Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 801/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 801/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-10-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 801/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 03 octombrie 2012
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CR2
- Președinte - N. H.
- Judecător-N. Țînț
- Judecător-E. B.
- Grefier-O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – L. T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul B. F. împotriva sentinței penale nr. 91 din 20 martie 2012, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 20 septembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03 octombrie 2012, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 91/20.03.2012, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar penal nr._, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul B. F., fiul lui S. și I., născut la data de 24.10.1984 în municipiul B. județul B., cetățean român, studii primare, căsătorit, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în comuna Hărman . județul B., la pedeapsa de 1 an și 2 luni ( un an și două luni ) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani și 2 luni ( trei ani și două luni ), ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 și 5 Cod penal, inculpatul a fost privat de drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, executarea acestei pedepse fiind suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, inculpatului i s-a atras atenția asupra prevederilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 390 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în data de 07.10.2011 seara, inculpatul s-a aflat la domiciliul său din ., împreună cu fratele său, martorul B. I., consumând două beri, potrivit declarației sale inițiale; ulterior, acesta a urcat la volanul autoturismului marca Opel Astra cu număr de înmatriculare_, cu scopul de a se deplasa în . fratelui său, acesta din urmă urcând, de asemenea, în autoturismul menționat.
În timp ce rula la volanul autoturismului menționat pe DJ 103, pe raza satului Araci județul C., în data de 08.10.2011, în jurul orelor 03,10, inculpatul a fost oprit de organele de poliție din cadrul postului de poliție Vâlcele, pentru control, organul de poliție fiind însoțit de martorii Csia C. și Buța P., jandarmi în cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi C..
Cu acea ocazie inculpatul a fost legitimat și întrucât acesta emana miros de alcool, a fost întrebat dacă a consumat alcool, acesta răspunzând afirmativ, menționând că a consumat două beri.
Inculpatul a fost condus la Serviciul Poliției Rutiere C. din municipiul S. G., aici inculpatul fiind testat cu etilotestul, rezultatul indicat fiind de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat. D. urmare, a fost condus la Spitalul Județean S. G., unde i s-a recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul refuzând recoltarea celei de-a doua probe.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie, la ora 04,30 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,30 gr. ‰.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a invocat prevederile art. 72 Cod penal, respectiv, împrejurările și modalitățile de comitere a faptei - inculpatul conducând autoturismul pe drumurile publice, respectiv pe DJ 103, pe raza satului Araci, acesta deplasându-se din ., în jurul orelor 03,10, respectiv la o oră la care traficul nu era aglomerat, după ce anterior consumase alcool, în autoturism împreună cu inculpatul aflându-se și o altă persoană, respectiv fratele acestuia, valoarea nu foarte ridicată a alcoolemiei ( 1,30 gr. ‰ ), dar și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, aflându-se așadar la prima abatere de acest fel, este o persoană în vârstă de 28 de ani, până în acest moment inculpatul a dat dovadă de o bună conduită, nesuferind condamnări penale, s-a prezentat în fața instanței de judecată, a recunoscut inițial comiterea faptei, ulterior însă, inculpatul negând comiterea faptei, instanța de fond având în vedere și mențiunile cuprinse în buletinul de examinare clinică, în sensul că inculpatul avea vorbirea clară, atenția concentrată, comportarea ordonată, fiind orientat în timp și spațiu, judecata coerentă, concluzionându-se faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, instanța de fond având în vedere totodată și aspectele reliefate în cuprinsul referatului de evaluare întocmit în cauză, conform cărora inculpatul are perspective de reintegrare socială.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B. F., solicitând casarea acesteia cu trimiterea dosarului primei instanțe pentru rejudecare, restituirea permisului de conducere, exonerarea de plata cheltuielilor judiciare și neaplicarea prevederilor art. 64, art. 71 alin. 1, 5 Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de recurs, depuse la dosarul cauzei ( filele 11-12, 15-18 dosar Curte ), s-a invocat, în esență, faptul că în practica judiciară, mai multe instanțe au respins proba cu martori agenți de poliție, jandarmi etc., pe motivul colegialității, întrucât, în caz contrar, s-ar pierde dreptul părții la un proces echitabil, la beneficiul egalității de arme, echității și imparțialității instanței, în acest sens, fiind invocate cauzele Dombo Beheer BV vs. Olanda, A. vs. România; declarațiile acestora sunt aproape identice, cu expresii identice, ceea ce este imposibil chiar și în cazul persoanelor gemene; acest lucru este posibil doar în cazul în care acești jandarmi au fost de față împreună la luarea declarațiilor scrise și nu au fost ascultați separat. Tot în legătură cu proba cu martori, recurentul a învederat că agentul de circulație nu are martori din rândul populației civile întrucât niciun cetățean de bună credință nu susține o faptă neadevărată. În speță este incident principiul in dubio pro reo având în vedere că în momentul depistării, agentul de circulație nu folosea aparatul etilotest, ci doar la sediul poliției. În cuprinsul procesului-verbal de constatare seria_/08.10.2011 nu se menționează dacă inculpatul conducea autoturismul, direcția de deplasare în momentul depistării, nu s-a produs un eveniment rutier, nu sunt persoane vătămate și nici pagube materiale, ceea ce este normal întrucât inculpatul se afla în staționare. Martorii propuși pot confirma această stare de fapt pentru că au văzut mașina în staționare, locul în care staționa, au văzut cum agentul de circulație l-a obligat pe inculpat să conducă mașina până la postul de poliție; nu are relevanță nivelul alcoolemiei și nici refuzul recoltării celei de-a doua probe de sânge pentru că inculpatul nu a condus autoturismul, iar inculpatului i se încalcă prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil, recurentul invocând și hotărârea Salabiaku vs. Franța, în care s-a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție dar să nu depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, dar nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal; aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Examinând sentința recurată în raport de toate actele și lucrările aflate la dosarul primei instanțe, în aplicarea dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul promovat este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect reținută, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în mod nemijlocit, în cadrul cercetării judecătorești efectuate, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios; în mod legal și temeinic s-a constatat că fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 08.10.2011, orele 03.10, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ 103, pe raza satului Araci județul C., autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 gr. ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Astfel, încă din faza actelor premergătoare, inculpatul a recunoscut că, ulterior consumului de alcool, a condus autoturismul din . centrul satului Araci, loc în care a fost oprit de organele de poliție; această declarație se coroborează și cu declarația fratelui său, B. I., din faza actelor premergătoare, precum și cu mențiunile procesului-verbal de constatare, semnat de inculpat și fratele său.
Ulterior, în prezența apărătorului ales, inculpatul și-a schimbat declarațiile încercând să acrediteze și să probeze ideea că la momentul surprinderii sale de către organele de poliție, se afla la volanul autoturismul staționat, așteptând o persoană care să conducă mașină întrucât consumase alcool anterior.
Printr-o analiză detaliată și exhaustivă, pe care instanța de recurs și-o însușește, Judecătoria S. G. a arătat motivele pentru care noile susțineri ale inculpatului nu pot fi reținute în cauză, declarațiile martorilor propuși în dovedirea lor ( B. I. și L. I. ) fiind în mod esențial contradictorii și subiective, justificând concluzia instanței de fond în sensul că nu pot servi aflării adevărului în cauză; de asemenea, în mod temeinic s-a apreciat că afirmațiile inculpatului, conform cărora l-a sunat pe numitul I. G. pentru a veni să îi conducă mașina, precum și cele ale fratelui său, B. I., potrivit cu care la momentul în care „ șoferul ” a ajuns la autoturism el se afla acolo, aducându-i la cunoștință că inculpatul fusese dus la S. G. sunt infirmate chiar de martorul I. G.; prin declarațiile date, acesta a arătat că a fost sunat de mama inculpatului și că la momentul la care a ajuns la locul în care se afla autoturismul nu mai era prezentă vreo altă persoană.
Prin urmare, probele administrate în cauză la solicitarea inculpatului nu sunt în măsură să răstoarne constatările agentului de poliție care a întocmit procesul-verbal din data de 08.10.2011, susținute prin chiar declarațiile inițiale ale inculpatului și numitului B. I..
Relativ la criticile privitoare la audierea în calitate de martori a celor doi jandarmi, B. P. și Csia C., care îl însoțeau la data faptei pe agentul de poliție, apreciem că sunt neîntemeiate.
În acest sens, cei doi martori menționați nu au avut la acel moment calitatea de agenți constatatori cu privire la săvârșirea unei infracțiuni rutiere, atribuțiile pentru care se aflau în serviciu ținând de menținerea ordinii și siguranței publice, aspect confirmat și de înscrisul aflat la fila 22 din dosarul primei instanțe.
Așadar, nu exista niciun impediment legal în ascultarea celor anterior menționați în calitate de martori.
Nici împrejurarea că declarațiile lor sunt asemănătoare nu constituie un motiv pentru a le înlătura având în vedere că au perceput aceleași împrejurări de fapt.
În privința susținerilor recurentului referitoare la încălcarea dreptului său la un proces echitabil, Curtea reține că hotărârea primei instanțe nu este bazată exclusiv doar pe declarațiile celor doi jandarmi, ci pe coroborarea informațiilor furnizate de aceștia cu declarațiile date inițial de B. F. și B. I., care au fost reținute în soluționarea cauzei.
Cu ocazia cercetării judecătorești, au fost audiați în condiții de contradictorialitate atât martorii acuzării, cât și martorii propuși în apărare, iar prin argumentele expuse în considerentele hotărârii prima instanță a arătat de ce a apreciat ca veridice anumite declarații și a înlăturat altele.
Așa fiind, procedura derulată de instanța de fond respectă garanțiile oferite de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, iar probele reținute în soluționarea cauzei sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază orice inculpat.
Cât privește solicitarea de readministrare a probelor, Curtea constată că recurentul nu a invocat niciun motiv pertinent care să justifice o astfel de cerere. În condițiile în care la momentul efectuării cercetării judecătorești în primă instanță inculpatul a fost asistat de apărătorul ales, participând astfel activ la administrarea probelor și dat fiind că din motivele de recurs invocate nu rezultă necesitatea unor probe noi, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile privitoare la casarea cu reținere ( art. 38516 alin. 1 Cod procedură penală ) și nu se impune nici trimiterea cauzei spre rejudecare.
În considerarea celor mai sus expuse, constatând că în speță nu este incident niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul B. F. împotriva sentinței penale nr. 91/20.03.2012, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul B. F. împotriva sentinței penale nr. 91/20.03.2012, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR N. H. N. Țînț E. B.
GREFIER
O. S.
Red.N.Ț./17.10.2012
Dact.O.S./17.10.2012
2 exemplare
Jud. fond: M. M. G.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 759/2012. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
