale cu partea vătămata . L. SRL Sf. G., instanța reține ca in luna august 2007 la sediul societății s-a prezentat inculpatul care a achiziționat marfa pentru suma de 126,66 lei, achitata in numerar.
Ulterior, la data de 05.11.2007 inculpatul a achiziționat din nou marfa de la societate, convenindu-se ca plata sa fie efectuata cu file CEC „scadente” la 7 zile de la livrarea mărfii . Astfel, in acel moment inculpatul a înmânat o fila CEC parții vătămate, fila care avea înscrisa o data ulterioara - respectiv 13.12.2007, care fiind introdusa la termen a fost refuzata pentru lipsa disponibil.
Anterior refuzului, inculpatul a achiziționat din nou marfa de la societate, înmânând fila CEC pe care era trecuta data de 17.12.2007, conform înțelegerii cu partea vătămata, fila CEC ce nu a mai fost introdusa la plata, întrucât inculpatul a încunoștințat partea vătămata despre faptul ca societatea sa se afla in interdicție bancara, solicitându-i acesteia sa nu introducă fila CEC spre decontare, precizând ca va achita in numerar contravaloarea, aspect care insa nu s-a realizat.
Referitor la relațiile comerciale cu partea vătămata ., instanța reține ca intre acesta societate și cea administrata de inculpat au existat relații comerciale, desfășurate in mod corespunzător, cu achitarea la timp a obligațiilor de plata de către inculpat, in perioada iulie- decembrie 2007
Intre cele doua societăți comerciale s-a încheiat contractul comercial nr. 598/20.05.2007 conform căruia plata pentru mărfurile achiziționate se efectua la un termen de 21 de zile de la data facturării( f. 193 dosar).
Din actele dosarului rezulta faptul ca inculpatul a achiziționat in perioada iulie –decembrie 2007 mărfuri in valoare de 100.963,42 lei, din totalul acestei sume inculpatul achitând suma de 52.999,89 lei, rămânând astfel o restanța de 47.963,42 lei, pentru mărfurile achiziționate in lunile noiembrie-decembrie 2007, cu m de altfel se reține și prin actul de sesizare.
Pentru plata acestor mărfuri inculpatul a emis un număr de șapte bilete la ordin și o fila CEC, astfel BO in valoare de 12.798,45 lei emis la data de 21.11.2007 –scadent la data de 12.12.2007,pentru facturile din datele de 21.11.2007( f. 202-203 dosar), BO in valoare de 2696,19 lei emis la data de 04.12.2007 scadent la 25.12.2007 pentru factura emisa in data de 04.12.2007-f. 205 dosar, BO pentru suma de 5327,12 lei emis la data de 22.11.2007 scadent la data de 13.12.2007, pentru factura emisa in data de 22.11.2007,BO emis la data de 27.11.2007 pentru suma de 1753,58 lei scadent la data de 18.12.2007 pentru factura din data de 27.11.2007(f. 209 dosar), BO pentru suma de 7761,89 lei emis la data de 22.12.2007 scadent la data de 15.01.2008,pentru facturile din data de 17.11.2007,10.11.2007(f.212-214 dosar), BO pentru suma de 1850,97 lei emis la data de 07.12.2007 scadent la data de 28.12.2007,pentru factura din data de 07.12.2007( f. 216 dosar), BO emis la data de 04.12.2007 pentru suma de 5295,25 lei scadent la data de 15.12.2007-pentru factura din 24.11.2007(f. 218 dosar), precum și fila CEC emisa cu data înscrisa de 01.01.2008 pentru suma de 8482,32 lei pentru factura din data de 11.12.2007( f. 224 dosar), toate instrumentele de plata fiind refuzate ulterior pentru lipsa disponibil.
De remarcat este astfel faptul ca la momentul livrării mărfii inculpatul înmâna biletele la ordin sau fila CEC reprezentanților parții civile, aceste instrumente de plata având insa înscrisa o data ulterioara momentului înmânării, respectiv la 21 zile de la livrare, conform înțelegerii contractuale, inclusiv fila CEC ce poarta data de 01.01.2008 fiind insa înmânata reprezentantului parții civile la momentul emiterii facturii din data de 11.12.2007, data de 01.01.2008 –scadenta fiind astfel calculata la acel termen de 21 de zile stabilit de parți prin contract.
De altfel, conform declarației reprezentantei parții civile(f. 421 dosar), livrarea mărfii era condiționata de emiterea unui instrument de plata, relații dintre parți desfășurându-se in mod normal de la începutul contractului până in luna decembrie 2007, inculpatul achitând anterior toate obligațiile comerciale.
In ceea ce privește relația comerciala cu ., instanța a reținut următoarele:
Societatea . și cea inculpatului au încheiat contractul comercial cu nr. 400/01.11.2007, conform căruia mărfurile livrate urmau sa fie plătite cu bani cash, sau file CEC datate la termen de 21 de zile –predate insa la livrare( f. 43 dosar).
Astfel, inculpatul a achiziționat marfa conform facturilor fiscale ( f. 46,47,48), la datele de 28.11.2007, respectiv 03.12.2007, pentru plata cărora a înmânat reprezentanților parții civile filele CEC aflate la f. 50,51 dosar, acestea având ca data înscrisa 17.12.2007 și respectiv 19._, filele CEC fiind insa înmânate anterior parții civile ,la momentul livrării mărfurilor, conform înțelegerii, fiind astfel postdatate.
In momentul introducerii la plata aceste file CEC au fost refuzate pentru lipsa disponibil.
In ceea ce privește relațiile comerciale cu partea civila ., instanța reține ca intre aceasta societate și cea administrata de inculpat s-a stabilit un raport comercial vizând achiziționarea de către inculpat de marfa de la partea civila, plata urmând a fi efectuata cu instrumente bancare scadente la 30 zile de la livrare.
Astfel, la 08.11.2007 inculpatul a achiziționat marfa conform facturii aflate la fila pentru suma de 5706,08 lei, înmânând reprezentantului părții civile un bilet la ordin postdatat-16.11.2007 și scadent la 15.12.2007.
Ulterior, la data de 30.11.2007 inculpatul a solicitat din nou marfa, reprezentantul parții civile fiind de acord cu livrarea - deși marfa livrata anterior nu era achitata( conform și declarației reprezentantului părții civile-f. 421 dosar), fiind livrata marfa in cuantum de 3536,58 lei conform facturii emise la data respectiva, inculpatul înmânând la acel moment fila CEC pe care a înscris ca data de emitere 30.12.2007 (respectiv o data ulterioara), reprezentantul parții civile învederând de altfel ca fără emiterea filei CEC nu livra marfa.
In 10.12.2007 inculpatul a solicitat din nou marfa, fiind astfel emisa factura in valoare de 7278,65 lei pentru plata căreia inculpatul a înmânat reprezentantului părții civile o alta fila CEC postdatata, purtând astfel data de emitere 11.01.2008, întrucât astfel cum declara reprezentantul părții civile fără emiterea acelei file CEC nu se livra marfa ( f-. 421 dosar).
Din aceeași declarație a reprezentantului părții civile rezulta faptul ca inculpatul i-a spus acestuia faptul ca marfa achiziționata urmează a fi plătita din încasările pe care inculpatul urmează a le efectua.
Referitor la relația contractuala cu . SRL, instanța a reținut ca intre aceasta societate și cea administrata de inculpat s-a încheiat un contract de credit cu nr. 71/13.11.2008, pentru suma de 5000 lei pe care inculpatul urma sa-l restituie . 8 săptămâni.
La primirea creditului, respectiv la data de 13.11.2007, conform contractului aflat la fila 81 dosar, inculpatul a lăsat o fila CEC cu titlu de garanție care sa acopere valoarea creditului și dobânda aferenta, astfel cum de altfel se stipula in contract, pe fila CEC fiind înscrisa data de 06.02.2008, deși fila CEC fusese lăsata anterior, la data de 13.11.2007.
Starea de fapt astfel reținuta rezulta din materialul probatoriu administrat, inclusiv din declarațiile reprezentanților părților vătămate, dar și ale inculpatului.
Instanța a avut in vedere faptul ca toate raporturile comerciale cu societățile parți civile aveau la baza o înțelegere contractuala, conform căreia marfa achiziționata de inculpat urma sa fie plătita la anumite termene de la momentul livrării mărfii, livrarea fiind insa condiționata de părțile de civile de înmânarea unor instrumente de plata- file CEC sau bilete la ordin postdatate, acestea fiind înmânate la momentul întocmirii facturilor și livrării mărfii, dar având înscrise drept date de emitere nu acel moment al predării lor de câtre inculpat, ci date ulterioare, stabilite de comun acord, conform înțelegerii .
Astfel, acceptând și mai mult, chiar condiționând astfel modalitatea de plata a mărfurilor achiziționate, reprezentanții parților civile aveau in acel moment reprezentarea faptului ca in acel moment inculpatul nu avea disponibil, in caz contrar instrumentele bancare urmând a fi completate cu data exacta –cea a înmânării acestora, precum și faptul ca la un moment ulterior-scadența înscrisa pe instrumentele bancare (data ulterioara livrării) exista posibilitatea ca inculpatul sa nu aibă disponibil, părțile vătămate acceptând astfel și asumându-și aceste riscuri.
De altfel, majoritatea raporturilor comerciale se realizează in aceasta modalitate, comercianții acceptând plata ulterioara in ideea ca la rândul sau debitorul obligației de plata va incasa sume de bani in temeiul unor alte raporturi comerciale - cum de altfel rezulta și din declarația reprezentantului părții civile .. 421 dosar).
In același sens este și practica judiciara, instanțele de judecata apreciind ca nu se poate reține intenția de inducere in eroare in condițiile unor astfel de tranzacții comerciale, vizând achiziționarea de marfa pentru plata căreia se emit instrumente de plata postdatate, reținându-se astfel, faptul ca acceptarea unor astfel de instrumente de plata postdatate indica cunoașterea și acceptarea lipsei disponibilului in acel moment - spre ex. decizia penala nr.117/A/11.12.2007 a Tribunalului C., prin care s-a desființat sentința penala nr. 147/23.05.2007 a Judecătoriei Sf. G. și s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor, din infracțiunile de înșelăciune in cea de emitere de CEC fără acoperire, prevăzuta de art. 84 din Legea nr. 59/1934.
In același sens s-a reținut in practica judiciara faptul ca in ceea ce privește biletele la ordin, in momentul emiterii acestora nu se cere existența disponibilului in banca, ci doar in momentul prezentării acestora la tras, iar încheierea unor astfel de contracte ce permit plata mărfurilor la termene mai lungi nu dovedește intenția inculpatului de a induce in eroare partea civila, părțile fiind de acord cu aceste modalități de plata și asumându-și astfel riscuri.
Totodată, s-a reținut faptul ca nu poate fi reținuta infracțiunea de înșelăciune, ci aceea prevăzuta de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, fapta inculpatului de a emite file CEC înainte de a intra in interdicție bancara, ceea ce s-a și întâmplat in cauza de fața, toate instrumentele de plata emise de inculpat fiind anterioare intrării societății sale in interdicție bancara (17.12.2007), instrumentele de plata fiind înmânate (și totodată postdatate) reprezentanților părților civile anterior acestei date, conform înțelegerii dintre părți.
Ceea ce deosebește infracțiunea prevăzuta de art. 215 al.1,2,3 4 de cea prevăzuta de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr.59/1934 este tocmai latura subiectiva - intenția de inducere in eroare a inculpatului, prezentarea de către acesta a unei fapte neadevărate in momentul încheierii contractului sau pe parcursul derulării contractului. Acest aspect nu poate fi insa reținut in cauza de fața, întrucât astfel cum s-a reținut anterior, la momentul încheierii contractului părțile vătămate au acceptat, mai mult, au condiționat, livrarea mărfii de eliberarea unui instrument de plata scadent ulterior, la diverse termene stabilite de comun acord, ceea ce presupune acceptarea de riscuri de câtre aceste părți civile in ceea ce privește existența disponibilului –la un moment ulterior-cel al datei înscrise pe instrumentul de plata și faptul ca la momentul livrării mărfii inculpatul nu avea disponibil, întrucât in caz contrar nu era nevoie de postdatarea instrumentelor de plata.
Nici faptul referitor la încasarea de către inculpat a unor sume de bani prin vânzarea mărfurilor achiziționate de la părțile civile și neachitarea către acestea a sumelor datorate nu poate fi interpretata in atare situație drept intenție de inducere in eroare, intenția fiind necesar a exista in momentul încheierii contractului sau pe parcursul derulării contractului și presupunând prezentarea de către inculpat a unei situații neadevărate, ori simpla neachitarea unei obligații de plata nu reprezintă prezentarea unei situați neadevărate, fiind vorba in atare situație de neexecutarea unei obligații contractuale, pentru care părțile civile au la îndemâna mijloacele prevăzute de legea civila referitoare la neexecutarea contractelor.
Mai mult, este de remarcat și faptul ca in ceea ce privește unele din societățile comerciale constituite ca părți civile in cauza, intre acestea și societatea administrata de inculpat au existat relații comerciale anterioare care s-au desfășurat in mod corespunzător, fara niciun fel de incidente, inculpatul achitându-și in mod corect obligațiile de plata ce îi reveneau, astfel cum rezulta din declarațiile reprezentaților părților civile.
Totodată, s-a reținut și faptul ca inculpatul a încunoștințat părțile civile ulterior intervenirii interdicției bancare a societății sale sa nu introducă la plata instrumentele de plata emise anterior, astfel cum rezulta din declarațiile reprezentanților părților civile-f. 417, 420, dar și din depozițiile martorului L. I. L. (f. 454 dosar), conform căreia acesta l-a auzit pe inculpat cum solicita și altor societăți comerciale sa nu introducă la plata instrumentele bancare emise, manifestând disponibilitatea de a achita restanțele .
Mai mult, in cauza a început și executarea silita, fiind recuperate de altfel parțial sumele datorate de societatea inculpatului.
Pe baza considerentelor reținute, instanța a apreciat ca nu se poate vorbi de o intenție dovedita de inducere in eroare a parților vătămate, in sensul învederat anterior, fiind vorba de o nerespectare a obligațiilor comerciale asumate, fapta inculpatului de a emite cele zece file CEC fara acoperire întrunind insa elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 al.1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 ( 10 acte materiale) .
Totodată, întrucât inculpatul a emis și file CEC și bilete la ordin, având in vedere și aspectele reținute in sensul lipsei intenției de inducere in eroare cu privire la filele CEC fara acoperire, dar și faptul ca prevederile art. 215 al.4 incriminează in mod expres și exclusiv fapta de emitere a unui CEC fără a exista acoperirea necesara, in cazul emiterii de bilete la ordin fiind vorba de o eventuala infracțiune de art. 215 al.1,3 C.pen. ( in condițiile in care sunt întrunite toate elementele constitutive ale acesteia), instanța a dispus, in temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare, din infracțiunile prevăzute de art. 215 al. 1,2,3,4 cu aplic. art. 41 al.2 ( 17 acte materiale) și art. 84 al.1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 in infracțiunile prevăzute de art. 215 al.1,3 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal ( 8 acte materiale) și art. 84 al.1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. ( 10 acte materiale).
In ceea ce privește infracțiunea prevăzuta de art. 215 al.1,3 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal ( 8 acte materiale)instanța, pe baza considerentelor reținute, a apreciat ca nu este dovedita intenția inculpatului de inducere in eroare, de înșelare a parților vătămate, acestea acceptând in momentul livrării mărfurilor ca plata acestora sa se facă ulterior, la diferite scadențe, acceptând implicit riscul lipsei disponibilului la acel moment, dar și lipsa disponibilului la momentul livrării ( in caz contrar nefiind necesara postdatarea instrumentelor de plata), instanța a achitat pe inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune in forma continuata, prevăzută de art. 215 al.1,3 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal ( 8 acte materiale).
Inculpatul urmează insa a răspunde pentru infracțiunea reținuta in sarcina sa, aceea prevăzuta de art. 84 al.1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal ( 10 acte materiale), la individualizarea judiciara a pedepsei instanța urmând a avut in vedere prevederile art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările și modalitățile de comitere a faptelor – inculpatul emițând un număr de 10 file CEC fără a avea acoperire, săvârșirea faptelor fiind astfel in forma continuata (fața de împrejurările și modalitățile similare de comitere, intervalul scurt intre actele materiale), filele CEC fiind emise in derularea unor raporturi comerciale, gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor, dar și persoana și conduita inculpatului care nu a încercat sa ascundă comiterea faptelor, a recunoscut săvârșirea acestora, a descris modalitățile de comitere, s-a prezentat la fiecare termen in fața instanței de judecata, dând astfel de o buna conduita ulterioara, inculpatul deși nu este recidivist, fiind totuși cunoscut cu antecedente penale.
Infracțiunea dedusa judecații fiind comisa in cursul termenului de încercare de 4 ani stabilit prin sentința penala nr. 291/27.07.2006 a Judecătoriei Sf. G. instanța a revocat suspendarea condiționata a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 291/27.07.2006 a Judecătoriei Sf. G. și a dispus executarea in întregime a pedepsei aplicate, alături de pedeapsa stabilita prin prezenta hotărâre, in final inculpatul executând pedeapsa de 2 ani și 6 luni ( doi ani și șase luni ) închisoare.
Ca urmare a achitării inculpatului pe de o parte, a schimbării încadrării juridice pe de alta parte, nefiind reținuta intenția de inducere in eroare a inculpatului cu privire la infracțiune de înșelăciune, dar având in vedere și faptul ca in ceea ce privește infracțiunea prevăzuta de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 aceste infracțiuni sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat, neavând drept urmări producerea unui prejudiciu, instanța a respins pretențiile civile formulate de părțile civile ., . –L. SRL,, . SA, ., ., SC A. V. SRL, ca neîntemeiate in cadrul procesului penal, acestea având posibilitatea formulării acțiunilor civile, de altfel așa cum s-a reținut acestea au și demarat procedura executării silite, pentru recuperarea obligațiilor contractuale neexcutate de inculpat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sf. G., partea civilă .- EXPORT SRL Sf. G. și inculpatul B. Z..
Reprezentanta parchetului a solicitat admiterea apelului formulat de parchet, și condamnarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în rechizitoriu cu păstrarea încadrărilor juridice a faptelor date prin actul de sesizare. A arătat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin.1,2,3,4 cu art.41 alin.2 Cod penal ( 17 acte materiale) și art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 aspect ce rezultă din probatoriul administrat în cauză care dovedește fără dubiu că inculpatul B. Z. a emis bilete la ordin și file CEC pentru plata mărfurilor achiziționate de la părțile vătămate cu intenția de a le induce în eroare pe acestea, instrumentele de plată fiind post datate, într-adevăr aspect ce nu poate duce la concluzia că părților vătămate li s-a adus la cunoștință faptul că la momentul emiterii titlurilor de plată, inculpatul nu are disponibil în contul bancar. A arătat că deși decizia IX/2005 a ÎCCJ precizează că sunt întrunite condițiile reținerii infracțiunii de înșelăciune dacă părțile vătămate nu cunosc împrejurarea că la momentul emiterii unor titluri de plată nu există disponibil bancar.
Un alt aspect care în opinia parchetului arată reaua credință a inculpatului este faptul că acesta a făcut încasări și, deși dispunea de numerar nu și-a alimentat contul bancar cu toate că era conștient de faptul că a emis instrumente de plată ce nu au acoperire.
A solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că, împrejurarea că inculpatul a anunțat părțile vătămate să nu mai introducă la plată filele CEC și biletele la ordin emise de el în momentul în care a intrat în interdicție bancară, nu reprezintă o dovadă a bunei sale credințe, inculpatul făcând acest lucru doar pentru a evita tragerea sa la răspunderea penală.
Apărătorul inculpatului, referitor la apelul declarat de inculpat, a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de apel a inculpatului care a fost împiedicat să exercite calea de atac a apelului în termenul prevăzut de lege de o cauză temeinică reprezentată de împrejurarea că apărătorul pe care l-a avut în acel moment l-a încredințat că urmează să promoveze apel în termenul legal lucru pe care nu l-a făcut deși era vorba de un apărător ales. A solicitat admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței atacate și achitarea inculpatului cu reținerea prevederilor art.10 lit.b1 rap. la art.18 Cod penal, întrucât faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând ca instanța să țină seama de împrejurarea că inculpatul a fost împiedicat să-și exercite în mod normal activitatea și să-și onoreze obligațiile rezultate din derularea relațiilor comerciale cu părțile vătămate din motive independente de voința sa respectiv din cauza unui blocaj financiar, inculpatul neavând nici o clipă intenția de a înșela părțile vătămate. A solicitat, în subsidiar, ca instanța de control judiciar să mențină încadrările juridice date faptelor de instanța de fond precum și soluția de achitare.
Partea civilă .- EXPORT SRL Sf. G. a solicitat admiterea pretențiilor civile formulate în cauză în sumă de 18.984,07 RON motivând faptul că în opinia lor instanța trebuia să dispună obligarea inculpatului la plata acestor sume întrucât acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în procesul penal.
Analizând apelurile formulate în cauză în raport cu sentința atacată, având în vedere actele și lucrările dosarului_ al Tribunalului C. și a materialului probator administrat în cauză, în conformitate cu prevederile art.371 și urm. Cod procedură penală, instanța a constatat că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. și apelul declarat de partea civilă .- EXPORT SRL Sf. G. sunt nefondate.
Constată de asemenea că cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul B. Z. este nefondată și, în consecință, apelul declarat de inculpat este tardiv.
Pentru a ajunge la concluziile arătate instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă și a dat faptelor săvârșite de inculpat o încadrare juridică corectă.
Astfel, în mod corect instanța a reținut împrejurarea că în derularea relațiilor comerciale cu acele părți vătămate cărora li s-a emis ca instrument de plată biletul la ordin nu se poate reține infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, întrucât biletele la ordin au fost postdatate cu acceptul și cunoștința părților vătămate în cauză stabilindu-se diferite date de scadență, sens în care în mod corect instanța a reținut că părțile vătămate nu au fost induse în eroare de inculpat, ele cunoscând și acceptând implicit riscul ca inculpatul să nu aibă disponibil în cont la data scadenței și, cu atât mai puțin la data emiterii biletelor la ordin ( aspect ce rezultă fără nici un dubiu din postdatarea biletelor la ordin cu consimțământul tuturor părților implicate). Întrucât legea nu prevede obligația ca biletul la ordin să aibă disponibil în cont la momentul emiterii acestuia, cerându-se doar existența disponibilului bancar numai în momentul prezentării biletului la ordin la tras în mod corect instanța a constatat că nu se poate reține că fapta inculpatului de a emite 8 bilete la ordin fără existența disponibilului bancar ar putea fi încadrată juridic în prevederile art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal (8 acte materiale), infracțiune de sub acuza căreia instanța a dispus în mod corect achitarea inculpatului în baza art.10 lit. d Cod procedură penală, reținând că nu a existat intenția inculpatului de a înșela părțile vătămate prin emiterea celor 8 bilete la ordin postdatate și fără acoperire bancară. Astfel, în mod corect instanța a avut în vedere faptul că, inculpatul a derulat relații comerciale cu un număr mare de parteneri comerciali, între care și părțile vătămate din cauză, pe o perioadă lungă de timp, iar în privința celor 8 părți vătămate cărora inculpatul le-a emis bilete la ordin, pentru plata mărfurilor achiziționate, stabilind ca moment de prezentare a biletului la ordin la tras un termen lung cu consimțământul părților vătămate, instanța a reținut în mod corect că aceste părți vătămate au cunoscut și au acceptat implicit riscul ca inculpatul să nu aibă disponibil în cont la momentul prezentării biletului la ordin la tras și, evident, aceleași părți vătămate au acceptat și riscul ca biletele la ordin să nu aibă disponibil în cont nici la momentul emiterii lor, altfel nu ar fi avut nici un sens ca părțile vătămate să consimtă postdatarea acestor bilete la ordin și încasarea lor la o dată ulterioară emiterii.
Faptul că inculpatul nu a alimentat conturile la momentul la care biletele la ordin trebuiau prezentate pentru plată la tras, deși a derulat relații comerciale din care a rezultat un anumit numerar, nu conduce fără nici un dubiu la concluzia că inculpatul a dorit să înșele părțile vătămate, rezultând din probatoriul administrat că inculpatul depindea pentru onorarea obligațiilor asumate de încasarea unor sume de bani din derularea altor relații comerciale, astfel încât intenția de înșelare a părților nu rezultă din probele administrate.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut lipsa intenției inculpatului de a înșela părțile vătămate cărora le-a emis pentru plata mărfurilor achiziționate un număr de 10 file CEC postdatate, părțile vătămate în cauză având cunoștință de împrejurarea că filele CEC nu au acoperire bancară în momentul emiterii, aspect care a determinat de altfel postdatarea lor și evident asumându-și riscul ca respectivele conturi bancare ale inculpatului să nu fie alimentate nici la momentul prezentării filelor CEC la plată.
S-a făcut în mod corect aplicarea Deciziei nr. IX/2005 a ÎCCJ care a stabilit că, în situația emiterii unor file CEC postdatate, dacă partea vătămată a cunoscut împrejurarea inexistenței disponibilului bancar la momentul emiterii filei CEC, nu se poate reține existența infracțiunii de înșelăciune.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.84 pct. 2 din Legea nr.59/1934, sens în care instanța a făcut o corectă schimbare de încadrare juridică.
Instanța de fond pentru a ajunge la concluziile iterate anterior și de instanța de control judiciar, a analizat în mod amănunțit situația relațiilor comerciale cu fiecare parte vătămată în parte rezultate din probele administrate, argumentele aduse de instanța de fond urmează a fi însușite și de instanța de control judiciar ca fiind corecte.
Astfel, instanța de fond a analizat în mod amănunțit modul cum au decurs relațiile comerciale cu fiecare parte vătămată în cauză, probele administrate arătând că atât partea vătămată . ( cărora li s-au emis un număr de 7 bilete la ordin postdatate) cât și partea vătămată . Tg. S. căruia i s-a emis un bilet la ordin postdatat, existând consimțământul acestor părți vătămate pentru a introduce la tras biletele la ordin la date de scadență ulterioare, și-au asumat riscul ca în contul inculpatului la momentul prezentării la tras să nu existe disponibil bancar.
De asemenea, pentru filele CEC emise de inculpat societăților .- EXPORT SRL Sf. G., . Sf. G., ., . Tg. S., . B., . SRL Sf. G., instanța de fond a reținut în mod corect că aceste societăți au consimțit ca inculpatul să emită file CEC postdatate asumându-și în mod conștient riscul inexistenței disponibilului în cont la momentul prezentării filelor CEC la plată ( și cu atât mai mult la momentul emiterii filelor CEC postdatate), astfel că, instanța în mod corect a apreciat că nu sunt întrunite condițiile reținerii infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art.215 alin.1 ,2,3,4 cu art.41 al.2 Cod penal ( 10 acte materiale), dar sunt întrunite condițiile infracțiunii prevăzute de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu art.41 al.2 Cod penal (10 acte materiale) pentru care a dispus condamnarea.
Nu se poate reține existența intenției de înșelare a părților vătămate doar prin faptul că inculpatul nu și-a alimentat ulterior contul bancar cu toate că a derulat relații comerciale din care a rezultat numerar, întrucât intenția de înșelare trebuie să existe la momentul încheierii relațiilor comerciale și emiterii instrumentelor de plată bancare, iar existența acestei intenții nu poate fi dovedită fără nici un dubiu atâta vreme cât a rezultat din probele administrate în cauză că inculpatul a derulat relații comerciale cu părțile vătămate, în unele cazuri fiind vorba de o perioadă mai îndelungată de timp de derulare a acestor relații comerciale, în toate cazurile inculpatul informând părțile vătămate despre aspectul postdatării instrumentelor de plată și obținând în acest sens acordul părților vătămate, astfel încât părțile vătămate nu au fost induse în eroare ci și-au asumat în mod conștient riscul ca inculpatul să nu și alimenteze contul. În aceste condiții, nealimentarea contului de către inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, ci reprezintă un delict civil respectiv, neonorarea ulterioară a unei obligații de plată asumate prin contract.
Pentru motivele arătate, instanța de control judiciar apreciind corectă încadrarea juridică dată faptelor inculpatului de către prima instanță, precum și soluția de achitare în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru faptele inculpatului de emitere a 8 bilete la ordin, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 3 Cod penal, cu art.41 al.2 Cod penal (8 acte materiale), apreciind de asemenea corectă soluția de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu art.41 al.2 Cod penal (10 acte materiale) dată de prima instanță pentru faptele inculpatului de a emite 10 file CEC postdatate pentru care nu avea disponibil în cont, va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G..
În ceea ce privește apelul declarat de .- EXPORT SRL Sf. G., întrucât instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului de a emite 2 file CEC postdatate și fără disponibil în cont pentru plata mărfurilor luate de la această societate, din infracțiunea de înșelăciune în cea prevăzută de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934, în mod corect au fost respinse pretențiile civile formulate de această parte civilă întrucât infracțiunea prevăzută de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934, nu comportă latură civilă în cauză.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul B. Z., instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 364 Cod procedură penală, pentru care cererea să fie admisă, eventuala neglijență a apărătorului ales al inculpatului care nu a declarat apel în termenul prevăzut de lege, neputând fi considerată o cauză temeinică de împiedicare în sensul articolului menționat. Inculpatul a fost prezent la pronunțare și cu toate acestea nu a declarat apel în termenul de 10 zile prevăzut de lege, astfel că, respingându-se cererea de repunere în termenul de apel, va fi respins ca tardiv apelul declarat de inculpat cu depășirea termenului legal. Evident nu vor mai fi analizate motivele de apel ale inculpatului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs:
1.P. de pe lângă T. C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În acest sens, s-a arătat faptul că, întregul material probator dovedește intenția frauduloasă a inculpatului de a obține pentru sine un folos material injust, cu consecința păgubirii părților vătămate, aspecte tipice pentru infracțiunea de înșelăciune. Existența intenție de înșelăciune rezultă din faptul că, inculpatul a creat părților vătămate convingerea că își va executa obligația de plată la termen, când în contul său va exista provizia necesară. Deși după emiterea filelor CEC a valorificat mărfuri, nu a alimentat conturile societății pentru ca părțile vătămate să poată să își recupereze sumele de bani înscrise în filele CEC. Din modul de acțiune al inculpatului rezultă intenția acestuia de inducere în eroare. S-a invocat și decizia ÎCCJ nr. IX/2005, potrivit căreia suntem în prezența infracțiunii de înșelăciune cu file CEC, dacă s-a emis o filă CEC ce nu avea acoperire, iar partea vătămată nu cunoștea acest aspect.
2. Partea civilă A. V. IMPORT-EXPORT, a criticat hotărârea doar sub aspectul laturii civile, solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, în cuantum de_ lei, cu care s-a constituit parte civilă. A mai arătat faptul că, suma ce constituie pretențiile civile face obiectul unui titlu executoriu. În drept, nu a invocat nici un temei.
3. Inculpatul B. Z. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în mod greșit instanța de apel a respins cererea de repunere în termenul de apel și a respins apelul ca tardiv, deși a dovedit faptul că apărătorul ales pe care l-a avut în fața instanței de fond nu a depus diligențe pentru a-i declara apel, contrar înțelegerii avută între client-avocat. Inculpatul a mai invocat și faptul că decizia instanței de apel nu este motivată corespunzător dar și faptul că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune așa cum corect a reținut și prima instanță. În drept, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 9 și pct. 17 ind. 2 Cod procedură penală .
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Analizând motivele de recurs invocate în cauză, dar având în vedere și cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, potrivit prevederilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că cele trei recursuri declarate sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Cu privire la recursul declarat de către P.
Așa cum am arătat anterior, prin motivele de recurs ale Parchetului s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune așa cum a fost încadrată juridic prin actul de sesizare, arătându-se că, în cauză, inculpatul a acționat cu intenție și sunt întrunite, așadar toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Aceste critici au fost formulate de către P. și în fața instanței de apel, fiind apreciate de către această din urmă instanță că sunt nefondate.
Curtea constată că în mod judicios atât prima instanță, cât și cea de apel au apreciat faptul că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, deoarece inculpatul nu a acționat cu intenția de inducere în eroare a părților vătămate, în scopul păgubirii acestora.
În susținerea acestei concluzii Curtea are în vedere, în primul rând declarațiile reprezentanților societăților părți vătămate care au fost audiate, atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit, în fața primei instanțe.
Potrivit declarației reprezentantului părții vătămate ., L. I. L., de la fila 51 dosar fond, a derulat o perioadă relații comerciale normale cu societatea inculpatului și nu au fost probleme, până în luna decembrie 2007. În multe situații, inculpatul achita, pe loc, marfa achiziționată de la această societate. Martorul L. I. L. a mai declarat că a auzit că inculpatul a contactat firmele de la care achiziționase marfă și le-a solicitat să nu introducă filele CEC spre decontare.
Administratorul părții vătămate ., a declarat, în fața primei instanțe, filele 146 și următoarele, că în prima fază a derulării relațiilor comerciale inculpatul și-a achitat contravaloarea mărfii achiziționate, că la momentul emiterii filei CEC de către inculpat nu cunoștea dacă acesta are disponibil, iar înainte de data scadenței înscrisă pe filele CEC, inculpatul i-a contactat și le-a spus să nu introducă filele spre decontare, deoarece nu are disponibil și o să le plătească contravaloarea mărfii, în numerar. După data scadenței a mai menținut legătura cu inculpatul, dar acesta nu a plătit deoarece nu a mai avut bani.
Reprezentantul ., a declarat în fața primei instanțe, fila 185, că a derulat relații comerciale normale cu societatea inculpatului, că i-a livrat marfă de mai multe ori, care a fost achitată de către inculpat, la scadență. A mai declarat că la momentul derulării relațiilor comerciale cu societatea inculpatului s-a interesat la Banca Transilvania, unde societatea inculpatului avea cont deschis și a aflat că acesta își onorează în termen obligațiile de plată.
În declarația dată în fază de urmărire penală, filele 415 și următoarele, reprezentantul ., a arătat că a încheiat cu societatea inculpatului un contract de credit, că inculpatul a achitat primele rate, pentru suma contractată, inculpatul predându-le drept garanție o filă CEC.
Declarațiile reprezentanților părților vătămate, coroborate între ele, dar și cu celelalte mijloace de probă, la care vom face referire în cele ce urmează nu dovedesc intenția de inducere în eroare a acestora, de către inculpat, în scopul păgubirii lor.
Potrivit înscrisului de la fila 28 dosar urmărire penală, societatea administrată de către inculpat a intrat în interdicție bancară începând cu data de 17.12.2007.
Fila CEC înmânată societății . emisă la data de 13.12.2007 și introdusă spre decontare la data de 14.12.2007, când a fost refuzată pentru lipsă de disponibil.
La data de 13.12.2007 a fost emisă și fila CEC înmânată . și refuzată la plată la data de 14.12.2007 ( fila 34, urmărire penală).
Filele CEC înmânate . emise de către inculpat la datele de 17, respectiv 19 decembrie 2007 ( pagina 45 și următoarele urmărire penală).
Fila CEC înmânată reprezentanților . fost emisă la data de 13.12. 2007, introdusă spre decontare în aceeași zi când a și fost refuzată la plată (fila 57 urmărire penală). La data de 14.12.2007 a fost emisă o altă filă Cec către aceeași societate parte vătămată, care însă a fost refuzată în data de 18.12.2007 . P. încheierea din data de 19 decembrie 2007.
Se constată așadar, că filele CEC poartă ca data a emiterii, o dată anterioară intrării în interdicție bancară a societății administrată de către inculpat.
Inculpatul înmâna părților vătămate respectivele file CEC, menționând în cuprinsul acestora date ulterioare, ca dată a emiterii, însă acest aspect cu acordul părții vătămate.
În derularea relațiilor comerciale cu părțile vătămate, inculpatul a emis și bilete la ordin.
Așa cum am arătat anterior, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu 17 acte materiale, lipsind intenția cerută de textul de lege, iar prima instanță, în mod judicios a dispus schimbarea încadrării juridice, separând activitatea derulată de inculpat, în funcție de instrumentele de plată utilizate de către acesta, respectiv file CEC și bilete la ordin.
Dacă în privința infracțiunii prevăzută de art.215 alin 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, 8 acte materiale ( biletele la ordin) soluția de achitare, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală este una corectă și nu poate fi antrenată o altă formă de răspundere penală, în ceea ce privește filele CEC, în mod corect a stabilit prima instanță că se impune angajarea răspunderii penale a inculpatului B. Z., pentru săvârșirea infracțiunii din legea CEC-ului, prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 10 acte materiale, incluzând aici și infracțiunea distinctă prevăzută de art. 84 pct. 2 din legea nr. 59/1934, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată relativ la partea vătămată . SRL. Deoarece legea nu prevede obligația ca biletul la ordin să aibă disponibil în cont la momentul emiterii acestuia, cerându-se doar existența disponibilului bancar numai în momentul prezentării biletului la ordin la tras, în mod judicios au apreciat instanțele că nu se poate reține că fapta inculpatului de a emite 8 bilete la ordin fără existența disponibilului bancar ar putea fi încadrată juridic în prevederile art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art.215 alin.1 și 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru care s-a pronunțat o soluție de achitare.
În mod judicios s-a reținut lipsa intenției inculpatului de a înșela părțile vătămate cărora le-a emis pentru plata mărfurilor achiziționate un număr de 10 file CEC postdatate, părțile vătămate în cauză având cunoștință despre faptul că filele CEC nu au acoperire bancară în momentul emiterii, acceptând postdatarea lor, asumându-și riscul ca respectivele conturi bancare ale inculpatului să nu fie alimentate nici la momentul prezentării filelor CEC la plată.
În susținerea recursului Parchetului s-a făcut referire la aplicarea Deciziei nr. IX/2005 a ÎCCJ, invocându-se faptul că la momentul primirii filelor CEC, părțile vătămate nu au cunoscut că inculpatul nu are la acel moment disponibil bancar.
În acest sens, trebuie să constatăm faptul că, din mijloacele de probă rezultă că, societatea administrată de către inculpat a derulat relații comerciale normale cu multe dintre părțile vătămate din această cauză, dar și cu altele, că Banca Transilvania a comunicat unor societăți comerciale ce au făcut verificări, faptul că societatea inculpatului își achită la timp obligațiile financiare față de clienți. Mai mult, la momentul înmânării filelor CEC ce purtau o dată ulterioară decât cea emiterii lor în realitate, părțile vătămate au cunoscut că la data înmânării filelor CEC postadate, nu avea disponibil ( deoarece în caz afirmativ, data înmânării filelor CEC ar fi fost trecută ca dată a emiterii, nemaifiind necesară postdatarea acestora) asumându-și așadar un risc în derularea raporturilor comerciale, în legătură cu efectuarea plății de către inculpat.
În mod judicios s-a reținut de prima instanță și cea de apel, că în absența intenției de înșelăciune care trebuia să existe la momentul încheierii relațiilor comerciale, nu se poate susține că nealimentarea conturilor, de către inculpat, ca urmare a valorificării unei cantități de marfă, poate să contribuie singură la îndeplinirea cerințelor legale pentru a fi în prezența infracțiunii de înșelăciune.
Analiza în ansamblu a materialului probator, nu dovedește că inculpatul a indus în eroare părțile vătămate, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust și de a crea o pagubă părții vătămate, în ceea ce privește biletele la ordin, dar nici în ceea ce privește filele CEC, deoarece așa cum am mai arătat și anterior, părțile vătămate au acceptat să primească file CEC postdatate.
Nu se poate reține infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, deoarece biletele la ordin au fost postdatate cu acordul părților vătămate care au acceptat diferite date de scadență, sens în care, în mod corect instanța a reținut că părțile vătămate nu au fost induse în eroare de inculpat, ele cunoscând și acceptând implicit riscul ca inculpatul să nu aibă disponibil în cont la data scadenței.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că, recursul declarat de către P. este nefondat, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică.
Recursul declarat de către inculpatul B. Z.
Așa cum rezultă din decizia recurată, apelul inculpatului nu a fost analizat pe fond, fiind respins ca tardiv.
P. urmare, vom proceda la analiza recursului declarat de către acest inculpat, doar din punctul de vedere ar respectării dispozițiilor legale privind termenul de declarare al căii de atac a apelului.
În acest sens, se constată că, potrivit încheierii din data de 11 ianuarie 2010, când au avut loc dezbaterile la instanța de fond, inculpatul a fost prezent, având și ultimul cuvânt potrivit prevederilor 341 Cod procedură penală.
P. urmare, pentru inculpat termenul de apel curgea de la data pronunțării sentinței de către prima instanță, potrivit prevederilor art. 363 alin 3 Cod procedură penală ( respectiv 15 ianuarie 2010).
Apelul a fost declarat de către acest inculpat la data de 28 ianuarie 2010, deci după expirarea termenului de 10 zile.
Cu privire la cererea de repunere în termen, formulată în fața instanței de apel, Curtea constată, că în mod judicios a fost respinsă, deoarece inculpatul nu a dovedit așa cum prevăd dispozițiile art. 364 Cod procedură penală existența unei cauze temeinice care l-a împiedicat pe inculpat să declare apel în termen. Lipsa de comunicare cu apărătorul ales pe care l-a avut în fața primei instanțe, care i-ar fi promis că îi declară apel, dar nu a făcut acest lucru, nu poate fi o astfel, de cauză temeinică de împiedicare. Inculpatul se afla în stare de libertate, avea posibilitatea de a se deplasa și depune o cerere de apel și de a se informa de soluția dată.
Instanța de apel a motivat corect cererea de repunere în termenul de apel formulată de către inculpat, contrar susținerilor acestuia și nu a procedat la analiza pe fond a apelului declarat, calificându-l în mod temeinic ca tardiv.
Având în vedere soluția pe care instanța de recurs o va pronunța de respingerea a recursului declarat de către inculpat, deoarece apelul acestuia în mod judicios a fost calificat ca tardiv, nu se impun a fi analizate motivele de recurs ale inculpatului și care vizează fondul cauzei. În cazul în care, s-ar fi apreciat de către instanța de recurs, că cererea de repunere în termen este fondată și apelul declarat este în termen, soluția ar fi fost de trimitere a cauzei la instanța de apel, pentru analiza pe fond a apelului. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 9 Cod procedură penală, el nu putea fi analizat de către Curte și din alt motiv, respectiv pentru că, nu a fost invocat în termenul prevăzut de art. 385 ind. 10 Cod procedură penală și nici nu face parte din motivele de recurs enumerate în art. 385 ind. 9 alin 3 Cod procedură penală, ce pot fi luate în considerare din oficiu.
Pentru aceste motive recursul declarat de către inculpat va fi respins ca nefondat.
Recursul declarat de către partea civilă . EXPORT
Așa cum am mai arătat, recursul declarat de către această parte civilă, la fel ca și apelul, au vizat greșita soluționare a laturii civile, în sensul respingerii pretențiilor civile formulate în cauză.
Curtea constată că acest recurs este nefondat, deoarece, în privința filelor CEC emise în favoarea acestei părți civile, s-a apreciat de către instanțele anterioare și Curtea și-a însușit acest punct de vedere, în sensul că, suntem în prezența infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din legea nr. 59/1934. Inculpatul a fost condamnat pentru această din urmă infracțiune, care nu comportă latură civilă, fiind o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat.
Pentru aceste motive soluțiile pronunțate în cauză de respingere a pretențiilor civile formulate de către partea civilă . EXPORT, sunt legale și urmează a fi menținute. Chiar în motivele de recurs de la fila 3, această parte civilă a arătat că suma ce constituie pretenții civile face deja obiectul unui titlu executoriu, având, așadar, la îndemână, instrumente prevăzute de legea civilă pentru recuperarea prejudiciului.
Pentru toate aceste motive, văzând și prevederile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de către P. de pe lângă T. C., inculpatul B. Z. și partea civilă . EXPORT, împotriva deciziei penale nr. 1/A din data 2 octombrie 2012 a Tribunalului C., pe care o va menține.
Văzând și prevederile art. 192 alin 2 și 3 Cod procedură penală va obliga inculpatul și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, raportat la soluția de respingere a recursurilor, restul cheltuielilor judiciare, urmând a rămâne în sarcina statului, raportat la soluția adoptată, în recursul Parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către P. de pe lângă T. C., inculpatul B. Z. și partea civilă A. V. Import Export SRL împotriva deciziei penale nr. 1/A din data de 2 octombrie 2010 a Tribunalului C., pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 50 lei și inculpatul recurent la plata sumei de 150 lei (în această sumă fiind inclus și onorariul parțial al apărătorului din oficiu acordat prin încheierea de ședință din data de 17 .01.2013).
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
M. D. C. E. O. B.
GREFIER
N. B.
Red.MD/4.02.2013
Dact.BN/04.02.2013/ex.2
Jud.fond.M.D.C.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 32/2013. Curtea de Apel... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 21/2013. Curtea de... → |
|---|
